„Coachingul de înaltă performanţă. Sau cum să revenim la a fi compleţi.” - interviu cu Rajesh Misca

dude — Wed, 22 Feb 2017 10:55:22 +0000

„Coachingul de înaltă performanţă. Sau cum să revenim la a fi compleţi.” - interviu cu Rajesh Misca dude Mie, 02/22/2017 - 11:55

Coachingul poate fi de multe feluri, aşa cum şi cei care activază în acest domeniu sunt atât de diverşi, de complexi. Însă, ca în fiecare domeniu, există un nivel la care ajung foarte puţini dintre noi. Rajesh Mişca este unul dintre aceşti performeri, pentru care integritatea, acţiunile bazate pe sensibilitate şi spiritul de învingător sunt nu doar valori personale, dar şi ceea ce vreme de aproape 3 decenii, de-a lungul a 5 continente, a încercat şi a reuşit credem noi să le insufle şi altora.

Leadershipul, succesul, coeficientul emoţional şi cel de inteligenţă, afacerile şi omul în viziunea unui coach de înaltă performanţă:

„ ...poţi reuşi dacă te ghidează vocea corectă din interiorul tău. Am vrut să fiu această voce pentru toţi cei care vor să atingă succesul. (...) Interpreţii de înaltă performanţă nu pot fi mediocri şi nu se pot mulţumi sau linişti cu ceva mai puţin de 100%.”

Learning Network: De ce aţi ales să deveniţi coach?

Rajesh Mişca: Pasiunea mea pentru coaching a apărut pe un teren de cricket din India, pe vremea când aveam 13 ani. Echipa şcolii mele juca împotriva echipei altei şcoli din oraş- o echipă care era puternică, bogată, celebră şi, bineînţeles, talentată! Eu am fost adus drept rezervă de striker (Batsman, aşa cum se spune în limbajul specific al jocului de cricket) pentru că titularul tocmai ieşise.

Ca să scurtez povestea, echipa noastră a pierdut meciul, dar nu înainte ca eu să fac un punct şi să înscriu 36 de puncte din totalul de 46 ale echipei mele! Această întâmplare m-a învăţat pe mine partea de bază în atingerea succesului- atunci când crezi în tine însuţi şi cunoşti procesele, eşti determinat, poţi să reuşeşti, în ciuda oricăror dificultăţi.

Aceste principii mi-au condus viaţa şi după 22 de ani de muncă, în 27 de ţări de pe 5 continente şi câştigând numeroase calificări, m-au făcut să cred că poţi reuşi dacă te ghidează vocea corectă din interiorul tău. Am vrut să fiu această voce pentru toţi cei care vor să atingă succesul- vocea unui coach şi aşa am intrat în domeniul coachingului.

L.N.: Ce presupune a deveni şi a fi un high performance coach?

R.M.: Coachingul urmăreşte un proces şi este orientat spre succesul de scurtă durată sau de durată medie. În timp ce coachingul de înaltă performanţă este orientat spre o schimbare a minţii, de mentalitate, spre un succes susţinut care înseamnă 100%.

Ca să fii un coach de înaltă performanţă trebuie să fi fost la rândul tău un performer de cel mai înalt nivel. Diferenţa dintre un coach normal, obişnuit şi unul de înaltă performanţă rezidă în mizele care sunt implicate în rezultate.

Interpreţii de înaltă performanţă nu pot fi mediocri şi nu se pot mulţumi sau linişti cu ceva mai puţin de 100%.

Pentru ca cineva să devină un coach de înaltă performanţă, o trăsătură absolut necesară este aceea de a contesta toate ipotezele, de a crede doar în rezultatele optime ale activităţii sale de coaching şi de a influenţa în direcţia potrivită.

Activez în coachingul de înaltă performanţă din 2005, timp în care am lucrat cu atleţi de elită, CEO, organizaţii globale, mi-am asumat riscuri, am reuşit şi am eşuat să înţeleg nuanţele coachingului de înaltă performanţă.

„Coachingul este o călătorie frumoasă a descoperirii.”

L.N.: Cum vedeţi şi ce este coachingul în viziunea dumneavoastră?

R.M.: Coachingul este o călătorie frumoasă a descoperirii. Descoperirea căilor succesului, exorcizarea fricii (FEARs- False Evidence Appearing Real) care inhibă performanţele umane şi, cel mai important, o relaţie care conduce pe calea construcţiei.

Toate acestea sunt valabile numai atunci când coach-ul şi cel pe care îl antrenează se califică să intre într-o asemenea relaţie plină de semnificaţii şi importanţă. Dacă unul dintre ei nu este calificat 100% să fie în această relaţie, atunci, privim la un divorţ tare murdar care determină o imagine pătată a însuşi coachingului.

„Marele plus al industriei de coaching din România (...) Acesta este decalajul căruia CALLM doreşte să i se adreseze prin calificările nostre ECP şi EICP.”

L.N.: Cum catalogaţi piaţa de coaching din România? Care îi sunt plusurile, în ce zone s-a dezvoltat mai mult şi care îi sunt minusurile, în ce zone, domenii sau aspecte sunt ele?

R.M.: Marele plus al industriei de coaching din România este acela că cei care activează în domeniu sunt oameni sinceri şi pasionaţi de profesia lor.

Din ce am observat până acum în România, coachingul este făcut predominant ca personal coaching, în care cel care antrenează şi cel care este antrenat lucrează pentru găsirea soluţiilor la provocări emoţionale temporare.

Cu toate acestea, este un mare teren pentru coachingul de înaltă performanţă, parte în care choach-ii de business şi cei executivi trebuie să se concentreze. Şi mai este şi acest decalaj care este dificil de depăşit din cauza expunerii limitate în timp real la nuanţele lumii corporatiste dintr-o economie globală. Acesta este decalajul căruia CALLM doreşte să i se adreseze prin calificările nostre ECP şi EICP.

„ ...în reuşita fiecărui individ inteligenţa emoţională - EQ joacă un rol de 80%, iar IQ-ul 20%.”

L.N.: În ultima perioadă, se vorbeşte din ce în ce mai mult nu doar despre dezvoltarea personală, ci şi de dezvoltarea emoţională, ca bază a stării de bine şi a succesului pentru fiecare individ. La fel, despre inteligenţa emoţională, există zeci şi sute de mii de referinţe. Ce este ea?

R.M.: S-a dovedit în mod repetat că în reuşita fiecărui individ inteligenţa emoţională- EQ joacă un rol de 80%, iar IQ-ul 20%. Cu această paradigmă, s-au scris milioane de referinţe despre inteligenţa emoţională (EI) şi coeficientul emoţional (EQ). Cu toate acestea, dacă întrebaţi care este referinţa corectă pentru inteligenţa emoţională, atunci, răspunsul este ''nu unul, ci mai multe!!!''

Dar dacă întrebaţi ce urmez eu, atunci, îi prefer pe Daniel Goleman, Dan Hill, Arthashastra, The Prince, Sheena Iyengar şi alţi câţiva. De asemenea, folosesc instrumente psihometrice cum sunt TriMetrix, MBTI şi FiRO –B, care analizează preferinţele de personalitate şi atitudinile indivizilor ca să îi poţi înţelege la un nivel şi mai profund, mai intim.

L.N.: Suntem cu toţii inteligenţi emoţionali sau nu? Şi cum ne putem descoperi această inteligenţă şi diferenţia de restul?

R.M.: Întrebarea sună: ''Putem să fim Dumnezeu?'' Răspunsul este NU. Nimeni nu poate să descopere în proporţie de 100% inteligenţa emoţională a celuilalt fără să intre într-o conversaţie inteligentă cu cealaltă persoană.

Cu toate acestea, putem identifica modele de comportament, de atitudini care ne conduc la acest comportament, motivaţiile care ne fac ceea ce suntem, care ne oferă şi ne educă o legătură către înţelegerea nevoilor celorlalţi şi modelează stilurile noastre de comunicare pentru a influenţa cealaltă persoană.

„Chiar şi criticii cei mai duri ai coeficientului emoţional îl folosesc zilnic. (...) Apoi, societatea preia controlul şi începe să îl înveţe coeficientul de inteligenţă şi îl spală pe creier, spunându-i că acest coeficient emoţional nu este un lucru complet.”

L.N.: Printre toate ''ingredientele'' succesului, care şi cât mai ales este rolul inteligenţei emoţionale? Pentru sceptici în special, ne foloseşte ea la ceva sau este doar un ''mit''?

R.M.: Chiar şi criticii cei mai duri ai coeficientului emoţional îl folosesc zilnic în mod comun, fără că ei să realizeze acest lucru. Fiecare individ din această lume intră în lume cu un coeficient emoţional complet. Apoi, societatea preia controlul şi începe să îl înveţe coeficientul de inteligenţă şi îl spală pe creier, spunându-i că acest coeficient emoţional nu este un lucru complet. Din moment ce coeficientul de inteligenţă poate fi cuantificat, măsurat, face mult mai uşor pentru noi să credem acest mit. Deci, da. Coeficientul emoţional nu este un mit. Este complet real şi este nevoie de o persoană puternică, evoluată atât mental, cât şi emoţional să înţeleagă aceasta.

L.N.: Care sunt cele mai mari şi importante, chiar obligatorii atuu-uri ale unei organizaţii?

R.M.: Relaţiile angajaţilor şi comunicarea deschisă.

„ ...oamenii îi urmăresc doar pe aceia care îi inspiră prin acţiunile lor (...) nou concept în abilităţile de leadership- SOUGHT LEADERSHIP.”

L.N.: Este leadershipul doar o chestiune care se poate învaţa, transmite preponderent informativ şi îndruma în scop formativ sau este mai mult de atât? Ce presupune leadershipul dincolo de învăţare şi formare?

R.M.: Trecute sunt zilele leadershipului în care o persoană era îngrijită să preia puterea. În acest sens tehnologizat al lumii în care informaţia este disponibilă din abundenţă, oamenii îi urmăresc doar pe aceia care îi inspiră prin acţiunile lor. Aceasta înseamnă că liderul trebuie să dovedească spiritul, capacitatea de a face faţă dificultăţilor cu performanţele, caracterul şi integritatea, etc.

Deci, pot fi aceste caracteristici învăţate? DA.

Prin învăţarea lor, poate cineva să devină un lider? Răspunsul este nu, pentru că ai nevoie să fii consistent şi congruent în cunoaşterea şi acţiunile tale.

CALLM reprezintă o recunoaştere a acestei dezvoltări şi introduce un nou concept în abilităţile de leadership- SOUGHT LEADERSHIP.

„ ...cu un mentor ai posibilitatea de a alege.”

L.N.: Care este diferenţa principală dintre leadership şi mentoring? Este una mai importantă decât cealaltă?

R.M.: Diferenţa majoră dintre un mentor şi un lider rezidă în responsabilitatea şi gradul de ataşament faţă de persoana pe care o mentorezi sau o conduci. Un mentor este un expert pe care îl poţi alege să te ghideze. În timp ce un lider- chiar dacă îl accepţi sau nu- poate să îţi fie forţat în funcţie de circumstanţele tale.

Aşadar, cu un mentor ai posibilitatea de a alege.

L.N.: Poţi fi lider, dar fără să fii mentor şi invers?

R.M.: Da.

„O organizaţie de succes este una care are politici umane puternice, care apreciază integritatea, performanţa şi este sensibilă la oameni, indiferent de originea lor şi este extrem de favorabilă incluziunii. (...) Mai întâi, om.”

L.N.: Cum vede Rajesh Mişca o organizaţie de succes?

R.M: O organizaţie de succes este una care are politici umane puternice, care apreciază integritatea, performanţa şi este sensibilă la oameni, indiferent de originea lor şi este extrem de favorabilă incluziunii.

L.N.: Dar un lider adevărat? Cum vedeţi relaţia şi preponderenţa leadershipului şi a echipei? Se poate pune semnul egal între ele ca şi importanţă sau una este primordială celeilalte?

R.M.: Rolurile de leadership sunt importante pentru că oamenii au nevoie de personalităţi puternice ca să îi ghideze. Cu toate acestea, fără o echipă pe care să o conduci, nu există lider! Deci, aş spune că acestea două sunt interdependente.

L.N.: Raţional sau emoţional în afaceri şi în viaţă? De ce?

R.M.: Mai întâi, om. O fiinţă umană este personificarea integrală a coeficientului emoţional şi al celui de inteligenţă. Această este o opţiune în care nu poate există una fără de alta.

L.N.: Care sunt proiectele pe care le derulaţi în prezent şi cele pe care le aveţi în pregătire pentru viitorul apropiat?

R.M.: Dincolo de multele proiecte din portofoliul meu, evidenţiez trei dintre ele- proiectul nostru cu industria medicală şi farmaceutică- PharMed Academy. Al doilea, în domeniile bancar şi financiar şi, cel de-al treilea, proiectu nostru cu ILM, în care oferim calificările vocaţionale de nivel 3 şi 5 în România pentru manageri, lideri şi coach-eri.

L.N.: Este ceea ce faceţi o vocaţie sau un job?

R.M.: Pasiune- training, Coaching şi Managementul de performanţă sunt domeniile de care sunt pasionat.

L.N.: Care sunt principiile după care vă ghidaţi în tot ceea ce faceţi?

R.M.: Integritate, acţiuni bazate pe sensibilitate şi spirit de învingător.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Cum se poarta o fiinta umana profesionista?

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 05:54:32 +0000

Cum se poarta o fiinta umana profesionista? Clementine Sâm, 06/29/2013 - 07:54

Continuam povestea omului profesionist cu un exemplu. Inspirat de o intalnire intamplatoare, dar cu mult miez, Jim Bagnola ne-a impartasit-o in paginile cartii “Becoming a Professional Human Being”.

Leroy Grant este un om care lustruieste pantofi.

Este un afro-american trecut de 70 de ani.

Munceste de dimineata devreme si pana cand se lasa bine seara.

Poarta o camasa calcata si papion. Arata ca scos din cutie si dupa ore bune de munca pentru ca se schimba la jumatatea zilei.

Jim Bangola l-a intalnit dintr-o simpla intamplare, cand participa la un eveniment in Dallas. Si a avut nevoie de serviciile lui.

Leroy povesteste ca face aceasta meserie de la 12 ani. Si nu este cea de lustragiu, cum s-ar putea crede. El se considera un “technician al pielariei” (leather techinican).

De ce?

Pentru ca ofera cel mai bun lustru de pantofi pe care il poate dori un client.

Pentru ca face acest lucru cu entuziasm si respect pentru munca lui.

Pentru ca simte ca gestul lui are ceva artistic: “infrumusetez lumea in partea ei de jos”.

Si, nu in ultimul rand, pentru ca ofera chiar si garantie pentru calitatea lustrului!

Leroy are biroul lui; telefoanele la care poate fi contactat sunt cele de pe strada.

A invatat meserie vanzand, de copil, ziare. Apoi tatal lui a vazut ca incepuse sa castige mai multi bani facand pantofii clientilor sa straluceasca impecabil si l-a lasat sa devina ceea ce isi dorea: un “technician de pielarie”.

Leroy spune despre el ca este sanatos si implinit; isi intampina clientii cu un zambet si un “sigur, imi fac timp pentru tine”.

Scopul lui, atunci cand is face munca, este ca clientul sa fie satisfacut: “iti voi lustrui pantofii pana in clipa in care vei fi multumit!”

Se simte liber in propria sa viata si meserie si inspirat de experientele pe care le traieste:

“Ma simt norocs pentru sunt pe cont propriu si nu trebuie sa ma ingrijorez despre tot soiul de lucruri. Mai am si ocazia sa cunosc oameni draguti zi de zi.”

Leroy este, spune Jim Bagnola, unul dintre oamenii care sunt cu adevarat fiinte umane profesioniste.

Leroy Grant este un personaj pentru ca atitudinea lui fata de viata si munca reflecta, zi de zi, nu doar virtutile unui bun profesionsit in arta lustruirii pantofilor. Domnul varstnic cu papion si un zambet larg este, dincolo de pasiunea lui, si un bun cunoscator a ceea ce inseamna sa fii un om in sensul profesionist al cuvantului.

“Nu stiu cum vedeti voi lucrurile, dar eu unul imi doresc sa fac afaceri cu oameni ca el. De fapt, imi doresc sa fiu ca el. Vreau sa iubesc ceea ce fac si sa fiu fericit cu mine insumi….”, incheie Jim.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

performant

„Coachingul de înaltă performanţă. Sau cum să revenim la a fi compleţi.” - interviu cu Rajesh Misca

Adaugă comentariu nou

Cum se poarta o fiinta umana profesionista?

Adaugă comentariu nou