provocari

Process Communication Model, Exec-Edu

dude — Tue, 04 Apr 2017 15:00:00 +0000

Process Communication Model, Exec-Edu dude Mar, 04/04/2017 - 17:00

Process Communication® este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat şi plăcut, nu doar auzit de ceilalţi. Cum comunici este la fel de important ca şi ce comunici, mai ales când trebuie să te faci înţeles de oameni cu personalităţi diferite de a ta. Modelul Process Communication® a fost dezvoltat în anii ‘70 de Dr Taibi Kahler, psiholog clinician, care a studiat, secundă cu secundă, tiparele comportamentale ale oamenilor. Din 1978, modelul a fost folosit la NASA pentru selecţia şi pregătirea astronauţilor. De atunci, zeci de mii de oameni din întreaga lume şi-au îmbunătăţit comunicarea, viaţa profesională şi relaţiile interpersonale cu ajutorul acestui model. Acum poţi s-o faci şi tu.

Conținut:
Sună familiar? - Situații cu care te-ai confruntat deja

Ți se reproșează că nu comunici bine, deși ți se pare că vorbești mereu cât se poate de limpede?
Crezi că opiniile tale merită să fie ascultate de ceilalți?
Ai colegi cu care nu te înțelegi, dar cu care trebuie să lucrezi?
Simți că există tensiuni în echipă și îți dorești ca ele să se atenueze?
Îți place să lucrezi cu oamenii și să-i ajuți să se dezvolte?
Vinzi produse sau servicii?
Te afli în fața unei noi provocări și trebuie să-i faci și pe ceilalți să te urmeze?
Îți place munca ta, dar de la o vreme nu mai vii cu foarte multă plăcere la serviciu?
Atunci modelul Process Communication® e pentru tine.

Cui i se adresează:

Modelul Process Communication® este util oricui lucrează cu oamenii:

managerilor;
mediatorilor;
agenţilor de vânzări;
comunicatorilor;
oamenilor de marketing;
profesorilor;
părinţilor;
psihologilor;
avocaţilor;
consultanţilor.

Ce câștig dacă urmez acest curs:

6 motive pentru care merită să-l faci

La sfârșitul cursului, vei putea să identifici cele șase tipuri de personalitate descrise de Taibi Kahler, precum și combinațiile acestora și vei ști cum să comunici adecvat cu fiecare dintre ele. Vei fi în stare:

să te faci înțeles chiar și de oamenii cu personalități diferite de a ta
să-ți motivezi mai bine colegii (pentru că vei ști care sunt adevăratele lor nevoi)
să-ți mulțumești cu mai multă ușurință șeful
să-ți explorezi punctele tari ale personalității tale și să le dezvolți
să-ți identifici tiparele comportamentele distructive și să tratezi cauza acestora
să prevezi și să previi comportamentele distructive ale altora

Vei fi o persoană mai plăcută de ceilalți și vei deveni cu timpul un fin observator și evaluator al oamenilor. În plus, o să ai ocazia să te distrezi aplicând acest model cu succes și bucurându-te de rezultatele lui.

Ce conține:

Vei avea ocazia să observi și să exersezi:

identificarea tipurilor de personalitate
interacțiunea cu fiecare tip
satisfacerea nevoilor psihologice ale fiecăruia
cum să-i ajuți pe ceilalți să evite comportamentele care duc la eșec.

Vei primi un profil detaliat al personalității tale și un manual de curs cu exerciții. Vei învăța care sunt cele șase tipuri de personalitate, iar pentru fiecare dintre ele vei afla:

modul în care percepe lumea
punctele tari și punctele slabe
canalele de comunicare potrivite
părțile personalității tale cărora le va răspunde cel mai bine
stilurile de management adecvate
principalele nevoi psihologice
mediul preferat
comportamentul repetitiv specific
felul în care răspunde la stres
mecanismele de eșec

Acest curs poate fi livrat și in-house (personalizat pentru o grupă de participanți din compania ta).

Date curs

Process Communication Model, Online

Process Communication Model in English by Magda Tabac, Online

Process Communication Model, Online, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Paul Olteanu, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Paul Olteanu, Online

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Andreea Rotaru, Bucuresti

Process Communication Model-trainer Costin Cadelcu, Bucuresti

Normal (2-3 zile)

Exec-Edu

Intermediar

Avansat

C-level

Certificare

national

Comunicare

Dezvoltare personala

Motivare

Dezvoltare Personala

Etichete

comunicare

dezvoltare

dezvoltare personala

oameni

provocari

stiluri de management

stress

Taibi Kahler

tiouri de personalitate

Curs Open/Deschis

Curs In House

Cine-i mai lider: Tom sau Jerry? Tu ce crezi?

editor — Thu, 26 Jun 2014 20:26:29 +0000

Cine-i mai lider: Tom sau Jerry? Tu ce crezi? editor Joi, 06/26/2014 - 22:26

In fiecare zi esti, cu sau fara voia ta fie Tom, fie Jerry! Ba sunt si zile in care esti si Tom si Jerry, in acelasi timp: intr-o cursa continua sa te indepartezi de ceva sau intr-o goana permanenta catre ceva.

Dar de ce un atelier despre ei? Pentru ca Tom si Jerry au o relatie, traiesc in comun, impart un spatiu. Cum de altfel facem toti. De drag, de voie, de nevoie. La job dar si acasa.

Care-i povestea cu Tom si Jerry?

- Fiecare are personalitate permanent provocata si definita de celalalt.

- Exista in contradictie si opozitie cu celalalt. Sunt intr-o drama ei doi. Sunt simpatici tare si la fel e si programul de dezvoltare personala si profesionala pe care vi-l propun in aceasta vara: Cine-i mai lider:Tom sau Jerry? Surpriza cine-l sustine!

- Tom si Jerry sunt personaje active si dinamice cu atentie mare in clipa de fata. Traiesc determinat si stiu ce vor si gasesc in fiecare episod resurse sa-si atinga scopul :) e ceva, asa-i? Prin provocarile pe care si le scornesc reciproc, si Tom si Jerry se aduc reciproc in acum. Fiecare il actualizeaza pe cel din fata sa. Il aduce in prezent. Traiesc foarte eficient si intens, Tom si Jerry!

- Vitalitatea relatiei depinde de natura coleziunii. Nu avem de-a face cu un soricel si o pisica oarecare. Ei doi au responsabilitati unul fata de celalalt. Teribil tin cont de celalalt. Asa se naste povestea. Ba chiar isi dau importanta unul altuia.

- Atentia intreaga pe care si-o acorda, le dau sens. Exista un Tom pentru ca exista un Jerry.

- Sunt necesari unul pentru altul, desi in opozitie, pentru ca vor lucruri opuse. Devin mai competitivi si mai destepti unul datorita celuilalt. Au idei din ce in ce mai bune si renunta indiferent de obstacole. Se intrec in lupta pentru confort si afectiune. Va suna cunoscut?

- Ei doi se asculta cu mare atentie. Iar ascultarea creeaza mesajul si implicit actiunea. Ascultarea influenteaza mesajul. Ceea ce fac este mereu in functie de celalalt. Isi ajusteaza mereu actiunile, nu si intentia. Obiectivul este acolo, strategia si tacticile sunt mereu adaptate cu atentie in functie de raspunsul, reactiile celuilalt.

- Tom si Jerry au roluri. Si nu le e frica sa imparta un scenariu desi sunt mereu intr-o situatie de risc. Provocari sunt la tot pasul.

Ne recunoastem atat in Tom, cat si in Jerry. Este un joc intre cei doi. Si ne distreaza sa-l privim pentru ca ii stim regulile. Ii privim cu placere pentru ca recunoastem premise esentiale despre ce inseamna sa fi om si modul in care noi ne comportam. Ne atrag atentia prin viul si asumatul in care fiecare reactioneaza la provocarile celuilalt, ale momentului. Ne amuzam cand unul dintre ei se intrece pe sine si pe celalalt si reactioneaza altfel decat ne asteptam. Ne place supriza.

Tom este important in viata lui Jerry iar Jerry este important in viata lui Tom.

Dar cine reuseste mai bine si de ce? Se maximizeaza unul fata de celalalt. Mereu este intrebarea: cine-i mai inventiv si mai iute? Hai sa vedem ce roluri imbracam fiecare si sa vedem cine suntem intr-adevar pentru cei care ne privesc. Si cine credem noi ca suntem pentru ceilalti. Suntem in functie de context

Dupa o serie de exercitii vei afla ce vrei, ce esti, ce ai nevoie si ce simti.

Acordam atentie noua si cui consideram de interes, ne ajustam comportamentul in functie de intentie, colaboram ca altfel nu vedem cum reusim, intram in situatii de risc pentru ca acolo e miza, aflam cum comunicam cu lumea in fel si chip.

Cine-i mai lider: Tom sau Jerry? este un program foarte serios si competitiv de 8 ore, plin de exercitii pentru deja lideri sau lideri in devenire, sau pentru buna intelegere a ta si a celuilalt. Rezultatul este ca iti dai seama ce ai de facut mai bine si mai bine pentru tine in rol de: Tom si Jerry. Afli, inveti, experimentezi ce stiu si ce fac bine liderii.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Provocari, (trans)formari si... Happy Endings Never End. Cu Carmen Iliescu

editor — Thu, 27 Feb 2014 22:22:23 +0000

Provocari, (trans)formari si... Happy Endings Never End. Cu Carmen Iliescu editor Joi, 02/27/2014 - 23:22

(Aceasta este continuarea interviului cu Carmen Iliescu publicat saptamana trecuta: Poveste de viata...in povesti)

Toate se intampla la timpul lor. Dar, cateodata timpul « se ia cu alte treburi » si uita sa mai faca lucrurile sa se intample. Asa ca trebuie ajutat putin :) O sa intelegeti spre final la ce ma refer. Saptamana aceasta Carmen Iliescu continua să povestească despre cum sunt iubirile din tinerete, provocarile de a fi un parinte divortat, (trans)formari si...Happy Endings Never End !

Despre Iubire şi Tinereţe – între himere şi realitate

Pe la cinci ani, mi-aduc aminte că m-am îndrăgostit prima oară. Simţeam asta foarte tare în mijlocul curţii pline de margarete, împreună cu mirosul de iarbă încălzită de soare şi imaginea băieţelului cu niste dungi albastre pe post de mustăţi- pe atunci, la grădiniţă, ne badijonau în fiecare dimineaţă cu albastru de metil în gât.

Nu trebuie să luaţi numărul următor foarte în serios, dar cred că m-am îndrăgostit de probabil 30-40 de ori, începând cu colegul de grădiniţă şi punând la socoteală pe muşchetarul D’Artagnan, Ilie Năstase în anii de glorie, primele iubiri ale adolescenţei – și fiecare pare că ar fi mereu prima şi ultima-, Robert Redford confundat cu Marele Gatsby şi invers, şi aşa mai departe. Realitatea şi imaginaţia sunt la fel de puternice mai ales când e vorba despre emoţii şi sentimente. Dar cred că trebuie menţionată diferenţa dintre îndrăgostirea de început, care e o transă, o biochimie şi o exaltare a imaginaţiei şi continuarea ei spre dragoste care aduce conştientizarea relaţiei, o potrivire a personalităţii, temperamentelor şi expresiei lor, la care mai trebuie adăugate valori comune. Iar când dragostea devine profundă, stabilă şi de durată, apare şi o identitate comună, o spiritualitate împărtăşită. Până acolo, insa, este o cale de parcurs. Toate la timpul lor…

Uneori nu avem suficientă claritate şi pricepere să ducem mai departe o relaţie, chiar bine începută. Cum povesteam, în vremurile de entuziasm şi visare de la începutul anilor ’90, m-am căsătorit şi am suprapus prea intens munca peste relaţia de cuplu. Neglijam relaţia personală şi am intrat într-o simbioză de competiţie, pierzând graniţele dintre firmă şi familie… Între timp s-a născut şi băiatul şi asta, de fapt, a cerut încă şi mai multă energie pe care nu ştiam cum să o administrăm între casă şi muncă. Iar "inevitabilul" s-a produs.. Atunci când familia s-a dizolvat eram furioasă şi tristă deopotrivă, dar peste ani am recăpătat perspectiva celor întâmplate şi am înţeles că răspunderea, atât în bine cât şi în rău, e întotdeauna a ambelor părţi.

Părinte divorţat, nu « mamă singură » [[{"fid":"1561","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"223","width":"300","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen si Alex copilarie","title":"Carmen si Alex copilarie","class":"media-element file-default"}}]]

Cred că trebuie văzută diferenţa între a fi un parinte divorţat şi a fi o mamă singură. Sunt mesaje diferite între formulările astea dar, din obişnuinţă şi grabă, lumea tinde să gândească în ultima variantă. Eu m-am considerat un părinte divorţat şi niciodată o mamă singură.

O să spun cuvinte puţine despre ce a urmat după separare şi divorţ. Străduința de a fi în cel mai bun mod posibil alături de băiatul meu Alex, atunci aflat chiar înainte de începerea primei clase, este doar o parte a ecuaţiei. Un părinte divorţat nu este doar părinte, ci rămâne, în continuare, o fiinţă fără pereche. Iar asta reprezinta ce-a de-a doua parte a ecuaţiei in care m-a ajutat mult ceea ce am învăţat când am început să mă ocup sistematic de dezvoltarea mea personală.

Revenind la statutul de mamă divorţată, cu toată onestitatea, recunosc că a fost greu. Mai întâi, a trebuit să învăț eu însămi despre «Nu », apoi să îmi învăţ copilul că «Nu » e un răspuns perfect posibil şi acceptabil. Este extrem de periculos să dai copilului compensaţii greşite pentru lipsa celuilalt părinte. A da şi a lua mită emoţională ar trebui interzis prin lege!

Alt lucru de o mare importanţă este să nu îţi minţi copilul în nicio circumstanţă, dar mai ales despre lipsa celuilalt părinte, pentru că nimic bun nu se poate construi pe minciună, mai ales un om…

O măsură a inteligenţei parentale este felul cum reuşeşti să transmiţi copilului realitatea, într-un mod potrivit minţii şi sufletului de la acea vârstă, adică fără sa răneşti, dar şi fără să prosteşti. Cred că unul din modurile cele mai blânde şi mai folositoare îl reprezintă poveştile: cele gata scrise, dacă ai norocul să semene cu situaţia respectivă sau cele inventate de tine. Trebuie să fii creativ, să re-inventezi lumea folosind doar atâtea comparaţii cât îi sunt copilului accesibile din experienţă. Nişte poveşti speciale trebuie spuse despre renunţări, pierderi, amânări… E nevoie de foarte multă răbdare, de încredere şi e foarte multă nevoie de respect. Nu poţi să faci aproape nimic fără astea. E la fel ca şi în lumea adulţilor… Şi, ca în orice altceva, buna măsura şi bunul simţ sunt de aur… De fapt, în adâncul nostru, ştim exact şi simţim când facem un lucru bun şi când facem rău. Trebuie doar să ne dăm un mic răgaz înainte de a trece la acţiune, poate doar câteva secunde în care să cumpănim cu mintea şi cu inima ce urmează să facem.

Eu am avut un noroc extraordinar pentru că şi mama mea şi-a dedicat întreaga energie pentru băiatul meu. Oriunde se află acum, când nu mai este împreună cu noi, sunt sigură că îmi împărtăşeşte mândria şi mulţumirea pentru ceea ce a devenit Alex. Ea a fost o figură parentală mai răbdătoare şi mai protectivă, eu a trebuit să fiu de multe ori mai aspră şi mai severă. Am avut mereu şi fericirea de a fi înconjuraţi de prietene şi prieteni admirabili. Cred că soarta a fost extrem de generoasă şi ne-a dat ocazia să întâlnim oameni deosebiţi a căror valoare este mereu în mine şi este şi în băiatul meu. Sper că am avut, măcar în parte, capacitatea de a le aduce şi eu bucurii acestor prieteni.

Dar legătura cu celălalt părinte nu poate fi pe de-a-ntregul suplinită. Părintele absent din casă trebuie să rămână prezent în viaţa copilului şi noi, părinții lui, am făcut cât de bine am putut în această privință. Apar obstacole emoționale și desigur (pre)judecăți care ne încearcă în acest fel de relații și, probabil, aș fi putut face mai bine…

[[{"fid":"1540","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"200","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Carmen_si_Alex","title":"Carmen Iliescu si Alex","class":"media-element file-default"}}]]

Câte pagini ar trebui să mai scriu, oare, pentru a povesti orele condensate, la propriu şi la figurat, pe care le petreceam cu fiul meu, a cărui copilărie şi adolescenţă au fost impregnate de tot ceea ce eu învăţam… grija mea de a-l face să iubească cititul cărţilor tipărite, plăcerea de a asculta muzică clasică într-o lume în care jocurile pe calculator şi sonorităţile electronice sunt la putere… excursiile în afara ţării, care să îi deschidă orizontul şi să îi înalţe aspiraţiile spre valori înalte, ale unor societăţi mai vechi şi mai puţin zbuciumate decât a noastră..

Alex are norocul, dar şi meritul, de a trăi acum în Scoţia. Este încă student dar este un tânăr adult de care suntem foarte mândri, cu adevărat.

A fost o schimbare de perspectivă când, acum câteva luni în urmă, felicitându-l pe el de ziua sa de nastere, am realizat că şi eu împlineam 20 de ani de a fi mamă. Şi, tocmai de asta, am realizat că a fi părinte înseamnă şi a da încontinuu libertate copilului spre propria viaţă.

Ce m-a (trans)format

Scriam mai înainte despre cealaltă faţă a medaliei, atunci când eşti părinte divorţat. Eram în acelaşi timp, o femeie fără pereche şi ambivalenţa acestei sintagme avea, desigur, şi partea ei nefericită. Erau grele sărbătorile, mai ales, când în jurul meu erau în general cupluri iar eu, singură. Adevărul gol-goluţ e că o femeie divorţată, cu copil şi mamă pensionară la activ, oricât ar fi de fermecătoare, inteligentă şi descurcăreaţă, nu are multe şanse, mai ales la 40 de ani. Paleta se prezenta cam aşa : bărbaţii serioşi şi de vârstă apropiată erau căsătoriţi frumos la casa lor, apoi cei mai tineri nu erau în aria mea de interes, iar cei mai avansaţi în vârstă ori preferau doamne (mult) mai tinere, chiar dacă temporar, ori nu mai vroiau nimic. Deci, pentru categoria şi situaţia mea, oferta era cel mult de divertisment, antrenament, dar nu angajament. Aşa că, observând că nu pot face ceva bun împreună cu cineva, m-am hotarat să fac ceva bun pentru mine însămi. Citeam mult, mergeam la concerte, călătoream…

Dupa 2000 începuse trendul de succes al cursurilor de dezvoltare personală. Făceam treabă în bucătarie într-o dimineaţă de sâmbătă şi radioul mergea pe un post local, aşa, ca un fundal îndepărtat. De fapt, de obicei ascultam muzica la un CD Player dar uneori, foarte rar, şi radioul. Aparatul era exilat pe un raft din cămară şi funcţiona de acolo. Auzeam nişte vorbe ieşind printre borcane şi strecurându-se prin uşa întredeschisă către urechile mele. Cred că ineditul ideilor mi-a atras atenţia şi am început să desluşesc repetitiv două noţiuni fascinante «analiză tranzacţională » şi « programare neuro-lingvistică ». Era vorba despre un workshop susţinut de Julie Hay
[[{"fid":"1547","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"252","width":"250","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen_Iliescu_Julie_Hay","title":"Carmen Iliescu si Julie Hay","class":"media-element file-default"}}]]şi care se ţinea chiar în dimineaţa aceea!... Iar cum eu sunt genul care ia hotărâri rapide, am lăsat totul baltă şi în următoarea oră intram pe o direcţie care urma să îmi definească următorii 10 ani și, probabil, viața mea în continuare. Când am ascultat-o prima oară pe Julie Hay am simţit cum mi se luminează capul, iar mintea mea torcea ca un pisoi căzut pe spate de plăcere. Altfel, era din nou un domeniu despre care marea majoritate credea că e vreo sectă… mai trăisem eu asta cu ISO şi ştiam că intuiţia nu mă înşeală, am decis că este ceea ce trebuie să urmez. Pe atunci, foarte tineri şi ei, Cătălin Zaharia şi Andy Szekely, au fost cei de la care am învăţat şi cu care am colaborat. Am organizat cu Andy la primul lui Boot Camp, am continuat formarea NLP şi am lucrat cu Cătălin până am plecat din România cât și după aceea. Colaborarea cu Cătălin există și acum, lucrul prin internet este posibil chiar și pentru coaching sau mentoring, pentru cine preferă sau acceptă acest mod de comunicare.

Am început formările de analiză tranzacţională şi prima calificare în NLP in 2002. Am intrat într-un proces de auto-cunoaştere şi modelare, mi-am dezvoltat tot mai mult propriile abilităţi de gândire şi mi-am educat percepţiile, am devenit o persoană tot mai conştientă şi mai stăpână pe propria viaţă. Am integrat strategii şi tehnici extraordinare de comunicare în nenumărate training-uri şi workshop-uri, am urmat studii universitare de psihologie şi am parcurs, prin Mind Master, certificări internaţionale pentru DeBono Thinking Systems şi excelenta curriculă de formare în coaching şi psihoterapie NLP a Austrian Training Centre. Pur şi simplu, am fost o norocoasă cu radio în cămară, căci vorba poveştii… dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

În următoarea decadă, cât timp mi-am dezvoltat noua ocupaţie, am fost şi foarte eficientă în consultanţă pentru IMM-uri, reuşind să ofer consiliere pentru solicitarea şi implementarea de finanţări guvernamentale şi europene într-un număr de peste 10 firme. Finanţările se ofereau pentru introducerea de sisteme de management al calităţii şi de securitate, și aproximez că în total am facilitat accesul la peste un million de euro. E mult, e puţin, nu putem fi siguri, dar cel mai important pentru mine în acea perioadă a fost faptul că reuşeam, în primul rând, să pun managerii în poziţia de a crede în succes.

Cred că, după atât de multe ocupaţii şi experienţe profesionale, orientarea către dezvoltare organizaţionala şi resurse umane, psihologia pe căile AT si NLP, rămân pentru mine cea mai iubită parte a carierei mele. Aveam deja la activ o experienţă extinsă de lucru cu oamenii- am făcut odată un calcul sumar şi probabil că sunt mai mult de 2000 de persoane cu care am interacţionat profesional. Un patrimoniu la care ţin imens, o bogăţie.

Studiile de psihologie, cursurile de AT, de învăţare experienţială, formarea profesională pentru coaching şi terapie cu NLP, toate au dat un sens mai profund asupra practicii mele trecute şi au eliberat în mine un potenţial valoros pentru viitor.

Când doamna Iubire s-a lăsat, în sfârşit, convinsă!

Trecuseră aproape 20 de ani din mijlocul vieţii, băiatul şi mama erau priorităţile mele iar munca era dominanta mea. Încă nu reuşisem să mă pun iar într-o relaţie normală şi fericită de cuplu… Eram în perioada când ne-am mutat în Bucureşti, băiatul intrase la liceul Lazăr, eu colaboram permanent la Mind Master. Aveam ocazia să îmi folosesc extraordinar mintea şi mediul era foarte motivant. Părea că atunci era momentul să mă ocup mai mult şi de mine insămi, de rotunjirea vieţii personale. Provocarea era mare, căci trecusem de 45 de ani şi aveam o familie cu un fiu minor şi o mamă pensionară. Cum spuneam, nu eram tocmai partida cea mai atractivă şi am realizat că nu mai eram deloc în postura florii la care urmează să vină în vizită albina… iar în jur, abundenţă de trântori. Aşadar, trebuia trecut de la aşteptare la acţiune şi trebuia depus efort. Desigur că acum aş şti să o fac mult mai bine, ca tot păţitul care devine priceput. Dar secretul trecerii de la teorie la practică este să ştii să îţi defineşti graniţele faţă de riscuri, să accepţi că, mai ales pe tărâm sentimental, preţurile plătite pot fi usturătoare chiar şi atunci când sunt mici.

[[{"fid":"1542","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"200","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Carmensi_Dan","title":"Carmen Iliescu si Dan Nicolau","class":"media-element file-default"}}]]Aşa că, la o vârstă în care părinţii noştri începeau să se gândească la pensie, eu am continuat să îmi caut, cu din ce în ce mai bună ştiinţă, omul împreună cu care să trăiesc cu bucurie şi pricepere viaţa. Ştiam că, într-o ordine diferită de cea de la prima tinereţe, era nevoie de seducţia mintii şi de împărtăşirea valorilor, preferinţelor, gusturilor în multe direcţii. Şi am avut noroc, amândoi, eu şi Dan. Soţul meu acum spune că m-a salvat de la sinuciderea cu seminţe de dovleac pentru că, atunci când am vorbit prima oară pe Skype tocmai consumasem compulsiv o cantitate prea mare din celebrele miezuri. După aproape un an de la întâlnirea virtuala şi multe altele petrecute la capătul unor zboruri prin şi peste Europa, am hotărât că e mai bine să trăim pe acelasi fus orar şi m-am mutat în Anglia. În acelaşi an, fiul meu a fost acceptat să urmeze studii universitare de drept englez şi internaţional în Scoţia, prin merite personale după o şcoală de vară şi patru examene dificile, chiar dacă nu avea încă liceul terminat.

Dan Nicolau, soţul meu, emigrase din ţară pe vremea când eu făceam primele firme. A avut un traseu internaţional de succes ca cercetător şi profesor, ocupaţie în care adesea oamenii se mută într-un nou şi îndepărtat loc pentru că sunt invitaţi la o universitate mai importantă. Aşa că am lăsat acum un an în urmă Regatul Unit, pentru care continui să am un loc special în inimă, şi am venit în Montreal, Canada. [[{"fid":"1544","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"164","width":"150","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen_si_Dan_vacanta","title":"Carmen si Dan in vacanta","class":"media-element file-default"}}]]

Toţi cei care ne-au cunoscut împreună, pe mine si pe Dan, nu pot să creadă că avem doar cinci ani de cuplu şi ce se vede dinafară este de multe ori încă şi mai bun înăuntrul căsătoriei. Noi nu suntem de părererea să ne iubim ca în prima zi. Noi iubim ca în a 2000–a zi. Şi, deşi nu am avut o lună de miere în sensul tradiţional, avem ani de miere în sensul nostru cel mai personal.

Fericirea e greu de descris, mai ales din cauza clişeelor în care a tot fost pusă… Aşa că pot doar să o las înăuntru şi să garantez că există, trebuie căutată de fiecare după propria formă şi asemănare.

Şi... interviul (în loc de concluzii) :

L.P. : Ce face Carmen Iliescu în prezent?

C.I. : Continui să lucrez over internet pentru firma de cercetare în bio-nanoinginerie pe care am fondat-o în Anglia, management de proiect şi operaţiuni. Călătorim (eu şi soţul meu) mult şi purtăm lungi conversaţii (taifasul e una din cele mai mari plăceri ale noastre), avem prieteni noi şi interesanţi, situaţii şi probleme de rezolvat ca toată lumea, avem o pisică, desigur inteligentă şi iubitoare, de la care am învăţat câteva tehnici de empatizare şi comunicare extrem de preţioase. Râdem în fiecare zi, pentru că orice e important poate fi tratat cu un zambet. Începând cu noi înşine. Ne gândim cum, peste mulţi ani, de la bio-nanotehnologie şi NLP psihoterapie (şi ea, o biotehnologie) o să glisăm spre o fabrică de jucării din lemn şi o să scriem poveşti pentru copii… Poate că ideea asta se poate metamorfoza şi într-un portal pentru oameni maturi, oferind ghidare pentru cei care își caută perechea. Separat de planurile astea, împreună cu prietena Doina Filipescu de care vă spuneam mai la început, avem în lucru o carte despre emoţii, cu povești și multe exerciții, sub paradigma NLP. Sper să o citiţi cu folos şi plăcere în vara asta.

