Asebuss

Ce vor angajatorii de la viitorii angajati ASTAZI?

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 09:24:12 +0000

Ce vor angajatorii de la viitorii angajati ASTAZI? Clementine Sâm, 06/29/2013 - 11:24

In ultimele decenii scolile de business au inceput sa isi adapteze curricula pentru a veni in intampinarea cererilor angajatorilor.

Organizatiile din Europa si Statele Unite se straduiesc sa se descurce in vartejul economiei globale actuale angajand oameni care devin eficienti fara a fi nevoie sa treaca prin perioade lungi de acomodare si formare. In ce masura reusesc centrele de studiu al afacerilor sa pregateasca astfel de viitori angajati?

Unii critici considera ca acest demers nu are succes. De altfel un articol faimos din Harvard Business Review (Warren Bennis&James O’Toole) sustinea ca programele de MBA nu le asigura studentilor abilitatile potrivite, nu reusesc sa le cultive leadership-ul si nici nu ii invata normele de comportament etic. Cu toate acestea angajatii corporatiilor continua sa faca angajari, ceea ce arata contrariul. Cum, in ultimii 30 de ani, cererile de angajare s-au axat pe competente precum leadershipul sau comportamentul etic, scolile de business s-au adaptat acestor criterii oferind cursuri specifice in acest sens.

Procesul nu este insa nici pe departe complet. De fapt el trebuie sa fie unul viu, adaptandu-se permanent realitatilor economice. Unele dintre cursurile de maine nu pot fi inca nici intrevazute din perspectiva timpurilor actuale.

Iar acest lucru depinde de cat de conectate sunt centrele universitare pentru afaceri la realitatile de business.

Cateva dintre intrebarile cheie care se pot formula in legatura cu aceasta chestiune sunt:

Ce asteptari au organizatiile de la scolile de business?

Cat de prezente sunt centrele de studii de business la realitatile pietei?

Cat de transaparenta si eficienta este comunicarea dintre cele doua entitati?

Numeroase studii din ultimii 15 ani au relevant, spre pilda, faptul ca organizatiile isi doresc angajati cu abilitati excelente de comunicare, gandire critica, sensibilitate in privinta interculturalitatii si a chestiunilor de gen.

Intr-un articol din 2010 (Business Education&Accreditation) autoarele Dianei Holtzman si Ellen Kraft au analizat nevoile unor angajatori pentru a putea identifica competentele pe care le cer. Printre ele se numarau: abilitatile de scriere, cele de lucru cu calculatorul, si cele de analiza cantitativa. Totodata un articol din 1993 (Human Resource Development Quarterly , autorii fiind Leslie Davidson, James Brown&Mark Davidson) sublinia faptul ca organizatiile doresc angajati care pot/sunt :

analiza diferite contexte specifice de management;
oferi solutii;
au abilitati de comunicare interpersonala;
au experienta;
sunt punctuali;
sunt morali.

Vestile in privinta potrivirii dintre asteptarile organizatiilor si oferta centrelor de studiu de business sunt, dupa unii cercetatori, optimiste. Un studiu al lui Fred David&Forest David sustine aceasta perspectiva: cei doi au adunat 200 de descrieri de posturi din cadrul corporatiilor si au identificat 140 de abilitati specifice. Apoi au analizat 200 de CV-uri ale unor studenti in business aflati in ultima perioada de invatare. Rezultatul a fost mica discrepanta, in special in ceea ce priveste cererea de abilitati de ordin practic raportata la natura mai degraba teoretica a cursurilor. Cercetatorii au decis sa studieze peste 100 de silabusuri ale centrelor de invatare de business. Raportul intocmit in urma acestui lucru recomanda un spirit mai practic, care sa aduca realitatile pietii in sala de curs. Din cadrul feedback-ului fac parte chestiuni precum simularile de caz ale diverselor situatii de munca sau marirea numarului de internshipuri.

Desi fundamentala, schimbarea de curriculum este un proces lent nu de putine ori, unul din motive fiind si sistemul birocratic universitar. Este de dorit, spre exemplu, ca centrele de studiu de business sa apeleze chiar la un consultant care sa le asiste prin procesul de actualizare a strategiilor si continuturilor de invatare in functie de transformarile din piata.

Nu in ultimul rand, abordarea curriculumui ca pe un proces, nu ca pe o entitate statica, este un prim pas in strategia de actualizare si adaptare a centrelor de studiu pentru afaceri la realitatile pietei pentru care isi pregatesc studentii.

Acest articol este oferit cu sprijinul ASEBUSS

(Traducere si adaptare de Irina-Gabriela Buda dupa “What Employers Want, What We Teach” - F.Frank Ghannadian, BizEd, martie/aprilie 2013)

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Atentie la securitatea informatiilor de business !

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 07:07:06 +0000

Atentie la securitatea informatiilor de business ! Clementine Sâm, 06/29/2013 - 09:07

Confidentialitatea informatiilor in lumea afacerilor a fost dintotdeauna o chestiune extrem de importanta. Astazi, cand datele sunt pastrate intr-o masura tot mai mare pe calculator iar folosirea, circulatia lor, depinde de mediul online, riscul pierderii, furtului lor, este mult mai mare.

Pagubele de acest fel nu iarta nici o companie, indiferent de marimea sau prestigiul ei, fie ca este vorba de lumea bancara, industria alimentara, furnizori de apa sau energie, de servicii etc.

Un exemplu este cel al faimoasei companii Sony, care a pierdut informatii confidentiale despre peste 77 de milioane de clienti.

Nici prestigiosul Pentagon nu a scapat, datele sale fiind accesate ilicit datorita unei strategii simple dar ingenioase: s-au folosit USB-uri virusate lasate in diferite locatii accesibile angajatilor organizatiei. Acestia, bucurosi de ce au descoperit, le-au luat si le-au folosit la locul de munca.

Astfel de atacuri se soldeaza cu costuri mari, financiare si nu numai. In fata acestei realitati este nevoie ca scolile de business sa ofere o pregatire speciala studentilor: intrebarea de la care trebuie sa plece este "sunt acestia suficient de bine pregatiti pentru a putea sa protejeze datele esentiale ale unei a organizatii?"

Fara o buna pregatire studentii scolilor de afaceri pentru acest domeniu ei risca - odata intrati in organizatii - sa estimeze pericolele legate de furtul informatiei in favoarea focusului pe costurile de securitate. Pot, spre exemplu, trece cu vederea rolul si necesitatea de a avea un software valoros.

In urma cu cativa ani Western Carolina University (WCU) a introdus un curs de securitatea informatiei pentru sfera de business. Unul din principiile pe care le enunta este cel ca responsabilitatea ultima privind integritatea si caracterul privat al datelor unei organizatii revine nivelului de top management (consiliul director). Asigurarea informatiei este inteleasa ca un proces de business care strabate toate nivelurile. Perspectiva pe care isi propune sa o ofere cursantilor este atat aceea a celui care protejeaza informatia, cat si a atacatorului.

Cateva dintre temele abordate de studenti la acest curs sunt: politicile de securitate a informatiei, standardele de securitate sau ghidurile de bune practici. Cursul presupune, de asemenea, elaborarea de proiecte privind clasificarea sistemelor de securitate pentru o organizatie, crearea de politici de securitate a informatiei, configurarea sistemelr de operare, compararea si analiza diferitelor standarde de securitate. Unii dintre studenti au organizat, de altfel, si un seminar de securitatea informatiei pentru manageri regionali.

Este de dorit ca scolile de business sa integreze un curs de securitatea informatiei. Abilitatile pe care trebuie sa le ofere studentilor sunt:

-sa identifice informatiile esentiale (spre exemplu cum sunt considerate cele de pe laptopul unui angajat obisnuit fata de cele ale unui manager si cum trebuie ambele securitzate?);

-sa clasifice datele in functie de nivelul de lor de importanta (spre pilda siteul organiztiei comparat cu sistemul online de procesare a platilor);

-sa creeze si sa implementeze politici de securitatea informatiei (odata intrati intr-o organizatie studentii sunt sfatuiti sa sugereze practici de securitate de calitate nivelului managerial superior).

- sa descrie mediul de securitate a informatiei: reguli, standarde, legi relevante, resurse valabile (de exemplu in SUA exista legi precum Electronic Protected Health Information - ePHI);

-sa articuleze un plan de securitate a informatiei pentru membrii organizatiei si sa promoveze constientizarea importantei acestui lucru (nu de putine ori managerii se dezic de responsabilitatea pe care o au in acest sens);

-sa implementeze si sa monitorizeze un plan de securitate a datelor (de pilda multe organizatii nu au politici de securitate adaptate la fenomenul social media).

Viata noastra privata se confunda tot mai adesea cu mediul virtual. Daca ne simtim confortabil si neamenintati cu etalarea si caracterul public al unor detalii despre sfera noastra personala nu la fel trebuie sa stea stea lucrurile cand vine vorba de viata privata a informatiilor cu care lucram.

Constientizarea riscurilor scurgerii de informatii in business si nevoia pregatirii unor profesionisti care sa posede metodele de protejare ale acestora devine un imperativ de neocolit.

Acest articol este oferit cu sprijinul ASEBUSS.

(Traducere si adaptare de Irina-Gabriela Buda dupa "Cybersecurity is Mission Crucial", de William Perry, BizEd, iulie/august 2012)

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Inoveaza, adapteaza-te, fa diferenta sau dispari!

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 06:49:58 +0000

Inoveaza, adapteaza-te, fa diferenta sau dispari! Clementine Sâm, 06/29/2013 - 08:49

Mediul academic de business ofera astazi tot mai multe oportunitati de invatare. Pe langa prestigioasele institutii traditionale se contureaza noi proiecte, noi centre de studiu pentru viitori oameni de afaceri sau pentru cei care sunt deja manageri in ascensiune. Odata cu ele apar si diferentele de abordare, de filozofie de lucru.

Traducere si adaptare dupa ”Bricks&Clicks Come Face to Face” (D. Szpiro, BizEd, September/October 2012) de Irina-Gabriela Buda

Profesorul Daniel Szpiro a resimitit direct aceste deosebiri - impactul trecerii de la vechi la nou – cand a schimbat functia de decan din cadrul Samuel Curtis Johnson Graduate School of Management - Cornell University, cu cea pentru Jack Welch Management Institute (JWMI) - Strayer University.

El a avut ocazia sa remarce, de pe aceeasi pozitie, ce inseamna - in termeni de avantaje si dezavantaje, de asemanari si specificitati, de perspective de viitor si valori - sistemul de invatamant de business mai traditional spre deosebire de cel mai tanar, pe care il considera mai “orientat spre profit”.

Profesorul Szpiro considera ca ambele trebuie sa se guverneze dupa doi factori esentiali ai drumului spre succes: imperativul de a inova si nevoia de a gasi resursele necesare pentru a-si atinge scopurile.

El vede inovatia nu doar ca pe o componenta centrala a succesului, dar chiar si ca pe o conditie esentiala fara de care o organziatie nu ar putea supravietui. Diferenta pe care a remarcat-o in sensul acesta consta in faptul ca fiecare gen de institutie a ales sa isi foloseasca resursele altfel pentru a-si putea duce la indeplinirile misiunile asemanatoare.

Universul universitar virtual

Szpiro isi aminteste o predictie a lui Peter Drucker, din anul 1997, spre care pare ca destinul universitar se indreapta cu pasi destul de siguri: “peste 30 de ani marile campusurui vor fi doar niste relicve”. Este limpede, deja, ca invatarea bazata pe tehnologia informatica si care se foloseste de avantajele mediului virtual castiga tot mai mult teren.

In general, remarca profesorul Szpiro, institutiile orientate spre profit par sa imbratiseze mai repede aceasta noua orientare. Spre exemplu toti studentii EMBA din cadrul JWMI sunt implicati intr-un model de studiu online.

De ce ar fi institutiile de invatamant traditionale, mai putin orientate pe profit, mai rezervate in privinta deschiderii spre tehnologie si sfera online?

Un motiv, explica decanul JWMI, este accentul pus pe accesibilitate. Daca o universitate se concentreaza pe oferirea unui suport de invatare profesionistilor activi, oamenilor din mediul de business, atunci aceasta valoare devine centrala.

Pe de alta parte nu se poate generaliza ideea potrivit careia orice institutie traditionala se tine la distanta de avantajele tehnologiei si spatiului online. Mari universitati precum Harvard sau MIT au anuntat (n.trad.: inainte de 2013) un parteneriat numit “edX initiative” (‘initiativa edX”), implicand o platforma de invatare bazata pe tehnologie si accesibilitate.

Poate tabloul unor campusuri goale nu arata atat de pesimist daca ne gandim ca va putea fi inlocuit, in timp, cu un mediu virtual animat si tot mai interconectat.

Daca se poate spune ca institutiile de invatamanat orientate spre profit sunt primele care au deschis drumul in aceasta directie, nici cele mai traditionale nu par sa respinga pentru viitor aceasta noua perspectiva.

Accentul pe donatii vs. taxe

Revenind la cel de-al doilea element pe care ambele tipuri de institutii de studiu il au in comun, este limpede ca lupta pentru resurse presupune obtinerea capitalului pentru atingerea diferitelor scopuri: dezvoltarea de noi programe, construirea de infrasturcturi, crearea – in cazul universitatilor traditionale – de campusuri (sau extinderea, modernizarea celor deja existente).

Marea majoritate a scolilor de afaceri depind intr-o masura coplesitoare de donatii, de platile taxelor. In tarile din afara spatiului statutului american, unde traditia oferirii de sprijin financiar institutiilor de studiu este mai putin raspandita, se intampla ca procente doar foarte mici din necesarul de fonduri sa fie acoperite astfel (spre exemplu London Business School cu doar 7% in urma cu patru ani, in timp ce JWMI traieste in totalitate din taxele de studiu, nedepinzand de donatii).

E limpede ca toate scolile de business se straduiesc sa obtina surplus de fonduri din taxele pentru studenti. Acesta va folosi, pe de o parte, la sustenabilitate si, pe de alta, la demararea unor proiecte noi, la investitii strategice.

Cercetare sau pedagogie?

In cazul ambelor tipuri de universitati costurile se duc in doua directii esentiale: activitatea pedagogica si cea de cercetare. Cea de-a doua este un ingredient tipic pentru institutiile de invatamant superior traditionale; si inca unul costisitor.

In general majoritatea costurilor pentru cercetare vine din taxele de studiu, desi exista si proiecte generatoare de fonduri externe.

Pe de alta parte universitatile centrate pe profit se orienteaza, mai degraba, pe partea de invatare.

Ambele misiuni sunt valoroase, utile si generatoare de prestigiu. Centrele de cercetare ale universitatilor mai traditionale aduc plus-valoare cunoasterii. In schimb, in cazul centrelor de studio post-universitare centrate pe profit, valoarea vine din din excelenta procesului de predare. Spre exemplu, in cazul JWMI procesul pedagogic este infuzat de experienta si imaginea lui Jack Welch, ca si a altor lideri din lumea de business.

Szpiro considera ca invatamantul universitar orientat pe profit reprezinta un sistem atragator pentru ca el ofera posibilitatea centrarii pe crearea de programe noi pentru studiu, pe adaptarea si reimprospatarea celor deja existente, fiind, astfel, in contact permanent cu nevoile in schimbare ale managerilor. In plus, nefiind focusate pe cercetare, ele pot oferi taxe mai convenabile studentilor.

Este evident ca intr-o lume globalizata in care lucrurile se misca foarte repede universitatile mai traditionale, ca si cele mai tinere, trebuie sa fie constiente de importanta sintagmei “inoveaza sau dispari”. La acesta se adauga si imperativul diferentierii.

Profesorul Szpiro prevede faptul ca, intr-un spatiu economic, social si cultural in care totul se va defini tot mai accentuat prin varietatea ofertei si alegerii, agilitatea, relevanta si adaptarea vor fi elemente strategice esentiale.

Din punctul sau de vedere institutiile de business noi, orientate spre profit, au imbratisat deja aceste valori.

Articol pus la dispozitie de ASEBUSS.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured