antreprenoriat

Zambetul- pasiune si meserie. Cu dr. Ionut Leahu

editor — Fri, 28 Mar 2014 09:14:54 +0000

Zambetul- pasiune si meserie. Cu dr. Ionut Leahu editor Vin, 03/28/2014 - 10:14

Majoritatea apreciem un zambet frumos pentru starea de spirit pe care o induce. Ionut Leahu, insa, il apreciaza, in primul rand, in functie de sanatatea sa. Deoarece este medic stomatolog. Mai este si antreprenor: are 30 de ani si detine, deja, 3 clinici stomatologice in Bucuresti unde ofera servicii de cea mai inalta calitate. Crede in romani si in Romania si a refuzat sa plece “pe bani mult mai multi” in alte tari atunci cand i s-a oferit sansa, desi aceasta este calea aleasa de cei mai multi absolventi de medicina de la noi.

Pare doar o poveste ireala, nu? :) Asa mi s-a parut si mie, de aceea am decis sa aflu adevarul, sa il cunosc mai bine pe doctorul, dar si omul, Ionut Leahu si de ce nu, sa vad si o alta latura a “realitatii romanesti”:

Luiza Pirvulescu: In copilarie, majoritatea fetelor vor sa devina doctorite sau printese, iar baietii se viseaza politisti sau super-eroi. :) Tu ce iti doreai?

Ionut Leahu: In copilarie visam la NASA si explorarea spatiului cosmic, dar, in acelasi timp, eram fascinat de complexitatea microuniversului celular din care este alcatuit corpul uman. Cartea mea preferata era “O calatorie fantastica in corpul uman”.

L.P.: In urma cu multi ani, alegerea unei cariere in medicina se facea pe baza unor principii extrem de puternice, acesta fiind un domeniu apreciat si respectat. Dupa ’90, insa, alegerea Facultatii de Medicina a devenit mai mult o optiune pentru cei extrem de curajosi si pasionati, in contextul realitatii sistemului medical din Romania. Cum ai decis ca vrei sa urmezi aceasta facultate si de ce te-ai indreptat spre stomatologie?

I.L.: In liceu am fost pasionat de biologie si chimie, materii la care am fost olimpic. In acelasi timp, ca orice adolescent , eram fascinat de informatica. Am oscilat intre cele doua domenii pana in clasa a XII-a, cand am avut o discutie foarte serioasa cu mama mea, care m-a intreabat ce parere am despre profesia de stomatolog. A fost momentul care a declansat totul.

L.P.: Cum au fost anii de studentie? Care sunt cele mai frumoase amintiri?

I.L.: Nu voi uita niciodata prima intalnire cu anatomia, in sala de lectura a universitatii. Evident, nici prima sesiune J. Am studiat 2 saptamani pentru primul examen din sesiune, iar pentru restul examenelor nu am mai avut decat cate 2-3 zile la dispozitie. A fost extrem de stresant deoarece era multa materie si nu voiam sa dezamagesc. Din anul II, imi amintesc foarte bine momentul in care am aflat ca am obtinut o bursa de studii. Toate au fost momente de neuitat, dar cred ca am putea vorbi pana maine despre asta…

L.P.: Ai avut momente in care te-ai gandit ca poate era mai bine sa faci o altfel de alegere?

I.L.: In anul II de facultate am descoperit ca din bursa si din alocatia pe care mi-o puteau oferi parintii nu puteam sa ma intretin si sa si reusesc sa calatoresc in centrele universitare din afara, asa cum imi doream. Asa ca m-am angajat. Am inceput o cariera in domeniul bancar, in cadrul unei divizii specializate in finantarea afacerilor din domeniul profesiilor liberale. Dupa 6 luni deja ma descurcam bine, am fost si promovat, si incepuse sa-mi placa foarte mult. Dupa 2 ani conduceam propriul meu departament in banca, in domeniul medical, si deja cariera aleasa initial nu mai imi parea cea mai buna alegere. Dar, in anul VI de facultate, am avut norocul sa gasesc un cadru potrivit in care sa-mi descopar pasiunea pentru dinti. Am lucrat intr-un cabinet stomatologic foarte bine dotat din Bucuresti, in anul 6. Iar dentistul care m-a angajat era talentat si imi oferea acces la toata literatura de specialitate din afara. Asa mi-am dat seama ca eu nu pot sa fac altceva.

L.P.: Dupa ce ai terminat facultatea, ai continuat sa te specializezi in strainatate unde ai avut si sansa sa ramai. Cum te-a schimbat aceasta perioada si de ce ai ales sa revii in Romania?

I.L.: Au fost multe ocazii si oferte de lucra in alte tari. Cel mai mult mi-a placut experienta pe care am avut-o in Germania, unde am urmat un curs master in implantologie orala. M-a inspirat foarte mult ordinea si disciplina tipic nemteasca. Ce nu mi-a placut este aerul de superioritate afisat de medicii straini cand auzeau ca sunt din Romania. Am invatat insa ca pentru a deveni un medic dentist excelent este necesar sa ai toate dotarile de ultima generatie, o echipa bine pregatita si pasionata de aceasta meserie si pacienti care sa ne ofere increderea lor.

[[{"fid":"1775","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"200","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"dr. Ionut Leahu","title":"dr. Ionut Leahu","class":"media-element file-default"}}]]

Dupa experienta in domeniul bancar, am stiut ca pot sa reproduc si in Romania acel cadru intalnit in Germania si sa schimb mentalitati. Sa aduc si aici calitatea serviciilor dar fara o investitie proprie (pe care nu o puteam face) , dar cu ajutorul bancii. Si astfel am pornit de la un cabinet in Popesti Leordeni si in 5 ani am ajuns sa detin trei locatii din Bucuresti, dintre care una chiar in spatele Guvernului, cea mai mare si completa din toate punctele de vedere.

Consider ca Romania are toate atuurile sa devina un lider in domeniul sanatatii si vreau sa fiu printre aceia care dau tonul acestei schimbari.

L.P.: Se pare ca tu ai transformat in realitate visul oricarui absolvent de facultate: sa isi deschida propria afacere exact in domeniul pentru care s-a pregatit. Care este povestea primului tau cabinet si, mai ales, care este “secretul” succesului, cum preferam sa spunem atunci cand vedem devenite realitate lucruri greu de realizat? :)

I.L.: Primul cabinet a fost in Popesti Leordeni, o locatie inchiriata, cu doua scaune stomatologice vechi. Am inceput pe 3 ian. 2010 cu o investitie de 1000 de lei, in conditiile in care chiria era de 700 de euro. Primul lucru la care m-am gandit a fost sa contactez pacientii vechi ai cabinetului si sa-i chem la o consultatie. Asa mi-am facut primii pacienti. La inceput, m-am bazat pe incasarile cabinetului, pe o colaborare cu departamentul de marketing al unei companii producatoare de produse de igiena orala si lucram si in Bucuresti, doar seara tarziu, intr-un cabinet al unui prieten.

Secretul succesului a constat pentru mine in curajul de a incepe, de a crede in visul tau, in a munci mult, combinate cu experienta celor 5 ani de munca in banca, din timpul facultatii.

L.P.: Ce greutati ai intampinat atat ca domeniu in care ai ales sa activezi, cat si ca antreprenor? Te-ai simtit descurajat vreodata?

I.L.: Dificultatea numarul 1 a fost sa-mi construiesc o echipa. Am ajuns inca de la inceputul drumului la concluzia ca o afacere in domeniu medical este bazata pe echipa. Cred ca indivualitatea in stomatologie este pe cale de disparitie. Nu avem cum sa fim buni la toate si tocmai de aceea, in clinica pe care o detin, am medici specializati pe fiecare problema in parte. M-am simtit descurajat de multe ori in trecut atunci cand nu reuseam sa imi gasesc oamenii potriviti.

L.P.: Ce te-a motivat sa continui si, mai ales, sa te extinzi?

I.L.: In timpul carierei mele bancare am avut ocazia sa cunosc multi antrepenori din domeniu. Am observat ca piata serviciilor de stomatologie e

ste foarte fragmentata. Sunt multe cabinete mici care functioneaza la parterul blocului si care se adreseaza pacientilor cu posibilitati modeste. Sunt si clinici mari, in zone de lux ale capitalei si care se adreseaza celor 3% din populatie care au venituri foarte mari. Ce am intalnit foarte rar in piata sunt clinici stomatologice care sa se adreseze oamenilor aflati intre cele doua paliere, aproximativ 40% din populatie.

Am decis sa ma extind pentru omul de rand, pentru pacientul care nu este satisfacut de serviciile limitate pe care le poate primi in cadrul unui cabinet aflat intr-o scara de bloc si care pune pret pe calitatea materialelor si serviciilor mai mult decat pe candelabrele din cristal pe le-ar putea admira.

La sfarsitul anului 2012, am facut calcule legate de profitabilitate, marje, bugete de investitii si am ajuns la concluzia ca, pentru a putea oferi toata gama de servicii stomatologice si a fi alaturi de liderii in materie de tehnologie, aveam doua optiuni. Prima varianta era sa cresc preturile cu 30-40% si sa raman doar cu doua locatii sau sa deschid si cea de-a 3-a clinica si sa pastrez onorariile la acelasi nivel. Deci, decizia de extindere a venit si pentru a ramane in palierul de onorarii in care am dorit sa ne plasam. Desigur, avem si servicii premium si ultra-premium, dar in primul rand vreau sa pot oferi oricarui pacient, indiferent de venitul lui, optiunea de a fi tratat intr-un cadru foarte profesionist, pe care il poti gasi intr-o clinica mare.

L.P.: Iti amintesti de primul client si prima lucrare facute in propriul cabinet? Cum ai simtit acea experienta? [[{"fid":"1781","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"200","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Ionut Leahu","title":"Ionut Leahu","class":"media-element file-default"}}]]

I.L.: Primul pacient a fost o cunostinta cu probleme mari dentare. Dintii din fata erau foarte afectati. La inceput, totul dura de 2 ori mai mult. Astfel ca o sedinta de tratament incepea la 20.00 si se termina si la 24.00. La finalizarea tratamentului, am trait un sentiment de satisfactie total diferit fata de orice alt succes pe care l-am mai avut pana atunci. Sa vad un om schimbat, o persoana care zambea din nou datorita mie. Din momentul acela am fost prins definitiv. Pana acum nu am reusit sa obtin acelasi sentiment altfel. Asa ca acesta a devenit cea mai mare satisfactie, sa

fac oamenii sa zambeasca sanatos.

L.P.: Romania nu sta foarte bine la capitolul educatie in igiena orala. De ce crezi ca exista aceasta problema si cand crezi ca ar putea romanii deveni mai atenti la sanatatea lor deoarece avem o reticenta fata de medici, in general, nu doar atunci cand vine vorba de problemele stomatologice?

I.L.: Acesta este un punct sensibil pentru mine. Zilnic, eu si colegii mei avem de tratat mai multi pacienti care vin cu dureri sau cu dinti fracturati, decat care vin la un control de rutina. Adevarul este ca, desi avem toata tehnologia si cunostintele posibile, daca vii cu dureri mari, este o sansa destul de mare ca acele dureri sa nu dispara instant dupa prima atingere a medicului. Am observat ca la noi, autoritatile nu investesc nimic in a-i convinge pe oameni ca e mai bine sa previi decat sa tratezi, atat din punct de vedere a sanatatii, cat si din perspectiva costurilor. La noi, multi prefera sa nu plateasca o suma modica pentru controale de rutina, atat la medicul dentist, cat si la alte specializari medicale. Situatia se schimba atunci cand se intampla sa avem o afectiune grava.

Atunci suntem pregatiti sa depunem orice efort numai sa reparam. Desi, totul e mult mai greu. Am initiat o campanie de preventie dentara pe cont propriu, in care oferim consultatii gratuite.

Mesajul campaniei este ca daca stii ce problema ai, tu alegi cand si unde sa o tratezi. Important este sa nu ajungi in ultimul moment sa faci ceva legat de aceasta, ca atunci poate fi prea tarziu pentru dintii tai. Si aici spun tarziu la propriu.

Cred ca lucrurile se vor schimba si oamenii vor deveni mai constienti de riscurile nepasarii sau neglijentei.

L.P.: In ciuda acestor aspecte, putem afirma ca, cel putin in domeniul stomatologiei, lucrurile s-au indreptat pe un drum extrem de bun- si ma refer aici la calitatea serviciilor oferite si la relatia medic-pacient- cel putin in marile orase din Romania. Cum simti tu, ca tanar stomatolog, acest lucru?

I.L.: Lucrurile sunt clar pe drumul cel bun. Astazi, un pacient cu probleme are foarte multe optiuni de tratament din care sa aleaga. Deschiderea adusa de intrarea Romaniei in UE a creat un acces mult mai facil la tehnologii. Iar concurenta foarte mare de pe piata i-a obligat pe multi sa vina si cu o calitate sporita. Cred ca este un domeniu in care medicii tineri au posibilitatea sa se afirme foarte usor . Ca si tanar stomatolog sunt privilegiat. Am deschis clinicile bazate pe cele mai noi tehnologii.

[[{"fid":"1778","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"214","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Clinica dr Lehau","title":"Clinica dr Lehau","class":"media-element file-default"}}]]

Dotarile unei clinici acopera doar 50% din serviciile oferite, restul consta in felul in care medicul poate comunica si empatiza cu pacientul. Pentru mine este foarte important ca pacientii sa nu vina cu teama, sa inteleaga perfect tot ce e legat de tratament si sa plece mai sanatosi si cu zambetul pe buze.

L.P.: Daca ai avea sansa sa schimbi sistemul medical din Romania, ce ai face?

I.L.: In primul rand as introduce controale obligatorii in functie de grupele de risc pentru afectiuni generale si cancer. Sunt sigur ca fondurile casei nationale de asigurari ar fi de ajuns pentru programe nationale de screening, care sa duca la scaderea numarului de internari ale pacientilor cu afectiuni in ultimile stadii. As da posibilitatea fiecaruia sa-si faca o asigurare privata de sanatate si care, desigur, sa acopere si tratamentele dentare. Daca 80% din populatie ar veni la un control stomatologic din 6 in 6 luni, sunt convins ca onorariile pentru aceste servicii ar scadea la jumatate si, de ce nu, chiar acoperite integral de asigurarea de sanatate. Si, la fel ca si in multe tari din Europa, sa fie stipulat ca, daca nu vii la controlul obligatoriu, iti pierzi asigurarea. Apreciez campania ministerului Sanatatii legata de consumul de apa, sare si grasimi, dar as initia si o campanie in care sa incurajam spalatul pe dinti de 2 ori pe zi si controlul stomatologic la 6 luni.

L.P.: Lasand la o parte halatul de doctor, cum este Ionut Leahu- omul? [[{"fid":"1779","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"375","width":"250","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Ionu Leahu","title":"Ionu Leahu","class":"media-element file-default"}}]]

I.L.: Este sot si sper ca, in curand, si tata. Din pacate, insa, nu am suficient timp liber pe care sa il petrec cu familia. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale o sotie atat de intelegatoare, care ma sustine foarte mult.

L.P.: Ce inseamna pentru tine riscurile, pentru ca mi se pare ca nu te sfiesti sa ti le asumi, cel putin atunci cand vine vorba de partea profesionala? :)

I.L.: Am o aversiune fata de risc atunci cand privesc pacientul. Sunt obsedat de protocoale, studii, statistici. Imi doresc sa ofer pacientilor mei doar solutii predictibile si sigure. Sunt complet diferit atunci cand sunt in scaunul de manager, atunci imi asum riscuri, fac investitii tot timpul, chiar daca piata serviciilor stomatologice nu este pregatita pentru asta.

L.P.: Ce te pasioneaza, in afara de stomatologie?

I.L.: Trebuie sa recunosc ca stomatologia, in ultimii ani, a castigat detasat in fata celorlalte pasiuni. Astfel, la schi nu am mai fost de 2 ani de zile. In urma cu 3 ani incepusem sa practic tir cu arcul, tenis de camp, dar din nou, imi dau seama acum ca nu am mai facut asta de ceva timp. Adevarul e ca stomatologia este genul de pasiune pe care nu reusesc sa o epuizez, este un domeniu foarte dinamic si tot timpul apare ceva nou. Stiu ca pare greu de crezut dar cine ma cunoaste stie cat este de adevarat.

L.P.: La ce mai viseaza, in prezent, un tanar de 30 de ani care face ceea ce ii place si care si traieste din asta?

I.L.: Visez ca mersul la stomatolog sa devina un lucru uzual si sigur. Sa nu mai surprind pacientii cand le prezentam protocoalele noastre standard de tratament. Sa reusesc sa duc la nivel national campania de preventie dentara. In plan personal, imi doresc, asa cum va spuneam, sa-mi maresc familia...

L.P.: In incheiere, spune-mi, te rog, ce te face sa zambesti? :)

I.L.: Simpla intrebare ma face sa zambesc pentru ca ma gandesc la raspunsuri. Zambesc tot timpul si asa reusesc sa-i fac si pe ceilalti sa zambeasca. Am descoperit ca zambetul este molipsitor. Vezi? Zambesti si tu !

[[{"fid":"1777","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"148","width":"400","style":"margin: 1px 2px; float: left;","alt":"echipa dr Lehau","title":"echipa dr Lehau","class":"media-element file-default"}}]]

Gasesti toate informatiile despre serviciile oferite de cele 3 clinici dentare ale doctorului Ionut Leahu din Victoriei, Floreasca si Pipera pe site-ul extrem de prietenos al acestuia: www.drleahu.ro sau pe Facebook.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor

Stefania Oancea: “Simt ca de-abia acum am inceput sa ma cunosc”

editor — Fri, 14 Feb 2014 09:33:58 +0000

Stefania Oancea: “Simt ca de-abia acum am inceput sa ma cunosc” editor Vin, 02/14/2014 - 10:33

Pe Stefania Oancea am cunoscut-o cu vreo 6 ani in urma. Eram la unul dintre evenimentele Fara Cravata- o idee creativa, o metoda de relaxare si, de ce nu, si un teambuilding, prin care angajatii din diverse companii din aceeasi industrie formau echipe si se intreceau in competitii sportive.

Stefania era o tanara plina de energie, zambitoare, deschisa, dar extrem de bine organizata, care emana incredere si profesionalism, desi nu parea sa aiba mai mult de 17-18 ani. N-am putut sa nu remarc ca, in invalmaseala care se creeaza la astfel de evenimente cu oameni multi, diferiti si, mai ales, de business, ea reusea (impreuna cu echipa din acel moment, bineinteles) sa faca din haos o ordine desavarsita.

Intalnirea noastra a fost scurta, nu a fost o colaborare de durata, nu am mai avut ocazia sa ne vedem de atunci, insa a fost una dintre acele situatii in care nu e nevoie sa te revezi cu un om ani de zile si, cu toate acestea, sa se pastreze cumva o legatura frumoasa.

Cativa ani mai tarziu, in 2012, aveam sa o revad, zambind intr-o poza dintr-un interviu despre prima brioserie din Romania, Stephany’s, o afacere pe care o initiase impreuna cu cei doi frati ai sai. Treptat, am inceput sa aflu despre ea, tot din presa, si alte lucruri interesante. Iar cand, in sfarsit, am reusit sa si vorbim, povestea a capatat un alt sens.

Are 28 de ani si 2 fetite minunate (una de aproape 3 ani, iar cealalta de 4 luni). Este Managing Partner with PR expertise la LaserMaxx Romania si la brioseria online Stephany’s impreuna cu fratii sai, tot in aceeasi formula, se ocupa si de o cofetarie deschisa din pasiune pentru arta prajiturilor facute cu migala si dragoste, din ingrediente de calitate- Irina.

De la 15 ani se implica activ in proiecte de voluntariat, creand impreuna cu sotul ei si cativa prieteni Centrul pentru Proiecte Sociale. A inceput sa lucreze de pe bancile facultatii si, desi s-a angajat in firmele conduse de familia sa, a pornit “de jos”, ca orice angajat fara experienta. A crescut treptat, a invatat si a reusit sa isi convinga fratii ca merita sa le devina partener de afaceri. In continuarea are o energie infinita si numeroase proiecte in paralel pe care reuseste sa le coordoneze cu succes si, mai ales, cu pasiune.

A, si v-am mai spus, nu, ca are doar 28 de ani? :)

Nu cred ca mai are rost sa explic de ce povestea ei este un exemplu pentru multi dintre tinerii din ziua de astazi, si nu numai, si de ce a meritat sa devina un interviu de colectie intre ceilalti Oameni pe drumul lor. Este o poveste despre frumusetea tineretii si valori bine inradacinate, despre maturizare, despre munca facuta cu pasiune, dar si o lectie de antreprenoriat- o lume in nu rezisti daca nu stii sa te adaptezi mereu la schimbarile dinamice specifice secolului vitezei:

Luiza Pirvulescu: Vorbeste-mi putin despre tine: ce ai facut in adolescenta si ce iti doreai sa te faci “cand o sa fii mare”? :)

Stefania Oancea: La 15 ani m-am inscris in Centrul de Cercetasi Marinari si eram pasionata de proiecte, de la conceptie pana la implementare. Era o mare bucurie pentru mine sa imi setez un obiectiv si sa vad cum se materializeaza cate putin in fiecare zi. Au fost ani superbi, frumosi, curati, plini de inocenta si de bune intentii. Eram tineri, ne placea sa cantam la chitara in jurul focului, sa mancam mancare facuta de noi la foc, sa stam in natura si sa ii ajutam pe altii. Imaginea aceasta inglobeaza adolescenta mea si tineretea pana la vreo 21-22 de ani. La 18 ani vroiam sa fac o cariera in relatii publice si comunicare. Visam sa ma simt mereu libera si sa am o viata plina de actiune. Asa ca mi-am stabilit ca prim obiectiv admitarea la SNSPA la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy". Am mancat filosofie pe paine impreuna cu prietena mea, Ioana, si am intrat amandoua la facultate cu nota aproape maxima. Apoi, in primul an de facultate, si eu si prietena mea ne-am angajat la Agentia Palette, care, ulterior, datorita schimbarii obiectului de activitate s-a transformat in Arenele LaserMaxx. Dimineata mergeam la seminarii, apoi la slujba si la 18.00 ne intorceam la facultate pentru cursuri. Si tot asa. Si in weekend si printre picaturi, proiecte de voluntariat. Aveam o forta de munca fantastica. Dar atunci cand esti tanar, frumos si liber, asa se intampla:)

"Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe."

L.P.: Firma la care lucrai era a familiei tale. De ce ai ales sa pornesti "de jos"?

S.O.: Am pornit exact de unde trebuia avand in vedere ca eram in primul an de facultate. Era o companie tanara, bazata pe meritocratie. Nu cred ca am fost privita ca si cum as fi fost avantajata si nici nu era cazul. Nu am pornit mai de jos si nici mai sus decat alti colegi, am muncit cot la cot la fiecare proiect si am facut ce era de facut in momentul respectiv. Dar prima mea zi de lucru a trebuit sa expediem cateva mii de plicuri deci putem glumi pe tema asta si pot spune ca am plecat de la "corespondenta", ca in filmele americane. Cea mai importanta lectie, utila atat la job cat si in viata, si pe care inca o invat, este rabdarea.

L.P.: Eu te-am cunoscut in perioada LaserMaxx, extrem de entuziasmata de ceea ce faceai acolo. Ce a insemnat aceasta perioada pentru tine?

S.O. LaserMaxx a aparut in 2007. A fost o aventura frumoasa sa promovam acest joc, sa dam locatiei o personalitate, sa stabilim pozitionarea s.a.m.d. Pana atunci organizasem foarte multe evenimente, lucru care imi place si mi se potriveste foarte tare, iar LaserMaxx a presupus la randul sau sa organizam in continuare extraordinar de multe evenimente. A fost o perioada cu foarte multa munca dar care ne-a rasplatit din plin. LaserMaxx a evoluat frumos si este o satisfactie fantastica sa aduci ceva total necunoscut in Romania si sa il duci la nivelul de popularitate de astazi, fara investitii deosebite in publicitate. Eu, si toata echipa de altfel, m-am schimbat in sensul in care o astfel de activitate inseamna sa lucrezi seara si in weekend iar dimineata eram din nou la serviciu la ora 9.00. Am invatat foarte multe lucruri despre viata, despre oameni, despre prietenie si despre munca. Din punct de vedere al meseriei, am vazut ce aduce cu adevarat business-ului tau un client multumit, cat de important este sa fii constant si sa te preocupe fiecare idee, detaliu, fiecare client. Sunt o fire super dinamica si pentru ca sunt si atat de tanara, sunt un om destul de nerabdator. Business-ul acesta, crescut asa, pas cu pas, m-a invatat sa am rabdare si incredere ca atunci cand muncesti in fiecare zi apar si rezultatale. Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe.

"Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul."

L.P.: Stephany’s a reprezentat prima ta incercare de antreprenoriat. Cum te-ai simtit vazand-o cum prinde contur, stiind ca era un vis care iti apartine?

S.O.: Stephany's a fost, intr-adevar, prima mea idee de antreprenoriat, plecata de la mai noua mea pasiune, de doar cativa ani, de a face prajituri frumoase. Nu doar bune ci si frumoase. Am descoperit aceasta pasiune intamplator, in perioada in care eram in concediu de maternitate cu prima fetita. De fapt, eu sunt pasionata de gatit si de detalii si am o oarecare latura artistica, iar din punctul asta de vedere Stephany's mi se potriveste foarte bine.

Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul. Cam asa m-am simtit si eu pe masura ce ideea prindea contur.

L.P.: Ce te-a invatat aceasta experienta de business?

S.O. In toata perioada aceasta am invatat enorm de multe lucruri noi si nu se poate abstractiza asa usor incat sa intre intr-un articol. Dar daca ar trebui sa pun in trei cuvinte cum simt eu pe pielea mea intrarea in acest nou domeniu, as spune "spirit de echipa".

L.P.: In cele din urma Stephany’s nu a crescut asa cum va doreati si ati pastrat acest proiect la nivel online. Ai fost dezamagita?

S.O.: Poate pare destul de neinteresant dar nu m-am simtit in niciun fel. Pur si simplu am constatat si ne-am adaptat. Stephany's are in fata un drum frumos, fiind in prezent un business stabil, chiar daca a ramas doar la nivel online.

"Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura."

L.P.: Proiectele voastre de business (vreo 6 idei frumoase pana acum in toti acesti ani), au pornit cumva dintr-unul intr-altul, din nevoia si dorinta voastra de a va reinveta in functie de schimbarile din piata. Daca Stephany’s si Irina sunt acum pe un teren stabil, stiu ca LaserMaxx este in continua transformare si se intampla lucruri frumoase in acea arena, pe langa luptele cu lasere. :)

S.O.: LaserMaxx Romania este un brand care a aratat multa ambitie de-a lungul timpului. Anul acesta in martie, implineste 7 ani de existenta. In fiecare an, datorita clientilor nostri, a trebuit sa facem un pas inainte si sa mai crestem putin. De la micuta arena din Titulescu, astazi avem doua arene mari si frumoase in doua centre comerciale de mare trafic, AFI Palace Cotroceni si Unirea Shopping Center. Avem cea mai buna oferta pe raportul calitate – pret si mai nou, in arena din Unirii le oferim clientilor nostri spectacole de teatru si concerte. Suntem la inceput pe acest drum dar se contureaza cateva evenimente foarte frumoase iar artistii au primit foarte bine initiativa noastra. Am organizat un mic si simpatic loc de joaca in arena din Unirea pentru familiile tinere care vin insotiti de copii mici. Suntem mult mai pregatiti pentru a gazdui evenimente corporate deoarece avem o oferta imbunatatita la bar, avem o scena, spatiul pentru copii si tot de felul de idei, produse si pachete de servicii. Avem solutii pentru toate nevoile clientilor nostri.

L.P.: Cum sunteti voi, ca si familie, si cum este sa lucrati impreuna? De ce ati ales varianta aceasta?

S.O.: Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura. De ce lucram impreuna si nu separat, asta numai Dumnezeu stie. Nu ne-am pus problema intr-un fel sau altul ci pur si simplu lucrurile au evoluat asa. Ne completam reciproc in schema in care lucram. Unul are o latura tehnica si exacta, celalalt este fire expansiva si face mereu planuri pentru anii care urmeaza, iar eu sunt cea care are rabdare pentru detalii si cu memoria cea mai buna:))). Toata lumea ma intreaba de conflicte atunci cand afla ca lucram in familie. Avem aceleasi conflicte pe care le are orice echipa, nu cred ca exista doi oameni in lumea asta care sa gandeasca mereu la fel. Nu este nimic spectaculos in relatia noastra la serviciu pentru ca pastram niste limite profesionale.

L.P.: Voluntariatul (si de ceva timp si CSR-ul) a ocupat un loc insemnat in viata si dezvoltarea ta. Mai ai timp si pentru asta?

S.O.: Voluntariat fac de mult timp insa in ultimii cativa ani nu am mai fost activa. Pur si simplu nu am facut fata pentru ca aveam prea multe lucruri in derulare la job si acasa. Urmarind sirul intrebarilor pare ca sunt un fel de femeie fantastica dar sunt atat de departe de asa ceva. Nu sunt capabila sa fac nici jumatate din tot ceea ce imi propun de aceea as vrea sa imi propun mai putine si sa fiu mai realista cu privire la timpul si la puterile mele. Dar voluntariatul este ceva la care trebuie sa revin neaparat dar trebuie sa implineasca cea mica macar un an de zile ca sa ma pot gandi din nou la asta. Cat despre CSR, nu am avut o strategie coerenta si sustinuta pana acum insa firma este acum intr-un stadiu de dezvoltare in care putem incepe sa vorbim despre asta. Am sustinut ONG-uri care au avut nevoie de ajutorul nostru, am oferit arena de laser tag pentru strangeri de fonduri. Am raspuns pozitiv solicitarilor primite de cate ori ne-a stat in putinta.

"Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala."

L.P.: Cat de usor se impaca viata ta de familie cu viata de business?

S.O.: M-ai blocat un pic cu intrebarea asta. Stai sa ma gandesc.. Cred ca singurul dezavantaj al faptului ca nu este un program de la 9 la 18 este ca aduci acasa griji si ganduri, dar pe de alta parte acest lucru se poate intampla oricum. In rest, sunt mai multe avantaje decat dezavantaje. Si eu si sotul meu iesim mult in oras, avem tot felul de idei si de proiecte, desi de cand avem fetele stam pe loc mai mult. Dar este doar pentru o perioada scurta, in scurt timp ne vom recastiga mobilitatea pentru ca ele pot veni cu noi aproape oriunde.

L.P.: In ce crezi si ce iti doresti sa le insufli fetelor tale?

S.O.: Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala. Vreau sa aprecieze natura, sportul, prietenii, familia, jocul, sa fie constiente ca in viata trebuie sa muncesti pentru orice si sa simta satisfactia propriilor eforturi. Vreau sa nu arda nicio etapa, sa simta minunatiile pe care le ofera fiecare varsta.

L.P.: Cum te vezi tu, in prezent?

S.O.: Am auzit ca viata incepe cu adevarat atunci cand ai copii si asa ma simt eu acum. Parca as lua-o de la capat si de multe ori am simtit ca bucuriile si ingrijorarile sunt mai puternice de cand sunt mama. Visez sa am timp mai mult. Pentru familie, pentru proiecte de voluntariat si de CSR.
Cum m-as descrie? Nu stiu, fara sa glumesc... Intreaba-ma peste cativa ani. Simt ca de-abia am inceput sa ma cunosc!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor