interviu

Interviul de recrutare: greșeli de recrutor

ana_mindruta — Mon, 27 Jan 2020 15:05:08 +0000

Interviul de recrutare: greșeli de recrutor ana_mindruta Lun, 01/27/2020 - 16:05

Aptitudinile eficiente ale intervievatorului sunt esențiale pentru succesul organizațional. Cu toate acestea, în multe organizații, interviurile sunt destul de prost realizate, iar intervievatorii nu dețin abilitățile potrivite pentru aceste post. Angajarea unei persoane greșite poate costa o companie foarte mulți bani, fără a menționa potențialul impact negativ asupra moralului și productivitățîi personalului. Ca profesionist în domeniul resurselor umane, responsabilitatea pe care o aveți pe umeri este destul de mare, de aceea trebuie să vă asigurați că sunteți pregătiți corespunzător.

Iată cele mai frecvente greșeli ale intervievatorului pe care ar trebui să încercați să le evitați:

Să nu știi ce cauți

Înainte de a începe chiar să căutați candidații, trebuie să aveți un plan foarte bine organizat pentru a putea defini exact calificările și competențele pe care le cauți. Acest lucru vă ajuta să definiți întrebările pe care doriți să le adresați și de asemenea, răspunsurile pe care doriți să le auziți.

Aplicarea propriei filozofii

Nu trebuie să ai un „stil de interviu” specific. Sarcina ta este să găsesti potențiali candidați și să oferi un interviu profesionist. Unele organizații stabilesc standarde de intervievare pentru a ghida managerii de resurse umane în acest proces.

E nevoie de o strategie de evaluare a răspunsului

Să zicem că aveți întrebări bine pregătite. O strategie de evaluare a răspunsului este la fel de importantă ca punerea întrebărilor corecte. Înainte de a căuta candidați, trebuie să te întrebi pe tine și pe ceilalți membri ai echipei ce înseamnă un răspuns bun în viziunea voastră. Ce cauți să auzi de la un candidat? Ce răspunsuri alternative ai considera în continuare a fi răspunsuri bune?

În căutarea lucrurilor negative

Unii intervievatori abordează interviul ca o oportunitate de a găsi acea greșeală sau un răspuns slab pentru eliminarea unui candidat. Chiar și atunci când candidații fac greșeli, trebuie să vă uitați la întregul profil înainte de a lua o decizie.

Amintiți-vă că fiecare candidat va avea puncte tari și puncte slabe, dar asta nu înseamnă că nu vor avea succes la locul de muncă. În plus, această greșeală va încetini semnificativ procesul de angajare.

Interviuri în mai multe etape

Potrivit Dr. Hauenstein de la OMNIview, mai multe etape ale interviurilor nu ne oferă mult mai multe informații despre un candidat, ci dimpotrivă, poate irita un candidat și ne poate lăsa o impresie negativă. Nimeni nu are nevoie de mai multe sesiuni de interviuri pentru a decide dacă un candidat este potrivit pentru o organizație sau nu.

Conversații unice

Nu monopoliza interviul. Asigură-te că acorzi suficient timp candidatului pentru a răspunde complet la întrebări și de asemenea, pentru a pune toate întrebările. Un sfat optim este să petreci 80% din timp ascultând și 20 la sută vorbind.

Lipsa structurii, conținutului și procesului

Aceasta este principala problemă din spatele interviurilor slabe și motivul pentru care multe organizații apelează la formarea interviurilor. Un proces de interviu structurat vă ajuta să oferiți feedback detaliat candidaților și să luați o decizie corectă.

Găsirea persoanei potrivite nu este ușoară, necesită timp, atenție și multă răbdare! Nu uitați, cel mai important atuu pentru o organizație sunt oamenii pe care îi are. Acest lucru este valabil atât pentru un start-up mic cu patru angajați, cât și pentru o companie uriașă.

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK

Tags

angajare

interviu

Autor

1841

Pui pariu cu Andy Szekely ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership?

editor — Fri, 07 Nov 2014 08:11:54 +0000

Pui pariu cu Andy Szekely ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership? editor Vin, 11/07/2014 - 09:11

Top 3 in Public Speaking, cu Andy Szekely

...Google iti ofera peste 26.000.000 de milioane de rezultate atunci cand initiezi o cautare cu “public speaking”.

...cei mai mari lideri ai lumii au fost ridicati sau coborati in mintea si inima oamenilor de discursurile pe care le-au tinut.

...teama de a vorbi in public este, in prezent, pe locul 1 intre “fricile moderne”, ea afectand peste 75% din populatie.

...capacitatea de a-ti sustine punctul de vedere in fata altor oameni, indiferent ca e vorba de superiori, de o sedinta, de o prezentare sau de un discurs cu public numeros, este printre cele mai impotante abilitati pe care le poti dezvolta de-a lungul vietii.

...abilitatea de a vorbi in public poate face, astazi, diferenta in viata ta, in personalitatea ta, in business-ul tau sau in cariera ta. Iar aceasta afirmatie este sustinuta de numeroase studii!

Acestea sunt doar cateva dintre argumentele care demonstreaza ca “public speaking” este un subiect de top care merita toata atentia. Asa ca am ales si un speaker de top, Andy Szekely, si l-am provocat sa ne dezvaluie cateva dintre...“topurile” sale legate de vorbirea in public. Iar el ne-a provocat... la un pariu:

Luiza Pirvulescu: 3 discursuri care surprind, pentru tine, arta vorbitului in public.

Andy Szekely: In afara de cele care au schimbat istoria lumii (Luther King, Mandella, etc.) imi place:

Al Pacino in Parfum de Femeie
Mathew McCaunaghy la decernarea premiului Oscar
Julian Treasure la TED

3 mituri despre public speaking care te amuza sau te intriga.

“dureaza o vesnicie pana cand ajungi sa fii un speaker bun”
“nu am nimic interesant de zis”
“sunt cel mai bun” (asta e cea mai tare, pentru ca la nivel de competenta inalt nu exista ''cel mai bun'' decat pentru un anumit tip de public intr-o anumita zi)

3 calitati ale tale ca si speaker.

pasarea (adica in sensul ca imi pasa de oameni, nu ca le dau pase) ;)
originalitatea (materialele pe care le prezint sunt in cea mai mare parte concepte proprii)
profunzimea (nu deschid gura daca nu pot vorbi 5 ore pe un subiect pentru care am alocate 5 minute)

3 lucruri pe care tu le faci inainte sa si dupa ce tii o prezentare.

izolarea – am nevoie de timp cu mine ca sa alchimizez ceea ce prezint
miscarea – am nevoie sa ma misc ca sa pot lasa ideile si conceptele sa se ... sedimenteze
conectarea – aflu cat mai multe despre oamenii din sala si imi imaginez care va fi reactia lor (si care a fost) la ceea ce am de spus

3 mentori sau oameni care te-au inspirat in formarea ta ca speaker si lectiile primite de la ei.

Bunicul meu – aproape nimic din ceea ce e bine dozat nu este gresit
Trainerita britanica Trudi Newton – Orice ai face ramai sincer cu tine
Trainerita canadiana Shelle Rose Charvet – Nu e in primul rand despre tine

3 lucruri pe care ar trebui sa nu le faca niciodata un speaker atunci cand tine un discurs sau o prezentare.

sa nu se pregateasca
sa-si ceara scuze
sa urmeze cursul prezentarii pentru care s-a pregatit chiar daca reactia publicului ii spune ca nu e pe drumul cel bun

3 lucruri care plictisesc garantat audienta.

tonul monotn al vocii
repetarea fara motiv bine stabilit a aceluiasi continut in fata aceluiasi public
formularile cliseu sau povestile rau-spuse

3 lucruri pe care le poti face daca, totusi, vezi ca plictisesti audienta :-)

e bine sa ai altceva dinainte pregatit (portofoliu de activitati)
cere cu premeditare intrebari de la public (anunta ca vei cere intrebari ca oamenii sa aiba timp sa se gandeasca la intrebari)
introdu notiunea de fun time – adica momente de destindere pregatite, in care publicul sa isi schimbe starea

3 tips&tricks care cresc sansele ca prezentarea pe care o sustii sa aiba succes.

Exerseaza si slefuieste primele minute ale prezentarii
Construieste-ti o poveste personala dupa toate regulile
Asigura-te ca ceea ce prezinti e foarte relevant pentru acel public

3 intamplari ciudate/neobisnuite/amuzante pe care le-ai trait sau vazut in timpul unei prezentari.

Un participant la o conferinta s-a ridicat in picioare si a inceput sa tina o pledoarie politica din spatele salii, de nu mai putea fi oprit (a trebuit sa il aplaudam minute in sir)
S-a rupt podiumul sub picioarele speakerului care vorbea (brusc, pe scena era vizibil un prezentator...de la talie in sus)
Un speaker a aparut la conferinta si era o singura persoana in sala, din cauza unui meci foarte important in orasul respectiv. Persoana care era in sala si i-a ascultat discursul era...al doilea speaker din panel... asa ca s-au ascultat reciproc...

3 puncte forte ale Powerful Presenter City Camp, unul dintre cele mai bune programe ale tale.

Iti da structura
Te ajuta sa gandesti ca un antreprenor, nu ca un expert
BLF - adica o formula de feedback pe care am testat-o si care mareste foarte mult viteza de invatare

3 lucruri pe care le castiga un participant in urma experientei Powerful Presenter City Camp.

Scurteaza la maxim timpul de pregatire a unui discurs
Stie exact ce sa exerseze – pe principiul: Esti la un singur comportament distanta de dublarea puterii tale ca speaker
Te ajuta sa iti faci brand

3 motive pentru care conteaza sa inveti cum sa tii o prezentare in public.

Iti cresti pe termen lung veniturile
E cel mai simplu mod de a face networking
Ca lider, poti motiva echipe

3 lucruri pe care ai vrea sa le mentionezi si despre care eu nu te-am intrebat.

Mentionez ca mi-au placut intrebarile tale
Lansez lumii o provocare in 3 pasi:

1. Afirm ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership din lume

2. propun un experiment:timp de 3 luni un grup de tineri face cursuri de public speaking si in paralel un alt grup face 3 luni de cursuri clasice de leadership

3. apoi sunt pusi sa conduca echipe pe proiecte similare si echipele ii evalueaza la final de proiect

Sunt dispus sa bat pariu ca cei care au facut speaking de le-a iesit pe nas vor fi mai buni leaderi decat cei care au facut scoala de leadership

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Keith Parker: “In copilarie am avut multe probleme din cauza dislexiei”

editor — Fri, 20 Jun 2014 10:03:41 +0000

Keith Parker: “In copilarie am avut multe probleme din cauza dislexiei” editor Vin, 06/20/2014 - 12:03

Cine a interactionat cel putin o data in viata cu Keith Parker stie ca nu exagerez cand spun ca este genul de om care stie sa se faca placut cu adevarat. Ca si trainer si speaker, are capacitatea sa acapareze sala, sa transmita emotii, sa te faca sa te simti in largul tau in timp ce primesti mesajul pe care el ti-l transmite.

Insa, ceea ce nu stie toata lumea este ca, copilarie, Keith a fost diagnosticat cu dislexie si acest aspect i-a adus multe neplaceri. A lucrat multi ani ca si silvicultor si a facut din natura a doua sa casa. Apoi s-a decis sa isi schimbe cursul vietii iar drumul sau l-a adus, in cele din urma in fata training-ului, meserie care i s-a potrivit de minune.

Pentru ca in curand va sustine o noua sesiune de Public Speaking in Romania, l-am invitat la o discutie despre drumul sau in viata, despre training si despre ce inseamna sa vorbesti in public:

Luiza Pirvulescu: Privind trecutul tau profesional, am putea spune ca ai avut o perioada lunga si destul de interactiva pana ai reusit sa gasesti ceea ce ti se potriveste cel mai bine. Incepand cu inceputul, inainte sa interactionezi cu oamenii si sa ii sustii in drumul lor spre dezvoltare, ai interactionat cu.. copacii. Ai terminat un colegiu cu profil forestier si ai fost, o perioada, silvicultor. :-) Povesteste-mi putin despre cum a fost viata ta de “arborist”?

[[{"fid":"2447","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"235","width":"300","style":"float: left; margin: 2px 10px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]Keith Parker: Viata printre copaci a inceput la o varsta mult mai frageda, cand bunicul meu a cumparat niste teren in Sudul Angliei care a fost plantat cu pini si pe care familia mea a trebuit sa il ingrijeasca. La inceput, copil fiind, doar ma jucam acolo, insa, curand a trebuit sa si muncim si sa avem grija de acei copaci.

Si cum scoala nu a fost o perioada foarte distractiva pentru mine- eram dislexic iar multa lume nu intelegea ce inseamna asta la vremea respectiva, asa ca aveam multe probleme si prea putin sprijin - mergeam in padure unde trebuia sa imi folosesc puterile proprii, sa imi ascult instinctele si simturile si unde ma simteam in largul meu. Natura avea sens pentru mine iar “logica matematica” a taierii copacilor si managementului acestora devenisera usor de inteles pentru mine.

Pe la 15 ani, am facut niste cursuri la un liceu forestier, si toate acele informatii imi erau mai mult decat familiare [[{"fid":"2448","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"223","width":"280","style":"float: right; margin: 2px 10px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]datorita anilor petrecuti printre copaci. Am simtit atunci ca asta trebuie sa fac in viata: sa stau afara, in natura, nu in spatele unor usi inchise de birouri. Si asta am si facut cativa ani buni.

L.P.: Tatal tau a fost meteorolog la un post TV foarte cunoscut. Nu te-a tentat sa devii si tu “star TV”?

K.P: Intr-adevar, tata a fost meteorolog pentru BBC, insa nu avea o viata de star, asa cum s-ar crede. El nu purta costum si cravata, si nu arata mereu ca proaspat scos din cutie deoarece, desi o parte a job-ului sau presupunea sa apara la televizor, el era meteorolog de profesie si cea mai mare parte a timpului si-o petrecea in centrul meteo de la aeroport unde lucra in ture, inclusiv noaptea. Asa ca nu mi se parea un job foarte cool de urmat!

[[{"fid":"2449","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"302","width":"200","style":"float: left; margin: 2px 10px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]Cu toate astea, insa, in anii ’70, cand am crescut eu, el era cineva, il cunostea intreaga tara, iar eu sunt foarte mandru de acest lucru.

L.P.: Ai lucrat o perioada prin pub-uri si hoteluri. Sunt niste medii excelente in care poti analiza si vedea caracterele oamenilor. :-) Cum a fost acea perioada?

K.P.: Hotelurile sunt ca o reprezentare a vietii, intr-o singura cladire, de la nastere, la afaceri, la casatorie si cateodata si la moarte. Odata deschise, usile se mai inchid doar cand este nevoie de reparatii majore sau cand da faliment. Din afara, in hotel totul pare calm si frumos, insa cand lucrezi acolo, cand privesti din interior adesea e haos si panica (cam asa este si in Public Speaking :-) ).

La fel si in cazul barurilor. Ai o zi foarte, foarte proasta, intrii intr-un bar si ce faci: vorbesti cu prima persoana langa care te asezi? Nu!!! Cel mai probabil vorbesti cu barmanul care, adesea, tine locul de “consilier de viata” (sau coach??).

Asadar, in fiecare dintre aceste experienta am vazut diferite aspecte ale vietii si am avut diferite roluri in care am invatat cum sa privesc lucrurile si oamenii.

L.P.: In 1993 te-ai mutat in Ungaria. De ce?

K.P.: A, asta e usor: hotelul in care lucram a fost inchis vreo 2 ani pentru renovare, asa ca am ramas fara job. In aceeasi perioada, prietena mea de atunci a primit un job important in Budapesta, asa ca am avut de ales: sa raman in Londra si sa astept sa gasesc un job nou, sau sa sar in necunoscut intr-o tara complet nou. Si ghici ce am ales! :-)

L.P.: In Ungaria ai lucrat multi ani in vanzari – o ocazie excelenta sa folosesti ceea ce invatasei in trecut despre oameni pentru a sti cum sa ii faci sa cumpere. :-) Ti-a placut acest domeniu?

K.P.: Noi, ca oameni, vindem intotdeauna intr-un fel sau altul cate ceva, chiar daca nu constientizam asta. Privind in urma, inca sunt socat ca oamenii cumparau de la mine... Nu as sti sa iti spun cum am inceput sa fac asta, stiu doar ca in perioada aceea aveam nevoie sa fac niste bani ca sa am ce manca si ca sa imi platesc chiria. Probabil ca, intr-adevar, abilitatile dezvoltate de-a lungul vietii in subconstient, impreuna cu nevoia de a supravietui fac minuni. Asa am inceput sa leg conversatii placute cu oamenii, sa ii fac sa zambeasca, sa aiba incredere in mine si, implicit, sa cumpere.

Poate ca au cumparat pentru ca asa au dorit, poate pentru ca le-a placut ideea sau poate ca m-au placut pe mine, nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca au facut-o! Iar eu, pe masura ce am vazut ca ceea ce fac sau spun creeaza reactii pozitive, am inceput sa ii ascult mai mult si sa fiu mai atent la ceea ce spun sau vor si sa fac lucrurile in mod constient, din placere.

L.P.: Stiu ca ai ajuns trainer brusc, fara nicio pregatire sau vreo intentie. Crezi ca training-ul te-a gasit[[{"fid":"2450","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"200","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]] pe tine sau ca tu l-ai gasit pe el?

K.P.: Cu siguranta training-ul m-a gasit pe mine! Speram sa vand programele de training ale unei companii care furniza astfel de programe, dar la sfarsitul “discursului” meu de convingere a managerului caruia urma sa ii vand un curs, doamna respectiva a zis: “grozav, cumparam”- apropo, acestea sunt niste cuvinte tare placute pentru urechile unui vanzator-, “si tu vei fi trainerul!!!”. Panica! Dar, pe baza recomandarii ei, am fost trimis in Bratislava unde am facut un TTT si mi-am dezvoltat abilitatile de prezentare.

L.P.: Acest job te-a purtat in numeroase tari de pe intregul glob. Spune-mi, te rog, de ce ai nevoie, ca si trainer, sa te poti face inteles oriunde si in orice limba?

K.P.: In primul rand, sa privesti si sa asculti ceea ce este in jurul tau. Cand spun “sa privesti”, ma refer sa te uiti la limbajul corpului si la expresii, si “sa asculti” muzica limbajului. Astfel vei capata o poza cat mai realista a ceea ce se intampla in jurul tau.

In al doilea rand, sa vorbesti cu ochii, sa iti lasi corpul sa devina una cu mesajul transmis si, nu in ultimul rand, sa nu iti fie niciodata frica de liniste.

[[{"fid":"2451","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"202","width":"300","style":"float: left; margin: 2px 10px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Romania nu mai este demult o tara necunoscuta pentru tine. Ce ai observat la noi romanii, in general, in urma interactiunii avute cu atat in sala de curs sau de conferinta, cat si in afara ei?

K.P.: Ca sa iti raspund, ar trebui sa scriu o carte sau doua! O sa incerc doar sa iti rezum cateva puncte mai esentiale. Romanilor le place sa se distreze, sa iasa in public, sa rada, sa glumeasca pe seama lor, dar isi fac prea multe griji despre cum ii vede lumea.

Acum mai bine de 6 ani, atunci cand am inceput sa tin training-uri in Romania, programul era apreciat in functie de marimea dosarului de curs: cu cat mai mare, cu atat mai bine! Astazi, toata lumea vrea power-point-uri si aproape nici nu se mai intereseaza de alte materiale. Unii o fac, insa majoritatea nu, iar asta ridica probleme in legatura cu ce ramanem dupa training si daca e trainerul suficient de bun.

Romanii vor lucrurile ACUM, nu au timp, si mereu trebuie sa facem ceva... IERI! Atat de urgent este! :-) Probabil ca asta se intampla din cauza presiunii facute de companii sau poate pentru ca oamenii simt mereu ca sunt in urma si au nevoia sa recupereze ceva.

L.P.: Ce iti place cel mai mult in training?

K.P.: Comunicarea ar fi partea mea preferata din training. Aceasta poate scoate la suprafata tot ce e mai bun dintr-o sala de curs, indiferent ca sunt sentimente pozitive sau negative cu privire la diferite subiecte.

Cea mai mare placere a unui trainer este acel moment “AHA!”, atunci cand participantii vad motivele sau inteleg problema.

L.P.: Training-ul, ca si domeniu, s-a schimbat foarte mult in ultimii 10 ani. Ce e diferit acum fata de atunci cand ai inceput?

K.P.: Cu siguranta cantitatea de informatii pe care le detinem astazi, modul in care o prezentam si standardele la care trebuie sa ne ridicam, ca si traineri, reprezinta cele mai importante si pozitive schimbari care au avut loc.

Un aspect mai putin placut il reprezinta faptul ca astazi bugetele si timpul alocate training-urilor s-au micsorat, astfel ca trebuie sa condesam cat mai mult informatiile prezentate.

L.P.: Curand vei reveni in Romania pentru a antrena o noua serie de viitori mari speakeri. Acest curs [[{"fid":"2452","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"260","width":"194","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]de Public Speaking se adreseaza doar celor au o meserie in acest sens?

K.P.: Nu, cursul se adreseaza oricui se teme atunci cand trebuie sa vorbeasca intr-o intalnire publica sau sa se prezinte pe ei insisi, si ar vrea sa invete cum sa treaca peste acest sentiment.

L.P.: Este o concurenta stransa in zona aceasta de training-uri de Public Speaking, iar pentru cine a fost la vreunul din training-urile tale sau la vreo conferinta in care ai prezentat si tu, stie de ce sa aleaga sa invete cum sa vorbeasca in public impreuna cu tine. Insa, pentru cineva care nu te cunoaste ii poti oferi cateva motive?

K.P.: Dupa cum ai spus si tu mai devreme, am fost trainer in extrem de multe colturi ale lumii, am vorbit in fata unor audiente de sute de persoane si am tinut prezentari atat pentru muncitori, cat si pentru executivi de top. Asta inseamna ca stiu cu adevarat ce inseamna frica. Am trait-o de nenumarate ori, in nenumarate situatii, asa ca pot sa ii inteleg foarte bine pe participanti.

Apoi, as vrea ca fiecare persoana care va intra in sala mea de curs sa stie ca nu va fi judecata in absolut niciun fel, ci dimpotriva, se afla intr-un mediu perfect sigur pentru a arata ceea ce poate. Mi-am propus sa creez un spatiu pentru invatare in care fiecare feedback oferit sa aiba rolul de a imbunatati si de a sadi incredere in propria persoana.

L.P.: Care sunt calitatile unui speaker extraordinar? Ce face diferenta intre un discurs bun si unul grozav?

K.P.: Un speaker extraordinar trebuie sa isi doreasca sa transmita informatiile intr-un limbaj frumos, elocvent si sa creada in ceea ce spune. Restul vine de la sine.

Un discurs bun iti place si te face sa il feliciti pe speaker. Un discurs grozav te misca, te motiveaza, te face sa iti doresti mai mult si sa incerci mai mult, sa cauti. Un discurs grozav iti ridica, la propriu, parul din cap si poate chiar sa te schimbe. “I have a dream”. :-)

[[{"fid":"2453","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"210","width":"280","style":"float: left; margin: 2px 10px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Spune-mi, te rog, cum este Keith Parker cand nu este trainer? Ce iti place sa faci dupa ce iesi din sala de curs sau de conferinte?

K.P.: Cand nu muncesc, imi place sa stau acasa, cu sotia mea, sa ne uitam la filme sau sa citesc. Sau, uneori, cea mai buna senzatie este atunci cand ma urc pe terasa casei cu o bere rece in mana, pregatesc un gratar si astept ca familia sa se adune. :-) Ma simt extrem de linistit cand vad copiii alergand si creand haos peste tot .

Sau iubesc sa stau in spate, fara sa fiu vazut si sa privesc in jurul meu, sa ii observ pe oameni interactionand si reactionand... Este extraordinar cat de multe poti spune despre o persoana doar privind-o cum se poarta! [[{"fid":"2455","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"180","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Keith Parker","title":"Keith Parker","class":"media-element file-default"}}]]

In rest, este greu sa am un hobby pe care sa il practic regulat deoarece nu stiu niciodata sigur unde o sa fiu data viitoare. Cand sunt acasa, imi place sa ingrijesc plantele, in special pe cele din gradina, sa gatesc sau, daca este vreun meci de rugby la TV, sa ma uit (desi e mult mai distractiv sa vezi meciul intr-un pub! :-) ). Deoarece locuim in Cipru, in weekenduri evadam la mare sau la munte.

A, si anul trecut am obtinut certificatul de lider in programul The Duke of Edinburgh’s Award, asa ca acum sper sa reusesc sa fac si ceva cu asta.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Ce cauta In Vestiar Oana Pellea, Dan Puric sau Adriana Saftoiu?

editor — Thu, 19 Jun 2014 08:09:42 +0000

Ce cauta In Vestiar Oana Pellea, Dan Puric sau Adriana Saftoiu? editor Joi, 06/19/2014 - 10:09

Se ia un manager cu experienta zero ca si formator. Se adauga cateva ateliere pe niste subiecte mai cautate pe piata. Se pun si niste “vedete cu greutate” care sa sustina acele ateliere. Se face reclama si, hocus-pocus, am gasit reteta succesului in training!

Cam aceasta ar fi varianta superficiala a povestii In Vestiar.

Insa, daca managerul din poveste este, de fapt, un antreprenor cu idei stralucite si ancorate in realitate (Alina Duna), atelierele sunt despre “ce ii doare pe oameni”, iar “vedetele” sunt persoane care au ajuns acolo unde sunt prin propriile puteri si vorbesc participantilor din experienta, atunci lucrurile capata alt sens.

Desi, la prima vedere, “training-urile cu vedete” ar putea parea o strategie de marketing, o incercare de “ce sa mai aducem nou ca sa convingem oamenii sa dea bani pe training-uri”, dupa ce veti citi discutia avuta cu Alina o sa ajungeti singuri la concluzia ca, oricat de vedeta ar fi trainerul, daca nu transmite nimic, atunci conceptul nu are viata lunga.. Ori, atelierele din Vestiar se succed regulat de cativa ani incoace cu acelasi succes:

Luiza Pirvulescu: Spune-mi, te rog, pe scurt, povestea In Vestiar Avem Schimbare: cum ti-a venit aceasta idee si cum a devenit ea realitate?

[[{"fid":"2443","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"232","width":"400","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Echipa In Vestiar","title":"Echipa In Vestiar","class":"media-element file-default"}}]]Alina Duna: „In Vestiar” a fost o idee care mi-a venit brusc si a devenit realitate a doua zi. Dar a inceput din mai multe timpuri si mai multe parti.

A inceput pe vremea cand mergeam la cursuri. Si rar se nimerea vreunul care sa-mi fie de folos in mod real. Si stiu ca ma tot intrebam de ce se fac workshopuri fara noima sau folosinta? Ma intorceam plina de frustrari si imi spuneam ca eu, “daca, vreodata…” le-as face de-adevaratelea si folositoare.

Ma gandeam ca sunt asa multi oameni frumosi si destepti care au lucruri facute si care ar putea sa ne spuna si noua cum de au reusit ei. Sau ce placut ar fi sa putem sa-i intalnim cand vrem noi si nu doar prin reviste si televizoare.

Si, intre toate timpurile de care-ti povestesc, am intalnit-o pe Oana Pellea care mi-a pus o oglinda in fata si m-am vazut intr-un mod in care nu stiam ca sunt. Mi-a placut si folosit, si m-am gandit ca bine ar mai fi sa li se intample si altora aceeasi experienta.

Si un alt apoi a fost cand a inceput marea criza si toata lumea era convinsa ca lucrurile se schimba intr-atat incat sigur se alege praful. Dar, uite, ca nu a fost deloc asa. Ba, dimpotriva, chiar!

Insa, In Vestiar, a inceput chiar de a doua zi cand, lucrand un proiect de branding, vorbeam cu o clienta a mea pierduta in “nu stiu ce sa zic si ce sa fac si ce sa cred”. Parea, asa, ca suntem intr-un cerc de “nu stiu” si m-am gandit ca trebuie sa existe un loc in care oamenii sa afle si ce au de gandit si ce au de facut. A doua zi, l-am facut! Pe scurt.

L.P Ce simbolizeaza “vestiarul”? De ce ti-ai propus sa “aduni” oamenii in vestiar si nu orice alta zona a atelierului? :-)

A.D.: Vestiarul este zona de “intre ceva-uri”. E zona de pregatire pentru ce-ti urmeaza. E zona de schimbare din ceva in altceva. Se intampla lucruri In Vestiar: te schimbi, te pregatesti, lasi ceva, pui ceva, iei ceva cu tine. Si mergi mai departe, spre ce activitate iti trebuie. In Vestiarul nostru galben se intampla acelasi lucru. E o zona de transit in care te pregatesti. Fiecare se pregateste de ce vrea, exact in masura in care vrea.

L.P.: Faptul ca In Vestiar “intra” vedete a reprezentat un plus si un factor pentru succes, cel putin pentru imagine si consolidarea pe piata?

A.D.: Atelierele In Vestiar sunt tinute de oameni care au reusit asa de bine incat, uite, am aflat cu totii de ei. Si le numim vedete. Putem sa le numim varfuri. Sunt oameni creativi, care au stiut sa-si caute si sa-si faca drumul. Si care au gasit solutii. Fiecare dintre cei pe care i-am ales In Vestiar sunt un model de reusita. Eu ii admir. Si i-am ales pentru ca imi place povestea lor, pentru ca au facut lucruri intr-un anume fel. Eu lucrez doar cu oameni exceptionali. Ma intereseaza foarte tare nu imaginea, ci identitatea celor care intra In Vestiar.

L.P: Totusi, Oana Pellea, Medeea Marinescu, Adriana Saftoiu si toti ceilalti oameni care sustin ateliere [[{"fid":"2441","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"233","width":"350","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Oana Pellea In Vestiar","title":"Oana Pellea In Vestiar","class":"media-element file-default"}}]]In Vestiar nu sunt traineri, de profesie.

A.D.: In viata de zi cu zi, ne luam informatii despre cum si ce dintr-o multime de surse. Nu le luam doar de la traineri. Asa-i? Oana Pellea, Medeea Marinescu, Adriana Saftoiu, Dan Puric, Marius Manole etc sunt oameni care au ceva de spus, sunt oameni traiti care au facut lucruri despre care au fost de acord sa vorbeasca In Vestiar. Sunt oameni generosi, care au vrut sa imparta cu noi din ceea ce stiu ei. Iar cursantii care vin In vestiar nu vin sa fie invatati… Vin sa afle.

L.P.: De altfel, desi ai o firma de training creata de la zero, nici tu nu esti trainer... Putem spune ca esti un “amestec” de antreprenor - curajos si plin de idei si initiativa - si un project manager excelent? Sau cum te-ai descrie tu altfel? De ce ai nevoie ca sa reusesti intr-un domeniu in care nu ai tocmai pregatirea exacta?

A.D.: Sunt curajoasa. Am idei. Imi place sa le fac sa se intample. Cred ca sunt si manager bun - de idei. Si sunt si modesta, da – asa m-as descrie. Este foarte bine! Ma amuza foarte tare zicala aia cu sunt modest, dar vreau sa se stie.

Dar sa-ti raspund la intrebare: eu pentru mine am stabilit ca succesul inseamna sa ma simt bine si sa am constiinta ca fac un lucru de calitate. Si reusesc asta in fiecare zi! Cred ca oricine poate sa reuseasca, macar sa incerce, orice.

E nevoie doar sa stii ce vrei. Si sa fii dispus sa muncesti ca sa-ti traiesti dorinta.

L.P.: Cum vezi piata de training din Romania? Unde se incadreaza In Vestiar pe aceasta piata? Simti ca ai concurenta? [[{"fid":"2444","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"253","width":"380","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Atelier In Vestiar","title":"Atelier In Vestiar","class":"media-element file-default"}}]]

A.D.: Eu am un rol foarte modest. Nu concurez pe nimeni. Am ideile mele. Daca cineva le gaseste interesante, foarte bine. Si nici nu vad cum cineva ar putea sa concureze cu ideile mele – ar fi chiar hazliu sa nu-si aiba propriile idei. Asa-i?

Sincer, nu stiu cum e piata de training. Nu fac parte din ea. Nu cred in solutii si pasi universali valabili. Cred in experiente. In Vestiar fiecare descopera pentru el cate ceva din ce are nevoie sa afle. Nu pleaca nimeni trainuit. Pleaca mai desteptat, intalnit fiind, cu oameni de valoare.

L.P.: Cand ai simtit ca esti “pe drumul cel bun”?

A.D.: De la bun inceput, mereu, am simtit ca sunt pe drumul cel bun pentru ca mi-a placut. Nu-ti prea place pe drumul cel rau, asa-i? :-) Si mi-a fost confirmat drumul si de piata, care a primit frumos propunerea mea. Modul in care ceilalti raspund initiativelor tale este, categoric, un reper de drum bun intr-un proiect.

Si mai si, am simtit cand am incetat sa mai aduc bani de acasa. Da. :-)

L.P.: Sunt multe cursuri pe piata “frumos ambalate”, dar care dezamagesc la partea de continut. Cum te asiguri ca nu “vinzi iluzii”?

A.D.: Inca sunt asemenea cursuri, asa-i? Mare pierdere de timp si de tot... Eu organizez intalniri. Vrei sa o vezi pe Oana Pellea? O vezi! Vrei sa o intalnesti pe Adriana Saftoiu? Poftim, ca ai ocazia. Oamenii sunt realitati. Ii stii, ii admiri, ii intalnesti, ii cunosti, iti petreci timp cu ei, iti povestesc despre viata lor, despre ce stiu ei sa faca, despre cum au reusit ca tu sa auzi de ei si sa vii la curs. Nu vand “retete de succes” in general, “pasi catre...” sau “descoperiri planetare”. In Vestiar, sunt intalniri cu oameni despre care stii deja ca au reusit intr-un fel al lor. Sunt oameni reali, cu vieti reale, cu succes real. Daca iti foloseste sa afli ce si cum stiu EI sa faca, In Vestiar e locul.

[[{"fid":"2442","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"400","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Atelier In Vestiar","title":"Atelier In Vestiar","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Care a fost cel mai frumos feedback pe care l-ai primit de la cursantii dIn Vestiar? Sau cele mai frumoase!

A.D.: Ce intrebare frumoasa! Multumesc!

Cele mai frumoase feedbackuri sunt mereu privirile participantilor. Modul in care primesc intamplarile pe care li le propun. Faptul ca, odata ce vin la un atelier, vin la aproape toate pe care le am si mai cer si altele! Sunt oameni care-mi multumesc mie pentru ce li se intampla lor. E flatant, sa stii, oricat de tare te-ai tine. Cuvinte frumoase am auzit multe, dar eu cred in atitudini. Sunt oameni care vor si ei sa lucreze cu mine sau alaturi de mine In Vestiar. Vor si ei sa ajute. Sau isi dau seama ca si ei vor lucrurile lor, altele decat cele in care i-am cunoscut. Sau sunt oameni care imi devin prieteni. Sau imi raman apropiati. Da, asta-i feedback-ul si reperul ca sunt pe un drum bun – ca tot vorbeam mai devreme.

L.P.: In final, e evident faptul ca esti plina de idei “altfel” si ai deja un set de ateliere consacrate care nu mai au nevoie de niciun comentariu. Dar, de curand, insa, printre “vedete” si-au gasit loc si...Tom si Jerry. Ti-a venit chef de joaca sau e serios? :-)

A.D.: Tom si Jerry sunt simpatici tare si la fel e si programul pe care il propun dar in mod absolut serios. Relatia dintre cele doua personaje este una foarte actuala in orice birou. Da, in fiecare zi esti lider, fie ca e nevoie sa fii sau ti se cere sa fii. In acelasi timp, ai de impartit spatiul cu alti lideri si ei in situatii similare tie. Cine-i mai lider decat cine? Si cum de reuseste fiecare?

Esti, cu sau voia ta fie Tom, fie Jerry! Ba sunt si zile in care esti si Tom si Jerry, in acelasi timp. Intr-o cursa continua sa te indepartezi de ceva sau intr-o goana permanenta catre ceva.

Este un program foarte serios si competitiv de 8 ore, plin de exercitii pentru deja lideri sau lideri in devenire, sau pentru buna intelegere intre lideri. Rezultatul este ca iti dai seama ce ai de facut mai bine si mai bine pentru tine in rol de: Tom si Jerry. Afli, inveti, experimentezi ce stiu si ce fac bine liderii. Hai si tu!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Viata (sa) bate filmul! Catalin Ionescu, Omul care aduce ploaia.

editor — Fri, 13 Jun 2014 03:48:14 +0000

Viata (sa) bate filmul! Catalin Ionescu, Omul care aduce ploaia. editor Vin, 06/13/2014 - 05:48

Cand spui Catalin Ionescu, (inca mai) spui Codecs! Este inevitabil. Desi sunt aproape 5 ani de cand nu mai lucreaza in acea companie, cei 15 ani de succes in care i-a fost CEO au lasat amprente definitive in zona de invatare si dezvoltare din Romania. Probabil pe dl Ionescu o sa il amuze exprimarea mea, dar cred ca peste ani de zile “Codecs” si “Catalin Ionescu” vor fi amintiti drept dinozaurii acestui domeniu! :-)

Nu l-am cunoscut personal in “perioada de glorie”. Ci acum, de curand. Nu stiu cum era atunci, dar acum este un om extraordinar. Fara exagerari. Este genul de om pe care ori il placi, ori il urasti. Nu exista variante de mijloc. Probabil din cauza (sau datorita) stilului sau dezarmant de sincer, direct si “dezbracat” de orice accesorii inutile. Din fericire, am rezonat! :-) Iar pe masura ce l-am cunoscut, situatia de a-l provoca la o discutie despre sine si drumul sau in viata a fost inevitabila!

Asa ca a venit momentul! Catalin Ionescu despre el, despre trecut, prezent si viitor, despre viata sa care, daca ar putea fi spusa in detalii, ar bate cu siguranta filmul:

Luiza Pirvulescu: Continuati dvs va rog fraza: “probabil ca as fi fost si astazi inginer geolog daca nu...

Catalin Ionescu: ...m-as fi enervat cumplit!

Luiza Pirvulescu: Ce insemna sa fii CEO in anii ’90? Care erau cele mai mari provocari atunci?

Catalin Ionescu: Insemna sa te lasi mai mult pe seama instinctului si mai putin dupa proceduri sau “stiinta”. Si noi invatam aproape odata cu clientii nostri management. Hai sa zic ca eram cu un pas inaintea lor, dar oricum nu cu mult. Sa simti clientul, sa fii flexibil, sa ai incredere nemasurata in oamenii tai. Sa-i tii mereu pe varfuri si energizati, motivati. Echipa fiind mica, sa fii mereu un exemplu pentru ei era esential. Daca era de spalat pe jos spalam si eu, daca era de sortat documente sortam cu ei.

Provocarile erau legate de a-ti stapani frica de cursul valutar si o spaima mare de inflatie.

Sa gasesti caile cele mai ieftine de promovare, de comunicare. Niciodata nu am avut senzatia ca am destui bani pentru marketing si promovare. Am fost mereu “flamand” si asta tare bine mi-a prins. Iar cand le spuneam Directorilor de marketing ce au de facut cu bugetul acela, invariabil ma intrebau “cum sa fac atatea cu banii astia?” Iar raspunsul meu era invariabil “cu bani multi stiu toti prostii, dar cu bani putini numai voi puteti”!

Acum cand ma uit inapoi imi dau seama ca eu credeam orbeste in angajatii mei si al doilea lucru incredibil este ca aveam absoluta dreptate sa fac asta. O meritau din plin!

In plus fata de acest lucru, am mai invatat ceva psihologie comportamentala si am aflat de un principiu simplu si care, cred eu, inglobeaza mult bun simt. Este vorba de principiul indeplinirii propriei profetii. Tradus foarte simplu inseamna ca oamenii cu care relationezi sunt dispusi sau chiar doresc – inconstient - sa se conformeze asteptarilor tale, indiferent care sunt acestea.

In acest fel, daca tu crezi ca o sa te fure, te vor fura. Daca crezi sincer ca se vor inalta la inaltimea asteptarilor tale atunci aceasta se va intampla. Intregul proces are loc la nivelul inconstientului, ceea ce este oarecum infricosator fiindca, creierele noastre comunica chiar si atunci cand noi nu ne dam seama prin limbajul paraverbal sau gestica, etc.

Acum oamenii au din ce in ce mai putina incredere unii in altii si asta cred ca nu e bine.

L.P.: Cand v-ati simtit pentru prima data cu adevarat CEO? Cand ati realizat ce responsabilitate aveti?

C.I.: De realizat am realizat foarte repede responsabilitatile, la 2 luni sau mai putin dupa ce am fost numit. Primele 30-40 de nopti nu prea le dormeam bine.

[[{"fid":"2404","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"450","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]

In schimb CEO m-am simtit cu adevarat cand am fost in ’97, in USA, la prima conferinta mondiala pentru investitii in educatia privata, organizata de ICF la Washington DC. Daca poti sa-ti inchipui, m-am trezit acolo singurul om din Europa! Imi cerusera cei de la ICF sa scriu un study case al CODECS-ului! In ’97 CODECS se pare ca era deja o poveste de succes, in numai 4 ani. Nici nu mai stiu cum au ajuns cei de acolo sa afle de noi si sa-mi ceara sa scriu studiul de caz al nostru.

Dar sa ajungi acolo si sa fii singura institutie din Europa invitata la ditamai conferinta, mi se parea fantastic. Si erau sute de oameni din toate colturile lumii, mai putin Europa. Atunci am inteles cat de “intepeniti” suntem noi Europenii. Cat de invechiti si de anchilozati suntem in vechile noastre paradigme. Si, nu mai putin, cat de aroganti.

E, atunci m-am simtit CEO, pentru ca simteam ca am tot dreptul si mandria sa-mi reprezint angajatii si actionarii in acel forum extrem de select.

L.P.: Daca v-ati putea intoarce in anul 1995 si v-ati intalni cu tanarul Catalin Ionescu, aflat la inceput
de drum in ceea ce priveste profesia, care ar fi 3 sfaturi pe care i le-ati da?

[[{"fid":"2405","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"434","width":"280","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]C.I.: Primul lucru ar fi ca, indiferent de ce spun actionarii companiei, niciodata nu vor fi pe aceeasi lungime de unda cu tine, iar interesele lor nu sunt ca si ale tale, chiar daca si tu esti actionar. Nu conteaza ce zic sau ce fac, nu-i crede! Ei nu sunt si nu vor fi niciodata prietenii tai.

Al doilea, sa aiba mult mai multa increderein el.

Al treilea, sa investeasca ceva mai putini bani in angajati ca sa-i trimita la cursuri inutile si sa investeasca mai mult din timpul sau propriu ca sa-i invete. Ca are ce, chiar daca nu-si da seama.

L.P.: Probabil ca ar fi enorm de mult de povestit, dar ati putea sa rezumati ce a insemnat Codecs pentru dvs?

C.I.: Atunci, a insemnat totul. Mi-am dat sanatatea pentru compania aceea. Mai mult decat asta ce poate fi? Visele mele erau asociate cu compania si cu celelalte companii subsidiare, cu fundatia, cu oamenii de acolo in care aveam mari sperante. Am visat mult cu ochii deschisi dar si s-au realizat multe. Atunci am inteles cum functioneaza cu adevarat Legea Atractiei. Functioneaza, daca tu crezi asta.

Compania asta a fost sansa vietii mele si nu regret absolut nimic. Chiar daca as fi stiut cum se va termina totul de la inceput, as face fara ezitare pasul sa intru in companie.

Ce poate fi mai inaltator, mai exploziv, decat sa ti se spuna ca prin ceea ce ai facut tu, direct sau indirect, ai schimbat mii de destine, in bine?

Compania a reprezentat, dincolo de un business, si standard in ceea ce inseamna pregatirea de business, a reprezenta un spatiu de invatare si dezvoltare deosebit, atat pentru angajati cat si pentru mine.

L.P.: Atunci cand, brusc, nu mai faci un lucru pe care l-ai facut foarte multi ani, te simti dezorientat si confuz sau fara identitate, cum spun multi. A fost si cazul dvs dupa ce ati ales sa demisionati?

C.I.: Pe de-o parte te simti bine, ca si cum ti se da voie se chiulesti de la munca. :-) Pe de alta parte, este o buna ocazie sa descoperi lucruri.

Ce fel de lucruri?

Pai, sa zicem, cum se leaga o imprimanta la laptop. Sau unde este un service de masini bun. Cand se schimba uleiul la masini. Cum si de unde se cumpara rovigneta si ce este ea. Ca imprimanta merge cu toner. De unde se ia tonerul si cum se schimba la imprimanta. Cine este tipul care te tot suna din cand in cand. Si multe alte lucruri. :-)

Asta este partea buna a lucrurilor.

Aia mai putin buna este ca vezi cu adevarat cati prieteni ai tu de fapt. Vezi ca nu prea mai te stie lumea in numai cateva luni. Vezi ca generatia aia cu care ai crescut tu de-odata a disparut din companiile cu care erai in contact pana mai ieri si nu mai stii unde sa-I cauti pe acei oameni.

Si azi ma mai intreaba cate unul ce s-a intamplat cu CODECS-ul? Uite asa constat cat de putina lume citeste, totusi, presa de specialitate, cum se zice.

Adevarul este ca, pentru multi, a ramas oarecum un mister si poate ca este bine asa. :-)

Decizia sa demisionez am luat-o in timpul unei vacante cu familia. Asa, stand departe de firma si de toate jocurile de acolo, am decis ca este momentul sa plec. In sine, efortul a fost sa ma vad facand altceva si distinct de CODECS, pentru ca altminteri daca nu plecam eu, ma concediau ei si era cam tot aia...

L.P.: Ati ramas cu un gust amar legat de acele momente?

C.I.: Da, am inca in memorie un gust ciudat sa-I zicem, poate nu amar. Mi-a trecut dar amintirea a ramas.

De ce asa? Pentru ca la plecare am fost tratat intr-un mod nedrept si nedemn. Mai ales pentru ei. Cam ridicol pentru cineva care a fost aproape 15 ani CEO sa i se interzica sa intre in cladirea sau in firma in care a lucrat. Nu stiu cate cazuri ati mai auzit dumneavoastra de acest fel. Desi, eu am ridicat firma aproape de la zero. Desi, am bagat in buzunarele multora care nu aveau alta calitate decat de actionar, bani seriosi. Desi, pe multi actionari i-am ajutat cand au avut nevoie, fara sa ma gandesc la firma sau la mine.

La sfarsit te alegi, cum se spune, cu un picior in fund. Nici macar un multumesc. Dar a fost si o lectie buna pentru mine.

Cu siguranta ca imi erau destinate si alte experiente – pe care le-am si avut cei drept si le mai am inca – care urmeaza sa-mi imbogateasca experienta si invatamintele de acum si viitoare.

L.P.: Cum s-a schimbat omul Catalin Ionescu dupa experienta Codecs?

C.I.: Am devenit mai neutru la ceea ce vad, mai putin pasional si coleric, poate mai intelept, mai intelegator, mai tolerant cat de cat :-) M-am aplecat mult asupra studiului in anii acestia. Astfel ca, in acesti patru ani si ceva, am acumulat nu doar cunostinte cat, mai ales, am putut prelucra foarte multe din experientele mele trecute, punandu-le intr-o noua perspectiva.

Acum am mult mai multe de oferit si ma simt eu insumi mai bogat spiritual, intelectual, ca si experienta.

L.P: Se pare ca schimbarea reprezinta laitmotivul vietii dvs., atat in plan personal cat si profesional. V-ati obisnuit sau inca va mai suprinde? Cum vedeti dvs schimbarea, in general?

[[{"fid":"2401","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"453","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]C.I.: La inceput m-am obisnuit sa ma mut, am schimbat mai multe santiere sau masive muntoase in care am lucrat ca si geolog, deci sa schimbi locul si sa “calatoresti usor”. Cum zicea un titlu de film “Gone in 60 seconds”. Nu eram chiar asa dar pe-aproape.

Apoi, am schimbat pana acum 4 slujbe, am schimbat 3 industrii diferite si m-am mutat cu locuinta de 15 ori. Sunt la al treilea mariaj si am comis o serie de erori si in viata mea personala si in cea profesionala. Dar, cum spunea Sir Winston Churchill “Succesul este sa mergi din esec in esec, fara sa-ti pierzi entuziasmul”

In companiile pe care le-am condus am facut foarte multe schimbari- schimbari de procese, de structura, de pozitionare, de portofoliul de produse, de strategii de maketing, sisteme de recompese si altele. Si acest lucru din doua motive: unul intrinsec – ma plictisesc oarecum repede si al doilea extrinsec – mediul extern in zilele noastre se schimba cu o viteza uimitoare. Si daca tu stai pe loc, ei bine, concurenta nu sta.

Cat despre cat de mult sau de ciudata poate fi viata consider ca butada “viata bate filmul” este perena si se aplica din plin si in cazul de fata.

Schimbarea este un proces in care munca cea mai grea este cu tine insuti si abia apoi cu cei asupra carora doresti sa o implementezi. Si ai de trecut de marii gardieni ai mintii tale: credintele, perceptiile si experientele trecute.

Si acest aspect este numai o parte din proces (dar va invit la seminar si acolo va voi dezvalui mai multe).

L.P.: Daca ati scrie o carte despre viata dvs, ce titlu i-ati pune si ce ati scrie in Prefata?

C.I.: Cred ca pasiunea este lucrul care mi-a dat cel mai mult sens si scop vietii mele. Tot ce am facut, am facut cu pasiune si cred ca asta este ceea ce a fost linia conducatoare. Deci, un titlu ar putea fi “Sa traiesti cu pasiune” ? :-)

Dar in acest moment ar fi “o mare aroganta” sa scriu eu o carte despre mine. Sincer nu cred ca am facut destule pe lumea asta ca sa merit asa ceva. Poate peste inca 10 ani, cine stie " :-)

Ce sa scriu in prefata? Nu-mi vine absolut nimic in minte acuma.

Poate ca viata mea de pana acum ar putea fi descrisa ca o serie de schimbari mai violente sau mai putin violente, de experiente consumate la cote inalte ca traire si impact. Am moderat constructia strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei pana in anul 2025, asta in 2004, dar am spalat si pe jos in firma si am carat mobila. Am lucrat si cu executivi, secretari de stat, ministri etc dar am lucrat si cu maistri si muncitori. Am cunoscut si marile metropole dar am locuit ani buni si in provincie sau in satul Romanesc, iar cativa ani in pura salbaticie.

Sa experimentezi viata din toate posturile posibile, sa traiesti cu voluptate este, cred, menirea noastra aici, alaturi de cautarea neintrerupta a fericirii.

L.P.: Dar daca ati fi un produs, ce slogan de marketing credeti ca v-ar vinde cel mai bine? :)

C.I.: Cred ca mi s-ar putea potrivi “Facilitez succesul!” sau, metaforic, as mai putea spune “Sunt Omul care aduce ploaia”. Eu ofer solutii manageriale si de leadership care, de cele mai multe ori, pot face lucruri absolut uimitoare, incredibile pentru performanta unor companii.

Insotesc managerii in procese de schimbare si sunt, intr-un anume fel, “polita lor de asigurare” in relatie cu succesul schimbarii.

Mottoul meu ar fi: “Cand muncesti, joaca-te! Munca daca este o datorie, te va ucide!”- Max Jacob.

L.P.: Rubrica noastra se numeste Oameni pe drumul lor. Unde sunteti, in drumul dvs, in prezent, atat in[[{"fid":"2406","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"233","width":"350","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]] plan personal, cat si profesional?

C.I. In drumul meu, acum, sunt in locul in care sunt pregatit pentru o noua ascensiune, o noua aventura. In plan profesional, lucrez cu un portofoliu de clienti cu care sper sa am colaborari pe termen lung. Vreau sa dezvolt noi concepte si modele de operare in organizatii, urmand calea pe care am pornit in urma cu mai bine de 10 ani.

In plan personal mi-ar placea sa reusesc sa –i acompaniez pe copii mei in dezvoltarea lor viitoare. Atata cat o sa-mi ingaduie ei, caci si asta este o conditie.

Timpul meu liber il dedic pasiunilor mele - psihologia comportamentala, organizationala, leadership, spiritualitate, fizica, biologie, coachig sistemic, etc.

Sunt unul dintre fericitii care au ca si meserie pasiunea lor. Deci, este simplu pentru mine.

Asa ca citesc mult, studiez pe net si mai mult, vad filme, ascult muzica si, cand pot, calatoresc.

L.P.: Si spre ce se indreapta drumul dvs?

C.I.: Viitorul meu il vad acum plin cu clienti si cu preocupari in zona de mentorat pentru companii tinere de training sau consultanta. Din nefericire in ultima vreme calitatea serviciilor de training, consultanta sau coaching a scazut foate mult, ca si a clientilor de altfel.

Sunt pe cale sa termin o carte pe care am inceput sa o scriu acum aproape un an si care am convingerea ca poate aduce un plus domeniului si o perspectiva proaspata.

Si ma mai indrept spre consultanta si, poate, si politica, dar inca nu sunt foarte hotarat. Doar ca ma simt din ce in ce mai frustrat cu atata incompetenta la decidentii politici precum si in administratia publica. Asa ca acum mai degraba caut sa-mi fac curaj- am inca o strangere a stomacului cand ma gandesc la subiect. Poate imi trece.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Cele mai bune practici în onboarding – pregătește azi performanța de mâine!

editor — Fri, 06 Jun 2014 03:29:15 +0000

Cele mai bune practici în onboarding – pregătește azi performanța de mâine! editor Vin, 06/06/2014 - 05:29

De ce onboarding?

Onboardingul scurtează considerabil timpul în care noul angajat ajunge să adauge valoare.
Un start bun este decisiv pentru retenția angajaților! Studiile arată că jumătate dintre lideri eșuează în primele 18 luni de “misiune” și, în general, jumătate din totalul noilor angajați părăsesc locul de muncă în primele 120 de zile. Vestea bună este însă că un angajat care participă la programe de onboarding are cu aproximativ 70% mai multe sanse să rămână alături de companie pentru mai bine de 3 ani!
Etapa de onboarding este un instrument ideal de promovare și consolidare a brandului de angajator.

Cele mai bune practici în onboarding

Procesul de onboarding începe înainte de ziua 1, mai precis chiar din etapa de selecție. O inițiativă-cheie aici este feedbackul post-interviu în legătură cu punctele-forte și zonele de dezvoltare ale viitorului angajat. Pe baza acestuia, specialistul HR va oferi sprijin noului angajat în configurarea și asumarea unui plan de dezvoltare individual.
Prima impresie contează. Prima zi la locul de muncă ar trebui să fie o combinație echilibrată de socializare, orientare, întâlniri formale și informale.
Alege un mentor care să îi descopere noului angajat compania și să îi transmită elementele de cultură organizațională. Celebrul producător de anvelope Michelin are implementat un model solid de mentorat în onboarding - mentorii poartă numele și acționează în calitate de "ambasadori" ai companiei pe lângă noul angajat.
Pune la punct un plan formal de onboarding, un set de politici și proceduri scrise. Este dovedită eficiența superioară a unei inițieri formale față de abordarea empirică.
Gândește strategic – aliniază obiectivul programului de onboarding cu obiectivele pe termen lung ale organizației.
Definește în avans indicatorii de performanță a procesului de onboarding care corespund atât obiectivelor de resurse umane și celor de business.
Este importantă implicarea tuturor actorilor-cheie în planificarea procesului și organizarea de întâlniri regulate cu părțile interesate.
Stabilirea clară și împărțirea responsabilității pentru proces între funcția de resurse umane și managerii direcți.
Investește timp - un studiu realizat de Aberdeen Group arată că doar 15% din companii continuă programele de onboarding și după primele șase luni, iar un procent infim de 2% extind durata acestora până la un an sau mai mult. Profită așadar din plin de primul an pentru a construi angajamentul, explicând legătura dintre obiectivele de carieră personale și obiectivele generale ale companiei.
Oferă claritate cu privire la obiective, termene de lucru, roluri și responsabilități.
Monitorizează progresul angajatului la fiecare jalon al demersului - 30-60-90-120 zile și furnizează feedback: feedbackul la 360 de grade îl ajută pe novice să își formeze o imagine de sine obiectivă.
Automatizarea procesului economisește timp și bani. Ca urmare a automatizării proceselor de onboarding în 2011, gigantul eBay și-a redus cu 25% costurile administrative.
“Gamification is the name of the game”. Jocul de business cu utilitate practică – simularea proceselor de lucru. Companiile care folosesc jocul în programele de inițiere a angajaților obțin o creștere a angajamentului de 48%, comparativ cu 28% în cazul celor care nu recurg la o astfel de metodă. Lanțul hotelier Marriott a creat un joc pe Facebook pentru a îmbunătăți recrutarea, trainingul și nivelul de angajament – MyMarriottHotel le permite jucătorilor să își asume diferite roluri din industria ospitalității.
Încurajează noutatea de perspectivă și inițiativele de provocare a status-quo-ului care pot veni din partea noului membru al echipei.
Un proces de onboarding eficient este cel care oferă noului angajat oportunități de succes timpuriu - generația Y mai cu seamă își dorește să contribuie “aici și acum” și să vadă impactul muncii proprii asupra companiei, asupra clienților și, de ce nu, asupra întregii societăți. De exemplu, noii programatori de la Google (așa-numiții "nooglers") primesc proiecte de cod de scris, testat și publicat încă din prima săptămână. Alege pentru nou-veniți o sarcină care să fie ușor de realizat și care să aibă un impact măsurabil.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

Managerii nu fug de probleme. Fug de solutii!

editor — Thu, 05 Jun 2014 06:36:58 +0000

Managerii nu fug de probleme. Fug de solutii! editor Joi, 06/05/2014 - 08:36

« WOW! Problemele evidente si de care se plang majoritatea organizatiilor (timp, costuri, risipa, cresterea performantei, motivatie, satisfactia clientului etc) au o solutie reala si demonstrata. Nu trebuie decat sa fie aplicata! » - a fost prima reactie pe care am avut-o cand am inceput sa ma documentez mai profund despre metodologia LEAN (sau «miracolul japonez », asa cum i se spune, pe buna dreptate!).

[[{"fid":"2350","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"280","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Ion Teohari","title":"Ion Teohari","class":"media-element file-default"}}]]Dupa ce am stat de vorba, insa, cu Ion Teohari, unul dintre putinii specialisti in LEAN si Six Sigma de la noi din tara, entuziasmul mi s-a mai ponderat. Nu pentru ca rezultatele pe care Lean le produce nu ar fi spectaculoase. Ci, pentru ca am inteles ca principiul « este o problema, dar de fapt nu credem ca este o problema » se pare ca se aplica si aici... Adica problema exista doar ca sa te plangi de ea, dar ea dispare cu desavarsire atunci cand apar solutii ce necesita, evident, efort si schimbare (nu de alta, dar nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca aceleasi actiuni vor produce, inevitabil, aceleasi rezultate...)! Pentru ca da, a rezolva o problema presupune, mai intai, sa accepti ca ea exista !

Am putea spune, fara a generaliza, ca unii manageri nu se tem de probleme (iar asta nu este rau, dimpotriva), dar fug de solutii!

Luiza Pirvulescu : Spuneti-mi, va rog, cand si cum ati descoperit “miracolul japonez”? Ce “revelatii” ati avut pe masura ce ati invatat si aplicat principiile LEAN?

Ion Teohari :Miracolul japonez s-a conturat înca de când eram tânăr, când tot ce era japonez era similar cu calitatea, fiabilitatea și grija pentru detalii, indiferent că era vorba despre jucării, autoturisme, aparatură electronica sau echipamente industriale. Mai târziu am început să fac propriile comparații, să am acces la mai multe informații și să caut o explicație, dincolo de șabloane. Ca teorie, metodologie și cultură organizațională, Lean a apărut însă în preocupările mele acum circa 10 ani și de atunci nu încetez să descopăr noi și noi valențe. E complicat să faci lucrurile simplu, trebuie efort ca să îți ușurezi munca, trebuie să aloci timp dacă vrei să ai și timp liber, genul ăsta de ”paradoxuri” cu care ne întâlnim mereu și pe care nu le rezolvăm.

Citeste si articolul Concepte fundamentale Lean: valoarea adăugată și risipa

L.P. : Stiu ca deja ca ati scris o serie de articole legate de metodologia LEAN, insa mereu cautam o “definitie miraculoasa” care sa cuprinda exact esenta acesteia. Exista ?

I.T. :În ciuda tentației de a stârni interesul cu expresii spectaculoase, am să mă limitez la a spune că nu este vorba de miracole și nici de rețete de import, gata preparate și bune de aplicat. În spatele succeselor din proiectele Lean a stat în primul rând curajul de a accepta că în ceea ce faci ar putea exista risipe, activități inutile, lucruri pe care le faci degeaba. Apoi hotărârea de a identifica risipele de orice fel și puterea de a le elimina. Intr-o expresie concisă, oarecum dură, Lean înseamna să te uiți la ce faci, să vezi ce faci prost și să nu mai faci. Simplu ca expresie, dar greu de înghițit.

L.P. : Unii spun ca metodologia a fost creata pentru organizatiile japoneze, nu pentru cele romanesti. Are vreo importanta acest aspect? Cu siguranta organizatia romaneasca este diferita de cea japoneza, dar oare si problemele sunt diferite?

I.T. :Și dacă îi spui risipă, și dacă îi spui ”muda”, termenul japonez corespunzător, și aici și la antipozi, pierderile apar în același mod. Diferă evident modalitatea de a le percepe și aborda. După ce am fost zeci de ani țara lui ”Merge și așa”, în care toate cele erau ale tuturor, adică ale nimănui, e greu să le ceri oamenilor o schimbare profunda de mentalitate, pe termen scurt. Lean ca metodologie și-a demonstrat cu brio valențele, de zeci de ani. Acolo unde însă n-a produs efecte, n-a fost din cauza principiilor sau instrumentelor Lean. Acolo modelul japonez n-a funcționat pentru că nu au importat și japonezi. În ultimă instanță, oamenii fac diferența și în succese și în eșecuri.

L.P. : Care sunt cele mai spectaculoase rezultate pe care le-ati obtinut implementand LEAN intr-o organizatie romaneasca?

I.T. :Aici chiar putem folosi cuvinte de gen ”spectaculos”, pentru că am să vă dau un exemplu de proiect chiar foarte tare. Am lucrat într-un laborator de analize medicale (ca să vezi cum se aplică Lean peste tot) și am redus durata unui ciclu de efectuare a anumitor analize de la 6 ore la 3 minute și livrarea rezultatelor în aceeași zi, în loc de ziua următoare. O fi spectaculos ?

Citeste si articolul O poveste spusa Lean – Doamne dragute in halate albe

L.P. : In principiu, prin ce este diferita metodologia LEAN de alte tehnici de crestere a performantelor organizationale?

I.T. :Lean înseamnă să produci ceea ce își dorește clientul, la costul acceptabil de către acesta și să livrezi la momentul solicitat de client, toate acestea cu minimul de resurse posibil. Lean nu înseamnă structuri organizaționale speciale, nu înseamnă investiții în tehnologie, nu înseamnă proiecte uriașe. Poate fi apicat oriunde, oricând, de către oricine, cu un oarecare antrenament și cu o mare dorință de perfecționare. Aș spune că Lean ar trebui să fie fundamentul oricărui proiect de creștere, indiferent de natura lui.

Citeste si articolul Povesti Lean – Detectivul

L.P. : Exista ceva ce NU poate, totusi, sa faca metodologia LEAN pentru o organizatie?

I.T. :Lean funcționează ireproșabil ca metodologie de sine stătătoare, pentru eliminarea risipelor de orice fel. În foarte multe situații însă, chiar dupa eliminarea risipelor, se mențin probleme legate de variații mari, deranjante, ale unor indicatori sau parametri, ai unor produse sau procese. Pentru minimizarea variațiilor la ieșirea unui proces, complementar cu Lean se folosește metodologia Six Sigma. De altfel, în ultima vreme este prezentată din ce în ce mai frecvent metodologia Lean Six Sigma, o simbioza a celor două, cu rezultate foarte puternice. Probabil că mai sunt și alte lucruri pe care NU le rezolvă Lean, dar măcar să apucăm noi să îl aplicăm acolo unde chiar este util.

L.P. : Stiu ca, in ciuda faptului ca ea poate aduce beneficii extraordinare pe termen lung, duceti o adevarata lupta de convingere a factorilor de decizie din organizatii atunci cand va oferiti serviciile. De ce credeti ca se intampla acest lucru? Poate fi o vorba de o negare a problemelor, de slaba informare asupra acestui subiect, neincredere sau de teama de schimbare?

I.T. :Câte puțin din toate. Toți se plâng de probleme, toți sunt sufocați de lipsa de timp, nu prea mai au când să se informeze pentru că îi asaltează problemele de zi cu zi și în plus consultanța, dincolo de a fi o marfă de lux, are nevoie de încredere. Preponderent însă, este vorba despre mentalități și orgolii, mai mult sau mai puțin evidente. Dincolo de ”N-avem timp să ne facem timp” și de ”N-avem bani să facem economii”, care denotă și lipsuri reale dar și lipsă de receptivitate, e foarte greu pentru manageri să accepte că sunt lucruri care ar putea merge mai bine (ca să nu spunem că merg de-a dreptul prost), că sunt lucruri pe care nu le știu sau pe care le-ar fi putut face extrem de eficiente cu un pic de ajutor din afară.

Citeste si articolul De ce ar fi bine să fiți Lean? - 10 motive decisive

L.P. : Care sunt cele mai frecvente raspunsuri pe care le primiti? Cu siguranta, multe dintre acestea va si amuza.

I.T. :De regulă toată lumea este de acord că este foarte interesant, DAR…, și aici începe lungul drum al zilei către noapte.” Nu acum, avem alte priorități, și oricum nu am bugetat, și trebuie oricum să vedem despre ce este vorba în mod real, la noi oricum lucrurile merg bine, și nu cred că se aplică și în cazul nostru, mai vorbim…”

Sigur că metodologia Lean se poate aplica oriunde, în orice domeniu, dar se referă la specte general valabile, nu la cele specifice unui anume tip de activitate. Cu ani în urmă, unul dintre experții cu care trebuia să lucrăm într-un proiect, extrem de vexat, supărat pe viață în general și pe consultanți Lean în particular, a răbufnit : ”Ce, ati venit voi să mă învățați pe mine meserie ?”

L.P. : Replica dvs preferata pentru reticenta managerilor este “sa va fie somnul LEAN si visele Six Sigma”. Cat timp credeti ca vor mai “dormi” organizatiile din Romania?

I.T.:Adevărul este că nu dorm toate, sunt mulți manageri care au început să realizeze că trebuie făcut ceva. Pentru ceilalți însă, cât timp vor continua să doarmă, performanța va fi doar un vis.

Citeste si articolul Despre cum risipim economia sau economisim risipa

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I)

editor — Fri, 30 May 2014 07:56:09 +0000

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I) editor Vin, 05/30/2014 - 09:56

Are 26 de ani si de 7 ani a plecat din Romania pentru a studia in Olanda. Are vise marete si scopul ei, inca de dinainte de facultate, este sa schimbe lumea, atat cat poate. Odata stabilit acest vis, a inceput sa si-l construiasca, pas cu pas. A simtit ca in Romania nu are sanse pentru a se pregati asa cum isi dorea, de aceea a plecat sa studieze in afara. Insa, dorinta ei este de a reveni aici suficient de pregatita incat sa poata sa faca o schimbare. Cand a plecat le-a spus hotarata tuturor ca va deveni presedinte si va reveni in tara ca sa ii salveze. Intre timp, visul i s-a mai temperat si a decis ca accepta si o alta functie, fara a renunta la dorinta de a face schimbari majore si de a “salva” Romania si pe romani.

[[{"fid":"2309","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"266","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Se numeste Irina Toma si, desi pentru multi dintre voi acest nume nu inseamna nimic, va recomand sa cititi interviul cu ea pentru ca, in cativa ani, cu siguranta el va spune ceva:

Luiza Pirvulescu: De ce Olanda si de ce acest drum?

Irina Toma:Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei, plina de coruptie, nedreptate, in care mi se impuneau norme si valori pe care le simteam nedrepte. I-am vazut pe ai mei chinuindu-se cu nedreptatea sistemului si mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur. Acesta a fost primul motiv. In al doilea rand, imaginea despre invatamantul universitar din Romania nu mi se contura foarte bine... Chiar daca adevarul suna dur, cred ca aceasta este realitatea. Aveam prieteni deja studenti care imi povesteau ca profesorii le cer bani sau sa le impun sa le cumpere cartile pentru a trece examenele, auzeam de manualele foarte invechite, irelevante pentru realitatea de azi si imi doream mai mult de atat...

"Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei (...). Imi doream mai mult de atat. Mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur."

Asa ca m-am decis sa plec. Nu stiam exact unde, dar la momentul respectiv am aplicat peste tot pe unde am putut, pe ideea ca oriunde ar fi mai bine ca acasa... Si am avut norocul sa primesc o bursa integrala la Universty College Utrecht (UCU) in 2007.

L.P.: De ce nu te-ai facut doctorita, asa cum este mama ta? Nu acesta era drumul care ti se prevedea inca de mica? :-)

[[{"fid":"2310","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si mama ei","title":"Irina Toma si mama ei","class":"media-element file-default"}}]]

I.T.:Mi-a placut mult ce facea mama, faptul ca prin meseria ei ajuta foarte multi oameni.

Imi placea mult si biologia. Am avut-o, insa, ca model pe matusa mea, care a plecat din Romania curand dupa revolutie si care tot timpul mi-a starnit curiozitatea legat de “lumea de peste granite”. Am crescut, cumva, cu sentimentul ca o sa ii urmez pasii si, pana la urma, acest glas a fost mai puternic decat dorinta de a ramane acasa si a da la medicina. Desi mi-ar fi placut sa ajut oameni si prin medicina, simt ca am luat decizia cea buna.

L.P.: Ce faci, in prezent?

[[{"fid":"2311","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Filippine","title":"Irina Toma in Filippine","class":"media-element file-default"}}]]I.T.Momentan sunt campaigner la Fairfood, un ONG din Amsterdam care incearca sa imbunatateasca conditiile de munca din industria ananasului din Filipine. Proiectul se numeste “Land of Promise”, iar rolul meu principal este acela de cercetator, deci, pot spune ca am devenit experta in orice statistica sau curiozitate legata de ananas si lantul sau de productie. :-)

Proiectul isi propune sa prezinte companiilor implicate problemele grave legate de salariile mici din aceasta industrie, orele lungi de munca care incalca reglementarile internationale si sa ii determine, prin dialog sau campanii publice, sa accepte o modalitate de imbunatatire a acestor probleme.

"De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream."

Pe langa munca mea la Fairfood, de asemenea, imi termin si Masteratul in Dezvoltare Durabila la Universitatea din Utrecht. Momentan, imi scriu teza pe subiectul “Strategiile de influentare folosite de ONG-uri in industria fructelor tropicale” si studiez 4 campanii pentru a descoperi care strategii au fost mai eficiente in a aduce rezultatele dorite in politicile si practicile companiilor.

L.P.: Cum au fost acesti 7 ani de cand esti in Olanda?

[[{"fid":"2320","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina in China","title":"Irina in China","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream.

UCU, facultatea la care sunt licentiata, este o facultate bazata pe sistemul american de Liberal Arts and Sciences care te incurajeaza sa iti alegi singur subiectele pe care vrei sa le studiezi si sa fii designerul propriului tau program de studii. Eu mi-am ales Geografie Umana, Studii de Dezvoltare, Drepturile Omului, Antropologie si … Chineza. Proaspat ajunsa in Olanda, intr-un mediu international, mi-am inceput aventura aplicand la un program de 2 ani de Studii Chineze. Am fost, deci, in China pentru un semestru in 2008 si mi-am dat atestatul de limba Chineza nivel incepator in 2010.

Tot in 2008 am avut sansa sa vizitez Senegalul (acolo este stabilita matusa mea) si sa vad cateva proiecte de dezvoltare de acolo.

"Am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte."

Am venit inapoi in Utrecht in 2009 foarte motivata si am candidat pentru a reprezenta Asociatia de studenti a universitatii, in 2009. Asta s-a dovedit o mare aventura pentru ultimul an de studii, deoarece acela a fost si anul marilor restructurari de buget in educatie, asa ca organizam intalniri si meetinguri pentru studenti pana la ora 22.00 seara, iar apoi ma apucam de invatat. Am reusit, insa, sa inchei cu bine totul, inclusiv facultatea, in 2010, fapt ce mi-a dat un enorm sentiment de satisfactie.

In acelasi an am fost acceptata la masteratul de cercetare in Dezvoltare Durabil, cu o bursa obtinuta prin SYLFF. Cum [[{"fid":"2312","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"349","width":"250","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma la restaurant","title":"Irina Toma la restaurant","class":"media-element file-default"}}]]aceasta imi acoperea numai costurile pentru primul din cei doi ani de studiu, am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte. In acelasi timp, invatam si olandeza, part-time, mergeam la cursuri in doua orase si, in 2011, am inceput si un internship neplatit la Fairfood.

In timpul facultatii, dar si in timpul masteratului, am fost inconjurata de oameni extrem de pasionati de ceea ce facea, care m-au inspirat si impreuna cu care am incercat sa cream proiectele pe care vroiam noi sa le vedem in jur. Asa au luat nastere TEDxUtrecht University si un restaurant temporar, de 2 saptamani, pe baza de voluntariat, pentru strangerea de fonduri pentru ONG-uri.

Dupa 9 luni de internship la Fairfood am avut sansa sa obtin un job temporar, tot la ei, ca manager de cercetare, job care s-a transformat intr-o pozitie permanenta in echipa proiectului Land of Promise la inceputul lui 2013. Desi, inca, ma lupt sa imi inchei studiile in paralel cu munca mea, sper ca pana la sfarsitul anului sa fi incheiat aceasta etapa in viata mea si sa pot incepe alte aventuri, poate si in alte colturi ale lumii..

“Olandezii te intreaba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi”

L.P.: Cum sunt olandezii si cum te-au primit? Ce prejudecati au legat de Romania si de romani?

[[{"fid":"2313","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Olanda","title":"Irina Toma in Olanda","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:Venind in Olanda la 19 ani, am suferit un soc cultural enorm la inceput, poate si fiindca standardele de confort erau atat de mari in noua mea locatie. La UCU eram inconjurata de colegi de peste tot, din toata lumea, insa multi locuisera deja in alte 5-6 tari inainte de a veni in Olanda si, in comparatie cu ei, eu si experientele mele de pana atunci din Romania paleau... Am avut noroc de un grup de prieteni foarte iubitori care m-au primit si m-au acceptat in mijlocul lor, care m-au invatat despre noua lume in care intrasem si pe care, si eu la randul meu, i-am invatat sa fie un pic mai “romani”, mai sufletisti, mai spontani si mai calzi.

Olandezii din afara grupurilor de internationali sunt altfel insa, pot parea mult mai reci. Cand ii intalnesti te vor intreba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi. Pe langa asta, eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii :-) ... Dar nu fac asta neaparat din rautate, ci pur si simplu li se pare ciudat ca cineva vine sa locuiasca in tara lor si nu inteleg de ce. Lumea lor e foarte diferita. Am simtit tot timpul ca responsabilitatea mea e sa nu ma victimizez in ciuda stereotipurilor cu care ar vrea ei sa te eticheteze si sa incerc sa le arat o alta fata a Romaniei.

"Eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii."

In plus, simt ca am descoperit secretul de a ma imprieteni cu ei si asta consta in a le castiga increderea treptat si a le [[{"fid":"2317","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina si prietenii","title":"Irina si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]arata ca esti acolo, ca muncesti si ca esti parte din societate alaturi de ei. In 2012, din cauza politicilor de emigrare anti-Romania pe care Olanda le-a avut pentru o perioada, am fost data afara dintr-un restaurant in care munceam iar patronii au trebuit sa plateasca 8000e amenda din cauza mea. Cand a trebuit sa imi dea vestea, seful meu era rosu la fata, aprope plangea si imi tot spunea ca ii este rusine de politicile pe care le impun politicienii imigrantilor din tara lui, ca ii este rusine sa isi creasca copillul intr-o tara care ne trateaza pe noi, romanii, in felul asta. De la el am primit si cel mai emotionant cadou din viata mea: un banut vechi ce simbolizeaza unitatea oamenilor si nevoia olandezilor de ajutor international dupa al doilea razboi mondial. Cand mi l-a daruit, mi-a zis, “Irina, vreau sa stii ca, in ceea ce ma priveste pe mine, tu deja ai reusit aici, in Olanda”.

[[{"fid":"2318","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"269","width":"180","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina la primirea cetateniei olandeze","title":"Irina la primirea cetateniei olandeze","class":"media-element file-default"}}]]La doi ani dupa acest incident care m-a zguduit profund, am primit cetatenia olandeza...

L.P.: Ai calatorit si calatoresti foarte mult. Mi-ai spus ca ai fost in Asia si Africa si stiu ca ai “colindat“ si cam intreaga Europa. De ce?

I.T.: Calatoresc din curiozitate si pentru ca fiecare tara, fiecare loc are comorile lui. Insa, cu cat calatoresc mai mult, cu atat simt, cumva, ca la urma urmei oriunde pe glob suntem aceiasi oameni, cu aceleasi nevoi universale de siguranta, de iubire, de a reusi si de a avea o viata mai buna.

In China, in Senegal, in Turcia, in Romania, oriunde –culturile diferite sunt, cumva, numai o masca a unei umanitati universale.

L.P.: Cum a fost experienta in China?

I.T.:China mi s-a parut o tara foarte ciudata si mi-a fost foarte greu sa am o comunicare autentica cu oamenii din jurul[[{"fid":"2319","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in China","title":"Irina Toma in China","class":"media-element file-default"}}]] meu. Poate si bariera de limba ne-a stat in cale (eu nu vorbeam prea bine chineza, ei nu vorbeau mai deloc altceva..), dar cumva si in materie de interese si perspective mi-a fost foarte greu sa ma raportez la logica Chineza. In afara de asta, China are locuri foarte frumoase, s-a dezvoltat incredibil in unele zone, dar e si plina de kitch si de beton in altele...

M-a frapat mult “iubirea” chinezilor pentru plastic. Aproape orice e facut din plastic si, pana si statuile care il infatiseaza pe Buddha din marile temple sunt din acelasi material. Si am mai observat cumva disperarea cu care generatia tanara de acolo incearca sa fie precum europenii, copiind stilul vestimentar, muzica, obiceiurile pe care le vad in Europa.

"In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil."

Ma asteptam sa vad mai multa arhitectura chineza, dar m-am simtit ca acasa in cartierele micro-rayon de beton construite pe model comunist.

Per total, insa, sunt locuri in China care merita vizitate, si in special natura m-a impresionat mult.

L.P.: Dar Africa? Si acolo ai intalnit o cu totul alta lume. [[{"fid":"2315","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"300","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma in Senegal","title":"Irina Toma in Senegal","class":"media-element file-default"}}]]

I.T. Africa este mult mai mare ca Europa, deci nu pot vorbi despre intregul continent pentru ca am vazut o singura tara, dar in Senegal m-a impresionat ariditatea si saracia resurselor si a peisajului. Desi Senegalul e la marginea desertului si are inca vegetatie, viata acolo este mult mai grea. In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil. In Senegal oamenii se lupta sa obtina o recolta mai mare decat nevoile satului pentru a putea si vinde si a crea un venit. Dar, cu toate acestea, ei se lupta si pentru o viata mai buna si incerca sa isi depaseasca limitele. Asta m-a impresionat profund.

Va urma! Saptamana viitoare Irina ne va povesti despre planurile sale marete de viitor si despre cum vede ea Romania.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Jim Bagnola si vizunea sa despre lideri si leadership

editor — Thu, 29 May 2014 21:03:06 +0000

Jim Bagnola si vizunea sa despre lideri si leadership editor Joi, 05/29/2014 - 23:03

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Jim Bagnola

interviu

leading is everybody's business

Autor

743

Abordeaza schimbarea dintr-o perspectiva noua!

editor — Tue, 27 May 2014 12:41:25 +0000

Abordeaza schimbarea dintr-o perspectiva noua! editor Mar, 05/27/2014 - 14:41

[[{"fid":"2280","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"291","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Peter Szabo","title":"Peter Szabo","class":"media-element file-default"}}]]Schimbarea, in general, dar in mediul organizational, in mod specific, reprezinta un subiect “hot” al zilelor noastre. De ferit, stii ca nu ai cum sa te feresti de ea. De negat, poate functiona o perioada, insa finalul va fi cu siguranta unul predictibil (si nu tocmai cel dorit), deoarece schimbarea este sinonima cu evolutia. Asadar, vrand-nevrand, va trebui sa intrii in joc.

Peter Szabo, Master în Solution Focused Change, propune o abordare diferita si extrem de eficienta prin care schimbarea sa para un proces distractiv, chiar. El va veni pe 5 iunie in Bucuresti pentru a-i invata pe manageri si toti cei interesati, “A New Approach in Organizational Development”. Afla despre ce este vorba in interviul acordat special pentru Learning Network:

Luiza Pirvulescu: Ce este schimbarea organizațională, din punctul dvs de vedere?

Peter Szabo: Schimbare organizationala este ceva care se Intampla In mod constant, oricum, indiferent sau chiar In ciuda initiativelor manageriale.

Provocarea este de a identifica si sprijini schimbarea existenta care duce deja Intr-o directie dorita .

Daca, de exemplu, un departament devine dintr-o data mai performant decat celelalte, util ar fi sa se vada cum de acest lucru a devenit posibil, pentru a putea repeta acest lucru si in celelalte departamente, cat mai des cu putinta.

L.P.: Stiu ca in abordarea dvs nu puneti niciodata accent pe greselile pe care le pot face oamenii , ci doar pe solutii. De ce?

P.S.: Din experienta mea, nu este util sa te concentrezi pe ceea ce ai facut sau faci gresit deoarece a Invata din greseli este o cale mult mai lenta si mai putin eficienta decat a invata din si a consolida ceea ce functioneaza bine. Aceasta este cea mai buna modalitate prin care poti sustine eficient orice proces de schimbare.

Solutiile potrivite sunt extrem de individuale si, de multe ori, chiar unice pentru fiecare organizatie si mediu in parte. De aceea, in loc sa va bazati pe cele mai bune practici din industrie, in general, va sugerez sa faceti o analiza atenta in-house si sa observati unde exista performanta cea mai mare deoarece acolo se afla si cele mai valoroase si potrivite chei catre succesul schimbarii organizatiei dvs.

L.P.: Sunteti Master In Solution Focused Change. Ne puteti explica mai pe larg ce reprezinta aceasta metoda? De ce este ea diferita de orice alta abordare ?

P.S. Pentru a explica, permiteti-mi sa folosesc metaforele din surfing. Surferii (calaretii valurilor - waveriders ), atunci cand sunt pe placa de surf in ocean, folosesc extrem de elegant si eficient forta de a merge inainte pe valuri. Ei plutesc cautand printre cele mai bune valuri, iar atunci cand il gasesc pe cel mai promitator dintre acestea, accelereaza pentru a-l incaleca si a merge la una cu el. Este un proces extrem de simplu si, de altfel, si extrem de distractiv. Modul surferilor de a progresa este extrem de diferit fata de modalitatea de a depune efort sustinut pentru a “innota” spre un obiectiv prestabilit sau de modalitatea de a te “scufunda” mai intai in adancuri pentru a descoperi ce ar putea fi la suprafata.

Spre deosebire de multe alte tehnici care presupun sa te arunci cu capul adanc In problema, accentuand ceea ce lipseste si apoi venind cu liste lungi si obositoare de schimbari necesare, Solution Surfers spune sa stai la suprafata, folosind cu eleganta forta deja existenta pentru a te misca in directia dorita, si bucurandu-se de viteza cu care progresezi.

L.P.: Care sunt cele mai bune sfaturi pe care le puteti oferi managerilor pentru a crea si mentine o atitudine pozitiva In timpul procesului de schimbare ?

P.S.: 1 . Incepeti Intalnirile cu o runda de "ce a functionat bine de la ultima noastra Intalnire ? "

2 . Colecteaza povesti de succes de la membrii echipei si intreaba-i ce au facut si cum au reusit.

3 . In evaluarile de performanta pe care le faci celorlalti, pune accent pe momentele de excelenta si incearca sa descoperi cu atentie care au fost factorii care au contribuit la realizarea lor.

L.P.: Dati-mi, va rog, cel mai bun motiv pentru care orice manager ar trebui sa participe pe 5 iunie la atelierul dumneavoastra, A New Approach in Organizational Development.

P.S.: In primul rand, permiteti-mi sa va dau un motiv foarte bun pentru care managerii nu ar trebui sa participe: daca ceea ce fac acum functioneaza bine, ii rog sa nu participe, ci pur si simplu sa continue faca mai mult din ceea ce fac deja.

In ciuda acestei avertizari, trebuie sa mentionez ca la atelierele mele vin, in cea mai mare parte, manageri care deja fac o multime de lucruri care functioneaza bine. Ei si revin de cateva ori la rand, chiar daca deja stiu exact ce le ofera workshopul meu.

In urma participarii, va puteti astepta sa:

- aveti capacitatea de a identifica care sunt actiunile specifice ce functioneaza foarte bine pentru dvs. si a le putea face in continuare, in mod constient.

- va simtiti motivati in a face cat mai mult din acele detalii specifice care par cruciale pentru succesul dvs.

- va doriti sa Incercati lucruri noi, specifice, avand chiar de a doua zi o idee foarte clara despre cand si cum sa le incepeti.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743