Care este universul în care aleg să trăiesc?

editor — Wed, 09 Apr 2014 14:06:28 +0000

Care este universul în care aleg să trăiesc? editor Mie, 04/09/2014 - 16:06

Einstein spunea că noi, oamenii, avem de răspuns la o întrebare, poate cea mai importantă: alegem să trăim într-un univers prietenos sau într-unul ostil? Sau, mai zis bine, alegem felul în care gândim, alegem felul în care răspundem la ceea ce ni se întâmplă, alegem să vedem frumosul sau urâtul din jurul nostru. Și aceste alegeri se transformă încet-încet în realitatea noastră.

“Adică cum?” ma vor întreba unii dintre dumneavoastră, „dacă X sau Y se poartă cu mine urât este pentru că eu am ales să gândesc în felul acesta?”. Nu, felul în care X sau Y se poartă cu mine este responsabilitatea acestora, a mea este modul în care reacționez. Mai nou, am început să mă gândesc nu numai la reacția mea, dar și la felul în care inițiez interacțiunea cu X și Y. Este ceva ce am transmis involuntar, i-am judecat încă de dinainte de a rosti vorbele. Și atunci responsabilitatea mea se extinde și la felul în care îl văd pe cel din fața mea. Și voi merge mai departe, pentru că ce e în exteriorul meu este de fapt o oglindire a interiorului meu. Și atunci...cum mă văd eu pe mine? Mă judec? Mă accept așa cum sunt? Mă iubesc îndeajuns de mult? Cum este universul meu?

Anul trecut am citit o carte scrisă de un autor pe care il știam de pe băncile facultății. Se numește Viktor Frankl, este cel care a pus bazele logoterapiei, un psihiatru evreu care a trecut prin experiența lagărului de concentrare nazist. Cartea pe care am citit-o și pe care o recomand ca fiind una dintre acele scrieri care te pune pe gânduri se numește “Omul în căutarea sensului vieții”. O recomand pentru că nu este despre Holocaust, ci despre felul în care el s-a raportat la evenimentele exterioare, despre dialogul său interior. Sunt multe cuvinte înțelepte în acea carte și îi las pe doritori să le descopere singuri. O singură idee aş dori să împărtășesc cu dumneavoastră acum. În cartea sa, Frankl spune că, atunci când nu mai avem nimic, când totul ne este luat, ne rămâne o ultimă libertate pe care nimeni nu ne-o poate lua, și anume:

“Forțe superioare ție îți pot lua tot ce ai înafară de un lucru, libertatea de a alege cum vei reacționa. Nu poți controla ce se întâmplă în viață, dar poți mereu să stăpânești ce simți și ce faci în legătură cu ce ți s-a întâmplat.” ( V. Frankl)

Cred că aceasta este libertatea, libertatea de a nu permite nimănui să îți ia frumusețea interioară, libertatea ca, în pofida tuturor evenimentelor exterioare, să vezi frumosul din jurul tău, libertatea de a fi tu, adevăratul tu. Libertatea de a îți alege universul în care vrei să trăiești.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

STRESUL ESTE DOAR O CONVERSATIE

editor — Tue, 24 Sep 2013 07:40:01 +0000

STRESUL ESTE DOAR O CONVERSATIE editor Mar, 09/24/2013 - 09:40

Daca ai fi intr-un vagon de tren si ai realiza ca trenul se indreapta cu velocitate catre o destinatie total nedorita, oricat ai schimba pozitia ta in compartiment, oricat ai arunca mobila pe geamul vagonului, ai urla, vorbi, argumenta, zbate, intelege de ce sau ruga, trenul merge implacabil in aceeasi directie. Acesta ar fi viitorul…probabil…APROAPE sigur!

In cazul stresului, destinatia ar fi: oboseala cronica, lipsa de energie, relatii deteriorate, eforturi nerasplatite, demotivare, eficienta scazuta, lipsa de implinire si directie, lipsa de bucurie de viata.

M-am gandit ca pentru a aborda problema stresului nu as avea decat sa ma uit pe internet la cuvantul „stres”, sa gasesc ceva cat mai destept pe care sa il pun in acest articol, pentru a iti atrage atentia. Oricine doreste sa se prezinte cat mai “profesionist” ar face acest lucru, presupun.

M-am gandit, apoi, ca daca stresul este o problema pentru tine, atunci nu lipsa de informatie trebuie suplinita, ci mai degraba altceva. Ce? Lipsa de distinctie!

O distinctie ar face o reala diferenta cand este vorba de stres, mai degraba decat informatia.

Ca sa schimbi directia trenului care se indreapta catre o destinatie nedorita, trebuie sa alergi inaintea lui si sa-i schimbi macazul. Cam asta ar fi distinctia.

Ce urmeaza sa spun NU este ceva de crezut si NU reprezinta adevarul. Este doar o conversatie. Daca te uiti prin perspectiva ei, ai putea sa vezi o schimbare de directie, ai putea vedea puterea “conversatiilor” in viata ta.

Stresul este un rezultat al unor conversatii, nedistinse ca conversatii ci luate ca “realitate”:

trebuie sa arat ca sunt bun ca sa nu fiu dat afara de la serviciu
trebuie sa-mi castig existenta
mai am de tras luna asta, sa termin proiectele si apoi...
fara mine nu se poate, trebuie sa controlez tot
oamenii cu care lucrez sunt incompetenti
eu trebuie sa fac totul
nimeni nu ma sprijina
viata este o lupta
nimeni nu-ti da daca nu muncesti
nu poti conta decat pe tine
trebuie sa am bani pentru educatia copiilor
trebuie sa ma impart in atatea
n-am timp de nimic

etc. etc. etc....

In urma conversatiilor interioare, actionezi: lucru la nesfarsit, ignorand sanatatea, bucuria de a trai ACUM, relatiile, ‘burnout’. Suntem cu totii victimele “vietii pe care o ducem”. Si este totul ….o conversatie.

Tot ce facem, colorat de conversatiile de mai sus, devine ceva pe care “trebuie sa il facem”, nu mai avem bucuria muncii care ne implinea. Tot ce realizam este o bucurie momentana pana apare urmatorul lucru care “trebuie” sa il facem, si traim in “trebuie”, care este….o conversatie. Trebuie sa ma scol, trebuie sa ma duc la lucru, trebuie sa platesc facturi, trebuie sa termin un proiect, trebuie……

Cuvantul TREBUIE nu exista in realitate; nu traieste nici macar in capul nostru. Daca ai avea un prieten neurochirurg sau acces la un astfel de medic, ai putea sa il intrebi daca atunci cand a deschis capul cuiva, pe masa de operatie, a gasit un “trebuie”, ca un lucru. Nimic nu trebuie; singurul lucru care “probabil” trebuie (si chiar si de acesta ma indoiesc) este sa murim pana intr-o suta de ani. Si atunci, daca nu exista, de ce ar alege o fiinta umana sa isi traiasca viata din “TREBUIE”?

Eh….. aici este secretul! Cand ‘trebuie’ nu imi asum responsabilitatea pentru viata pe care o traiesc, nu am un cuvant de spus.

Cursul de Eficienta si Productivitate pe care il conduc este un curs transformational, la nivel de conversatie. Distinge conversatiile pe care le avem, si le transforma. Cand pleci din el nu mai ai niciun trbuie, ai: putere, libertate si pace sufleteasca.

Cu Putere, Libertate si Pace Sufleteasca, orice faci il faci cu bucurie, ca alegi sa il faci si viata devine ceea ce tu spui… in mod responsabil si, cel mai important, nu mai suferi si NU TE MAI PLANGI DE STRES!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured