dezvoltare personala

Arta de a fi Zen la muncă

Clementine — Tue, 25 Jun 2019 22:00:00 +0000

Arta de a fi Zen la muncă Clementine Mie, 06/26/2019 - 00:00

„Când faci ceva, trebuie să arzi complet, ca un foc, fără să laşi nimic din tine în urmă.” Shunryu Suzuki Roshi

Situaţiile stresante, proiectele parcurse cu sabia lui Damocles deasupra capului, colegii de muncă iritaţi şi iritanţi, şefii nervoşi, un număr prea mare de însărcinări şi mesaje, munca plicticoasă, care nu ne atrage, toate acestea sunt lucruri pe care le întâlnim des la locul de muncă.

Care este cauza unică, simplă, a acestor probleme? Rezistenţa noastră când vine vorba de a suporta, anduranţa, toleranţa…

Când propria minte ne devine duşman

Munca în sine nu reprezintă ceva stresant. Este vorba doar despre a duce la îndeplinire o anumită acţiune. Ceea ce ne face să fim, de fapt, stresaţi este propria noastră reacţie faţă de muncă. Este încăpăţânarea noastră de a nu renunţa la dorinţa ca lucrurile să fi fost altfel.

Ne simţim frustraţi nu pentru că există un şir întreg de întreruperi la muncă, de diferite naturi. Acestea sunt doar evenimente care au loc în jurul nostru, precum frunzele care cad sau păsările care zboară. Apare însă la mijloc rezistenţa noastră mentală. Ne doream atât de mult să nu fim întrerupţi din ceea ce făceam... Astfel că respingem orice element perturbator, în timp ce minţile noastre sunt încă pe jumătate focalizate pe sarcina avută.

De asemenea, nici colegii noştri de muncă, nici şeful nu reprezintă o problemă: ei sunt doar alte fiinţe umane, ca şi noi, care încearcă să trăiască în cel mai bun fel posibil, împărţind aceeaşi lume cu noi. Cu alte cuvinte, totul se rezumă la obsesia noastră de a ne agăţa de ideea că ei ar trebui să se poarte într-un fel anume şi că ar trebui să se străduiască mai mult, pentru ca noi să ne simţim fericiţi, mulţumiţi. Or această atitudine ne cauzează furie, frustrare.

Nu este vorba despre faptul că avem un număr copleşitor de sarcini de dus la îndeplinire; nu acest lucru ne face să ne simţim stresaţi, ci propria reacţie la acel număr. Este vorba doar despre o listă de lucruri de făcut, de un telefon care sună sau de un inbox plin. Toate acestea sunt, în sine, neutre. Dar când începem să ne ţinem cu dinţii de ideea că trebuie să facem totul, că trebuie să le rezolvăm pe toate dintr-o dată, devenim stresaţi. Pentru că, evident, acest lucru este imposibil. Nu putem face efectiv decât un singur lucru la un moment dat, chiar dacă minţile noastre se răsfrâng asupra tuturor.

Lecţia renunţării

Şi atunci, care este soluţia? Detaşarea! Aceasta înseamnă arta de a fi Zen chiar şi atunci când suntem la locul de muncă.

Când ne desprindem de aceste scenarii despre cum ar trebui să stea, de fapt, lucrurile, despre cum ar trebui să se comporte cei din jur pentru ca noi să fim fericiţi sau despre cum să reuşim să facem totul dintr-un foc, atunci şi problemele dispar. Pur şi simplu încetează să mai existe.

Există altele, desigur. Este de la sine înţeles că trebuie să ne facem treaba. Dar frustrările, stresul, furia, iritarea, sentimentul că suntem copleşiţi... toate aceste stări dăunătoare îşi au cauza în propria noastră minte, nu în ceea ce se întâmplă efectiv în jurul nostru. Este vorba despre rezistenţa noastră la a vedea totul într-o anumită lumină.

Dictatura autoimpusă a trecutului

De asemenea, ne încăpăţânăm să „rumegăm” anumite evenimente deja trăite: cineva ne-a făcut ceva şi nu a fost frumos că s-a întâmplat aşa; o întâlnire în cadrul căreia am spus ceva nepotrivit; o greşeală pe care am făcut-o când am lucrat la un proiect etc. Această agăţare de ceea ce a fost deja şi nu mai poate fi schimbat nu face decât să ne accentueze suferinţa, stresul. Stările proaste se reiau la infinit, hrănite de propriile noastre amintiri.

Renunţarea şi detaşarea ne ajută să facem problemele să dispară.

Uşor de spus, dar, într-adevăr, greu de făcut. Însă putem să învăţăm să facem acest lucru. Mai înainte de toate, este nevoie să ne dobândim focusul, prezenţa, concentrarea (mindfulness). Aceasta este cheia esenţială. O astfel de stare interioară ne permite să vedem procesele mentale care ne cauzează durere, să ne cufundăm în înţelegerea lor, să ne dăm seama care sunt lucrurile de care ne agăţăm.

Tot ea ne ajută să ne întoarcem în momentul actual, pentru ca toate acele idei şi cuvinte care se amestecă în capul nostru să dispară. Numai aşa putem trăi autentic aici şi acum, prezenţi în propria viaţă.

Primul pas

Ne îndeplinim astfel obiectivele fără a rămâne prinşi din punct de vedere mental de alte însărcinări, fără a rămâne cu gândul la supărări. Le ducem la îndeplinire şi apoi, pur şi simplu, trecem mai departe.

Acest lucru presupune multă practică, motiv pentru care vă sugerez să începeţi cu un exerciţiu uşor: cinci minute de meditaţie. Odată ce vă perfecţionaţi în acest ritual, vă puteţi extinde focusul, prezenţa, concentrarea asupra altor obiective sau acţiuni. Pe măsură ce veţi deveni mai buni, veţi observa că şi problemele cauzate de propria minte vor dispărea, se vor dizolva.

(traducere şi adaptare de Irina-Gabriela Buda)

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

zen

echilibru

dezvoltare personala

Autor

Process Communication Model, Exec-Edu

dude — Tue, 04 Apr 2017 15:00:00 +0000

Process Communication Model, Exec-Edu dude Mar, 04/04/2017 - 17:00

Process Communication® este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat şi plăcut, nu doar auzit de ceilalţi. Cum comunici este la fel de important ca şi ce comunici, mai ales când trebuie să te faci înţeles de oameni cu personalităţi diferite de a ta. Modelul Process Communication® a fost dezvoltat în anii ‘70 de Dr Taibi Kahler, psiholog clinician, care a studiat, secundă cu secundă, tiparele comportamentale ale oamenilor. Din 1978, modelul a fost folosit la NASA pentru selecţia şi pregătirea astronauţilor. De atunci, zeci de mii de oameni din întreaga lume şi-au îmbunătăţit comunicarea, viaţa profesională şi relaţiile interpersonale cu ajutorul acestui model. Acum poţi s-o faci şi tu.

Conținut:
Sună familiar? - Situații cu care te-ai confruntat deja

Ți se reproșează că nu comunici bine, deși ți se pare că vorbești mereu cât se poate de limpede?
Crezi că opiniile tale merită să fie ascultate de ceilalți?
Ai colegi cu care nu te înțelegi, dar cu care trebuie să lucrezi?
Simți că există tensiuni în echipă și îți dorești ca ele să se atenueze?
Îți place să lucrezi cu oamenii și să-i ajuți să se dezvolte?
Vinzi produse sau servicii?
Te afli în fața unei noi provocări și trebuie să-i faci și pe ceilalți să te urmeze?
Îți place munca ta, dar de la o vreme nu mai vii cu foarte multă plăcere la serviciu?
Atunci modelul Process Communication® e pentru tine.

Cui i se adresează:

Modelul Process Communication® este util oricui lucrează cu oamenii:

managerilor;
mediatorilor;
agenţilor de vânzări;
comunicatorilor;
oamenilor de marketing;
profesorilor;
părinţilor;
psihologilor;
avocaţilor;
consultanţilor.

Ce câștig dacă urmez acest curs:

6 motive pentru care merită să-l faci

La sfârșitul cursului, vei putea să identifici cele șase tipuri de personalitate descrise de Taibi Kahler, precum și combinațiile acestora și vei ști cum să comunici adecvat cu fiecare dintre ele. Vei fi în stare:

să te faci înțeles chiar și de oamenii cu personalități diferite de a ta
să-ți motivezi mai bine colegii (pentru că vei ști care sunt adevăratele lor nevoi)
să-ți mulțumești cu mai multă ușurință șeful
să-ți explorezi punctele tari ale personalității tale și să le dezvolți
să-ți identifici tiparele comportamentele distructive și să tratezi cauza acestora
să prevezi și să previi comportamentele distructive ale altora

Vei fi o persoană mai plăcută de ceilalți și vei deveni cu timpul un fin observator și evaluator al oamenilor. În plus, o să ai ocazia să te distrezi aplicând acest model cu succes și bucurându-te de rezultatele lui.

Ce conține:

Vei avea ocazia să observi și să exersezi:

identificarea tipurilor de personalitate
interacțiunea cu fiecare tip
satisfacerea nevoilor psihologice ale fiecăruia
cum să-i ajuți pe ceilalți să evite comportamentele care duc la eșec.

Vei primi un profil detaliat al personalității tale și un manual de curs cu exerciții. Vei învăța care sunt cele șase tipuri de personalitate, iar pentru fiecare dintre ele vei afla:

modul în care percepe lumea
punctele tari și punctele slabe
canalele de comunicare potrivite
părțile personalității tale cărora le va răspunde cel mai bine
stilurile de management adecvate
principalele nevoi psihologice
mediul preferat
comportamentul repetitiv specific
felul în care răspunde la stres
mecanismele de eșec

Acest curs poate fi livrat și in-house (personalizat pentru o grupă de participanți din compania ta).

Date curs

Process Communication Model, Online

Process Communication Model in English by Magda Tabac, Online

Process Communication Model, Online, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Paul Olteanu, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Paul Olteanu, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti

Normal (2-3 zile)

Exec-Edu

Intermediar

Avansat

C-level

Certificare

national

Comunicare

Dezvoltare personala

Motivare

Dezvoltare Personala

Etichete

stiluri de management

stress

Taibi Kahler

tiouri de personalitate

Curs Open/Deschis

Curs In House

Dolf Hannert: Inovaţia este ca o călătorie care nu se termină niciodată

rosito — Thu, 07 Jul 2016 19:06:52 +0000

Dolf Hannert: Inovaţia este ca o călătorie care nu se termină niciodată rosito Joi, 07/07/2016 - 21:06

Despre depăşirea limitelor de fiecare dată şi despre a nu te mulţumi niciodată cu ceea ce ai ca o garanţie a unei afaceri de succes. Despre afacerile tradiţionale şi cele ale viitorului. Despre România şi despre transformările lumii. Specialistul consultat de giganţii de business ai lumii spune că poţi fi inovator înnăscut sau inovator învăţat, dar că nu poți rezista fără a inova. Totul este inovaţie. Cu DOLF HANNERT. În exclusivitate pentru Learning Network.

''Cred că inovaţia se află în noi toţi. (...) O companie poate învăţa cum să utileze creativitatea şi apoi să fie capabilă să o implementeze în propria organizaţie.''

Learnig Network: Te afli pentru a doua oară în România, Dolf. Ce ştii sau ce poţi spune despre piaţa noastră de business?

Dolf Hannert: Despre piaţa de bussiness din România, pot să spun care sunt diferenţele dintre prima dată când am fost în România, acum aproape 5 ani, şi prezent. În mod sigur, pot să văd că este vorba de o creştere pe piaţa de business. Numai uitându-te la noile construcţii pe care le-am văzut de când am fost în România ultima dată şi, de asemenea, la toate macaralele care sunt aici, poţi spune multe. Unele lucruri care atunci nu mergeau, dar care acum merg ... numai observând acestea şi pot să spun că este creştere, una care se produce pe şi în piaţa de business românească.

L.N.: Inovaţie. Eu, una, şi nu cred că sunt singura, când aud acest cuvânt mă gândesc la concepte science fiction, mă gândesc la tehnologie. Dar, în afaceri ... Este sigur că trebuie să fii şi creativ, dar, de asemenea, ai nevoie şi de un plan în inovaţie. Cât este creativitate şi cât este organizare în inovaţie?

D.H.: Inovaţia poate să fie de fapt şi un proces structural. Acesta este unul din lucrurile pe care oamenii nu prea îl înţeleg despre inovaţie. Ei se gândesc numai la creativitate, la oameni precum Steve Jobs, Einstein sau ceva de acest gen, la abordări şi maniere foarte artistice. Da, în mod sigur, avem asemenea indivizi. Ei sunt inovatori înnăscuţi, naturali. Dar, de asemenea, avem procesul inovaţiei şi asta este ceea ce învăţ eu şi partenerul meu, Paul Arrambide, în cadrul Innovation Contributor. Este vorba de faptul că poţi să înveţi oamenii cum să fie mai inovatori într-o manieră structurată, urmărind o metodologie şi fiind capabili să creeze noi produse şi lucruri. Am în faţă o listă cu rezultatele brainstormului de dimineaţă cu grupul şi tot ce vezi au fost idei despre care grupul a spus că vrea să lucreze ca un exerciţiu în timpul acestei sesiuni. Printre aceste lucruri, am ales social media. Acum, sunt într-un proces de dezvoltare a social media şi, ştii, niciunul dintre ei sau majoritatea dintre ei nu este dezvoltatori. Dar îi învăţăm prin metodologia care ne aparţine cum poţi să parcurgi tot acest proces pe care inovaţia îl presupune. Aşadar, chiar şi dintr-o perspectivă nontehnică, dintr-o perspectivă de management, putem învăţa cum poţi să manageriezi, să întăreşti şi să valorifici această creativitate, o companie poate învăţa cum să utileze creativitatea şi apoi să fie capabilă să o implementeze în propria organizaţie.

L.N.: Este greu să înveţi inovaţia aici, în România? Pentru că aceste generaţii principale cărora tu şi partenerul tău vă adresaţi au fost foarte claustrate, afectate de un sistem de educaţie închistat. Cum este, aşadar?

D.H.: Am auzit cum mulţi oameni care nu aveau căldură sau ceva de acest gen, au tras fire electrice prin cărămizi şi acele cărămizi se încălzeau şi asta era ca un cuptor ... ei bine, asta este inovaţie izvorâtă din necesitate. Trebuie să ai ceva ca să te încălzeşti, deci oamenii pot fi extrem de inovativi şi creativi pentru a-şi rezolva problemele. Deci, da, sistemul de educaţie a fost foarte restrictiv şi înţepenit, dar cred că inovaţia se află în noi toţi, ca şi în toţi oamenii din România. Eu cred că este nevoie doar de antrenament, de un set de tehnici ca să ajuţi la aducerea la suprafaţă a inovaţiei.

''dar ceea ce cred eu că reprezintă valoarea adăugată este companiile locale, care nu au acces în mod curent la astfel de cunoştinţe şi care pot beneficia cu adevărat de ele.''

L.N.: Va doriţi să reveniţi aici, în România? Pentru a doua parte a acestei certificări Innovation Contributor ... sau, de ce nu, a câta va fi cazul?

D.H.: O, absolut!

L.N.: În România, avem foarte multe companii multinaţionale. Dar, pentru economia noastră, este la fel de important sectorul de afaceri de tip mijlociu. V-aţi gândit cum să aduceţi inovaţia în special pentru acest sector?

D.H.: Cred că aceasta este de fapt piaţa pe care o targetăm. Este vorba de grupurile de mijloc, locale şi alături de partenerii noştri de la Enviso îi căutăm. Şi asta se poate vedea şi la sesiunea de Innovation Contributor. Avem organizaţii locale care participă. Cât despre multinaţionale ... Am lucrat cu ele în SUA. Ele au propria lor metodă, dar ceea ce cred eu că reprezintă valoarea adăugată este în companiile locale, care nu au acces în mod curent la astfel de cunoştinţe şi care pot beneficia cu adevărat de ele. Cu asta lucrăm în prezent şi ne dorim să lucrăm încă şi mai mult pe viitor.

''Este ceva în lumea de azi care tânjeşte după schimbare. (...) Organizaţiile care au fost capabile să îşi capaciteze puterea în creativitate, acestea sunt cele care vor fi de succes pe viitor, iar companiile care sunt rezistente la schimbare sau ezitante ele sunt cele care vor fi lăsate în urmă.''

L.N.: Şi pentru că sunteţi preocupaţi de dezvoltarea acestui sector şi dornici de a participa în mod direct, aţi avut până acum vreun contact cu instituţii naţionale, precum ministere, de exemplu? Sunteţi interesaţi să creaţi şi un astfel de dialog, atât timp cât componenta de participare a statului în sectorul economic rămâne una destul de însemnată?

D.H.: Bineînţeles. Suntem în mod sigur interesaţi să discutăm cu oricine doreşte să vorbească cu noi. Unul dintre participanţii la sesiunea Innovation Contributor care este profesor la una dintre cele mai mari şcoli de afaceri a venit la noi şi ne-a spus că o astfel de sesiune este ceva care ar putea fi de mare ajutor şi indicat să se predea în şcolile de afaceri. Aşa că noi am spus da, absolut!, hai să vorbim mai mult şi să vedem ce putem face să ajutăm ca asta să devină posibil.

L.N.: Este vreodată suficientă inovaţia?

D.H.: Mereu vrei mai bine. Inovaţia este ca o călătorie care nu se termină niciodată. Este ceva în lumea de azi care tânjeşte după schimbare. Totul se întâmplă din ce în ce mai repede. Şi, de aici, nevoia de a fi inovator, de a fi capabil să te adaptezi la noile condiţii de piaţă. Organizaţiile care au fost capabile să îşi capaciteze puterea în creativitate, acestea sunt cele care vor fi de succes pe viitor, iar companiile care sunt rezistente la schimbare sau ezitante ele sunt cele care vor fi lăsate în urmă. Vorbind despre automobile, gândiţivă unde a început automobilul şi din ce nevoie. El a înlocuit calul şi căruţa şi azi nu mai găseşti companii care să producă căruţe. Ca atare, mereu, totul se schimbă şi azi mult mai rapid decât în vremea în care automobilul a fost creat.

''...oamenii înşişi, ca fiinţe umane, sunt inovatori înnăscuţi. (...) În zilele noastre însă, schimbării îi ia mult mai puţin să se producă decât atunci.''

L.N.: Vorbind de graniţe şi limite culturale. Aveţi un profil social şi psihologic al fiecărei ţări pentru a adapta inovaţia sau vorbim de un profil general universal în acest caz?

D.H.: Trebuie luată în considerare şi situaţia istorică a ţării în care mergi. În ceea ce priveşte România, poţi să vezi în istoria sa, din tot ce sa întâmplat de la Revoluţie încoace. Ce a fost aici înainte. Sunt anumite lucruri care au apărut şi care îşi fac simţite efectele. Chiar şi până azi. Trebuie să iei asta în considerare atunci când vorbeşti de inovaţie. Dar, oamenii înşişi, ca fiinţe umane, sunt inovatori înnăscuţi şi este doar contextul cultural care ne poate reţine să ne punem în practică cele mai bune abilităţi.

''...să fii capabil să te adaptezi, să fii capabil să inovezi în mod continuu devine foarte foarte important. La fel este să nu te mulţumeşti cu ce ai deja şi să consideri că nu mai trebuie să faci nimic.''

L.N.: Poţi să îmi spui care ar fi principala sau principalele limite în ceea ce priveşte afacerile în ţara noastră?

D.H.: Nu ştiu dacă chiar sunt astfel de limite. Ştiu că există constrângeri sociale, că există o concentrare mai mare pe sine, ca individ care contribuie versus echipa. Este ca şi cum fiecare este pentru sine. Şi, în mod sigur, uitându-te la istorie, poţi să înţelegi de unde vine această tendinţă. Va involua asta, se va schimba? Sunt mai multe oportunităţi şi ocazii pentru România? Probabil. Nu mă pot gândi la altfel sau alte limite pentru care să spui: ''O, nu, nu ni se permite să facem asta!''

L.N.: Eram curioasă ce poţi face în condiţiile în care angajaţii sunt foarte inovativi, foarte deschişi, dar leadershipul nu?

D.H.: O să continui ideea şi referinţele lui Paul despre căile ferate din U.S. Compania de căi ferate a ratat în a recunoaşte că este o companie de transporturi, un furnizor de servicii de transport. Gândeşte-te la prima dată când avionul a început să funcţioneze în State, undeva în anii '20 '30. Compania de căi ferate avea cu siguranţă resursele pentru a putea fi capabilă să investească în infrastructura aviatică, dar a ales să nu o facă.

La acea vreme, proprietarii acestei companii erau cei mai bogaţi oameni din ţară. Dar au ales să nu inoveze şi sau complăcut, gândindu-se: ''Hei, e bine aşa, suntem în vârf. Nimic nu se va schimba. 'Toată această chestiune cu avioanele, şi-au zis: ''Ei, ştii, sunt doar nişte nebuni. Nu ve vom uita la asta''. Şi a luat decenii ca asta să se întâmple. În zilele noastre însă, schimbării îi ia mult mai puţin să se producă decât atunci. Acum, chiar dacă compania de căi ferate ar vrea să facă ceva, nu ar putea niciodată să recupereze. De aceea, să fii capabil să te adaptezi, să fii capabil să inovezi în mod continuu devine foarte foarte important. La fel este să nu te mulţumeşti cu ce ai deja şi să consideri că nu mai trebuie să faci nimic.

L.N.: Bănuiesc că eşti capabil să oferi o soluţie, un plan de supravieţuire a unei afaceri, cum este cea a căilor ferate, de exemplu...

D.H.: O, categoric! Eu şi Paul lucrăm tot timpul cu companii care sunt în situaţii de criză şi care se află în situaţii de dificultate financiară sau de alt gen dintr-o varietate de motive. Mai întâi, noi stăm de vorba cu leadershipul executiv, încercând să găsim ce se întâmplă, care este problema pe care o au în acel moment. Este procesul uman al afacerii? Este cel tehnologic? Apoi, folosind o metodologie structurată, căutăm căi pentru a rezolva efectiv problema sau de a îmbunătăţi situaţia.

''În această fază, v-aş numi adaptaţi timpurii (...) va lua ceva timp în România pentru ca astea să se întâmple, dar cred că se va întâmpla.''

L.N.: Care este opinia ta referitoare la oportunităţile existente pe piaţa de business din România?

D.H.: Sunt foarte multe oportunităţi aici şi asta o pot vedea foarte simplu. Am avut ocazia să mergem şi în zona Mării Negre şi am fost surprins de ritmul de creştere şi de creşterea efectivă produsă acolo. Multe clădiri au fost construite, apartamente şi alte lucruri de acest gen. În mod clar, nu am fost la curent că aveţi un asemenea ritm şi gen de creştere acolo.

L.N.: Cunoscându-ţi expertiza şi în aceste domenii, sunt tare curioasă să aflu de la tine mai multe despre ebusiness şi ecommerce. Eu, de exemplu, cumpăr de pe internet. Dar, apropos de bariere şi limite, nu toată lumea face acest lucru, pentru că nu are încredere sau nu înţelege conceptele. Sau amândouă.

Care este opinia ta despre ebusinessurile din România?

D.H.: Dacă nu văd, nu aud, nu ating ... voi fi foarte rezistent şi ezitant cu privire la asta. Am văzut asta în U.S. acum 20 de ani când ebusinessul şi ecommerceul au început. Aici, în România, sunteţi probabil într-o etapă mai timpurie a ciclului de viaţă al acestora raportat la ce se întâmplă acum în U.S. Sunteţi, cumva, la acel punct timpuriu în care se află multe persoane neîncrezătoare. În această fază, v-aş numi adaptaţi timpurii, care spun: ''O să încerc asta să văd cum merge''. Iar dacă vor fi fericiţi şi vor avea o experienţă pozitivă, vor începe să spună tuturor prietenilor lor şi, apoi, foarte repede, conceptele de ebusiness şi ecommerce vor deveni mult mai acceptabile şi acceptate în acelaşi timp. Cred că în U.S. anul trecut a fost pentru prima dată când vânzările online au depăşit vânzările din magazin pe durata unei săptămâni, dacă nu mă înşel cu ocazia Crăciunului. Acest lucru sa întâmplat pentru prima dată şi, dacă te uiţi înapoi, unde era acest sector de ebusiness şi ecommerce acum 20 de ani....doar o foarte, foarte mică piaţă. Azi, este aproape felul în care se fac afacerile. Azi, nu mai trebuie să te duci într-un magazin. Poţi să iei totul online. Poţi doar să faci un click pe aplicaţia ta, point, click şi ajunge.

Iar oamenii iau asta ca atare în zilele noastre. Revenind, probabil, va lua ceva timp în România pentru ca astea să se întâmple, dar cred că se va întâmpla.

''Observăţi clientul, vorbeşte cu clientul tău, ascultă-i plângerile. Şi apoi furnizează conform aşteptărilor lui. Cele care sunt de succes sunt cele care au fost şi sunt capabile să execute ceea ce clientul vrea cu adevărat şi ceea ce are nevoie cu adevărat.''

L.N.: Deci, sfatul tău pentru managerii ebusinessurilor ar fi...

D.H.: Spuneam împreună cu Paul la Innovation Contributor: Observăţi clientul, vorbeşte cu clientul tău, ascultă-i plângerile. Şi apoi furnizează conform aşteptărilor lui. Dacă ştii ceea ce vrea clientul tău cu adevărat, atunci furnizează şi execută fără abatere de fiecare dată. Vei vedea afaceri de succes, nu contează unde sunt în lume, dacă sunt în U.S., în Asia sau în România. Cele care sunt de succes sunt cele care au fost şi sunt capabile să execute ceea ce clientul vrea cu adevărat şi ceea ce are nevoie cu adevărat. Iar asta va creşte din ce în ce mai mult gradul de satisfacţie a clientului şi asta va întări afacerea şi o va face de succes.

Vorbind de modele de succes...uite...Nu e atât de mult de când Apple a lansat telefonul mobil, e mai puţin de acum 10 ani când a apărut primul Iphone, cred că era 2007 şi în acel moment îmi amintesc că oamenii se gândeau: ''O, Doamne, Apple, cred că trebuie să fie nebuni!' 'Pentru că cine avea supremaţia pe piaţă? Erau Nokia, Motorola, Eriksson ... probabil, acestea deţineau 99% din piaţă. Cum ai putea vreodată să intri pe o asemenea piaţă? Trebuie să fie o nebunie. Ghici ce? (Râsete) Inovaţie!

''...orice companie care poate să se adreseze şi să se muleze pe nevoile oamenilor, pe ceea ce oamenii vor ca să le facă viaţa mai uşoară, aceea este afacerea care va fi de succes.''

L.N.: Poate va părea ciudată această întrebare, dar trebuie să ţi-o adresez. În câţi ani crezi că pieţele offline vor dispărea?

D.H.: Nu cred că asta se va întâmpla. Va exista întotdeauna un loc pentru magazinele tradiţionale. Cred că vor exista evoluţii, cu siguranţă vor fi diferenţe dintre ce este acum şi ce va fi atunci, piaţa reală va converge cu cea online. Iar acest fenomen îl poţi vedea acum în U.S. Ia de exemplu Wallmart, un jucător dominant uriaş. Deşi cu un succes clar pe piaţa tradiţională a magazinelor, ei au început să îşi crească rapid ebusinessul şi acum concurează cu Amazon. Au intrat şi pe piaţa serviciilor de furnizare la domiciliu inclusiv a cumpărăturilor din categoria celor de băcănie, alimentare. Oamenii care nu au timp să meargă să îşi facă cumpărăturile pot să intre, să îşi aleagă toate lucrurile pe care le vor aduse la ei acasă.

Oricum, orice companie care poate să se adreseze şi să se muleze pe nevoile oamenilor, pe ceea ce oamenii vor ca să le facă viaţa mai uşoară, aceea este afacerea care va fi de succes.

''Continuă să îmbunătăţeşti, continuă să înveţi.''

L.N.: Mesajul tău pentru managerii din România şi, de asemenea, mesajul tău pentru angajaţii români....

D.H.: Cred că mesajul ar trebui să fie: Continuă să îmbunătăţeşti, continuă să înveţi. Sunt foarte multe lucruri peste tot în lume, pe care alţi oameni deja le-au făcut şi care ar putea fi foarte, foarte utile pentru organizaţia ta şi pentru individul însuşi. Continuă să te îmbunătăţeşti pe tine, continua sa lnveti noi competente, noi metode de manageriere, pentru ca acestea vor fi cele care vor fi extrem de valoroase In viitor.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

dezvoltare personala

management

Autor

3116

România, a doua Silicon Valley

rosito — Wed, 06 Jul 2016 15:02:08 +0000

România, a doua Silicon Valley rosito Mie, 07/06/2016 - 17:02

Oamenii își vor creativitatea înapoi, spune PAUL D. ARRAMBIDE, unul dintre fondatorii INNOAP care a venit anul acesta în România pentru a învăța pe managerii locali cum să abordeze inovaţia.

Ce înseamnă inovaţia în business? O discuţie mai mult decât edificatoare şi utilă cu un specialist de talie mondială despre unde se află acum businessul şi ebusinessul românesc, alături de sfaturi pentru care giganţii lumii de afaceri plătesc onorarii considerabile. În exclusivitate pentru Learning Network: ce faci pentru a dezvolta o afacere de succes şi cum arată viitorul inovației în business?

''Când am ajuns în Bucureşti, am fost realmente surprins de numărul de macarale. (...) este un semn pozitiv. (...) Alt semn pozitiv este că românii pe care iam întâlnit miau spus că vor să fie mai creativi, mai inovativi, mai inventivi, că vor să creeze mult mai multe proiecte şi servicii. Şi atunci când te uiţi la istoria României, poţi să vezi că a fost atâta inovaţie...''

Learning Network: Prima dată în România, Paul … Care sunt primele tale impresii?

Paul D. Arrambide: De fiecare dată când călătoresc într-un loc nou, obişnuiesc să mă uit la oraş, la ceea ce mă înconjoară şi pot spune dacă oraşul este în creştere, dacă progresează. Este uşor. Eu şi partenerul meu Dolf Hannert am lucrat în China înainte de 2008 şi, în acea perioadă, China se afla într-un proces foarte accelerat de creştere ... peste tot erau macarale şi zgârie nori. Văzând astea, îţi dai seama că oraşul respectiv, ţara cresc. Este la fel aici, în România. Când am ajuns în Bucureşti, am fost realmente surprins de numărul de macarale. Stăteam în birou şi numărăm ... ei, sunt cam 7 macarale!...asta e semn de creştere. Deci, este un semn pozitiv. Nu am studiat chiar economia românească, ca atare, nu o cunosc dintro perspectivă internă, pur românească. Nu ştiu din această perspectivă dacă se simte creşterea sau dimpotrivă. Tot ce ştiu este că românii pe care i-am întâlnit mi-au spus mie şi partenerului meu, Dolf, că vor să fie mai creativi, mai inovativi, mai inventivi, că vor să creeze mult mai multe proiecte şi servicii. Şi atunci când te uiţi la istoria României, poţi să vezi că a fost atâta inovaţie, care a avut drept sursă această ţară. Insulina, motorul cu reacţie şi cu propulsie, stiloul....

Atât eu, cât şi Dolf, ne aşteptăm să vedem mai mult decât atât. Ştim amândoi că foarte multă creativitate a fost frânată odată cu instalarea regimului comunist, care, practic, a zbrobit creativitatea. Şi, se pare, că oamenii vor creativitatea înapoi. Asta ştiu şi asta simt de la oameni.

''Trebuie să îi permitem inovaţiei să iasă. Şi, odată ce o deschizi, este ca un blestem. Rupi blestemul, apoi toată inovaţia poate ieşi.''

L.N.: Eu, de exemplu, nu ştiu nimic despre inovaţie. Ce poţi să îmi spui despre inovaţie, în câteva cuvinte sau mai multe. Ce este inovaţia în management?

P.A.: Păi, în primul rând vorbim de nivelul de bază al inovaţiei. Care înseamnă doar creativitatea. Şi mulţi dintre noi posedă acest nivel fundamental al inovaţiei. Şi, uite, de exemplu, îl exersăm în casele noastre. Felul în care ne decorăm casa, culoarea pe care o alegem pentru livingul nostru, felul în care ne aranjăm grădina din jurul casei... Aceasta este creativitate. Inovaţia într-o afacere înseamnă a lua această creativitate şi a crea un produs sau un serviciu care devine folositor pentru cineva, clientul. Folosind acelaşi nivel de creativitate, dar transformând-ul într-un proces de business, ca produs sau serviciu, cum ar fi telefonul mobil ca produs, de exemplu.

Şi mai este o cale disciplinată, organizată şi aplicată de a face asta. De a inova. Asta predăm în cadrul cursului Innovation Contributor. Cum să abordezi inovaţia. Şi nu numai să o abordezi, să o deschizi, să o lansezi, să dai drumul inovaţiei din tine.

Când te gândeşti la inovatorii înnăscuţi, ca Steve Jobs, Elon Musk, Einsten, ei au venit foarte uşor cu idei pentru că sunt naturali ... sau născut aşa. Pentru noi, restul, undeva, la un moment dat când eram copii, ni sa spus: O, nu poţi face asta. Sau nu ar trebui să facem asta. Sau asta este o idee proastă. Şi am încetat să le mai spunem oamenilor ideile noastre şi le-am închis în noi înşine. Iar primul pas pentru noi este să le descuiem. Să le eliberăm. Să îi permitem inovaţiei să iasă. Şi, odată ce o deschizi, este ca un blestem. Rupi blestemul, apoi toată inovaţia poate ieşi.

L.N.: Este greu să predai inovaţia aici, în România? Pentru că aceste generaţii principale cărora tu şi partenerul tău vă adresaţi au fost foarte claustrate, afectate de un sistem de educaţie închistat.

P.A.: Îţi voi spune cum văd eu aceste generaţii. La început, oamenii erau destul de închişi, li sa spus să nu se gândească la anumite lucruri, să respecte linia, să facă ce li sa spus. Toate acestea îngrădesc inovaţia şi rănesc abilitatea de a deveni inovativ. Totuşi, aceste generaţii au exersat inovaţia în vieţile lor personale. Avem multe persoane cărora li sa spus: nu poţi avea animale, nu îţi poţi cultiva propria mâncare, dar aceste familii erau înfometate pentru că era o penurie a mâncării ... au fost familii care au crescut găini pe acoperişul caselor, au hrănit oi în casa lor ca să aibă lapte sau carne ... şi, din punctul meu de vedere, îţi trebuie spirit inovator ca să fii capabil să faci toate astea.

''Vreau să lucrez cu organizaţii pentru a le ajuta să devină mult mai inovative din punct de vedere strategic, să integreze metodele inovaţiei în modul lor de a face afaceri pentru ca inovaţia să curgă firesc.''

L.N.: Vă doriţi să reveniţi aici, în România?

P.A.: Eu şi Dolf ne-am dori să continuăm cu companiile care au participat la această sesiune pentru a vedea cum se descurcă după această primă certificare, cum inovează. Aş vrea să lucrez cu organizaţii pentru a le ajuta să devină mult mai inovative din punct de vedere strategic, să integreze metodele inovaţiei în modul lor de a face afaceri pentru ca inovaţia să curgă firesc.

P.A.: Lucrăm în mod curent cu organizaţii mari, dar mai ales pentru că lor le este uşor să spună: Ei, Paul, Dolf, vă rugăm, veniţi la noi, pregătiți-ne oamenii, ajutaţi-ne să ne punem planurile în mişcare. Ştim că sunt companii mijlocii care nu îşi permit să ne aducă la ele şi să ne plătească onorariul de consultanţă pentru a se restructura. Am avut un moment de deschidere în cadrul acestei sesiuni în aşa fel încât astfel de companii să poată veni şi să beneficieze de training cu noi. Să ne întrebe şi să ne ceară opinia asupra unor situaţii pe care nu ştiu să le gestioneze. Deci, este o oportunitate să lucrăm direct cu astfel de companii mici şi mijlocii pentru că ele să se poată dezvolta.

''Mai mult este mereu mai bine. Ne dorim mereu ceva mai bun decât am avut înainte.''

L.N.: Este vreodată suficientă inovaţia?

P.A.: Nu, nu cred că inovaţia este vreodată suficientă. Şi când te uiţi la fiinţa umană dea lungul timpului, cum lucrurile sau schimbat, pleci de la omul din grotă, omul primitiv, de la a nu avea nicio unealtă, la a avea toate uneltele, de la crearea roţii la domesticirea animalelor, în toată istoria omenirii întotdeauna a fost inovaţie şi cred că vom continua să forţăm limitele inovaţiei. Şi ajungem la ceea ce oamenii vor de fapt. Mai mult este mereu mai bine. Ne dorim mereu ceva mai bun decât am avut înainte. Ai un telefon, de exemplu, merge grozav. Dar, apoi, vrei mai bună claritate a semnalului, de exemplu, etc. Deci, întotdeauna vrei ceva mai bun. Uite, automobilele. Nu sunt în lume de atât de multă vreme. Primul automobil semăna cu o căruţă cu motor. În zilele noastre, automobilele au scaunele încălzite, ştergătoare electrice, conexiune bluetooth, tehnică de entertainment la bord, etc.

L.N.: Ei, dar cred că deja am învăţat ceva de la voi. Pot să fiu inovativă, profitând de dispariţia producătorilor de căruţe şi îmi pot deschide eu o asemenea companie, care să producă un nou tip de căruțe. Ce ziceţi? Ar fi de succes?

P.A.: (Râsete puternice.) O, daaa. Şi ai putea să le foloseşti pentru parc.

L.N.: Apropos de cal şi căruţă, pot vreodată să sar calul în inovaţie? Este vreo limită pe care nu ar trebui să o depăşesc în ceea ce priveşte procesul de inovaţie?

P.A.: Ei, bine ... Sunt limite pe care le poţi depăşi şi această discuţie ţine de graniţele şi limitele culturale. Dacă cultura ta nu acceptă anumite lucruri, dacă inovaţia ta încalcă acea limită, atunci, ea nu va fi acceptată.

''Inovaţia este universală.''

L.N.: Vorbind de graniţe şi de limite culturale. Aveţi un profil social şi psihologic al fiecărei ţări pentru a adapta inovaţia sau vorbim de un profil general universal în acest caz?

P.A.: Este universal. Inovaţia este universală. Dar, totuşi, trebuie să iei în considerare situaţia culturală a fiecărei ţări în care mergi. Sunt graniţe culturale, sau etice, sau morale, sau graniţe naţionale şi cu fiecare grup de oameni cu care lucrezi în diferite locuri trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Haideţi să privim la domeniul biomedicinei, cercetarea celulelor stem. Unele ţări sunt foarte refractare la aceasta. Nu o vor în interiorul lor. Astfel, în astfel de zone, acest tip de inovaţie va stagna, va fi ţinută în loc. De asemenea, sunt ţări care nu văd o limită în ceea ce priveşte această cercetare. Sunt limitate doar de către comunităţile internaţionale care le spun să nu o facă, cu toate astea, sunt foarte implicate şi derulează cu putere o astfel de cercetare, dar sunt ţinut puţin în loc din cauza refuzului comunităţilor internaţionale. Situaţii ca aceasta ... încercăm să fim la curent cu ele şi să încercăm să nu forţăm sau să încălcăm nicio limită, care ne-ar pune în pericol clienţii .... sau pe noi (râsete).

''Ce am auzit eu despre limite în România ţine de limitările autoimpuse ale individului. (...) ştiţi, oamenii devin confortabili cu ceea ce fac. Şi asta în sine este o barieră.''

L.N.: Poţi să îmi spui care ar fi principala sau principalele limite în ceea ce priveşte afacerile în ţara noastră?

P.A.: Ce am auzit eu despre limite în România ţine de limitările autoimpuse ale individului. Mulţi dintre participanţii la sesiunea Innovation Contributors şi oameni cu care am vorbit în alte contexte aici ne-au spus: ''Ştiţi, oamenii devin confortabili cu ceea ce fac. Au un job, primesc un salariu şi asta este suficient pentru ei. ''Şi asta în sine este o barieră. O limitare. Aşa că a încerca să determini pe cineva să devină mai inovativ începe să devină un fel de provocare. Este posibil. Se poate face, dar trebuie să creezi mediul propice pentru asta. Aşa că dacă o companie are un grup de oameni cu aceeaşi astfel de mentalitate, de tipul: ''Ne descurcăm destul de bine, haide să nu provocăm nimic, să nu forţăm nimic, să nu încercăm să schimbăm nimic'', atunci, asta face mult mai dificil. Dacă o companie spune: ''Ok, ne descurcăm, dar haideţi să fim mai deschişi, mai inovatori'', atunci, asta va începe să atragă oameni care sunt mai inovativi.

L.N.: Eram curioasă ce poţi face în condiţiile în care angajaţii sunt foarte inovativi, foarte deschişi, dar leadershipul nu?

P.A.: Vedem companii şi probabil le putem numi pe unele dintre ele care au fost odată companii foarte mari, extraordinare. Au fost ca inovatorii americani timpurii care au ajutat la industrializarea ţării, cum ar fi şinele de cale ferată, de exemplu. Acesta a fost un lucru extrem de inovator la acea vreme în Statele Unite, când calea ferată a fost construită, când puteai să faci legătura cu orice punct de pe continent, iar oamenii se mişcau mult mai repede şi mai ieftin ca înainte. Totuşi, aceşti oameni care au continuat această inovaţie sunt pe cale de extincţie pentru că transporturile azi sunt mult mai agile decât poate să fie compania de căi ferate. Avem camioane care pot călători, avioane, căile ferate au încetat să mai fie cea mai bună modalitate de a călători pentru o persoană. Înainte, dacă voiai să mergi dintr-un stat într-altul, luai trenul. Compania de căi ferate a pierdut din vedere şi desconsiderat total nevoile clientului. Aşa că au venit maşinile, avioanele şi au luat acei pasageri. Acum, mai sunt foarte puţine trenuri de persoane care funcţionează în U.S. din cauza asta. Şi, uite, sunt îndepărtaţi din istorie. În prezent, căile ferate sunt concentrate pe transportul a mari cantităţi de marfă. Este doar o comoditate însă, pentru că, imediat ce cineva va găsi o altă cale de a transporta această marfă, căile ferate vor muri probabil în U.S.

L.N.: Bănuiesc că eşti capabil să oferi o soluţie pentru un plan de supravieţuire a unei afaceri, cum este cea a căilor ferate, de exemplu.

P.A.: Bineînţeles!

''Aveţi baza de cunoştinţe şi oamenii care să facă treaba. (...) Aflaţi ce vrea clientul vostru. Interactionaţi cu clienţii voştri, înţelegeţi ce vor şi apoi munciţi pentru a crea şi construi ceva ce satisface nevoile clienţilor.''

L.N.: Cunoscând-uţi expertiza şi în aceste domenii, sunt tare curioasă să aflu mai multe despre ebusiness şi ecommerce. Eu, de exemplu, cumpăr de pe internet. Dar, apropos de bariere şi limite, nu toată lumea face acest lucru, pentru că nu are încredere sau nu înţelege conceptele. Sau amândouă. Care este opinia ta despre ebusinessurile din România?

P.A.: Am întâmpinat fix aceleaşi probleme în U.S. atunci când eBay era o companie nounouţă şi multă lumea vorbea de a cumpăra lucrurile online şi altă foarte multă lume era ceva de genul: ''nu cumpăr online, nu îi cunoc pe oamenii aceştia! 'Cred că în România adaptarea şi evoluţia ebusinessului şi ecommerceului se vor produce mai repede decât în U.S. pentru că, uitându-te la România, există un capital de resursă umană cu abilităţi tehnologice foarte mari. Microsoft, IBM şi multe alte companii de gen vin aici datorită resurselor tehnologice şi prin asta spun OAMENII. Mulţi oameni pregătiţi şi cu calităţile necesare care pot face faţă cerinţelor şi nevoilor acestor companii. Aveţi baza de cunoştinţe şi oamenii care să facă treaba.

''...eu cred că România are toată capacitatea de a face tot ce se face în Silicon Valley.''

L.N.: Deci, sfatul tău pentru managerii ebusinessurilor ar fi…

P.A.: Sfatul meu pentru ei este: Aflaţi ce vrea clientul vostru. Interactionaţi cu clienţii voştri, înţelegeţi ce vor şi apoi munciţi pentru a crea şi construi ceva ce satisface nevoile clienţilor. Acesta este unul dintre lucrurile despre care am vorbit şi la Innovation Contributor:

OBSERVĂŢI CLIENTUL, VORBEŞTE CU CLIENTUL TĂU, ASCULTĂ-I PLÂNGERILE.

De exemplu ... Apple, eBay, Amazon sunt exemple grozave ale modelului de a oferi ceea ce clientul vrea. Am avut telefoane moible înainte de Apple. Am avut toate acele funcţii şi înainte de Apple, dar Apple l-ea pus pe toate împreună într-un pachet drăguţ, uşor de folosit şi, pur şi simplu, sa lansat. Şi vorbim de o companie care nu făcea telefoane, făcea computere. Dolf vorbea întruna din sesiunile Innovation Contributor că oamenii provocau Apple, întrebând pentru ce ar intra pe piaţa telefoanelor mobile?

Cei de la Apple au ascultat, au observat şi au furnizat un produs extraordinar şi oamenii iau iubit pentru asta.

Spunea Dolf de ce Apple a avut succes când şi-a lansat primul telefon. Îmi aduc aminte foarte bine. Până la el, obişnuiam să car o cameră video digitală, un aparat foto, o agendă şi un telefon. Acum, am un Android şi le are pe toate în el. Şi lucrul care îmi place la Androidul meu este că mi-am personalizat telefonul. Pentru mine asta a fost un musthave. Trebuie să am funcţia de personalizare. Mama, de exemplu, are un Iphone, nu vrea să îşi personalizeze telefonul. Vrea doar că el să funcţioneze, atunci când ea vrea să funcţioneze şi cei de la Apple fac o treabă foarte bună cu asta.

Acum, eBay. O companie antreprenoare care se bazează pe vânzările online direct din persoană în persoană şi cred că sau descurcat destul de bine. Au avut şi ei problemele lor.

Amazon a văzut diferenţele, a văzut ceea ce vor clienţii şi au adus acelaşi lucru pe piaţă, nu într-un sistem de licitaţie, ci întrun sistem direct de urmărire a produsului şi asta a condus la nişte rezultate foarte bune.

Apoi, ghici ce? eBay a văzut ce făcea Amazon şi şi-au spus: ''Ştii ce? Trebuie să inovăm, să ne reinventăm. Trebuie să ne schimbăm felul în care facem afaceri.''Şi-au îmbunătăţit modul de a face afaceri şi în prezent ele se tot dispută înainte şi înapoi între eBay şi Amazon. La început, eBay deţinea piaţa, apoi ea a aparţinut lui Amazon, eBay a spus ''nu, trebuie să o avem!!'', iar acum piaţa se întoarce către eBay din nou. Deci, ca o concluzie, companiile au nevoie să îşi asculte clienţii şi trebuie să furnizeze ceea ce vor clienţii. Şi vor fi de succes şi eu cred că România are toată capacitatea de a face tot ce se face în Silicon Valley. Aveţi capacitatea să o faceţi aici. Nu există niciun motiv pentru care să nu aveţi aceleaşi abilităţi de a atinge aceleaşi rezultate şi aici. Aşa cum ai spus. Încredere. Oamenii nu vor să cumpere online pentru că nu au încredere. Încrederea se câştigă. Trebuie să câştigi încrederea. Dacă eu în mod constant furnizez servicii şi produse de calitate mereu, vei începe în timp să ai încredere în mine. Şi apoi acea încredere va construi, va construi, iar dacă eu fac o treabă bună, toţi vor spune: ''Hai să mergem să cumpărăm de la magazinul online al lui Paul'' şi va fi un succes uriaş.

''Dacă vrei să continui să creşti, ar trebui ca întotdeauna să te uiţi şi să te întrebi care este următorul produs, care este următorul serviciu. (...) Companiile trebuie să vadă care sunt lucrurile pe care clienţii le vor şi de care au nevoie şi care sunt acele lucruri cu care clienţii au probleme.''

L.N.: Să presupunem că sunt o companie. Cât ar trebui să investesc în inovaţie?

P.A.: Păi, te uiţi la domenii care au nevoie de foarte multă creaţie. Cum sunt companiile farmaceutice, cele tech. Ele investesc şi reinvestesc foarte mulţi bani în cercetare şi dezvoltare. De undeva de la 20 până la 50% din profit merge înapoi în inovaţie. Depinde însă foarte mult de piaţa pe care te afli.

L.N.: Este obligatoriu să investeşti în inovaţie?

P.A.: Dacă vrei să continui să creşti, ar trebui ca întotdeauna să te uiţi şi să te întrebi care este următorul produs, care este următorul serviciu. Aşa cum spunea şi partenerul meu, Dolf, pieţele tradiţionale cu produse alimentare probabil nu vor dispărea niciodată, dar cum este administrat şi manageriat acest lanţ de aprovizionare din grădina în care se cultivă şi până la masa ta asta se va schimba. Fie că vei pune un robot să livreze cumpărăturile pe care le-ai selectat online, sau că ai un proces automat de comandă şi ofertă, sau că mergi la magazin şi ei îţi pun alimentele gata pregătite în maşină, acest lanţ se va schimba şi cred că va transforma total ideea de magazin de azi, care nu va dispărea, dar va fi diferit. Companiile trebuie să vadă care sunt lucrurile pe care clienţii le vor şi de care au nevoie şi care sunt acele lucruri cu care clienţii au probleme. De exemplu, unele persoane întâmpină dificultăţi în a şofa, alţii nu au permis de conducere, alţii ... Alţi oameni pur şi simplu nu au timp.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

dezvoltare personala

management

Autor

3116

Factori de succes in vanzari

Andreea R — Tue, 07 Oct 2014 07:51:00 +0000

Factori de succes in vanzari Andreea R Mar, 10/07/2014 - 09:51

Fie ca vorbim despre oameni de vanzari fara experienta, trimisi pe teren fara o instruire corespunzatoare, fie profesionisti versati in aceasta meserie si care de cele mai multe ori merg pe aceleasi sabloane de vanzare, imbunatatirea abilitatilor de vanzare spre anumite directii este mai mult decat necesara.

In climatul actual, bazat pe masuratori si programe ce au functionat cu succes la echipe de vanzari, programele ce combina evaluarea potentialului, trainingul si coachingul ajuta vanzatorii sa obtina rezultate mai bune si sa se diferentieze prin mesajul pe care il transmit in piata.

Cum poti avea succes in vanzari in ziua de azi? E o intrebare la care cu toii cautam raspuns.

NOI am gasit raspunsul: Dezvoltarea competentelor specifice asociate factorilor de succes in vanzari!

Astfel, va propunem un curs care presupune parcurgerea a 7 module corespunzatoare celor 7 factori de succes in vanzari pornind de la metodologia de evaluare a potentialului in vanzari. Competentele care stau la baza factorilor de succes se dezvolta si se antreneaza utilizand tehnici specifice aplicate sub forma de exercitii.

Obiective

Intelegerea factorilor de succes in vanzari si a competentelor asociate acestora
Constientizarea comportamentelor se succes in vanzari
Crearea si dezvoltarea unui comportament in vanzari bazat pe factori de succes
Imbunatatirea calitatii deciziilor si a rezultatelor echipei

Beneficii individuale

- te faci mai usor inteles

- recunosti comportamentele de succes

- iti adaptezi stilul de comunicare in functie de interlocutor

- ghidezi pe cineva de la dorinte la fapte

- ajuti pe cineva sa rezolve eficient o problema

- depasesti blocaje in comunicare

- dai feedback care motiveaza

- folosesti perspectivele multiple in comunicare

- deschizi comunicarea cu grupurile

- conduci un grup spre actiune prin limbaj

- creezi stari potentatoare in grup

Beneficii pentru business

Organizarea si clarificarea gandirii
Intelegerea rolului celui care activeaza in vanzari
Constientizarea competentelor necesare si comportamentele aferente acestora
Cresterea nivelului de motivare transpus in obiective realizate
Constientizarea avantajelor pe care le aduce cultura vanzarilor in organizatie
Intelegi cum functioneaza mecanismele persuasiunii in vanzari

Cuprinde instruirea, hand-out-uri, și coffee break.

Prețul nu include evaluarea de potențial PEP.

Mind Master

Intermediar

Certificare

Comunicare

Dezvoltare personala

Influentare si persuasiune

Luarea deciziilor

Lucru in echipa

Managementul schimbarii

Managementul stressului

Etichete

Curs In House

DE CE dezvoltare personala si spirituala?

editor — Thu, 12 Jun 2014 03:02:57 +0000

DE CE dezvoltare personala si spirituala? editor Joi, 06/12/2014 - 05:02

Cred cu tărie că am clienți mai inteligenți decât mine în coaching.

Să mă explic!

Am avut o discuție interesantă cu un client în coaching referitoare la metodele de dezvoltare personală și spirituală. Eram destul de „aprins” și îi explicam în detaliu avantajele diferitelor metode. Mă asculta cu atenție (sau poate așa îmi plăcea mie să cred – cu lucrurile astea nu știi sigur niciodată cum stai) și, la un moment dat, mi-a adresat o singură întrebare: „Și la ce bun toate astea?”

Citeste si articolul DE CE COACHING? Ca să înțelegi ceea ce vorbești cu tine!

M-am blocat! Pentru o clipă mintea mea nu a înțeles întrebarea (nu sunt sigur că a înțeles-o prea bine nici după acel moment). „Cum adică la ce bun toate astea?” am gândit eu. „Nu e clar că sunt bune?”

Ei bine, nu e clar! Și de atunci îmi e foarte clar că nu e clar.

Când vorbim de metode de dezvoltare personală și spirituală avem două tendințe majore:

- Uneori dorim să ne fie clar ce rezultate putem obține atunci când practicăm o metodă astfel încât să decidem dacă „ne băgăm sau nu”, dacă o practicăm sau nu. Pentru unele metode acest lucru e posibil, pentru altele este destul de dificil de cuantificat rezultatele (pentru că rezultatele sunt influențate de foarte mulți factori).

- Alteori pur și simplu experimentăm o metodă fiind conștienți că rezultatele vor veni deoarece este important să experimentăm (nu avem cum să prefigurăm rezultatele fără să experimentăm metoda respectivă). Se știe ce rezultate pot genera unele metode, dar nu se știe ce rezultate pot genera pentru tine. Și cum poți afla asta altfel decât experimentând?

Citeste si articolul Nu te apuca de dezvoltare personală dacă nu ai de gând să continui

Una dintre marile provocări este că metodele de dezvoltare personală și spirituală sunt metode pe termen lung, adică metode care generează rezultate sustenabile în luni și ani de zile. Iar majoritatea oamenilor când aud de luni și ani deja încep să renunțe. Imaginați-vă! Renunță înainte de a se apuca! Provocarea și mai mare este că, renunțând, vei căuta metode mai simple care te vor duce în timp la următoarea concluzie: ai pierdut timpul! Ai folosit metode care ți-au adus rezultate pe termen scurt, dar nu sustenabile pe termen lung. Și, la o analiză mai atentă, ai folosit mai mult timp și mai multă energie pentru a întreține rezultate pe termen scurt în loc să construiești rezultate pe termen lung.

Citeste si articolul 9 motive pentru care inca nu ti-ai implinit visele

Așadar... la ce bun toate astea? Aș fi înclinat să spun „pentru evoluția noastră”. Dar mă abțin pentru că e un termen vag. M-a întrebat cineva la un moment dat: „Și dacă evoluez ce?”. Avea dreptate.

Cred cu tărie că atunci când în viața ta a venit momentul pentru dezvoltare personală și spirituală nu mai poți da înapoi. Când „te-ai trezit” nu mai poți ignora trezirea. De fapt, o poți face, dar îți crește nivelul de frustrare pe zi ce trece. De ce? Pentru că acum e o parte din tine care e conștientă și care vrea să se dezvolte, să te facă să devii din ce în ce mai conștient de tine și de ceea ce e în jurul tău. Și nu mai poți ignora acea parte pentru că a venit momentul dezvoltării tale.

Și atunci îți dai seama că întrebarea „Și la ce bun toate astea?” este un fel de ultimă zvâcnire a părții din tine care nu vrea să se schimbe, care vrea ca lucrurile să rămână întotdeauna la fel. Pentru că nu e necesar întotdeauna să știi totul înainte de a experimenta. Semnificația vine pe măsură ce experimentezi. Fiecare experiență aduce o nouă înțelegere, o nouă conștientizare, o nouă semnificație.

Și atunci, în loc să te întrebi „Și la ce bun să citesc?” mai bine alege o carte bună, citește-o și vei primi răspunsul pe măsură ce o citești. Altfel vei rămâne doar cu întrebarea și nu vei obține niciodată răspuns.

În loc să te întrebi „La ce bun să merg la cursuri de dezvoltare personală?” mai bine mergi la un astfel de curs bun și află ce poate face pentru tine.

Citeste si articolul 10 site-uri despre dezvoltare unde găseşti cursuri gratuite

De ce toate astea? Pentru că atunci când ajungi să te întrebi „La ce bun toate astea?” înseamnă că a venit momentul să te preocupi de „toate astea”. Altfel nu ți-ai adresa această întrebare.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

dezvoltare personala

dezvoltare spirituala

Autor

1337

NU TE APUCA DE DEZVOLTARE PERSONALĂ DACĂ NU AI DE GÂND SĂ CONTINUI

editor — Wed, 07 May 2014 04:38:56 +0000

NU TE APUCA DE DEZVOLTARE PERSONALĂ DACĂ NU AI DE GÂND SĂ CONTINUI editor Mie, 05/07/2014 - 06:38

De ce? Pentru că îți vei crește puterea gândurilor fără să schimbi direcția lor. Să mă explic.

Fiecare metodă de dezvoltare personală pe care o folosești alimentează mintea ta cu idei. O parte dintre aceste idei îți atrag atenția și vrei să le reții și să le folosești. Pentru aceasta, creierul tău asociază o emoție fiecărei idei care ți-a atras atenția pentru a o reține și folosi. Cu cât este emoția mai puternică, cu atât ideea respectivă se imprimă mai puternic în minte.

Fiecare idee care pătrunde în mintea ta influențează sistemul de idei deja existent. Imaginează-ți că fiecare idee este o piesă de lego. Toate ideile pe care le-ai adunat despre lume și despre tine sunt configurate într-o structură de piese de lego. Fiecare nouă piesă de lego (a se citi idee) pe care o dobândești influențează sistemul de idei deja existent (structura de lego) prin:

- Stabilizare – o piesă nouă de lego se „atașează” unei părți din sistem deoarece este similară. În acest mod, viziunea respectivă despre lume se întărește, devine mai puternică.

- Restructurare – o idee nouă „pătrunde” în acea parte de sistem care conține idei similare și începe să o restructureze, modificând astfel o anumită viziune despre lume, cu influență minimă asupra întregului sistem.

- Reconfigurare – o nouă piesă de lego este atât de radicală încât este necesar ca sistemul să se dezasambleze și să se reconfigureze în jurul acelei noi piese de lego.

Aceste procese se desfășoară permanent și generează modificări în sistem, modificări ce sunt însoțite uneori de stări de confuzie sau nesiguranță. E ca și cum nu mai ești sigur de ceea ce știai și e ca și cum nu mai știi în ce să crezi. Astfel de momente îi fac pe unii oameni să renunțe la dezvoltarea personală deoarece urmăresc prea mult să își păstreze o anumită zonă de confort.

Și aici apare provocarea maximă. În momentul în care aduci piese noi de lego (idei) în sistem și acestea stabilizează, restructurează sau reconfigurează sistemul, vei avea gânduri mult mai puternice, dar îndreptate în aceeași direcție. Aceasta deoarece durează mai mult să schimbi direcția gândurilor decât puterea lor. Aici este cel mai important să intre în joc perseverența. Să continui să stabilizezi, restructurezi și reconfigurezi sistemul având încredere că direcția se va schimba și ea.

Dacă te oprești, va apărea dezamăgirea că nu s-a întâmplat ceea ce te așteptai să se întâmple. Iar această dezamăgire duce la menținerea direcției gândurilor. Practic, poți ajunge să gândești negativ cu o putere mai mare.

De aceea este important să te apuci de dezvoltare personală doar dacă dorești să continui. Pentru că dezvoltarea personală este un drum care nu se termină niciodată. Nu există un „capăt” al dezvoltării personale. Nu există un loc în care să spui „Gata! Am terminat!”. În momentul în care ai spus că ai terminat, ești „terminat”.

Așadar... dacă te apuci de:

citit
participat la cursuri, ateliere, seminarii și conferințe de dezvoltare personală
vizionat filme / secvențe video de dezvoltare personală
meditație
contemplare și reflecție etc.

pornește cu gândul de a continua până la finalul vieții tale. În acest mod vei avea suficient timp să schimbi nu numai puterea gândurilor tale, ci și direcția lor. Pentru a avea o viață împlinită alături de cei dragi ție.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1337

Eugen Popa: "Hipnoza are rezultate magice, dar nu este magie!"

editor — Wed, 23 Apr 2014 13:30:23 +0000

Eugen Popa: "Hipnoza are rezultate magice, dar nu este magie!" editor Mie, 04/23/2014 - 15:30

In prima parte a acestui interviu, am descoperit cateva aspecte definitorii din viata lui Eugen Popa. In aceasta a doua parte, am incercat sa descopar cat mai multe lucruri despre profesia sa, aceea de trainer si hipnotizator (ProSuccess Training). Asa cum spuneam, hipnoza inca este un subiect incitant si controversat in acelasi timp, care starneste reactii dintre cele mai diverse. Cat adevar si cata imaginatie este in ceea ce stim majoritatea dintre noi legat de hipnoza? Este sau nu asa cum vedem in filme? Ce beneficii are hipnoza si cine o poate practica? Exista vieti anterioare? - sunt doar cateva dintre multele intrebari adresate lui Eugen in incercarea de "a face lumina" in acest subiect:

Luiza Pirvulescu.: Care a fost primul “waw” pe care l-ai avut legat de hipnoza?

E.P.: Primul “waw” a fost cand am vazut demonstratiile live de hipnoza si care sustineau si hraneau imaginea pe care o aveam eu legat de acest subiect. Iar in momentul in care am plecat in America si am facut acel curs, iarasi am fost asa, suprins deoarece faceam un fel de practica unii pe altii, intre noi, si chiar functiona!

[[{"fid":"1987","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Stim cu totii, din filme, ca prin hipnoza poti sa faci pe oricine sa faca orice vrei tu. Este adevarat?

E.P.: Nu. Este totul o aiureala. O minciuna uriasa.

L.P.: Adica nu poti face pe cineva sa cotcodaceasca?:)

E.P.: :)) Hai sa iti explic cum e cu asta. Uite, vad ca ai o fetita.. Cati ani are?

L.P.: 2 ani si 4 luni.

E.P.: Super! Sa-ti traiasca!

L.P.: Multumesc!

E.P.: Cand vrei sa ii explici cum face bufnita, de exemplu, cum ii spui ca face?

L.P.: Bu-hu-hu!

E.P.: :))) Tocmai te-am facut sa faci bu-hu-hu!

L.P.: :))) M-ai pacalit! Dar ma referam la hipnoza.

E.P.: Si eu la fel!

L.P.: Deci, poti sa ma faci sa fac ceva, doar daca vreau eu.

E.P.: Absolut!

L.P.: Poti hipnotiza pe cineva care nu crede in asta?

E.P.: Da, se poate. Pana la urma este vorba de o escaladare a crezului. Uite, cum a fost si cu tine acum. Tu poti sa spui ca nu crezi ca te pot face sa imiti un cocos. Si intr-adevar, nu te pot face sa imiti un cocos. Dar te pot face sa imiti o bufnita! Si nu am nevoie de hipnoza pentru asta! :))

L.P.: Ai putea sa descrii starea in care intra un om hipnotizat? [[{"fid":"1988","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]

E.P.: E ca atunci cand te uiti la un film care te acapareaza foarte mult. Te duci la cinematograf, platesti biletul, iti iei sucul si floricele si te asezi pe scaun, si pe masura ce urmaresti filmul, incepe sa iti curga adrenalina prin vene sau incepi sa plangi. De ce? Pentru ca tu crezi povestea, ii permiti acelei povesti sa te atinga in mod emotional, te transpui. Adica intrii intr-o transa. Esti intr-o stare de hipnoza, daca vrei. La cinematograf accepti povestea de pe ecran. La hipnoza, accepti sugestiile mele.

L.P.: Poti manipula prin hipnoza?

E.P.:Pot manipula fara hipnoza! Nu ai nevoie de hipnoza ca sa manipulezi. Asta este o chestie pe care foarte putini oameni o inteleg si o accepta. Poate fi folosita si ca manipulare. Dar DOAR daca vrea si celalalt. Atunci cand deschizi televizorul, accepti sa fii manipulat. Cand citesti un ziar, la fel. Sau cum te-am facut pe tine sa faci ca bufnita! Nu am nevoie de hipnoza ca sa manipulez. Nu ai fost in nicio transa. Ti-am dat o poveste, ai acceptat-o si ai actionat ca atare. Unde e hipnoza aici?

L.P.: Da, dar totusi, in hipnoza intri intr-o stare de transa, de inconstienta partiala, in care tu, ca si hipnotizator, ai un avantaj.

E.P.: Da, dar tot de alegerea ta e vorba. Revenind la povestea cu cinematograful: oricat de prins ai fi in poveste si ai trai-o, daca vine cineva si iti spune sa ii dai portofelul, tu i-l dai? Normal ca nu!

La fel se intampla si in hipnoza. Tu poti sa ai o stare, dar o ai pentru ca tu accepti sa fii condus in acea stare si sa urmezi sugestiile pe care ti le ofer.

L.P.: Pana la urma, ce este si ce nu este hipnoza?

E.P.: Hmm.. Misto intrebarea! Imi place! Hipnoza este o arta si o stiinta si nu este magie, desi are rezultate magice prin simplitatea principiilor sale si prin rapiditate cu care poti obtine aceste rezultate- vorbesc aici de 15-30 de minute sau o ora. Iar asta o face sa fie diferita fata de alte metode. Am spus ca este o arta deoarece poti fi foarte bun, tehnic vorbind, sau poti sa fii un maestru.

L.P.: E periculoasa hipnoza in vreun fel?

E.P.: E periculos cinematograful? :) Daca e practicata de cineva care nu stie ce face poate fi, normal. E ca un mecanic care iti repara masina fara ca el sa aiba vreun habar de ce face acolo. Insa, ceea ce trebuie sa intelegem este ca noi toti avem o minte constienta si una neconstienta. Subconstienta. Aceasta din urma are rolul de a ne proteja in orice fel posibil. In momentul in care subconstientul percepe ca ceva este neregula intr-un proces, atunci va interveni automat. Cu alte cuvinte, daca atunci cand tu esti intr-o transa de hipnoza, eu vin si iti spun ca este ok sa zbori de la etaj, subconstientul tau te va proteja si, oricat ai vrea tu sa faci asta, el nu te va lasa.

Hipnoza comunica la nivel subconstient, intr-adevar, insa nu il inlocuieste.

L.P.: Deci, nu poti trece dincolo de un anumit nivel atunci cand hipnotizezi pe cineva?

E.P.: Poate ca in anumite situatii se poate, insa eu nu stiu, nu m-am confruntat cu asa ceva. Nu m-a interesat.

L.P.: Te poti autohipnotiza? Daca da, in ce scop?

E.P.: Sigur ca da! Chiar lucrez la un curs de autohipnoza pe care vreau sa il lansez luna viitoare.

Hipnoza este o metoda care te ajuta sa faci ceea ce iti doresti daca inveti ce parghii sa urmezi sau ce butoane sa apesi, ca sa spunem asa. Depinde ce rezultate vrei sa obtii de la tine. Poti folosi autohipnoza ca sa inveti mai bine, sa fii mai relaxat, sau mai creativ, sa iti imbunatatesti anumite calitati pe care le ai. Poti folosi aceasta metoda in orice chestie care tine de tine.

[[{"fid":"1990","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"232","width":"350","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Dar ca terapie pot folosi autohipnoza?

E.P.: Da, dar in general, in aceste situatii, cand exista o problema, exista si o cauza si trebuie sa descoperi care este aceasta. Altfel, daca doar ameliorezi “simptomele”, nu faci decat sa o acoperi, nu sa o vindeci. Indiferent ca vorbim de depresii, renuntare la fumat, fobii, stres, panica, orice, exista si o cauza mai profunda care trebuie inlaturata.

L.P.: Cand vorbim de o problema grea, ne referim in functie de pacient sau de problema sa?

E.P.: Si, si. De exemplu, in general, cu cat timpul de cand dureaza o problema este mai mare, cu atat mai greu este de tratat deoarece devine parte din sistemul omului respectiv. Sau lucrurile sunt mai complicate cand ne referim la boli foarte grave. Dar eu nu cred in probleme de nerezolvat deoarece cred in puterea mintii, in capacitatea mentala a oamenilor de a face orice!

L.P.: Oricine o poate practica? Se invata greu, trebuie niste abilitati speciale?

E.P.: Oricine! Nu se invata absolut deloc greu si trebuie sa ai o dorinta de a ajuta, o placere de a lucra cu oamenii, de a explora continuu si de a descoperi, de a fi deschis.

Cu totii o practicam, de fapt, dar indirect, fara sa o numim asa. Intr-adevar, ca sa o practici constient trebuie sa inveti anumite tehnici, insa oricine le poate invata si aplica.

L.P.: Cei care vin la cursurile tale sunt oameni cu o anumita pregatire intr-un anumit domeniu cum ar fi psihologie, de exemplu?

E.P.: Nu. Cel putin pana acum, rata celor care au o pregatire in psihologie este undeva la 20%. In rest, sunt oameni care doresc dezvoltare personala, antreprenori sau altii asemenea. Sunt oameni care vor sa stie si sa aplice pentru ei insisi, dar sunt si oameni care vor sa faca o meserie din asta sau lucreaza in domeniul terapeutic si adauga tehnicile invatate aici la ceea ce ei practica deja.

L. P.: Cum a fost primul training de hipnoza pe care l-ai sustinut? A fost cum te asteptai? [[{"fid":"1991","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"200","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]

E.P.: A fost foarte interesant. Am inceput sa creez si sa promovez acest curs din Thailanda. M-am intors in tara pe 1 mai, iar cursul era programat undeva la inceputul lunii iulie, 2013. Iar toti cei cu care colaboram imi spuneau ca este prea scump si ca nu o sa vina nimeni. Intr-un fel, aceasta e o reactie pur romaneasca. Romanii au un talent extraordinar de a-si pune singuri cenusa in cap fara niciun motiv si de a se vaita. Aceeasi atitudinea am intalnit-o si in perioada in care mi-am promovat cursul. Insa, nu am luat-o in considerare. Sunt o persoana care, atunci cand face ceva cu entuziasm, nu priveste in stanga sau in dreapta. Cred in mine si in ceea ce vreau, si atat. Iar clasa aceea, prima grupa cu care am facut cursul, a avut cel mai mare numar de participanti de pana acum! A fost foarte bine! Toata lumea a fost surprinsa, desigur, si au recunoscut ca s-au inselat.

[[{"fid":"1993","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Ai sustinut deja 4 cursuri, de anul trecut pana acum, iar in curand va mai fi o alta sesiune. Cam care a fost reactia generala a participantilor?

E.P.: Pana acum, cel putin din feedbackurile primite si testimonialele lasate, reactia a fost una pozitiva. Oamenii au fost foarte incantati de ceea ce au descoperit, de ceea ce au primit ca si informatii si de ceea ce au putut aplica, pana la urma. Cursul a fost primit foarte bine. Faptul ca au existat, pentru fiecare participant in parte, alti 1000 de oameni care au aruncat cu oua si rosii, este mai putin relevant. Pe mine nu ma intereseaza acei oameni. Eu fac toate acestea cu entuziasm si asta e tot ce conteaza. Ceea ce fac eu este un lucru din care vom avea cu totii de castigat deoarece formez terapeuti buni, care sa stie cum sa ii ajute pe cei care le cer ajutorul sa obtina rezultate rapide si eficiente .

L.P.: Exista o legatura intre hipnoza si NLP, Analiza Tranzactionala sau alte metode asemanatoare?

E.P.: Stii cum e, intotdeauna exista tehnici pe care toata lumea si le revendica. Ce conteaza? Atata timp cat sunt benefice, dau rezultate in viata oamenilor, mai conteaza cine le-a descoperit prima data sau cui apartin?! Ca a fost mai intai hipnoza, sau Analiza Tranzactionala, sau NLP-ul sau Gestalt.. Pana la urma, mai intai a fost cuvantul, ca sa glumim. De ce sa ne certam? Se regasesc tehnici comune si este normal sa fie asa! Aceeasi Marie, cu alta palarie. Pana la urma, sunt variatiuni pe aceeasi tema: omul si mintea umana. Daca vine acum cineva si imi spune ca are o tehnica noua care da niste rezultate extroardinare, dar ca vine din Africa sau din nu stiu ce scoala, o incerc sa vad daca asa e, fara sa ma intereseze de unde e.. Eu m-am antrenat sa vad lucrurile destul de practic. Nu ma intereseaza partea teoretica decat atata timp cat imi sustine informatiile pe care eu vreau sa le invat, sa le descopar. Altfel nu.

[[{"fid":"1992","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"196","width":"330","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Cam care e feedback-ul pe care il primesti, in general, atunci cand le spui celor din jur cu ce te ocupi?

E.P.: Iti dai seama ca toata lumea spune “waw, ce misto! Ce tare!”, apoi urmeaza replicile-cliseu gen “a, nu te uita in ochii mei!”

L.P.: Ai avut si experiente negative, in sensul de oameni care nu au reactionat ok atunci cand au auzit de hipnoza?

E.P.: Absolut! Am primit diverse replici de la "e diavolul", sau ca incerc sa ii manipulez si vreau sa intru in capul lor, pana la "astea sunt niste prostii si nu e nimic adevarat".. orice! The sky is the limit, in acest caz! :)) Oameni cu frustrari mai mici sau mai mari pe care si le manifesta mai mult sau mai putin virulent. Totul tine, pana la urma, de nivelul de ignoranta al fiecaruia. Nu am intalnit, poate, nicio persoana care sa stie cu adevarat ce inseamna hipnoza iar eu am renuntat sa incerc sa justific mereu, sa explic. Nu imi place sa ma apuc sa spun cat este de tare, ca face asa si nu altfel etc.. De ce sa fac asta? De ce sa ma justific? Nu ma intereseaza, pur si simplu. Fiecare crede ce vrea. Cei care sunt cu adevarat interesati, insa, stiu sa treaca dincolo de clisee.

L.P.: Te mai suprinde ceva in legatura cu hipnoza?

E.P.: Din ce in ce mai putin. Am vazut si auzit atat de multe povesti, atat proprii cat si ale altor colegi, incat am ajuns la un aforism foarte dragut: miracolul e meseria mea. :)

De fiecare data se poate intampla ceva neobisnuit sau “socant”. Sunt deschis catre orice, iar asta conteaza foarte mult.

L.P.: Cand vorbim de hipnoza, implicit apare si notiunea de vieti anterioare. Tu crezi in acest aspect?

E.P.: Cred ca exista mai mult decat carne si oase. Pentru mine, ideea de existenta sau inexistenta a vietilor anterioare e mai putin relevanta deoarece atunci cand lucrez cu cineva nu o fac pentru a satisface o curiozitate. Cand vine cineva sa imi spuna ca vrea sa il hipnotizez pentru ca vrea sa vada ce a fost intr-o viata anterioara, il refuz. Care e rostul? Pot sa am oameni cu care lucrez pe o cu totul alta problema si, in acest timp, ei sa aiba o experienta pe care eu sa o percep ca fiind dintr-o viata anterioara, insa asta este experienta lor. Ca este reala sau nu, nu ma intereseaza.

Multi terapeuti fac aceasta greseala de a se lasa purtati de curiozitatea lor, in loc sa rezolve problema omului.

L.P.: Cumva, legat de acest aspect este si clarviziunea care tot o stare de transa presupune si o comunicare cu “ceva de dincolo”.

E.P: Da, si aici lucrurile sunt cam la fel pentru ca, repet, din punctul meu de vedere iarasi este fara niciun sens.. Pornim de la ideea ca se poate face asa ceva. Dar, oare, se poate?

Si sa presupunem ca se poate. Atunci cel care pretinde ca o poate face, oare, chiar poate? Intelegi ce vreau sa spun? E o chestie relativa si greu de demonstrat. Fiecare crede ce vrea. Cand vorbim de clarvazatori vorbim in cea mai mare parte despre niste oameni destul de iscusiti in ceea ce priveste citirea profilelor sociale. Ei, de cele mai multe ori, iti spun chestii generale si, in functie de reactia ta, merg mai departe, construind povestea pas cu pas. Sunt niste oameni care pot citi foarte usor semnele primite din partea celor cu care intra in contact.

Intr-adevar, exista si varianta in care unii oameni chiar au niste capacitati paranormale, sa le spunem asa. Dar, din nou, totul este greu de demonstrat. Sunt pline spitalele de nebuni cu oameni care pretind ca traiesc niste experiente mistice, insa, atata timp cat acestea nu pot fi explicate de catre cei din jur, cei care spun ca le traiesc sunt considerati anormali. Omul pretinde ca vorbeste cu Isus. Si poate chiar face asta! Dar daca nu poate sa se faca inteles si de catre restul lumii, atunci restul lumii va spune ca e nebun..

L.P.: In ce crezi si ce te inspira?

[[{"fid":"1985","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"200","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Eugen Popa","title":"Eugen Popa","class":"media-element file-default"}}]]

E.P.: Frumos! Imi place intrebarea asta. Cred in bunatatea oamenilor. Dar nu ma refer la acea bunatate manifestata prin tot felul de gesturi si acte. Acelea tin de motive, de alegeri. Ci, ma refer la acea bunatate existenta in natura noastra instrinseca. La acea puritate, inocenta a sufletului.

Mai cred intr-o crestere continua, din toate punctele de vedere, intr-o dezvoltare interioara, sufleteasca, la care fiecare suntem supusi, indiferent ca vrem sau nu. Intr-o evolutie a omului din orice punct de vedere, dar indeosebi spiritual. Iar aceasta crestere poate fi mai usoara sau mai dureroasa. Cu cat esti mai incrancenat in vechile tale idei si crezuri, cu atat iti va fi mai greu. Motto-ul meu este “Invata, creste, daruieste”, deoarece consider ca acesta este scopul evolutiei.

Ce ma inspira? Pasiunea! Un om fara pasiune este un om mort. Atunci cand faci ceva cu pasiune, intregul univers se pune in miscare si se schimba. Mie imi place foarte mult sa exprim aceasta pasiune prin cuvantul entuziasm. Etimologic, entuziasm vine din greaca si inseamna, cumva, “cu Dumnezeu in tine”. Si nu se refera la sensul religios, ci la acea scanteie, la acea energie care poate schimba totul! Prin pasiune, prin entuziasm, oamenii se transforma. Iar pe mine asta ma inspira. Vazand oameni transformati total de entuziasm imi arata cat de mult se poate, ma face sa imi doresc sa ajung acolo, sa imi doresc mai mult.

L.P.: Simti ca acesta este drumul pe care il cautai? Ai gasit “sensul vietii”? :)

E.P.: Da si nu. Nu e singurul drum, mai exact. Sau este parte dintr-un drum, ca sa spun asa. Nu o percep la modul “acesta este drumul”. Din punctul meu de vedere, se pot face extrem de multe lucruri iar momentan, cochetez cu aceasta idee de hipnoza. Sunt un om care invata. Care vrea sa descopere, sa stie, in permanenta. Asta legat de drum. In ceea ce priveste sensul vietii, exista sensul vietii? Consider ca sensul vietii este unul spiritual. Dar aici, intram in discutii filozofice :-) Sensul vietii este acela de a creste, de a fi mereu mai mult. Si cand spun “a fi mai mult”, poti sa privesti asta din doua puncte de vedere: fie gandind ca trebuie sa faci ceva ca sa fii “mai mult” decat inainte, decat esti, fie poti sa fii mai mult, dandu-ti seama ca esti mai mult! Greu de inteles, nu? :)

Daca vrei sa fii mereu la curent cu training-urile si evenimentele organizate de Eugen Popa, viziteaza site-ul sau, ProSuccess Training.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Investitia in propria persoana- cheia succesului

editor — Wed, 02 Apr 2014 03:20:16 +0000

Investitia in propria persoana- cheia succesului editor Mie, 04/02/2014 - 05:20

Investitia în propria persoana a devenit cheia succesului atat in plan personal cat si in plan profesional.

O modalitate de dezvoltare personală, de cunoastere si dezvoltare a a procesului interior, orientat spre obiective personale sau de business este coachingul. Vorbim despre Coaching cu NLPt aplicat în viaţa de zi cu zi şi cea profesională.

Cum sa facem sa obtinem rezultatul dorit, fie ca este vorba de viata profesionala sau de cea privata?

De multe ori nu ajungem la un rezultat pur si simplu pentru ca nu stim sa ne setam obiectivul in mod corect sau pentru ca nu reusim sa comunicam eficient cu persoanele implicate in rezultatul respectiv.

Alteori, ni se pare ca nu suntem intelesi sau ca nu ne exprimam intr-un limbaj usor de inteles de catre interlocutor, ceea ce face comunicarea greoaie, antreneaza un consum ridicat de energie si intarzie atingerea scopului.

Persoanele cu care comunicam, colegi, parteneri sau clienti ne transmit nu doar cuvinte, ci si o serie de indici ai limbajului corpului pe care daca stim sa-i decodificam asiguram succesul comunicarii.

O bariera de necontestat in bunul mers spre atingerea rezultatului o constituie conflictele care apar pe parcurs. Capacitatea de gestionare a conflictelor fara a afecta resursele disponibile si fara a “agita si mai mult spiritele” a devenit o competenta mult ravnita atat la birou cat si in familie.

Cu totii avem puncte tari, abilitati si resurse forte pe care trebuie sa invatam sa le punem in valoare. Astfel, vom putea contribui eficient si concret la implementarea proiectelor la care participam, cu acele resurse la care excelam. De asemeni, in situatiile importante, decisive, aceste abilitati si resurse forte ne pot ajuta sa luam cea mai buna decizie si sa actionam in cel mai potrivit mod.

Nu in ultimul rand, obtinerea unui rezultat depinde de folosirea eficienta a timpului si de modul in care resusim sa facem intalnirile, discutiile, sedintele eficiente. Acele intalniri in care toata lumea vorbeste diverse si aduce idei dar care nu se concretizeaza consuma resurse si intarzie procesele. Este important sa invatam sa ghidam discutiile si ideile astfel incat sa obtinem ceva concret.

Toate acestea dar si alte elemente legate de concepte NLP le poti deprinde intr-un program de training de 2 zile adresat tuturor celor interesaţi de Coaching & NLPt aplicat în viaţa de zi cu zi şi cea profesională.

Oferim singurul training introductiv în Programarea Neuro Lingvistica din Romania creat după un format al 'Austrian Training Center for NLP/NLPt' şi care respectă criteriile de formare Professional!

Professional înseamnă respectarea unor criterii riguroase legate de metodologia de formare, numărul de ore de training, modalitatea de evaluare şi calificarea trainerilor.

Este prima parte a programului COACHING cu NLP la un nivel Professional acreditat EuCF - certificarea Practitioner.

De fapt, in cel mai concret mod posibil, temele parcurse sunt:

Modelul orientat pe rezultat în coaching – baza fiecărui proces de dezvoltare şi schimbare: vei învăţa să îţi defineşti obiective care îţi asigură suportul pentru dezvoltarea ta personală şi profesională.
Rapport – condiţia pentru o comunicare bună şi eficientă: vei învăţa să dezvolţi bune contacte interumane prin folosirea limbajului trupului şi a cuvintelor în mod respectuos şi cu scop.
VAKOG – cele 5 simţuri, prin intermediul cărora stocăm şi filtrăm toată informaţia: vei învăţa să decodifici şi să vorbeşti diferite "limbi ale simţurilor" cu interlocutorii şi clienţii
Indicii de referinţă – indicii verbale şi nonverbale pentru a identifica starea interlocutorului: vei învăţa să înţelegi şi să reacţionezi la indici ai limbajului corpului.
Asociere/Disociere – managementul stărilor interne pozitive din viaţa de zi cu zi şi din conflicte: vei învăţa să îţi estimezi starea internă pentru a fi „la tine acasă” şi să gestionezi conflictele.
Ancore - conştiente, rapid realizabile şi utile pentru activarea resurselor în managementul personal: vei învăţa să utilizezi propriile forţe şi abilităţi în situaţii importante.
Micul model de Coaching – structura de bază pentru Coaching, Mediere şi Terapie: vei învăţa structura de ghidare a discuţiei cu clienţii şi partenerii de discuţie.
Presupoziţiile NLP – gândire sistemică pentru comunicare profesionistă: vei învăţa baza teoretică a conceptelor din care provine NLP.

Manualul Start pe care il asiguram cuprinde concepte și tehnici NLP cu aplicații în Coaching & NLPt. Programul asigura şansa participării ulterioare la etapele Intensiv şi Practitioner – un standard profesional al NLP-ului din România, condus de o echipă internaţională de formatori NLP/NLPt din România, Austria, Croaţia, Polonia, SUA.

Afla aici mai multe detalii despre programul Start in Coaching si NLPt!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

standarde profesionale

rezultate

obiective

Autor

1153

Training și dezvoltare în noul mileniu - perspective ale angajaților

editor — Mon, 24 Mar 2014 20:38:19 +0000

Training și dezvoltare în noul mileniu - perspective ale angajaților editor Lun, 03/24/2014 - 21:38

“Update” și “upgrade” - termeni pe care îi folosim astăzi în mod curent în tehnologie, se aplică la fel de pertinent domeniului dezvoltării personale și profesionale într-o lume care se schimbă permanent și își îmbogățește exponențial conținutul.

Competențe și formare profesională – cu ce scop?

Potrivit sondajului Kelly Global Workforce Index (KGWI) din 2013, majoritatea angajaților (57%) declară că motivația principală pentru care aleg un program de training/dezvoltare este "posibilitatea de promovare în cadrul companiei actuale". Alți 47% citează posibilitatea de a lucra la o altă firmă, în vreme ce 42% au în vedere schimbarea domeniului de activitate. Contrar stereotipurilor, generația “milenară” este cea mai motivată de dorința de a avansa la locul de muncă prezent.

Este încurajator să vedem că cea mai mare parte a angajaților doresc să își dezvolte cariera în același mediu profesional și nu intenționează să schimbe angajatorul doar de dragul schimbării. Angajații nu se tem de loialitate, dimpotrivă, ei sunt dispuși să rămână “la datorie” și să dea tot ce au mai bun, atâta timp cât primesc șansa de a crește și de a-și împlini potențialul. Vestea bună pentru angajatori este că trainingul poate deveni un instrument esențial de retenție a capitalului uman, o investiție strategică cu impact major asupra rezultatelor de business și asupra competitivității.

Trainingul la mare căutare în rândul angajaților din lumea întreagă

Raportul KGWI arată că 60% dintre lucrători la nivel mondial "urmăresc în mod activ (23%) sau iau în considerare (37%) continuarea studiilor sau înscrierea într-o formă de training”. Cea mai puternică nevoie de formare și dezvoltare profesională se remarcă cu precădere în economiile în curs de dezvoltare. Rusia se află în fruntea clasamentului la capitolul "planuri de training", cu un covârșitor procent de 92%. Cea mai mică cerere de programe de formare se înregistrează în Franța, Luxemburg, Statele Unite și Elveția.

Din punct de vedere al domeniilor profesionale, nevoile cele mai importante de formare și dezvoltare sunt în matematică, inginerie și IT, în timp ce angajații din știință, sănătate și educație sunt cel mai puțin interesați de instruire suplimentară.

Învățarea la locul de muncă – cea mai populară formă de training

Experiența și competența sunt mai presus de calificările formale! Din studiul KGWI aflăm că o majoritate însemnată a angajatilor (70% din respondenți) consideră formarea la locul de muncă drept cea mai bună metodă de învățare. A doua pe lista preferințelor este "educația și formarea profesională continuă", menționată de 58% dintre intervievați, iar "certificările profesionale" se situează abia pe locul trei (31%). Din nou, generația tânără se arată cea mai dornică de a primi training din partea angajatorului.

Numeroase studii susțin ideea că învățarea la locul de muncă este cea mai eficientă formă de training. Angajatii învață practicând și câștigă în același timp un salariu, apoi au șansa de a dezvolta competențe care vor avea aplicabilitate directă în munca lor (și care, de multe ori, nu se învață în școală). Trainingul “on-the-job” (OJT) a fost corelat cu creșterea productivității angajaților (cu până la 16 la sută, potrivit unui studiu efectuat de Biroul Național de Cercetări Economice din SUA), îmbunătățirea moralului, a lucrului în echipă și a nivelului de loialitate față de companie. Nu în ultimul rând, trainingul informal implică un cost redus pentru angajator și poate fi folosit cu succes chiar de către companii mai mici, care nu dispun de bugete de formare.

Cum abordăm formarea profesională a angajaților

Trainingul a devenit o necesitate de bază și un factor cheie al succesului pentru angajat și angajator deopotrivă. Ce pot face companiile pentru a valorifica la maxim inițiativele de formare și dezvoltare a personalului? Iată câteva idei:

Construiește o cultură de învățare și dezvoltare continuă.
Încurajează-ți angajații să își gestioneze autonom formarea profesională, ajutându-i să își identifice propriile nevoi/obiective de carieră și să elaboreze planuri individuale de învățare.
Privește trainingul ca pe un instrument-cheie de retenție.
Asigură-te că programul de formare are obiective concrete și realizabile pentru angajat.
Aliniază inițiativele de instruire la obiectivele strategice generale ale companiei.
Analizează nevoile operaționale și identifică decalajele de competențe și cunoștințe.
Stabilește criterii de succes și re-evaluează regulat programele de training.
Apelează la o mare varietate de metode de formare și dezvoltare, adecvate diferitelor situații și stiluri de învățare.
Investește în formatori interni prin cursuri de tip “train-the-trainer”.
Colaborează cu furnizor extern de servicii de training, care îți poate pune la dispoziție o multitudine de resurse și un nivel ridicat de expertiză în domeniu (nedisponibil in-house), aducând în plus beneficiul reducerii costurilor și riscurilor.

Date furnizate de Kelly Global Workforce Index (KGWI), studiu anual internațional asupra angajaților realizat de Kelly Services.