Irina Toma

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(II)

editor — Wed, 04 Jun 2014 03:38:04 +0000

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(II) editor Mie, 06/04/2014 - 05:38

Povestea Irinei a inceput saptamana trecuta aici: Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(I). Citeste in prima parte a interviului cine este si ce face Irina, pentru ca in aceasta a doua parte vei vedea si ce viseaza ea, dar si cum vede Romania la cei 26 de ani pe care ii are:

Luiza Pirvulescu: Ce iti doresti in viitor din punct de vedere profesional? Unde te vezi peste 5 ani, ca sa folosesc o intrebare tipica?

[[{"fid":"2344","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Viitorul","title":"Viitorul","class":"media-element file-default"}}]]Irina Toma:Munca pe care o fac acum mi-a dat multa incredere in ideea ca si actori foarte mici si aparent fara semnificatie pot sa schimbe lumea din jur mult mai mult decat isi imagineaza. Chiar daca lupta e grea, chiar daca multe campanii nu reusesc imediat sa aduca schimbare si chiar daca schimbarea sociala se face in decenii, eu cred ca exista speranta. Deci, pe viitor vreau sa continui sa merg si mai departe in calatoria mea de a invata cum sa “salvez lumea”. Pe de o parte, vreau sa ii ajut pe cei din jur sa fie mai “empowered” asupra destinelor lor si asupra lucrurilor pe care vor sa le schimbe prin advocacy, actiune directa si protest proactiv si pasnic. Pe alta parte, eu insami vreau sa invat despre mai multe proiecte si tehnici interpersonale de aducere a schimbarii valorilor din jur. Sper ca peste 5 ani sa fi reusit sa pun pe picioare un proiect social propriu, ori o ferma-centru-cultural pentru a promova valorile sociale si ecologice ale permaculturii... sau un proiect regional de reabilitare socio-economica prin re-impadurire... ori un serviciu de training pentru activisti… Am foarte multe idei, deci sa vedem pe care dintre ele o sa reusesc sa le realizez.

"In Romania eu vad foarte mult potential si foarte multe posibilitati de imbunatatire a conditiei vietii, in ciuda sentimentului de blazare si lipsa de speranta pe care il simt de fiecare data cand ma intorc."

L.P.: Ce inseamna Romania pentru tine? Ce probleme vezi aici? Dar aspecte pozitive?

I.T.: Sunt legata de Romania foarte profund. Chiar daca locuiesc in Olanda momentan, sunt cu sufletul in tara mea si incerc sa ma implic de la distanta cat pot, cu lucruri mici, in viata civica de acasa. Eu vad foarte mult potential si foarte multe posibilitati de imbunatatire a conditiei vietii, in ciuda sentimentului de blazare si lipsa de speranta pe care il simt de fiecare data cand ma intorc. S-au intamplat multe rele in ultimii 25 de ani in Romania, si inainte, si oamenii au renuntat la cel mai important lucrur si anume speranta si sentimentul de responsabilitate proprie pentru situatia din jur. Comunismul pare sa fi ucis simtul de comunitate; eu vad ca multi asteapta ca schimbarea sa vina din afara – de la conducatori, de la UE etc, dar uita sau nu au curajul sa spuna NU, sa se organizeze sa schimbe ceva, sa creeze alternative. Romania are, bineinteles, si multe probleme foarte grave in ceea ce priveste [[{"fid":"2343","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Romania proteste","title":"Romania proteste","class":"media-element file-default"}}]]sistemele publice de educatie, sanatate si asa mai departe, care necesita o schimbare de pozitionare a Romaniei pe plan international. Trebuie sa ne raportam si la tarile din jur, sa vedem ce fac altii bine, cum au reusit alte tari sa se ridice sau sa fie mai puternice pe plan intern si sa intelegem ca “avem cu ce”, trebuie numai sa ne dorim mai mult si sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in jur.

"Cred ca mama are multe probleme in a justifica prietenilor de familie si rudelor alegerile pe care le-am facut eu."

De asta mi se par atat de importante ultimele schimbari in societate civila Romana din ultimii ani – mobilizarea societatii pe subiectele Rosia Montana, exploatarea gazelor de sist, campaniile impotriva reglementarilor pentru partidele politice mi se par esentiale si imi dau un semnal ca ceva incepe sa se schimbe si acasa, cel putin in randul noi generatii. Este doar un inceput, mai este incredibil de multa munca pana cand aceste actiuni vor prinde roade dar asa au ajuns si societatile vestice la nivelul de protectie a drepturilor de care se bucura acum – prin actiune sociala. Suntem, deci, pe drumul cel bun si de asta am si atatea motive de speranta.

"Vad ca multi asteapta ca schimbarea sa vina din afara – de la conducatori, de la UE etc, dar uita sau nu au curajul sa spuna NU, sa se organizeze sa schimbe ceva, sa creeze alternative."

L.P.: Le-ai spus prietenilor cand ai plecat din tara ca atunci cand o sa te intorci o sa vii ca presedinte [[{"fid":"2342","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]al Romaniei. De ce? Cum ai vrea sa schimbi Romania?

I.T.:Cand am plecat le-am spus tuturor ca voi deveni presedinte si ca voi veni inapoi sa ii salvez :-) Desi, poate, intre timp mi-am cizelat intentiile un pic, sentimentul fundamental ca am eu nevoie sa vin inapoi si sa contribui cumva pentru Romania a ramas. Cred ca ma voi simti foarte implinita in viata daca voi putea sa ma intorc in Romania la un moment dat sa vad ce as putea face si sa imi incerc puterile. In mod ciudat, e uneori mai usor sa lucrez in Filipine, unde nu cunosc oamenii, decat in Romania, unde fiecare refuz din partea oamenilor sau rautate doare mai tare. Pentru viitorul apropiat incerc sa imi adun puterile, sa invat cat mai mult, sa capat experienta pentru marea incercare de a veni acasa din nou. Mi-e tare dor, Romania e o tara superba care ma cheama si careia vreau sa ii daruiesc mult!

"Daca am ajuns pana aici pe drumul acesta mai putin batatorit cred ca am in mine ce trebuie ca sa reusesc si in continuare sa imi transform visurile in realitate!"

[[{"fid":"2339","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"210","width":"280","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si prietenii","title":"Irina Toma si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]L.P Cum este viata la 26 de ani? Ai timp liber? Ca pare ca doar muncesti si inveti.. :-)

I.T.:Oo, nu trebuie sa isi faca nimeni griji ca toata dedicatia mea pentru proiecte sociale si munca sustinuta ma impiedica sa imi traiesc viata. In cazul meu, cu cat fac mai multe, cu cat cladesc si daruiesc mai mult, cu atat mai multa energie si fericire primesc inapoi si ma distrez mai bine. Amsterdam-ul si Utrechtul sunt doua orase care bubuie de viata, de evenimente, concerte, parcuri, muzee, festivaluri. In fiecare weekend sunt in alta parte, vizitand altceva si chiar o mare problema e ca in Olanda risti sa nu faci fata fara o agenda cu planificare a weekendurilor pe mai multe luni de zile. De cateva ori pe an plec si in vizite in Istanbul, in Franta. Weekendul trecut, de exemplu, am fost in Belgia pentru trekking si camping. Dupa cum demonstreaza poate si povestea mea, e foarte multa munca sa poti ajunge acolo unde iti doresti pornind de jos, dar odata ce ai ajuns acolo poti sa te bucuri de multe din placerile vietii.

"Cand am plecat le-am spus tuturor ca voi deveni presedinte si ca voi veni inapoi sa ii salvez."

[[{"fid":"2340","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina si familia ei","title":"Irina si familia ei","class":"media-element file-default"}}]]L.P. Cum accepta familia ta alegerea pe care ai facut-o? Ce ti-ai dori sa le transmiti familiei si celor dragi de aici, din tara?

I.T.:Cred ca mama are multe probleme in a justifica prietenilor de familie si rudelor alegerile pe care le-am facut eu.

[[{"fid":"2338","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"200","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Multi dintre cei care pleaca in strainatate se duc sa faca bani, cauta un job care sa le ofere stabilitate financiara, si chiar daca si eu, cumva, am reusit pe panta ONG-urilor, drumul meu are mai multe riscuri si lipsa de siguranta decat multe altele. In plus, ceea ce fac eu nu este foarte cunoscut in Romania, dar poate asta este ceea ce da si valoarea drumului meu: este cel mai putin batatorit dar este cel pe care il simt cel mai puternic in sufletul meu. Este o voce in mine care imi spune ca trebuie sa merg mai departe, fara frica, numai cu multa daruire, dorinta de a invata, speranta de a reusi si umilinta. Si a-mi urma aceasta voce este ceea ce ma face foarte fericita. Deci, daca ar fi un lucru pe care as vrea sa il transmit familiei si celor dragi din tara care isi fac griji pentru mine, ar fi sa aiba incredere, sa nu le fie frica – daca am ajuns pana aici pe drumul acesta mai putin batatorit cred ca am in mine ce trebuie ca sa reusesc si in continuare sa imi transform visurile in realitate!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I)

editor — Fri, 30 May 2014 07:56:09 +0000

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I) editor Vin, 05/30/2014 - 09:56

Are 26 de ani si de 7 ani a plecat din Romania pentru a studia in Olanda. Are vise marete si scopul ei, inca de dinainte de facultate, este sa schimbe lumea, atat cat poate. Odata stabilit acest vis, a inceput sa si-l construiasca, pas cu pas. A simtit ca in Romania nu are sanse pentru a se pregati asa cum isi dorea, de aceea a plecat sa studieze in afara. Insa, dorinta ei este de a reveni aici suficient de pregatita incat sa poata sa faca o schimbare. Cand a plecat le-a spus hotarata tuturor ca va deveni presedinte si va reveni in tara ca sa ii salveze. Intre timp, visul i s-a mai temperat si a decis ca accepta si o alta functie, fara a renunta la dorinta de a face schimbari majore si de a “salva” Romania si pe romani.

[[{"fid":"2309","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"266","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Se numeste Irina Toma si, desi pentru multi dintre voi acest nume nu inseamna nimic, va recomand sa cititi interviul cu ea pentru ca, in cativa ani, cu siguranta el va spune ceva:

Luiza Pirvulescu: De ce Olanda si de ce acest drum?

Irina Toma:Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei, plina de coruptie, nedreptate, in care mi se impuneau norme si valori pe care le simteam nedrepte. I-am vazut pe ai mei chinuindu-se cu nedreptatea sistemului si mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur. Acesta a fost primul motiv. In al doilea rand, imaginea despre invatamantul universitar din Romania nu mi se contura foarte bine... Chiar daca adevarul suna dur, cred ca aceasta este realitatea. Aveam prieteni deja studenti care imi povesteau ca profesorii le cer bani sau sa le impun sa le cumpere cartile pentru a trece examenele, auzeam de manualele foarte invechite, irelevante pentru realitatea de azi si imi doream mai mult de atat...

"Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei (...). Imi doream mai mult de atat. Mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur."

Asa ca m-am decis sa plec. Nu stiam exact unde, dar la momentul respectiv am aplicat peste tot pe unde am putut, pe ideea ca oriunde ar fi mai bine ca acasa... Si am avut norocul sa primesc o bursa integrala la Universty College Utrecht (UCU) in 2007.

L.P.: De ce nu te-ai facut doctorita, asa cum este mama ta? Nu acesta era drumul care ti se prevedea inca de mica? :-)

[[{"fid":"2310","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si mama ei","title":"Irina Toma si mama ei","class":"media-element file-default"}}]]

I.T.:Mi-a placut mult ce facea mama, faptul ca prin meseria ei ajuta foarte multi oameni.

Imi placea mult si biologia. Am avut-o, insa, ca model pe matusa mea, care a plecat din Romania curand dupa revolutie si care tot timpul mi-a starnit curiozitatea legat de “lumea de peste granite”. Am crescut, cumva, cu sentimentul ca o sa ii urmez pasii si, pana la urma, acest glas a fost mai puternic decat dorinta de a ramane acasa si a da la medicina. Desi mi-ar fi placut sa ajut oameni si prin medicina, simt ca am luat decizia cea buna.

L.P.: Ce faci, in prezent?

[[{"fid":"2311","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Filippine","title":"Irina Toma in Filippine","class":"media-element file-default"}}]]I.T.Momentan sunt campaigner la Fairfood, un ONG din Amsterdam care incearca sa imbunatateasca conditiile de munca din industria ananasului din Filipine. Proiectul se numeste “Land of Promise”, iar rolul meu principal este acela de cercetator, deci, pot spune ca am devenit experta in orice statistica sau curiozitate legata de ananas si lantul sau de productie. :-)

Proiectul isi propune sa prezinte companiilor implicate problemele grave legate de salariile mici din aceasta industrie, orele lungi de munca care incalca reglementarile internationale si sa ii determine, prin dialog sau campanii publice, sa accepte o modalitate de imbunatatire a acestor probleme.

"De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream."

Pe langa munca mea la Fairfood, de asemenea, imi termin si Masteratul in Dezvoltare Durabila la Universitatea din Utrecht. Momentan, imi scriu teza pe subiectul “Strategiile de influentare folosite de ONG-uri in industria fructelor tropicale” si studiez 4 campanii pentru a descoperi care strategii au fost mai eficiente in a aduce rezultatele dorite in politicile si practicile companiilor.

L.P.: Cum au fost acesti 7 ani de cand esti in Olanda?

[[{"fid":"2320","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina in China","title":"Irina in China","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream.

UCU, facultatea la care sunt licentiata, este o facultate bazata pe sistemul american de Liberal Arts and Sciences care te incurajeaza sa iti alegi singur subiectele pe care vrei sa le studiezi si sa fii designerul propriului tau program de studii. Eu mi-am ales Geografie Umana, Studii de Dezvoltare, Drepturile Omului, Antropologie si … Chineza. Proaspat ajunsa in Olanda, intr-un mediu international, mi-am inceput aventura aplicand la un program de 2 ani de Studii Chineze. Am fost, deci, in China pentru un semestru in 2008 si mi-am dat atestatul de limba Chineza nivel incepator in 2010.

Tot in 2008 am avut sansa sa vizitez Senegalul (acolo este stabilita matusa mea) si sa vad cateva proiecte de dezvoltare de acolo.

"Am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte."

Am venit inapoi in Utrecht in 2009 foarte motivata si am candidat pentru a reprezenta Asociatia de studenti a universitatii, in 2009. Asta s-a dovedit o mare aventura pentru ultimul an de studii, deoarece acela a fost si anul marilor restructurari de buget in educatie, asa ca organizam intalniri si meetinguri pentru studenti pana la ora 22.00 seara, iar apoi ma apucam de invatat. Am reusit, insa, sa inchei cu bine totul, inclusiv facultatea, in 2010, fapt ce mi-a dat un enorm sentiment de satisfactie.

In acelasi an am fost acceptata la masteratul de cercetare in Dezvoltare Durabil, cu o bursa obtinuta prin SYLFF. Cum [[{"fid":"2312","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"349","width":"250","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma la restaurant","title":"Irina Toma la restaurant","class":"media-element file-default"}}]]aceasta imi acoperea numai costurile pentru primul din cei doi ani de studiu, am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte. In acelasi timp, invatam si olandeza, part-time, mergeam la cursuri in doua orase si, in 2011, am inceput si un internship neplatit la Fairfood.

In timpul facultatii, dar si in timpul masteratului, am fost inconjurata de oameni extrem de pasionati de ceea ce facea, care m-au inspirat si impreuna cu care am incercat sa cream proiectele pe care vroiam noi sa le vedem in jur. Asa au luat nastere TEDxUtrecht University si un restaurant temporar, de 2 saptamani, pe baza de voluntariat, pentru strangerea de fonduri pentru ONG-uri.

Dupa 9 luni de internship la Fairfood am avut sansa sa obtin un job temporar, tot la ei, ca manager de cercetare, job care s-a transformat intr-o pozitie permanenta in echipa proiectului Land of Promise la inceputul lui 2013. Desi, inca, ma lupt sa imi inchei studiile in paralel cu munca mea, sper ca pana la sfarsitul anului sa fi incheiat aceasta etapa in viata mea si sa pot incepe alte aventuri, poate si in alte colturi ale lumii..

“Olandezii te intreaba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi”

L.P.: Cum sunt olandezii si cum te-au primit? Ce prejudecati au legat de Romania si de romani?

[[{"fid":"2313","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Olanda","title":"Irina Toma in Olanda","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:Venind in Olanda la 19 ani, am suferit un soc cultural enorm la inceput, poate si fiindca standardele de confort erau atat de mari in noua mea locatie. La UCU eram inconjurata de colegi de peste tot, din toata lumea, insa multi locuisera deja in alte 5-6 tari inainte de a veni in Olanda si, in comparatie cu ei, eu si experientele mele de pana atunci din Romania paleau... Am avut noroc de un grup de prieteni foarte iubitori care m-au primit si m-au acceptat in mijlocul lor, care m-au invatat despre noua lume in care intrasem si pe care, si eu la randul meu, i-am invatat sa fie un pic mai “romani”, mai sufletisti, mai spontani si mai calzi.

Olandezii din afara grupurilor de internationali sunt altfel insa, pot parea mult mai reci. Cand ii intalnesti te vor intreba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi. Pe langa asta, eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii :-) ... Dar nu fac asta neaparat din rautate, ci pur si simplu li se pare ciudat ca cineva vine sa locuiasca in tara lor si nu inteleg de ce. Lumea lor e foarte diferita. Am simtit tot timpul ca responsabilitatea mea e sa nu ma victimizez in ciuda stereotipurilor cu care ar vrea ei sa te eticheteze si sa incerc sa le arat o alta fata a Romaniei.

"Eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii."

In plus, simt ca am descoperit secretul de a ma imprieteni cu ei si asta consta in a le castiga increderea treptat si a le [[{"fid":"2317","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina si prietenii","title":"Irina si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]arata ca esti acolo, ca muncesti si ca esti parte din societate alaturi de ei. In 2012, din cauza politicilor de emigrare anti-Romania pe care Olanda le-a avut pentru o perioada, am fost data afara dintr-un restaurant in care munceam iar patronii au trebuit sa plateasca 8000e amenda din cauza mea. Cand a trebuit sa imi dea vestea, seful meu era rosu la fata, aprope plangea si imi tot spunea ca ii este rusine de politicile pe care le impun politicienii imigrantilor din tara lui, ca ii este rusine sa isi creasca copillul intr-o tara care ne trateaza pe noi, romanii, in felul asta. De la el am primit si cel mai emotionant cadou din viata mea: un banut vechi ce simbolizeaza unitatea oamenilor si nevoia olandezilor de ajutor international dupa al doilea razboi mondial. Cand mi l-a daruit, mi-a zis, “Irina, vreau sa stii ca, in ceea ce ma priveste pe mine, tu deja ai reusit aici, in Olanda”.

[[{"fid":"2318","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"269","width":"180","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina la primirea cetateniei olandeze","title":"Irina la primirea cetateniei olandeze","class":"media-element file-default"}}]]La doi ani dupa acest incident care m-a zguduit profund, am primit cetatenia olandeza...

L.P.: Ai calatorit si calatoresti foarte mult. Mi-ai spus ca ai fost in Asia si Africa si stiu ca ai “colindat“ si cam intreaga Europa. De ce?

I.T.: Calatoresc din curiozitate si pentru ca fiecare tara, fiecare loc are comorile lui. Insa, cu cat calatoresc mai mult, cu atat simt, cumva, ca la urma urmei oriunde pe glob suntem aceiasi oameni, cu aceleasi nevoi universale de siguranta, de iubire, de a reusi si de a avea o viata mai buna.

In China, in Senegal, in Turcia, in Romania, oriunde –culturile diferite sunt, cumva, numai o masca a unei umanitati universale.

L.P.: Cum a fost experienta in China?

I.T.:China mi s-a parut o tara foarte ciudata si mi-a fost foarte greu sa am o comunicare autentica cu oamenii din jurul[[{"fid":"2319","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in China","title":"Irina Toma in China","class":"media-element file-default"}}]] meu. Poate si bariera de limba ne-a stat in cale (eu nu vorbeam prea bine chineza, ei nu vorbeau mai deloc altceva..), dar cumva si in materie de interese si perspective mi-a fost foarte greu sa ma raportez la logica Chineza. In afara de asta, China are locuri foarte frumoase, s-a dezvoltat incredibil in unele zone, dar e si plina de kitch si de beton in altele...

M-a frapat mult “iubirea” chinezilor pentru plastic. Aproape orice e facut din plastic si, pana si statuile care il infatiseaza pe Buddha din marile temple sunt din acelasi material. Si am mai observat cumva disperarea cu care generatia tanara de acolo incearca sa fie precum europenii, copiind stilul vestimentar, muzica, obiceiurile pe care le vad in Europa.

"In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil."

Ma asteptam sa vad mai multa arhitectura chineza, dar m-am simtit ca acasa in cartierele micro-rayon de beton construite pe model comunist.

Per total, insa, sunt locuri in China care merita vizitate, si in special natura m-a impresionat mult.

L.P.: Dar Africa? Si acolo ai intalnit o cu totul alta lume. [[{"fid":"2315","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"300","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma in Senegal","title":"Irina Toma in Senegal","class":"media-element file-default"}}]]

I.T. Africa este mult mai mare ca Europa, deci nu pot vorbi despre intregul continent pentru ca am vazut o singura tara, dar in Senegal m-a impresionat ariditatea si saracia resurselor si a peisajului. Desi Senegalul e la marginea desertului si are inca vegetatie, viata acolo este mult mai grea. In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil. In Senegal oamenii se lupta sa obtina o recolta mai mare decat nevoile satului pentru a putea si vinde si a crea un venit. Dar, cu toate acestea, ei se lupta si pentru o viata mai buna si incerca sa isi depaseasca limitele. Asta m-a impresionat profund.

Va urma! Saptamana viitoare Irina ne va povesti despre planurile sale marete de viitor si despre cum vede ea Romania.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor