universitate

Invata inteligent

Clementine — Sun, 30 Jun 2013 10:20:31 +0000

Invata inteligent Clementine Dum, 06/30/2013 - 12:20

In ce an a murit Napoleon? Care este masa atomica a aurului? Poate in alte vremuri retinerea unor astfel de informatii era foarte importanta. Dar cine mai are nevoie de asa ceva azi, cand tot ce doresti sa cunosti se afla la doar un clic distanta?

Cunoasterea unui context (cum ar fi, spre exemplu, viata lui Napoleon) este, desigur, necesara, la fel si cunostintele generale. Dar astazi, in era calculatoarelor, cand serverele gem de informatii, mai este nevoie sa “bagam” informatii minutioase in mintile celor care invata? Mai mult decat atat: este acest gen de livrare de continut relevant pentru expectantele societatii de astazi?

Este nevoie instrumente mai bune care sa ii pregateasca pentru provocarile lumii in care traim astazi: gandirea abstracta, rezolvarea creativa de probleme, scrierea persuasiva, abilitatile de prezentare. Invatarea trebuie sa se concentreze nu in jurul lui “ce” sau al lui”cat” (legat de cantitatea informatiilor memorate) ci in jurul lui “cum” si “cand”, adica: in ce mod se poate valorifica, aplica, o cunostinta? Carui context ii serveste? Cum se poate transfera ea de la o situatie in care isi dovedeste utilitatea la o alta?

Invatarea despre business pare ca se potriveste acestui imperativ pragmatic si de adaptare a cunoasterii mai bine ca oricare alta.

De fapt, ceea ce ar trebui sa se intample mult mai mult in centrele de studiu pentru afaceri nu reprezinta decat o reluare a unei traditii de transmitere a cunostintelor: asa cum fetele “furau” diferite mestesuguri de la bunici sau calfele deprindeau meserie de la mesteri, tot astfel studentii de business trebuie sa lucreze astazi strans, aplicat, cu practicienii experimentati.

Daniel Pink, autorul cartii A Whole New Mind, subliniaza faptul ca pericolul pierderii slujbei nu este este unul geografic si cultural; nu din China sau India vine amenintarea reala, ci chiar de pe birourile noastre: in viitor tot mai multe joburi vor fi transferate inteligentei artificiale. Iar unul din motive este capacitatea ei, evident superioara, de stocare de informatie.

Insa ceea ce nu au calculatoarele este mintea omeneasca. Sau, mai sfatos spus, inteligenta ("wisdom"). Aceasta inseamna cunoastere bazata pe experienta. Cum ar spune jurnalistul britanic Miles Kington: “cunoastere inseamna sa stii ca rosia este un fruct. Inteligenta inseamna sa stii ca nu il folosesti la salatele de fructe.”

Russell Ackoff, teoretician al sistemelor si profesor de schimbare organizaitonala, considera ca continutul mintii umane poate fi clasificat in cinci categorii:

Date brute
Informatie adica datele procesate in scopuri pragmatice. Este nivelul raspunsurilor la intrebarile “cine?”, “ce?”, “unde?”, “cand?”
Cunoastere, adica aplicarea elementelor de pe primele doua niveluri. Este nivelul lui “cum?”
Intelegere, adica interpretarea, evalaurea lui “cum?”
Inteligenta ("wisdom"), adica evaluarea penultimului nivel

Cred, in lumina a ce sustine Ackoff, ca educatia in general, ca si cea de business, trebuie sa se concentreze pe partea de intelegere si, Ia final, pe inteligenta ("wisdom"), nu pe cea de informativa si cunoastere.

Studentii au nevoie de acea intelegere si inteligenta care se poate obtine numai supunandu-se experientelor lumii reale. Din pacate insa mediul academic de invatare pentru afaceri este inca prea teoretic. Am fost criticat pentru ca invit prea multi speakeri in timpul cursurilor mele (n.trad. Allen H. Kupetz este Executive in Residence in cadrul Rollins College’s Crummer Graduate School of Business, Florida); am fost intrebat in ce masura contribuie acest lucru la imbunatatirea abilitaitlor studentilor. Sunt insa lucruri pe care nu ei nici nu le-ar putea afla din cartile de studiu.

Spre exemplu un expert a impartasit celor prezenti la cursul de Tehnologie antreprenoriala (“technology entrepreneurship”) provocarile pe care a trebuit sa le impartaseasca intr-o situatie dificila de business si ce strategii a fost nevoit sa foloseasca pentru a reusi.

Un altul a povestit studentilor de la ora de Afaceri globale despre experienta de crestere culturala prin care a trecut pe masura ce compania lui se extindea in diferite parti ale lumii.

Metoda studiului de caz ii ajuta pe studentii in business sa ia pulsul la ceea ce se intampla cu adevarat in lumea afacerilor, cea de dincolo de bancile universitatii. Dar imi doresc sa se intample mai mult; vreau ca ei sa nu mai invete la nivel de cunoastere ci de inteligenta, iar ea sa vina din experienta.

In era informatiei nu cunoasterea, ci inteligenta "(wisdom") este cea care conteaza.

Traducere si adaptare de Irina-Gabriela Buda dupa ”Teaching with Wisdom”, Allen H. Kupetz, BizEd, martie/aprilie 2013

Articol publicat cu sprijinul ASEBUSS

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Ce vor angajatorii de la viitorii angajati ASTAZI?

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 09:24:12 +0000

Ce vor angajatorii de la viitorii angajati ASTAZI? Clementine Sâm, 06/29/2013 - 11:24

In ultimele decenii scolile de business au inceput sa isi adapteze curricula pentru a veni in intampinarea cererilor angajatorilor.

Organizatiile din Europa si Statele Unite se straduiesc sa se descurce in vartejul economiei globale actuale angajand oameni care devin eficienti fara a fi nevoie sa treaca prin perioade lungi de acomodare si formare. In ce masura reusesc centrele de studiu al afacerilor sa pregateasca astfel de viitori angajati?

Unii critici considera ca acest demers nu are succes. De altfel un articol faimos din Harvard Business Review (Warren Bennis&James O’Toole) sustinea ca programele de MBA nu le asigura studentilor abilitatile potrivite, nu reusesc sa le cultive leadership-ul si nici nu ii invata normele de comportament etic. Cu toate acestea angajatii corporatiilor continua sa faca angajari, ceea ce arata contrariul. Cum, in ultimii 30 de ani, cererile de angajare s-au axat pe competente precum leadershipul sau comportamentul etic, scolile de business s-au adaptat acestor criterii oferind cursuri specifice in acest sens.

Procesul nu este insa nici pe departe complet. De fapt el trebuie sa fie unul viu, adaptandu-se permanent realitatilor economice. Unele dintre cursurile de maine nu pot fi inca nici intrevazute din perspectiva timpurilor actuale.

Iar acest lucru depinde de cat de conectate sunt centrele universitare pentru afaceri la realitatile de business.

Cateva dintre intrebarile cheie care se pot formula in legatura cu aceasta chestiune sunt:

Ce asteptari au organizatiile de la scolile de business?

Cat de prezente sunt centrele de studii de business la realitatile pietei?

Cat de transaparenta si eficienta este comunicarea dintre cele doua entitati?

Numeroase studii din ultimii 15 ani au relevant, spre pilda, faptul ca organizatiile isi doresc angajati cu abilitati excelente de comunicare, gandire critica, sensibilitate in privinta interculturalitatii si a chestiunilor de gen.

Intr-un articol din 2010 (Business Education&Accreditation) autoarele Dianei Holtzman si Ellen Kraft au analizat nevoile unor angajatori pentru a putea identifica competentele pe care le cer. Printre ele se numarau: abilitatile de scriere, cele de lucru cu calculatorul, si cele de analiza cantitativa. Totodata un articol din 1993 (Human Resource Development Quarterly , autorii fiind Leslie Davidson, James Brown&Mark Davidson) sublinia faptul ca organizatiile doresc angajati care pot/sunt :

analiza diferite contexte specifice de management;
oferi solutii;
au abilitati de comunicare interpersonala;
au experienta;
sunt punctuali;
sunt morali.

Vestile in privinta potrivirii dintre asteptarile organizatiilor si oferta centrelor de studiu de business sunt, dupa unii cercetatori, optimiste. Un studiu al lui Fred David&Forest David sustine aceasta perspectiva: cei doi au adunat 200 de descrieri de posturi din cadrul corporatiilor si au identificat 140 de abilitati specifice. Apoi au analizat 200 de CV-uri ale unor studenti in business aflati in ultima perioada de invatare. Rezultatul a fost mica discrepanta, in special in ceea ce priveste cererea de abilitati de ordin practic raportata la natura mai degraba teoretica a cursurilor. Cercetatorii au decis sa studieze peste 100 de silabusuri ale centrelor de invatare de business. Raportul intocmit in urma acestui lucru recomanda un spirit mai practic, care sa aduca realitatile pietii in sala de curs. Din cadrul feedback-ului fac parte chestiuni precum simularile de caz ale diverselor situatii de munca sau marirea numarului de internshipuri.

Desi fundamentala, schimbarea de curriculum este un proces lent nu de putine ori, unul din motive fiind si sistemul birocratic universitar. Este de dorit, spre exemplu, ca centrele de studiu de business sa apeleze chiar la un consultant care sa le asiste prin procesul de actualizare a strategiilor si continuturilor de invatare in functie de transformarile din piata.

Nu in ultimul rand, abordarea curriculumui ca pe un proces, nu ca pe o entitate statica, este un prim pas in strategia de actualizare si adaptare a centrelor de studiu pentru afaceri la realitatile pietei pentru care isi pregatesc studentii.

Acest articol este oferit cu sprijinul ASEBUSS

(Traducere si adaptare de Irina-Gabriela Buda dupa “What Employers Want, What We Teach” - F.Frank Ghannadian, BizEd, martie/aprilie 2013)

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Inoveaza, adapteaza-te, fa diferenta sau dispari!

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 06:49:58 +0000

Inoveaza, adapteaza-te, fa diferenta sau dispari! Clementine Sâm, 06/29/2013 - 08:49

Mediul academic de business ofera astazi tot mai multe oportunitati de invatare. Pe langa prestigioasele institutii traditionale se contureaza noi proiecte, noi centre de studiu pentru viitori oameni de afaceri sau pentru cei care sunt deja manageri in ascensiune. Odata cu ele apar si diferentele de abordare, de filozofie de lucru.

Traducere si adaptare dupa ”Bricks&Clicks Come Face to Face” (D. Szpiro, BizEd, September/October 2012) de Irina-Gabriela Buda

Profesorul Daniel Szpiro a resimitit direct aceste deosebiri - impactul trecerii de la vechi la nou – cand a schimbat functia de decan din cadrul Samuel Curtis Johnson Graduate School of Management - Cornell University, cu cea pentru Jack Welch Management Institute (JWMI) - Strayer University.

El a avut ocazia sa remarce, de pe aceeasi pozitie, ce inseamna - in termeni de avantaje si dezavantaje, de asemanari si specificitati, de perspective de viitor si valori - sistemul de invatamant de business mai traditional spre deosebire de cel mai tanar, pe care il considera mai “orientat spre profit”.

Profesorul Szpiro considera ca ambele trebuie sa se guverneze dupa doi factori esentiali ai drumului spre succes: imperativul de a inova si nevoia de a gasi resursele necesare pentru a-si atinge scopurile.

El vede inovatia nu doar ca pe o componenta centrala a succesului, dar chiar si ca pe o conditie esentiala fara de care o organziatie nu ar putea supravietui. Diferenta pe care a remarcat-o in sensul acesta consta in faptul ca fiecare gen de institutie a ales sa isi foloseasca resursele altfel pentru a-si putea duce la indeplinirile misiunile asemanatoare.

Universul universitar virtual

Szpiro isi aminteste o predictie a lui Peter Drucker, din anul 1997, spre care pare ca destinul universitar se indreapta cu pasi destul de siguri: “peste 30 de ani marile campusurui vor fi doar niste relicve”. Este limpede, deja, ca invatarea bazata pe tehnologia informatica si care se foloseste de avantajele mediului virtual castiga tot mai mult teren.

In general, remarca profesorul Szpiro, institutiile orientate spre profit par sa imbratiseze mai repede aceasta noua orientare. Spre exemplu toti studentii EMBA din cadrul JWMI sunt implicati intr-un model de studiu online.

De ce ar fi institutiile de invatamant traditionale, mai putin orientate pe profit, mai rezervate in privinta deschiderii spre tehnologie si sfera online?

Un motiv, explica decanul JWMI, este accentul pus pe accesibilitate. Daca o universitate se concentreaza pe oferirea unui suport de invatare profesionistilor activi, oamenilor din mediul de business, atunci aceasta valoare devine centrala.

Pe de alta parte nu se poate generaliza ideea potrivit careia orice institutie traditionala se tine la distanta de avantajele tehnologiei si spatiului online. Mari universitati precum Harvard sau MIT au anuntat (n.trad.: inainte de 2013) un parteneriat numit “edX initiative” (‘initiativa edX”), implicand o platforma de invatare bazata pe tehnologie si accesibilitate.

Poate tabloul unor campusuri goale nu arata atat de pesimist daca ne gandim ca va putea fi inlocuit, in timp, cu un mediu virtual animat si tot mai interconectat.

Daca se poate spune ca institutiile de invatamanat orientate spre profit sunt primele care au deschis drumul in aceasta directie, nici cele mai traditionale nu par sa respinga pentru viitor aceasta noua perspectiva.

Accentul pe donatii vs. taxe

Revenind la cel de-al doilea element pe care ambele tipuri de institutii de studiu il au in comun, este limpede ca lupta pentru resurse presupune obtinerea capitalului pentru atingerea diferitelor scopuri: dezvoltarea de noi programe, construirea de infrasturcturi, crearea – in cazul universitatilor traditionale – de campusuri (sau extinderea, modernizarea celor deja existente).

Marea majoritate a scolilor de afaceri depind intr-o masura coplesitoare de donatii, de platile taxelor. In tarile din afara spatiului statutului american, unde traditia oferirii de sprijin financiar institutiilor de studiu este mai putin raspandita, se intampla ca procente doar foarte mici din necesarul de fonduri sa fie acoperite astfel (spre exemplu London Business School cu doar 7% in urma cu patru ani, in timp ce JWMI traieste in totalitate din taxele de studiu, nedepinzand de donatii).

E limpede ca toate scolile de business se straduiesc sa obtina surplus de fonduri din taxele pentru studenti. Acesta va folosi, pe de o parte, la sustenabilitate si, pe de alta, la demararea unor proiecte noi, la investitii strategice.

Cercetare sau pedagogie?

In cazul ambelor tipuri de universitati costurile se duc in doua directii esentiale: activitatea pedagogica si cea de cercetare. Cea de-a doua este un ingredient tipic pentru institutiile de invatamant superior traditionale; si inca unul costisitor.

In general majoritatea costurilor pentru cercetare vine din taxele de studiu, desi exista si proiecte generatoare de fonduri externe.

Pe de alta parte universitatile centrate pe profit se orienteaza, mai degraba, pe partea de invatare.

Ambele misiuni sunt valoroase, utile si generatoare de prestigiu. Centrele de cercetare ale universitatilor mai traditionale aduc plus-valoare cunoasterii. In schimb, in cazul centrelor de studio post-universitare centrate pe profit, valoarea vine din din excelenta procesului de predare. Spre exemplu, in cazul JWMI procesul pedagogic este infuzat de experienta si imaginea lui Jack Welch, ca si a altor lideri din lumea de business.

Szpiro considera ca invatamantul universitar orientat pe profit reprezinta un sistem atragator pentru ca el ofera posibilitatea centrarii pe crearea de programe noi pentru studiu, pe adaptarea si reimprospatarea celor deja existente, fiind, astfel, in contact permanent cu nevoile in schimbare ale managerilor. In plus, nefiind focusate pe cercetare, ele pot oferi taxe mai convenabile studentilor.

Este evident ca intr-o lume globalizata in care lucrurile se misca foarte repede universitatile mai traditionale, ca si cele mai tinere, trebuie sa fie constiente de importanta sintagmei “inoveaza sau dispari”. La acesta se adauga si imperativul diferentierii.

Profesorul Szpiro prevede faptul ca, intr-un spatiu economic, social si cultural in care totul se va defini tot mai accentuat prin varietatea ofertei si alegerii, agilitatea, relevanta si adaptarea vor fi elemente strategice esentiale.

Din punctul sau de vedere institutiile de business noi, orientate spre profit, au imbratisat deja aceste valori.

Articol pus la dispozitie de ASEBUSS.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured