atitudine

Modelul mental al campionului

editor — Sun, 11 May 2014 19:03:02 +0000

Modelul mental al campionului editor Dum, 05/11/2014 - 21:03

In ultima vreme, mai toata lumea din business-ul romanesc isi aroga statutul de “campion“. Ba chiar au inceput sa apara si evenimente care contin cuvantul respectiv in titlu. Premiile acordate in cadrul galelor de business din toata tara se auto-propun ca recunoasteri serioase ale “campionilor” din anii trecuti. Tot acest peisaj aparent stralucitor si sarmant in seductia sintagmelor sale ma duce catre o intrebare fireasca: Cine se crede sau este crezut ca fiind un campion?

Din practica mea de coaching in Romania, iti pot spune ca ceea ce delimiteaza strict un campion – in sport, business, orice alt mediu competitiv – de un bun utilizator al unor mijloace, tehnici si instrumente pentru a-i depasi pe ceilalti este, pur si simplu, modelul mental. Adica modul in care acest om, grup sau organizatie se antreneaza in a intelege si da sens realitatii. Atat. E suficient. Vorba veche cu “mind over matter” este perfect valabila si in acest caz.

Daca singura diferenta sustenabila este una interioara, de model mental, atunci vei fi capabil imediat sa recunosti un campion. Sau o organizatie-campion. Sau o echipa de campioni. Mai jos iti dau cateva repere clasice, pe care le redescopar de fiecare data in practica de coaching in Romania. A fi campion, intr-adevar si fara urma de dubiu, inseamna sa ai toate aceste repere ordonate in activitatea ta de zi cu zi.

Campionii se asteapta sa castige.

Cand intra pe “teren”, in competitie sau in sala de sedinte, sunt 100% convinsi ca vor castiga. Mai multe decat atat, ei sunt foarte surprinsi daca nu o fac! Asteptarea sa aiba succes este o credinta pozitiva si ea le serveste in a obtine rezultate pozitive, bazate pe actiuni conform cu regulile competitionale. Mai simplu: campionii intai castiga meciul din mintea lor, apoi castiga meciurile din mintea partenerilor si oponentilor lor. Indiferent de locul si momentul manifestarii.

Campionii celebreaza intotdeauna victoriile mici.

…ca au nevoie de incredere in propriile forte. Altfel nu pot accede la marile meciuri, din lipsa de combustibil emotional. Succesul evident, mare, complet vizibil este mai totdeauna o suma impresionanata de succese mici, invizibile, usor de trecut cu vederea. Celebrarile dese nu aduc dupa ele sentimentul de complacere. Ba dimpotriva! Daca reusesti sa intaresti prin celebrare un rezultat pozitiv si mic, campionii se vor implica si mai mult in atingerea succesului mare.

Campionii nu isi gasesc scuze cand nu castiga.

Adica nu se concentreaza pe vina lor, a altora, a arbitrului, a sistemului etc. Ci pe ceea ce pot face mai bine ei, data viitoare. Si reusesc, dupa ceva timp, sa isi modifice gandurile inspre a invata din ratari, din pierderi. Rezultatul este evident: devin mai puternici, mai inteligenti si mai buni.

Campionii se concentreaza pe ce e nevoie sa faca, nu pe ce sunt obligati sa faca.

…adica isi vad viata si munca, efortul si greutatile ca pe daruri pe care le primesc mai tot timpul, nu ca pe niste obligatii. Ei stiu ca daca iti propui sa obtii un rezultat peste medie, ai nevoie sa iti creezi un angajament de termen lung. Si sa te bucuri de fiecare etapa a procesului ajungerii acolo. Bineinteles, nimeni nu poate fi 100% multumit cu fiecare pas, insa atitudinea asta pozitiva legata de desfasurarea continua a lucrurilor te ajuta extrem de mult in a-ti dezvolta abilitatile necesare succesului.

Campionii cred ca vor avea mai multe victorii in viitor.

Credinta le este mai puternica decat frica. Energia de care dau dovada este mai mare decat corul inevitabil al “prietenilor” care subliniaza constant mai toate aspectele negative. Siguranta lor este mai mare decat toate indoielile, firesti, in asemenea parcurs. Pasiunea le este mai mare decat provocarile cu care se intalnesc, alegandu-si ei provocari pe masura puterilor proprii. Si in cele mai grele situatii, campionii cred ca zilele bune sunt undeva in fata lor, nu in trecut. Adica cred in viitor.

Inchei aici, dorindu-ti cu sinceritate …campionate provocatoare!

Articol preluat de pe blogul MihaiStanescu.ro!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

coaching

campion

business

succes

model

atitudine

organizatie

Autor

1346

Tot ce trebuie ca să reușești

editor — Wed, 26 Mar 2014 17:05:38 +0000

Tot ce trebuie ca să reușești editor Mie, 03/26/2014 - 18:05

Frecvența schimbărilor care afectează bunul mers al companiei crește pe zi ce trece iar loviturile pot să vină din toate părțile. Se schimbă legi de azi pe mâine, apar taxe noi, restricții neașteptate, competiția pare scăpată de sub control, înalta poartă a multinaționalei are ezitări în trasarea direcțiilor prioritare, clienții sunt indeciși, ciclurile de închidere ale contractelor se dilată, evoluția tehnologiei complică situația. Toți așteaptă de la tine, liderul lor, să depășești adversitățile și să conduci firma spre zări mai luminoase.

Dacă ești un CEO mai slab de înger, ajuns spre capătul puterilor, renunți nu numai la punerea în practică a unei strategii dar și la ultimele rudimente de planificare care mai dădeau un pic de substanță ideii că tu îți conduci compania, nu circumstanțele. Stingi lipsit de entuziasm focurile pe măsură ce apar, te mulțumești să fii reactiv, să consumi resursele limitate ale organizației fără un scop precis. Nu te mai agită că plutești în derivă pentru că ai obosit de strâns șurubul și nu mai reușești să vezi nicio soluție. Te ferești de colegi deoarece simți că i-ai dezamăgit. Cam așa arată leadership-ul de criză în cele mai multe companii, indiferent în ce domeniu activează.

Sunt însă și conducători de organizații care vor să controleze contextul alunecos și impredictibil, să depășească obstacolele neprevăzute fără să afecteze calitatea rezultatelor. Iată câteva acțiuni care i-ar putea ajuta să iasă la liman și să convingă că sunt potriviți pentru poziția ierarhică pe care o ocupă:

Să fie prezenți, să-și asume lupta cu situația de criză

Există șefi care preferă să pretindă că nu s-a întâmplat nimic când apar greutățile, își văd de treburile obișnuite în speranța că răul va trece de la sine. Îi sperie asumarea responsabilității iar frica de eșec le paralizează complet acțiunile. Sunt obsedați să câștige mereu, să le fie recunoscut meritul succesului chiar și când contribuția lor e marginală, să controleze totul până în cele mai nesemnificative detalii.

Un lider evaluează corect obstacolele, caută oportunitățile mai puțin evidente, comunică deschis cu echipa lui, pune energie, pasiune și rezolvă provocările importante indiferent dacă le-a prevăzut sau nu. Nu se ascunde în birou, nu se preface că plouă, nu dă înapoi și nu lasă aversiunea față de risc să-l transforme într-un spectator.

Să înfrunte realitatea așa cum este, nu cum și-ar dori-o

Managerii cu mai puțină experiență își iau presupunerile neverificate drept adevăruri solide și ajung astfel să reacționeze ineficient pentru că au evaluat inexact situația care trebuie rezolvată. Din teama de a nu fi considerați slabi sau nehotărâți evită să ceară părerea colegilor sau a specialiștilor. Dorința lor de a ieși în față cu orice preț îi face să vadă oportunitățile supradimensionate iar pericolele simplu de trecut.

Liderul își păstrează optimismul, capacitatea de analiză rațională și își bazează deciziile pe fapte, nu pe speranțe deșarte. El se concentrează pe rezolvarea situației, nu pe câștigarea concursului de popularitate. Își asumă controlat riscurile necesare. Implică colegii manageri și specialiștii în procesul de decizie atât pentru că înțelege valoarea punctelor lor de vedere, cât și pentru că oamenii rămân informați, motivați, responsabili, dispuși să ajute.

Să-și înțeleagă punctele tari și slăbiciunile

Conducătorii care depășesc cu succes crize sunt capabili să-și gestioneze eficient temerile și nesiguranța. Să nu scape din vedere scopul pentru care există compania pe care o conduc, să-i respecte principiile, valorile. Să nu se lase abătuți de pe drumul cel bun, să-și conserve energia fizică, mentală, emoțională până la depășirea completă a dificultăților. Să-și păstreze curajul, convingerile și abilitatea de a acționa în timp real.

Managerii care se lasă purtați de val sunt pasivi în raport cu provocările din exterior și agresivi față de proprii lor oameni, pe care-i încarcă fizic și emoțional cât nu pot să ducă. De cele mai multe ori recurg chiar la amenințări directe. Stabilesc ținte imposibil de atins, dispar din viața cotidiană a companiei, acceptă deviații majore de la cinste, morală sau etică. Pregătesc terenul pentru a arunca vina nereușitei pe alții refuzând să priceapă că oricine înțelege a cui este cu adevărat răspunderea.

Să-și asigure suportul social necesar

Oamenii colaborează eficient cu cei pe care-i percep ce fiind corecți, cinstiți, bine intenționați pentru că aceștia le câștigă încrederea și îi ajută să dea tot ce pot. Liderul care înțelege cât este de important ajutorul pe care-l primești, dincolo de obligațiile contractuale, acolo unde e alegerea liberă a colegului, furnizorului sau clientului dacă te trage afară din apă sau te lasă să te îneci, se concentrează permanent pe îmbunătățirea relațiilor cu cei care interacționează.

Șeful care este preocupat doar de propria imagine, de nevoia de a avea întotdeauna dreptate, de a fi adulat și de a se poziționa deasupra vulgului este inabil când vine vorba despre relații sau exprimarea deschisă a sentimentelor. El nu beneficiază de suport dincolo de strictul necesar acceptabil. Când întoarce capul angajații răsuflă ușurați și se întorc la joacă la fel cum făceau și la școală când profesorul isteric dispărea pe scară.

Omul din fruntea companiei nu ar trebui să-și piardă cumpătul în fața situațiilor nefericite și complicate pentru că ele reapar periodic în viața unei organizații. El este nevoit să demonstreze că poate să-și păstreze sângele rece, judecata rațională, calmul și direcția sub orice fel de presiune. Să performeze la cote maxime chiar dacă îl chinuiesc nehotărârea, oboseala, nervozitatea și simte nevoia să arunce prosopul. Să facă tot ce trebuie ca să reușească.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

Atitudini pentru succes

editor — Wed, 19 Mar 2014 03:47:51 +0000

Atitudini pentru succes editor Mie, 03/19/2014 - 04:47

Lucrând in coaching am observat ca de multe ori clientii mei sunt orientati pe probleme. Primul si cel mai frecvent pas este acela de a orienta clientul catre a defini un obiectiv. Insa daca cineva isi defineste un obiectiv, nu inseamna ca a si schimbat ceva. De exemplu: ca să incep un nou proiect pot folosi toate abilitatile mele pe care le-am folosit si la ultimul meu proiect. Ca sa merg in concediu fundamental voi face bagajul in acelasi fel ca de multe alte ori. Oare fixarea unui obiectiv mai ambitios va schimba ceva?

O chestiune deseori trecută cu vederea este ca un meta obiectiv al unei sesiuni de coaching este ca să pui clientul în contact sau in posesia resurselor pe care deja le poseda. Este mai puțin vorba despre mărimea şi strălucirea lucrurilor măreţe pe care le va realiza, cat despre mecanica interna a modului în care se raportează el la aceste obiective.

Ca să construiești o echipa, îți poți imagina cum va veni un moment in care aceasta echipa este deja matura: un nivel mare de încredere confirmat prin răbdarea pe care o au membrii unii cu alții chiar şi pe vremuri de criză, abilitatea de a integra punctele de vedere diferite, asumarea obiectivelor comune si implicare in realizarea lor, focalizare pana in momentul obținerii rezultatului.

Însă nu toți clienții care au bine definite obiectivele in punctele de mai sus sunt si capabili să le facă să prindă viaţă. Parca o mana invizibila le pune piedica. Merg la training sau citesc cărţi şi ştiu totul din punct de vedere teoretic. Unii ar spune ca nu au atitudinea potrivită.

La acești manageri sau vânzători o mica schimbare de atitudine poate descătușa un întreg set de abilitați care conduc la rezultate notabile. Atitudinile sunt uneori ca o carapace tare care nu ne lasă sa avem acces la miezul gustos, la ceea ce e valoros, ca o perla. Şi mulți dintre noi avem așa ceva, numit potențial.

Ca sa identifici la modul practic care sunt atitudinile pe care sa le schimbi, primul pas este să găsești care sunt stările tale lipsite de energie, cele neresursă, „îngrijorările” pe care le exprimi ție sau prietenilor tai. Aici sunt zonele unde poți activa cel mai mare potențial. Acesta este locul unde ai putea sa începi să generezi resurse, sa transformi problemele în oportunităţi.

Cea mai mare putere a ta este să transformi cuvintele cu care exprimi disperarea sau neputința într-un mesaj intern potenţator pentru tine: „eu sunt bun”, „ am voie să îmi exprim sentimentele”, „indiferent unde voi fi sunt valoros”, „am speranța ca voi reuși acum sau mai târziu”.

Înainte de a citi textul de mai jos ai putea sa iei acum o foaie si un pix, sa stai 5 minute şi să te întrebi: "unde mă simt slab?". Următoarea întrebare ar fi: "ce cred eu despre mine când mă simt slab?" Apoi întreabă-te: "ce crede cineva care are succes?" sau "care ar fi opusul a ceea ce cred acum?" sau "ce ar fi interesant sa cred?".

Dacă de exemplu atitudinea ta de acum este: „uneori nu mă simt pregătit pentru ceea ce am de făcut” te poți întreba: „care sunt cel puţin 3 moduri de la care sa pornesc.”

„Şi ceilalţi obosesc, ce să mai spun despre mine.” Acest gând nu face decât să îţi reconfirme că nu crezi în tine. O alternativă ar fi să te întrebi: „am o evidenţă clară a ceea ce pot şi ce nu pot cu adevărat?”

„Mă simt nesigur dacă planurile mele nu se realizează uşor.” Poate deveni „Mă focalizez pe ceea ce pot şi nu pe ceea ce nu e sub influenţa mea.”

„Nu mă preocupă ce fac şi ce realizări au ceilalţi.” Această afirmaţie nu face decât să te menţină în zona ta de confort. Ai putea sa îți spui "Evoluția mea o pot compara cu cei care sunt buni". Altfel romanii sunt buni numai ca diferența faţă de PIB-ul Germaniei e mare...

„Eu nu pot să iau decizii nepopulare.” Orice lider nu face tot timpul ceea ce pentru alții este confortabil. Câteodată pentru cei care au succes disconfortul înfruntării a ceea ce este status quo face parte din viața lor. Ei ar putea să îşi spună "Pentru mine este provocator să fac lucruri care nu au mai fost făcute vreodată."

„Prefer să fac lucrurile de una singură pentru a fi sigură că au ieşit corect.” Maniera în care reușești să ai încredere în ceilalţi este o măsură a încrederii în tine. Dacă ţi-ai pune următoarea întrebare: „Cum vreau eu să mă simt în siguranţă când ceilalţi greşesc?” ar putea să îţi aducă răspunsuri valoroase arunci cand copilul tău varsă laptele din pahar în timp ce învaţă să toarne. Încearcă acum doar să îţi imaginezi beneficiile comportamentul ulterior acestei atitudini cu potenţial: pentru copilul tău şi pentru tine.

Daca iti doresti sa intelegi si sa inveti cum sa aplici beneficiile acestei metode in viata de zi cu zi, a ta si a celor din jur, initiaza-te in tainele coaching-ului cu NLP si NLPt. Start in Coaching & NLPt este o investiţie în propria persoană şi în viitorul profesional, fiind singurul training introductiv în Programarea Neuro Lingvistica din Romania creat după un format al 'Austrian Training Center for NLP/NLPt' şi care respectă criteriile de formare Professional!

Articol preluat de pe MindMaster.ro!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

1153

1193

Atelier de buna prezentare

editor — Wed, 11 Sep 2013 09:02:39 +0000

Atelier de buna prezentare editor Mie, 09/11/2013 - 11:02

Ce comunici prin simpla ta prezenta fizica: cum te asezi in spatiu? Cum intri intr-o camera: ce atitudine exprima miscarile tale? Cum te percept ceilalti: stii sa-ti sustii mesajele vorbite prin atitudine coporala? Cum capitalizezi puterea expresivitatii corpului?

Orice miscare poate fi o scena intr-un intreg specatacol. Corpul se transforma intr-o unealta de influenta! Mainile capata roluri: pline de energie si de importanta. Picioarele dezvaluie idei ascunse. Umerii devin lumini puse pe anume bine stabilite intelesuri. Pieptul adauga suspans si emotie!

Ce vei afla prin participare la Atelierul de buna prezentare?

Cum se gestioneaza si controleaza emotiile intr-o prezentare?
Cum sa folosesti miscarea cu convingere? Cum iti transmiti ideile? Care este impactul prezentei tale?
Cum intri intr-o camera? Cum te contectezi cu cei carora li te adresezi?
Ce postura are corpul tau? Esti constient de pozitia ta?
Ce rol dai corpului tau? Cum iti faci simtita prezenta fizica? Cum ii impresionezi pe cei din jur?
Ai o prezenta intreaga? Gesturile tale sunt clare? Miscarile sunt cursive?
Ai moduri proprii de a interactiona si de a te conecta eficient la audienta
Ce îti propunem in: Atelier de buna prezentare?

Construieste expresii puternice de atitudine controlandu-ti emotiile
Descopera tehnici de prezentare clara si expresiva adica eficienta si influenta
Da putere mesajului tau: prin postura, gestica si atitudine
Prezinta-te bine folosind tehnici, instrumente si exercitii ale artei actorului
Exerseaza metode pentru captarea atentiei si interesului audientei

Atelierul este in special recomandat:

celor care vor sa devina buni comunicatori sau vor sa devina mai buni decat sunt deja
vanzatorilor
managerilor
celor care conduc o echipa
profesorilor
celor care sustin prezentari
avocatilor
oamenilor de marketing
consultantilor

Certificare

Etichete

Atelier

Curs In House

Atelierul de atitudine: O pereche de gesturi

editor — Wed, 11 Sep 2013 08:17:47 +0000

Atelierul de atitudine: O pereche de gesturi editor Mie, 09/11/2013 - 10:17

Reactionam in functie de cum suntem priviti, primiti, de cum ni se vorbeste. Mediul ne amprenteaza in cele mai multe dintre cazuri, suntem influentati de ceea ce este in jurul nostru. Descopera cum poti sa reactionezi intr-un mediu care nu-i pe gustul tau. Spre exemplu: intr-o discutie care nu-ti place sau fata in fata cu un om enervant sau agresiv care incearca sa te intimideze.

Invata sa schimbi atmosfera din jurul tau sau sa te protejezi de cea nefavorabila obiectivelor tale.

Ce iti propunem in Atelierul de atitudine: O pereche de gesturi?

Sa te comporti si sa raspunzi celor din jur cum vrei tu si nu cum vor ei.
Creeaza emotie. Sau modifica emotiile pe care le simti.
Intuiesti si evaluezi situatia in care te afli. Ofera ce raspuns hotarasti tu celor din jur. Relationeaza conform obiectivelor tale.
Iti schimbi gandurile, iti schimbi si modul in care te prezinti si reactionezi.
Comunica cat poti tu de bine

Atelierul de atitudine: O pereche de gesturi este interactiv si creativ. Iar tu vei afla si experiementa:

Ce spun gesturile si cuvintele tale? Ar putea sa spuna exact ce vrei tu.
Da gesturilor tale dinamica dorita de tine.
Genereaza o atmosfera buna in jurul tau. Fa-i pe cei din jur sa se simta bine in preajma ta.
Dialogul este influentat de starea pe care o ai. Modifica-ti starea si se va modifica si dialogul.
Corpul spune despre tine. Si despre cei din jurul tau. Citeste ce spune corpul celor din jur.

Certificare

Etichete

Atelier

Curs In House

Inteligenta emotionala in organizatie si comportamentele noastre de toate zilele

editor — Mon, 02 Sep 2013 07:50:41 +0000

Inteligenta emotionala in organizatie si comportamentele noastre de toate zilele editor Lun, 09/02/2013 - 09:50

Acceptarea importantei emotiilor in atitudinea noastra fata de cei din jur - in viata personala si cea profesionala - a inceput sa isi capete, in ultimii ani, importanta binemeritata si datorita teoriei inteligentei emotionale.

Venind dintr-o traditie rationalista, a reprimarii partii noastre “simtitoare” sau a devalorizarii ei, astazi ne deschidem tot mai mult mental, cultural, in fata ideii potrivit careia latura emotionala are un rol esential in felul in care ne raportam la cei jur.

Iar coachingul porneste de la premisa ca emotiile pot fi educate prin schimbarea felului in care ne raportam la ele. Acest lucru presupune lucrul cu mintea noastra. Schimbandu-ne felul in care ne raportam mental la o anumita situatie (reala sau ipotetica), emotiile pe care aceasta le declanseaza se vor transforma, la randul lor (calitativ si/sau in intensitate).

Acest lucru are o influenta pozitiva nu doar asupra noastra ci si asupra celor cu care interactionam. O alta abordare, niste emotii continute, echilibrul interior, toate acestea se reflecta in comportamentul nostru.

Cand vine vorba de emotii si viata profesionala lucrurile par si mai complicate decat in cazul celei private. Aceasta din mai multe motive:

inca este destul de populara prejudecata potrivit careia “la serviciu” este vorba despre altceva decat despre emotii (problemele se lasa acasa, in organizatie se munceste, nu se traieste interior, munca este despre eficienta, nu despre trairi)
este vorba, cel mai adesea, de un spatiu (cvasi)formal, de un context social impus, de o anumita conduita, de niste restrictii firesti de intimitate (intr-un fel ne exprimam emotiile cu familia, in alt fel cu colegii)
ideea de ierarhie, de “sef”, poate atrage dupa sine adesea stres, inhibitii, demotivare (managerul care nu are o relatie buna cu echipa sa isi poate chinui emotional angajatii)

Este firesc insa sa ne manifestam emotiile oriunde, indiferent de ceea ce este de facut. Important este sa ni le educam cum se cuvine: sa le asumam, apoi sa le continem.

Multe din trairile noastre negative din viata profesionala si, implicit, din comportamentele noastre nepotrivite in organizatie, isi au, de fapt, radacinile intr-o serie de manifestari timpurii care au devenit tipare atitudinale. “Netratate”, ele imbraca alte forme dar sunt – esential -“aceeasi Marie cu alta palarie”.

Adele B. Lynn, arata acest lucru in lucrarea sa, "Avantajul EQ":

Ganditi-va la un copil de doi ani in mijlocul unei demonstratii de forta la supermarket. Vi-l puteti imagina trantit pe pardoseala, batand dalele cu pumnii si strigand din toti rarunchii cu voce subtire: “Vreau biscuit! Acuma vreau!” Majoritatea adultilor am reusit sa ne ridicam intre timp de pe pardoseala, asa ca nu ne prea mai asteptam sa vedem astfel de comportamente fizice printre noi. Dar tipetele cu “vreau un biscuit, acum!”, se pot schimba foarte usor in: “Vreau raportul! Acum!”

Multe din comportamentele negative din organizatie au in spate emotii toxice atat pentru detinatorii lor, cat si pentru cei din jur, care pot deveni lesne victime ale atitudinii acestora.

Reactiile de frustrare, suparare, accesele de furie, de teama, toate acestea au in spate trairi care sunt aruncate pe scena sociala a vietii de zi cu zi de catre cei care nu le inteleg, nu le accepta si, implicit, nu le pot contine. Desi provocate cel mai adesea de evenimente recente, ele pot lua, precum am vazut, forme care aduc aminte de comportamente vechi, care au intrat deja intr-un firesc atitudinal pentru noi.

Antrenarea inteligentei emotionale – coachingul poate fi de mare folos in acest sens – ne ajuta sa constientizam aceste manifestari, la fel si emotiile care le insotesc, si sa ne schimbam perspectiva asupra acestora. Un alt cadru mental, o noua viziune fata de felul in care reactionam, ne ajuta sa ne purtam mai bine, mai frumos si mai eficient cu noi insine si cu cei din jur.

Iar acest lucru are o influenta pozitiva fundamentala asupra performantei la locul de munca.

Puteti afla mai mult despre acelasi subiect din Avantajul EQ, Adele B. Lynn, ed. CODECS, 2006

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

inteligenta emotionala

Autor

Învaţă să spui nu

editor — Wed, 10 Jul 2013 07:47:08 +0000

Învaţă să spui nu editor Mie, 07/10/2013 - 09:47

Deseori este greu să spui nu. Fie că este vorba despre o sarcină în plus la serviciu sau de o favoare făcută celei mai bune prietene, alegi să spui că vei face lucrul acela şi te trezeşti copleşit/ă de toate mărunţişurile pe care nu le-ai putut refuza şi pe care acum nu le poţi duce la bun sfârşit. Nu poţi refuza din varii motive: teama de a dezamăgi, de a fi perceput/ă ca o persoană nepăsătoare sau de respingere ulterioară.

Dar ce s-ar întâmpla dacă ai învăţa să spui nu? Putinţa de a spune nu îţi va permite să te consolidezi ca individ şi să-ţi afirmi independenţa şi autenticitatea. Nu îl vei răni pe celălalt, dacă ştii cum sa spui nu.

Pentru a învăţa să spui nu, la nivelul subconştientului tău trebuie să urmezi câteva etape. Mai întâi trebuie să recunoşti că ai o slăbiciune şi nu poţi spune nu, să conştientizezi că îţi este dificil şi că trebuie remediată situaţia. Trebuie să te autoevaluezi şi să te înţelegi. De ce nu poţi spune nu? De ce te temi cel mai mult atunci când nu poţi refuza un lucru? Ce simţi atunci când nu poţi spune nu?

Următoarea etapă este să înlături presupunerile, ce s-ar putea întâmpla dacă vei spune nu (de exemplu : „Nu o să mai aibă încredere în mine dacă spun nu“) şi să le transformi în gânduri alternative (de exemplu : „Poate că, dimpotrivă, va înţelege de ce am refuzat şi totul va fi bine“).

Etapa finală presupune să spui nu. Însă, fii tot timpul atent/ă la interlocutorul tău. Citeşte-i limbajul trupului şi verifică dacă a înţeles bine mesajul şi cum a reacţionat.

Un exemplu de formulă prin care poţi spune nu fără să dezamăgeşti persoana de lângă tine şi fără să te simţi vinovată este: „Trebuie să te refuz, nu pot acum. Mi-ar plăcea tare mult, dar, din păcate, nu pot (oferă un motiv). Nu chiar acum, poate altă dată.“

Nu ai cum să dai greş dacă spui sincer ce gândeşti. Argumentează de ce refuzi. Iar, dacă la aceste argumente ai o figură distantă specifică unei situaţii neplăcute, succesul este garantat! Politeţea rece are efect mereu, aşa că nu ezita să te foloseşti de ea.

Cel mai greu însă este să spui nu la serviciu. Ce se poate întâmpla dacă nu poţi spune nu la serviciu ?

Vei fi supraîncărcat/ă de sarcini, vei lucra peste program şi îţi vei neglija timpul liber. Vei ajunge acasă plin/ă de furie şi îţi vei vărsa amarul pe familie. Vei compromite astfel relaţiile care nu au nicio legătură cu profesia.

A doua zi o vei lua de la capăt şi nu vei refuza sarcinile de frică să nu îţi pierzi postul. Astfel vei intra într-o buclă infinită, iat viaţa ta va deveni o rutină zilnică.

Învaţă sa foloseşti formula „Vă înţeleg, dar... “. Această formulă ţine cont de punctul de vedere al interlocutorului tău, dar îl apără şi pe al tău. Fii ferm/ă şi sigur/ă pe tine!

Dacă vei lua atitudine şi vei avea curajul de a fi diferit/ă, vei putea avea control asupra vieţii tale şi te vei distanţa de ceea ce nu vrei să faci, ajungând astfel să-ţi atingi obiectivele.

Capacitatea de a spune nu îţi va simplifica existenţa, te va îndepărta de stres şi îţi va simplifica relaţiile cu cei din jur.

Ia atitudine începând de astăzi !

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

240

Leadershipul nostru cel de toate zilele

Clementine — Sun, 30 Jun 2013 10:25:06 +0000

Leadershipul nostru cel de toate zilele Clementine Dum, 06/30/2013 - 12:25

Poveste de leadership...

(Traducere si adaptare dupa http://www.alpfainstitute.org/2012/03/everyday-leadership-story/)

In timp ce stateam in autobuz dimineata aceasta mi s-a intamplat ceva interesant care m-a facut sa ma gandesc la ce inseamna toata ideea de leadership aplicata, traita, simtita, in viata mea. Totul a inceput potrivit rutinei zilnice. M-am urcat, mi-am ales locul si mi-am inceput ritualul de citire a mailurilor. Mi-am ridicat privirea pret de cateva clipe, atat cat sa ma asigur ca vocea soferului, care ne anunta ca suntem gata de plecare, spunea ceva corect.

La mica distanta de autobuz, in statie, am apucat sa zaresc cu coada ochiului o femeie agitata facand semne cu mainile inspre noi: langa ea un geamantan mic pe rotile. Eram gata sa ma ridic si sa il atentionez pe sofer cand, dintr-o data, mi s-a nazarit un alt gand in minte: "ia sa vedem daca va fi altcineva care sa ia hotararea asta!".

Cei mai multi dintre “colegii” mei de drum erau ocupati cu altele, fiecare pierdut in micile sale rutine. Insa alaturi de mine mai erau cateva persoane care au remarcat situatia in care se afla acea femeie. Intr-o clipa, intuitiv, subtil, parca ne-am transmis unii altora “hai sa rezolvam asta!”

Cel putin intr-acolo simteam ca se indreapta energia micului grup de buni samariteni.

Insa, din pacate, aveam sa imi dau seama in urmatoarele momente, nimeni nu a ales sa treaca la actiune. Privirile au inceput sa devina ezitante, ca si cum fiecare si-ar fi cautat dintr-o data cate ceva de facut.

Altceva.

M-am ridicat, m-am dus la sofer, i-am aratat-o pe femeia de langa autobuz si l-am rugat sa o astepte. Totul s-a rezolvat.

Am ramas apoi pe ganduri, reflectand la ceea ce se intamplase. Astfel de situatii fac parte din peisajul cotidian. Dar de cate ori inainte mai oprisem soferul in astfel de situatii? De cat ori am tinut usa cuiva cand avea nevoie? De cate ori am oferit din ultimii bani pe care ii aveam in buzunar maruntis vreunei pensionare aflate in fata mea la coada la magazin?

Sau poate ar trebui sa reformulez:

De cate ori nu am facut acel mic pas care face diferenta intre orice altceva si adevaratul leadership?

Care au fost urmarile momenteleor in care am ezitat si nu am actionat ca un lider autentic?

Te-ai intrebat vreodata de cate ori micile tale gesturi de leadership au facut o diferenta insemnata in viata celor din jurul tau?

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

O soluție pentru abordarea problemelor de cultură

Clementine — Sun, 30 Jun 2013 10:16:10 +0000

O soluție pentru abordarea problemelor de cultură Clementine Dum, 06/30/2013 - 12:16

Se întâmplă nu de puține ori ca probleme culturale serioase ale organizației să fie amânate fără un termen clar pentru simplu motiv că nu sunt nici urgente, nici extrem de vizibile și credem că le putem gestiona chiar și fără să luăm măsuri corective.

Zilele trecute am moderat întâlnirea unei echipei de management preocupată să depășească chestiuni culturale, nu neapărat presante, dar care fuseseră date de-o parte pentru prea multă vreme și ale căror efecte începeau să se simtă în comportamentele, motivarea și gradul de implicare al oamenilor. Discuția a avut loc undeva în afara Bucureștiului într-un mediu relaxant iar la sfârșitul ei concluziile celor prezenți au fost:

Ne-am concentrat asupra subiectului principal și anume disfuncțiile culturale și n-am mai alunecat ca de obicei în dezbateri sterile despre povești operaționale. Este extrem de productiv pentru că am reușit să creionăm un plan de acțiune clar pe care ni l-am asumat cu toții în ansamblu și fiecare partea lui de treabă.

Ne-am cunoscut mai bine și ne-am amintit că suntem în primul rând oameni și apoi manageri care conduc echipe, rezolvă probleme sau iau deciziile critice. A existat timpul și dispoziția necesară pentru a ne dezvolta punctele de vedere cu argumente și a fi ascultați cu atenție până la capăt.

Am lăsat garda jos și am abordat deschis și cinstit conversația. Ne-am depășit teama de a părea vulnerabili și am reușit să spunem ”nu știu” și să întrebăm ”tu ce crezi” mult mai des decât o facem în mod obișnuit.

Ne-am contrazis uneori chiar vehement și asta ne-a ajutat mult să progresăm, să găsim cea mai bună soluție și să ajunfem la concluzii luând în calcul toate punctele de vedere. Diversitatea opiniilor exprimate ne-a amintit de ce este util și eficace să te consulți cu oameni cu expertize și experiențe diferite înainte de a lua decizii majore.

Ne-am amintit că suntem deștepți și creativi într-un fel diferit de cel pe care îl observăm sau îl ignorăm în activitatea cotidiană. Scenariile alternative aduse în discuție, argumentele folosite și faptul că am obținut în final un acord în toate subiectele abordate ne-au convins o dată în plus de valoarea și coeziunea echipei noastre.

De ce te-ar interesa pe tine povestea acestei întâlniri? Pentru că descrie felul în care și tu ai putea să-ți rezolvi problemele complexe legate de cultură, strategie, operațional, recrutare, procese sau orice altceva pentru care încă nu ai o soluție. Și pentru că îți amintește că oamenii din echipa ta pot face minuni de vitejie când lucrează împreună, își admit limitele, vulnerabilitatea și la sfârșit își unesc eforturile pentru a atinge scopul comun.

Articol preluat de pe HTDI

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

cultură organizațională

Autor