teama

Fricile ne umbresc viaţa

editor — Wed, 23 Apr 2014 08:45:04 +0000

Fricile ne umbresc viaţa editor Mie, 04/23/2014 - 10:45

Frica e o emoţie pe care o simţim foarte des. De multe ori ne ajută să supravieţuim; alteori, însă, ne împiedică să ne trăim viaţa aşa cum ne-o dorim.

Fricile ne pot umbri viaţa apărând când doar ni se pare că ceva rău ni se poate întâmpla, ca şi cum am fi în pericol. Intrăm atunci într-o stare de “alertă” similară stării de alertă declanşate de un pericol real, care poate persista, care de multe ori nu ne lasă să dormim (cazul anxietăţii) sau poate evolua până la atacuri de panică.

Un exemplu: traversez strada, aud zgomotul unei maşini apropiindu-se repede, simt frică şi imediat încep să alerg sau dau un pas înapoi: frica m-a ajutat să supravieţuiesc. Însă dacă persistă zile în şir, dacă trăiesc o stare de anxietate când vreau să traversez strada, sau mi-e frică dacă văd pe cineva traversând, sau frica mă impiedică să ies din casă, atunci trăiesc o stare de alertă fără să fiu într-un pericol real: această frică mă impiedică să-mi trăiesc viaţa din plin, îmi umbreşte viaţa.

Dacă luăm exemplul fricii de păienjeni: există persoane care simt această frică şi atunci când văd imaginea printată a unui păianjen. Nu sunt într-un pericol real, dar simt frica de parcă păianjenul ar fi acolo, gata de atac. Şi la fel se întâmplă şi cu frica de examen, de autorităţi, de a fi singur sau a zbura cu avionul: ne imaginăm că ni se poate întâmpla ceva rău dacă nu luăm examenul, sau că autoritatea respectivă ne va face ceva rău, sau că avionul va cădea.

Frica stă la baza majorităţii emoţiilor negative pe care le simţim: atunci când percepem ceva ca fiind periculos (indiferent dacă este într-adevăr periculos sau nu), apare starea de alertă (frica), iar organismul va reacţiona într-unul din următoarele trei feluri:

Atac: enervare, furie, ţipete, agresivitate
Fugă, când situaţia pe care o trăim e copleşitoare pentru noi şi ieşim din ea: întoarcem spatele şi plecăm, închidem ochii, ne astupăm urechile, etc.
Îngheţ/blocaj: “Ştiu că pot să reacţionez, dar simt că ceva mă împiedică”. Rămânem blocaţi. In mod obişnuit numim asta neputinţă sau inhibiţie.

Indiferent care este modul în care organismul nostru răspunde, fiecare dintre noi simte răspunsul în corp ca senzaţie fizică: orice emoţie negativă pe care o resimţim este acompaniată de senzaţii fizice (pe care le resimţim în corp). De exemplu:

frica se poate simţi ca: tremur, un gol în stomac, senzaţia de rece;
furia se poate simţi ca: tensiune în mâini şi picioare, maxilare încleştate, palpitaţii... sau ne vine să ţipăm!
trac (la un examen, etc): furnicături sau dureri în stomac, palme ude, nod în gat, plâns,tremor.

Ceea ce simţim în corp când avem o emoţie negativă este bineînţeles neplăcut, deci vom avea tendinţa de a-l evita, sau îl vom înghiţi sau ascunde în interior pentru a nu-l simţi sau pentru a nu-l arăta în exterior. Majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că în felul acesta menţinem starea neplăcută din corp pentru mai mult timp, împreună cu emoţia corespunzătoare. Păstrăm ceea ce nu ne place. Paradoxal, nu-i aşa? Din fericire există multe tehnici de eliberare emoţională care ne ajută să rezolvăm problema.

Astăzi vreau să-ţi vorbesc despre tehnica TIPI (Tehnica de Identificare a Fricilor Inconştiente) care m-a ajutat şi pe mine să mă eliberez de frici şi alte emoţii negative ce îmi umbreau viaţa, şi în care m-am format ulterior. TIPI este o tehnică senzorială care şterge senzaţiile simţite în corp atunci când ai o emoţie negativă ce te împiedică să-ţi trăieşti viaţa aşa cum îţi doreşti. Ceea ce face tehnica TIPI este să activeze sistemul tău de autovindecare, aşa cum cheia de la maşină pune în funcţiune motorul maşinii. Sistemul tău de autovindecare îţi va şterge acele senzaţii neplăcute din corp în câteva minute, iar eliberarea de ele va fi definitivă.

Propusă de Luc Nicon în Franţa, tehnica TIPI a fost adusă în România, în 2010, de către Centrul AmaneSer: aici poţi să te programezi pentru o şedinţă individuală sau poţi participa la cursul “Trăieşte fără frici” în care îţi voi arăta cum să foloseşti tehnica TIPI în mod autonom pentru a te elibera de emoţiile negative la tine acasă.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

frica

teama

anxietate

atac de panica

viata

dezvoltare

Tehnica de Identificare a Fricilor Inconştiente

TIPI

Autor

1320

Convingerile noastre = realitatea noastră

editor — Thu, 17 Apr 2014 06:56:05 +0000

Convingerile noastre = realitatea noastră editor Joi, 04/17/2014 - 08:56

Unul dintre lucrurile esenţiale ce îi deosebeste pe oamenii de succes de toţi ceilalţi este sistemul lor de convingeri. Convingerile pe care ni le însuşim de-a lungul vieţii ne limitează sau ne dau forţă, ne susţin sau ne doboară, ne motivează sau ne demotivează, ne măresc sau ne distrug şansele de reuşită.

Thomas Eddison spunea: ” Eu nu am eşuat. Doar am descoperit 10.000 de căi care nu funcţionează.” Dacă noi credem în reuşită, vom putea găsi posibilităţile necesare pentru aceasta. Dacă mintea noastră este orientată predominant către eşec, mesajele respective vor tinde să ne conducă spre acele experienţe.

Iată câteva exemple de credințe care ne pot limita:

- Cu cât mai mult cu atât mai bine (mai ales în plan material). Și pentru asta muncim 10-12 ore pe zi, acumulăm, economisim, uităm de cei pe care îi iubim, uităm de sănătatea noastră, uităm să trăim aici și acum.

- Rezultatul contează. De fiecare dată când am fost plecată cu rucsacul în spate, am realizat că este călătoria cea care contează, oamenii întâlniți pe drum, poveștile depănate sunt cele care fac ca atunci când am ajuns la rezultat să mă uit în urmă și sa zic: m-am distrat!

- Visele nu folosesc la nimic. Oare? Oare nu a fost tot ce ne înconjoară un vis al cuiva? Scaunul, masa, calculatorul, toate au fost cândva vise, gânduri, proiecte care ulterior s-au materializat în viața noastră.

- Asta nu se poate face / Nimeni nu a mai făcut așa ceva. Cine, în afara de noi înșine, stabilește ce se poate face și ce nu?

Convingerile noastre sunt puncte de vedere despre noi înşine, despre alţii şi despre situaţiile pe care le considerăm adevărate. Sunt puncte de vedere emoţionale şi nu bazate pe fapte. Ele funcţionează sub forma valorilor, în funcţie de care luăm tot timpul decizii în viaţa noastră. Acestea sunt calităţile considerate esenţiale pentru felul în care ne conducem viaţa. Iar noi le alegem.

Așadar, ce alegeți?

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1184

Cum sa incepi...fara sa incepi !

editor — Thu, 30 Jan 2014 22:17:31 +0000

Cum sa incepi...fara sa incepi ! editor Joi, 01/30/2014 - 23:17

Realizeaza lucruri mari in pasi mici, pacalindu-ti creierul sa lucreze asa cum iti doresti TU !

Orice proiect nou, de amploare, intimideaza. Indiferent ca este vorba de contractarea unui client nou, de o sarcina dificila data de sef sau de cartea/albumul/site-ul pe care visezi sa il realizezi, atunci cand incepi sa ti-l imaginezi, in imensitatea lui, incepi sa te simti.. coplesit. Asa ca incepi sa gasesti tot felul de scuze ca sa il amani : trebuie sa cercetezi mai bine domeniul, nu ai echipamentul potrivit, poate ar trebui sa te incalzesti cu un proiect mai mic la inceput, ai de facut curatenie in birou, trebuie sa organizezi niste dosare etc etc. Incepi, de fapt, sa opui rezistenta si sa te complaci din ce in ce mai mult in situatia asta.

Big Picture inspaimanta. Small, inofensive pictures incanta !

Site-ul 99u.com propune in schimb o solutie: nu incepe, de fapt, proiectul! Cel putin, nu asa cum ar trebui. Nu intelegi nimic ? Hai sa iti explic: nu trebuie sa incepi nimic ! Lasa-l naiba de proiect! Ai de compus o piesa? Tu doar aranjeaza instrumentele in studio... Trebuie sa scrii un proiect sau un articol? Fa-ti doar cateva notite, asa, pentru viitor.. Un client mare, nou de contractat? Scoate-i dosarul din dulap pe masa ca sa fie acolo.. Doresti sa scrii o carte sau sa-ti faci un blog? sa mai astepte! Tu doar fa putina curatenie si pune la un loc toate informatiile pe care le-ai gasit legat de cartea/blogul pe care o/il ai in minte..

Intelegi acum? Pacaleste-ti mintea sa uite de « imaginea inspaimantator de mare » a proiectului per ansamblu, incepand cu pasi mici, aparent inofensivi. :)

Facand asta, nici nu iti vei da seama cand vei fi asorbit cu totul in proiect !

Un proverb chinezesc spune ca o calatorie de mii kilometri incepe intotdeauna cu un pas. Normal ca doar ideea de a merge mii de kilometri este epuizanta si ireala ! Nimeni nu a parcurs mii de kilometri intr-o secunda. Dar, poti face un prim pas intr-un singur moment si, treptat, nici nu vei observa ca deja ai un ritm, ca iti place sa mergi si ca iti place sa privesti lucrurile si oamenii noi intalniti pe drumul tau.

Un pas mic pentru omenire...

Mark McGuinness, coach, blogger la lateralaction.com si scriitor, spune ca acesta este modul in care el a inceput sa scrie cartea la care visa demult, dar pe care nu avea curajul sa o inceapa. A deschis calculatorul intr-o zi si a scris in fuga capitolele pe care si-ar fi dorit sa le aiba cartea sa. Apoi, de atunci, intra in fiecare dimineata, rearanjandu-le in functie de cum i se parea in ziua respectiva ca au « logica » si de fiecare data ii mai vine cate o idee noua pentru vreunul din capitole, pe care o noteaza. A scris in ritmul acesta 12.000 de cuvinte in cateva luni. Este o abordare mai inceata, dar lipsita de stres pentru ca, de fapt, el nu « a inceput » oficial sa scrie cartea :)

Ideea de a incepe fara sa incepi a aparut initial in cartea lui Mark Forster Do It Tomorrow. Care sugereaza ca iti poti pacali mintea spunandu-ti Nu fac... (intregul obiectiv) acum, ci doar o sa fac... (un mic pas).

Trucul consta in a face un prim pas atat de mic si de simplu incat sa nu creeze impotrivire. Gandul ca trebuie sa scriu o carte pare atat de complex si de dificil de realizat incat imediat creierul tau incepe sa creeze motive de impotrivire. Dar daca doar deschizi Word-ul si creezi un document nou, faci ceva atat de banal incat mintea il percepe ca inofensiv si nu se mai opune.

Puterea lui DOAR :

Un mic truc : foloseste mereu cuvantul « doar » atunci cand faci acel pas nevinovat :

- doar o sa merg o data pe saptamana la un curs de franceza. Arata actiune, este pas micsi este tangibil.

- doar cant cateva note pentru a ma incalzi.

- doar o sa scriu numele personajelor

- doar o sa scot dosarul sa il am pe masa

etc.

Vezi diferenta ? Fara sa creezi presiune, poti pacali creierul atat cat doresti si o sa fii surprins de cat de mult o sa inaintezi.

Gandeste-te, chiar in acest moment, la un proiect mare pe care trebuie sa il faci chiar in perioada aceasta. Dar priveste-l pe tot, deodata. Ce se intampla cu motivatia ta ?

Acum imagineaza-ti ca « doar » ai de facut niste taskuri mici, nesemnificative, legate de acel proiect. Este vreo diferenta ?

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

240

Primii pasi ai vorbirii in public

editor — Tue, 28 Jan 2014 18:44:03 +0000

Primii pasi ai vorbirii in public editor Mar, 01/28/2014 - 19:44

Ne este mai frica sa vorbim decat sa murim. Ciudata afirmatie! Cu toate acestea, in topul raspunsurilor la intrebarea: “de ce iti este cel mai frica” se afla “discursul in public”. Vorbim in fiecare zi cu prietenii , cu familia, cu cei de la munca si cu toate acestea multi dintre noi au reale probleme in a tine o prezentare sau un discurs in fata unui public larg sau necunoscut. Teama de penibil, eventualele repercursiuni in cazul unui esec, lipsa experientei, toate acestea ne fac sa fugim de o astfel de experienta.

In realitate, toate secretele unui discurs reusit se afla in noi insine. Dincolo de atributele necesare oratorilor profesionisti, pentru a vorbi in fata unui public este nevoie de parcurgerea catorva pasi care sa ne ajute in depasirea tracului.

Alege unul sau mai multi prieteni in care ai incredere si roaga-i sa te asculte iar apoi sa iti dea feedback.

Prietenii sunt cei care nu doar ca iti vor spune ceea ce nu li se pare in regula ba unii chiar vor si exagera putin pentru a fi siguri ca nu au lasat nicio greseala nesanctionata. Chiar daca doare sa auzi lucruri care nu iti convin, este o metoda foarte buna pentru a afla ce trebuie sa imbunatatesti.

Studiaza pe internet videoclipuri cu speakeri celebri.

Vei observa la acestia nu doar felul in care se pozitioneaza fata de auditoriu dar si glumele pe care le folosesc pentru a-i destinde pe cei din fata lor. In felul acesta poti intelege ca pentru oameni este foarte important sa ii binedispui.

Lasa-ti imaginea pe mana specialistilor.

Siguranta de sine vine si din felul in care aratam. De aceea , o investitie la hairstylist si una intr-o tinuta vestimentara dedicata evenimentului sunt de bun augur. Cand ne place felul in care aratam, atitudinea si concentrarea se imbunatesc vizibil.

Nu complica discursul cu fraze greu de inteles si de retinut.

Simplu este si bun. Nimeni nu isi doreste sa afle cate cuvinte complicate poti folosi intr-o fraza. Pana la urma, rostul unui discurs este acela de a ajunge la sufletul omului. Pentru asta, frazele scurte si puternice sunt cele mai indicate.

Creeaza o poveste.

Chiar daca pare greu de crezut, ne raman in minte povestile. De la cele din copilarie si pana la cele despre prieteni, colegi, vedete si asa mai departe. O poveste va pune toate informatiile intr-un context care sa le faca usor de retinut. Adu-ti aminte de vorbele lui Gheorghe Dinica din filmul Filantropica: “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste de pomana!”

Nu te gandi la urmari.

De multe ori, refuzam sa vorbim de teama ca ne facem de ras. Uitam insa ca in fata noastra sunt oameni ca si noi care sunt curiosi sa afle ce avem de spus. Uneori s-ar putea sa nu fie de acord cu ideile noastre insa daca nu le aud este ca si cum aceste idei nu ar exista deloc.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

922