ancora

DE CE "URMEAZĂ-ȚI PASIUNEA" NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CEL MAI BUN MOTTO ÎN CARIERĂ

editor — Tue, 10 Dec 2013 19:57:43 +0000

DE CE "URMEAZĂ-ȚI PASIUNEA" NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CEL MAI BUN MOTTO ÎN CARIERĂ editor Mar, 12/10/2013 - 20:57

Și care sunt alternativele dacă vrem să avem succes profesional?

Urmează-ți pasiunea și succesul te va urma! Am auzit cu toții acest îndemn cu valoare de regulă generală, rostit de-a lungul vremurilor de mari înțelepți.. reiterat astăzi de liderii inspiraționali din business.. omniprezent în literatura auto-motivațională și în ateliere de consiliere în carieră și dezvoltare profesională.. Ni s-a spus că, dacă vrem să schimbăm lumea, tot ceea ce trebuie să facem este să ne descoperim pasiunea. Şi să ne urmăm visurile. Dar nu putem să nu ne întrebăm: este oare de ajuns pasiunea pentru a schimba lumea? Există o multitudine de lucruri în care oamenii își pot găsi o pasiune, dar este fiecare dintre aceste lucruri (și pasiunea corespunzătoare) suficient de relevant pentru restul lumii? Pentru că, dacă ne-am propus să schimbăm lumea cu pasiunea noastră, această pasiune trebuie să facă o diferență în viața celorlalți oameni. Succesul profesional nu vine pentru că ai realizat ceva în beneficiul tău personal, ci pentru că realizările tale sunt semnificative și utile pentru altcineva: pentru echipa ta, pentru compania ta, pentru partenerii tăi, pentru clienții tăi .

"Inventatorii nu sunt doar niște genii animate de o pasiune nebună"

O categorie exemplară de oameni care au experimentat acest tip de succes transformator este reprezentată de inventatori. Ei bine, inventatorii nu sunt doar niște genii animate de o pasiune nebună, cărora le place să se joace cu mintea lor de dragul jocului. Nu, ei joacă aceste jocuri năstrușnice de dragul întregii lumii. Motorul cu aburi era ceva mai mult decât jucăria personală a lui Watt. Îmbunătățirile inovatoare aduse de James Watt motorului cu aburi au făcut posibilă extinderea utilizării acestuia într-o arie largă de industrii. Este foarte frumos să muncești în fiecare zi alimentat cu pasiune, dar parcă și mai frumos este să vezi că și alții beneficiază de rezultatele muncii tale. Numai atunci vei fi capabil să măsori valoarea eforturilor tale. Cea mai vrednică pasiune este aceea de a-ți folosi cunoștințele și competența în moduri inovatoare în scopul de a le face viața mai bună celor din jur și, implicit, și ție.

Așadar, dacă îți dorești să-ți transformi pasiunea într-o carieră și să mai obții și succes în marele proiect pe care ți l-ai ales, un prim test necesar este să verifici dacă obiectul pasiunii are o relevanță pentru societatea în care trăiești. Să presupunem că ești pasionat de scris, scrisul probabil că îți conferă un confort emoțional și spiritual și un sentiment de împlinire personală. Dar activitatea ta nu se va traduce în mod automat într-o carieră – pentru aceasta, va fi nevoie ca alte persoane să citească și să descopere sens în scrierile tale.

"Are pasiunea ta vreo relevanta pentru societatea in care traiesti?"

În al doilea rând, dacă te-ai hotărât să schimbi lumea cu pasiunea ta, atenție: trebuie să fii foarte, foarte bun în ceea ce faci. Nu ajunge să fii mediocru, prietene. Amatorismul nu este suficient, cel puțin nu pe termen lung. Poate că iubești muzica și ai o cultură generală solidă în acest domeniu. Dar faptul că știi să citești partituri nu te face neapărat muzician. La fel, nu puțini sunt cei pasionați de fotografie, CV-urile lor vorbesc în acest sens la rubrica "Hobby-uri și interese". Mulți dintre noi știu să folosească o cameră foto și totuși, cei mai mulți dintre noi suntem doar fotografi amatori – pentru că, să fim cinstiți, un smartphone nu te face un fotograf de excepție. De asemenea, în asta eră, marea majoritate a persoanelor au competențe digitale – și totuși, asta nu înseamnă că toți vom ajunge programatori la Google. Nicidecum nu intenționăm să te descurajăm și să îți minimalizăm aspirațiile, ceea ce încercăm să subliniem este faptul că pasiunea ta ar trebui să se potrivească mănușă cu punctele tale forte. Întreabă-te: Am talentul și abilitățile necesare pentru a-mi îndeplini visele? Este acesta punctul meu forte? Pot să devin cel mai bun în domeniul predilect?

"Este pasiunea ta o pasiune în adevăratul sens al cuvântului?"

Dacă răspunsul la aceste întrebări este nu, atunci se prea poate ca visul meu să nu coincidă cu adevărata mea chemare, să nu fie ceea ce îmi este cu adevărat de trebuință în viață. Vezi tu, în loc de a te osteni să găsești un loc de muncă/o carieră care să se "mărite" cu pasiunea ta, mai înțelept ar fi să-ți potrivești pasiunea cu punctele tale forte. Până la urmă, vorbim de auto-cunoaștere, de capacitatea de a determina dacă ceea ce numim pasiune ne definește cu adevărat identitatea sau reprezintă doar o hiperbolizare a ceea ce ne place, pur și simplu, să facem în acest moment. Dacă această pasiune nu este de fapt un simplu foc de paie care vine și pleacă, lăsând loc altora? Ajungem astfel la al treilea punct al discuției noastre: este pasiunea ta o pasiune în adevăratul sens al cuvântului?

Ei bine, sondajele de opinie ne dezvăluie că aproximativ 75% din populația acestei lumi nu își cunoaște pasiunea. Te surprinde acest lucru? Da, o majoritate covârșitoare a oamenilor nu au o pasiune dominantă sau au mai multe pasiuni – să le numim mai degrabă hobby-uri. Să-ți afli adevărata chemare nu este chiar așa de simplu pe cât ar putea părea. Foarte puțini oameni își descoperă pasiunea vieții de la o vârstă fragedă. Mai mult decât atât, pasiunile se mai și schimbă cu timpul, odată cu schimbarea și evoluția ta ca persoană. La 7 ani îți dorești să fii doctor, la 15 muzician, un pic mai târziu îți iei diploma de inginer, pentru ca în cele din urmă să optezi pentru o carieră în publicitate. Exact ca atunci când te îndrăgostești: prima dată crezi că de așa ceva nu vei mai avea parte niciodată, a doua oară însă te lovește și mai strașnic și, surpriză: mai vine și o a treia oară. Dar, cu timpul, te maturizezi (să sperăm ), ajungi să te cunoști mai bine, îți restrângi cercul de opțiuni și alegi acea persoană. Așa că fii cu băgare de seamă și nu te lăsa pradă ciclului de iluzii și deziluzii.

"O majoritate covârșitoare a oamenilor nu au o pasiune dominantă sau au mai multe pasiuni – să le numim mai degrabă hobby-uri."

Multe începuturi vor fi promițătoare. Vei demara proiecte cu mare entuziasm și îți va fi ușor să dezvolți pasiuni pentru lucrurile care merg după placul tău. Dar ce se va întâmpla atunci când lucrurile vor începe să o ia pe alt făgaș? Ce te faci dacă nu reușești în aventura ta? Rămâi fidel pasiunii tale sau o renegi ca pe un vis urât? Lipsa de loialitate este un indiciu clar al lipsei de autenticitate – pasiunea ta nu era o pasiune adevărată. Și nu e ușor să accepți că în tot acest timp ai fost condus de premisă falsă. Este mult mai bine să recunoști că nu știi care este pasiunea ta decât să-ți canalizezi energia în direcția greșită. Să îți construiești viitorul pe o fundație falsă. Să mizezi totul pe o singură carte imaginară și să nu mai fii în stare să observi prezentul. Se conturează astfel un al patrulea argument:

"Foarte puțini dintre noi sunt capabili să trăiască în prezent și să profite din plin de el."

Credința încăpățânată într-o pasiune falsă ne poate împiedica să trăim în prezent. Cu aproximativ șase decenii în urmă, renumitul călugăr trapist Thomas Merton remarca: "Lumea este plină de oameni de afaceri fără succes care încă mai cred în sinea lor că ei s-au născut să fie artiști, scriitori sau actori de filme." Dacă astăzi nu ai succes în întreprinderile tale nu e neapărat din pricină că nu îți urmezi pasiunea - ci pentru că ai un văl pe ochi: nu mai vezi oportunitățile care se află chiar în fața ta. Din păcate, foarte puțini dintre noi sunt capabili să trăiască în prezent și să profite din plin de el. Iar o a doua șansă e rarisimă.

Ei bine, vei întreba acum, dacă pasiunea nu îmi mai poate sluji drept ancoră, cum îmi voi găsi fericirea și împlinirea profesională? Vom afla in articolele viitoare!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

5 niveluri de bază ale inovării în organizații

editor — Tue, 12 Nov 2013 13:39:00 +0000

5 niveluri de bază ale inovării în organizații editor Mar, 11/12/2013 - 14:39

Companiile care doresc sa inoveze cu adevarat au nevoie de o baza sigura ca punct de plecare. Ea poate fi asigurata gratie unor mecanisme fundamentale ale inovarii. Acest concept deriva din lucrarile lui Michael Porter. Activitatile de baza in privinta inovarii reprezinta acele procese esentiale care au un impact mare atunci cand vine vorba despre ceea ce inseamna inovatia ca proces efectiv.

Cele cinci mecanisme inovatoare în business

1. Apariția și colectarea ideilor noi

Primul mecanism presupune crearea proceselor si metodologiilor care permit unei companii sa genereze noi idei intr-o maniera ce asigura continuitate, coerenta, generalitate. Ea asuma, de asemenea, validarea acelor idei in sensul selectarii celor mai buni angajati si al imbunatatirii capacitatii de creatie a acestora.

Acest mecanism reprezinta baza intregului sistem de inovatie. Datorita lui sistemul genereaza fluxul de idei atat in cazul angajatilor, cat si in cel al consumatorilor. Pentru ca angajatii sa poata gandi si actiona in mod creativ, inovator, organizatia trebuie sa le ofere acestora instrumentele necesare: tehnici de generare a ideilor noi, facilitarea proiectelor de grup, crearea unor medii on si offline de colaborare etc.

Implicarea oamenilor care nu apartin unei companii pentru ca acestia sa genereze idei noi se numeste “Open Innovation” sau „Crowdsourcing”. Aceasta metoda se practica tot mai mult in ultimii ani. Ea consta in punerea laolalta a tehnicienilor organizatiei – aceia care se confrunta cu provocari in sfera de cunoastere, in cea practica – cu “experti amatori” care vin din afara organizatiei si care sunt capabili sa ofere solutii la probleme specifice. Acesti oameni sunt in competitie pentru a putea oferi idei noi dar si, uneori, doar pentru a se putea lauda cu ceea ce fac sau pentru a primi o recompensa simbolica.

Unul dintre cele mai faimoase exemple in acest sens este Google Labs, in sensul in care organizatia uploadeaza versiuni Beta ale produselor sale si apoi cere feedback de la consumatori. Aceasta practica incepe sa aiba raspandire si in alte zone de business.

2. Filosofia inovării

Acest nivel ofera unei organizatii posibilitatea sa isi formeze un plan strategic de baza privind inovarea. El ofera angajatilor implicati in procesul inovator un ghid si o viziune limpede cu privire la ce elemente sunt cu adevarat importante pentru organizatia respectiva (spre exemplu un nou design al operatiunilor de baza, reinventarea brandului etc.)

Elementele unui model de business (filozofia produsului, nevoile clientului, modalitatea de livrare, valoarea etc.) pot fi folosite pentru a prioritiza cele mai semnificative detalii ale strategiei de inovare. Un bun model de business este esential atunci cand vine vorba despre cat de competitiva poate deveni o organizatie pe piata. Cu cat modelul e mai competitiv, cu atat provocarile de timp in care acest lucru va da roade vor creste.

Companiile vor trebui sa evalueze care parti din ceea ce presupune modelul lor de business nu mai functioneaza. In acest stadiu alternativele care presupun inovatia vor fi, cu siguranta, luate in calcul.

3. Sistematizarea inovarii

Scopul acestui mecanism este acela de a masura calitatea procesului de inovare. Sistematizarea presupune nu doar chestiuni de ordin cantitativ (ROI etc.), dar si elemente de ordin calitativ (inovatia capacitatilor in organizatie, relatia dintre cunoastere si creatie etc.).

Potrivirea dintre sistematizarea inovarii si ceea ce presupune acest lucru la nivel conceptual reprezinta o provocare la nivel de cunoastere. Daca ea nu are succes, atunci noutatea nu poate avea loc.

Numerosi autori subliniaza, de altfel, acest imperativ atunci cand vine vorba de motivele pentru care organizatiile foarte bine inzestrate din toate punctele de vedere nu au succes atunci cand vine vorba de inovare. De altfel, companiile care reusesc in acest sens nu sunt dintre cele mai mari ci, mai degraba, acelea care sistematizeaza mai bine noul in detrimentul birocratiei.

4. „Ancora neuronală”

Cel de-al patrulea element al inovarii presupune toate activiatile legate de contientizarea de sine, comunicarea interna si orice alte activitati care au ca obiectiv mentinerea angajatilor in procesul de inovare.

Prin inputurile emotionale consecvent date - si prin intensitatea lor - dam nastere la noi “ancore emotionale” care fac legatura dintre inovatie si emotii pozitive. Revistele, informatiile, postarile care contin date interesante etc, toate acestea pot fi ocazii bune care sa hraneasca pozitiv inconstientul celor cu care comunicam.

Cultura (organizationala) reprezinta ultima granita a managementului. Pe de o parte pentru ca imbunatatirile in aceasta sfera implica o lunga calatorie si, pe de alta, pentru ca impactul acestui efort de cautare este crucial. Importanta acestui element al inovatiei nu trebuie subestimata niciodata.

5. Compensația

Orice efort de inovare trebuie recompensat intr-un fel care nu este legat de bani. Obiectivul acestei recompense este bine sa fie focusat mai degraba pe imbunatatirea performantelor implicate in actul inovarii, dispozitia de a colabora cu echipa, toleranta la eventuale discontinuitati sau provocari etc. Recompensele trebuie sa fie “acolo” pentru angajati, ba chiar ar fi de dorit ca acestia sa sa si le poata alege. Generatiile care vin din urma pot contribui la tot ce inseamna independenta, flexibilitate, vizibilitate sau interactiune cu ceilalti. Tocmai de aceea tot ceea ce presupune recompense trebuie, acum, reevaluat.

LUIS HUETE PARTICIPA LA PRIMA CONFERINTA DE LEADERSHIP STRATEGIC DIN ROMANIA (VEZI AICI)

IN DATA DE 4 DECEMBRIE TINE UN MASTERCLASS LA BUCURESTI (VEZI AICI)

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Exec-Edu