În fiecare zi am câteva clipe în care mă gândesc cu recunoştinţă la întămplări şi oameni din viaţa mea. La binefacerea de a fi sănătoşi. Continui să îmi vindec sentimente, amintiri, să îmi netezesc sufletul, să îmi sporesc mintea…Pun câte un gând bun pentru copiii noştri.

Şi, cum starea mea fundamentala este zâmbitoare, simt şi ştiu că, indiferent de câte încercări au fost de trecut, am mers mai departe doar păstrând sufletul plin de speranţă, mintea liniştită şi inima plină de bunăvoinţă. Ceea ce şi doresc fiecăruia dintre voi.

L .P. : Dacă ar fi să faci ceva diferit, ce ai face şi de ce ?

C.I.: Aş face de la început o meserie din mai multă pasiune, o căsătorie din mai multă dragoste, un copil cu doi părinţi permanenţi, o viaţă mai înţeleaptă, mai puţină reacţie şi mai multă reflecţie, mai puţină luptă pentru dreptate şi mai multă căutare a liniştii, şi, probabil, toate astea ar însemna să fac mai puţin, pentru că, aşa cum bine spunea cineva, Less is more…

L.P. : Există iubire adevărată ?

C.I. :Pentru cine? Adevărul are nevoie de referenţial. Aşa că, dacă e să începi cu ceva, trebuie să începi să lucrezi la propria definiţie pentru iubire. După aceea este căutarea şi găsirea, potrivirea, bucuria, fericirea… Dacă.

L.P. : Viaţa înseamnă…

C.I. : ... singurul lucru pe care îl avem cu adevărat.

L.P. : Iar rolul omului pe Pământ ?

C.I. : Să-şi caute fericirea fără să foloseasca pe nimeni.

L.P. : Ce a reprezentat şi reprezintă « simţul umorului » în viaţa şi personalitatea ta?

C.I. : Al şaselea simţ.

L.P. : In interviu am folosit peste 5000 de cuvinte. Ai putea la final sa imi rezumi, te rog, în maxim

50 de cuvinte « povestea vieţii tale » :

[[{"fid":"1545","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen Iliescu Nicolau","title":"Carmen Iliescu Nicolau","class":"media-element file-default"}}]]

C.I. :Născută zâmbind. Copilărie fericită. Vicii timpurii. O comunistă. Pardon, capitalistă. Ambiguitate. Învăţat. Râsu’-plansu’. Muncă pe săturate. Învăţat. Copil. Deşteptăciuni turnate în cap cu tona. Nişte bani şi nişte ani. Târziu. Sărbători singură. Săturat. Învăţat. Căutat. Găsit. Învăţat. Fericită. To be continued!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

analiza tranzactionala

psihologie

dezvoltare personala

bio-nanoingierie

Autor

743

21 DE SFATURI PENTRU NOII ANGAJAȚI (III)

editor — Fri, 06 Dec 2013 21:41:46 +0000

21 DE SFATURI PENTRU NOII ANGAJAȚI (III) editor Vin, 12/06/2013 - 22:41

Felicitări! Tocmai ți-ai găsit un nou loc de muncă. Bucuros, dar poate și un pic speriat? E absolut firesc, necunoscutul reprezintă o adevărată provocare, nu există prea multă predictibilitate în zona aceasta. Dar, din fericire, există... soluții - nu puține la număr - prin care poți să contracarezi imprevizibilul, să domini necunoscutul și să pornești cu dreptul în noua ta aventura profesională. Știi cum se spune: Lucrul bine început este pe jumătate făcut. Așa că mai jos găsești 21 de reguli pentru un început de bun augur:

Citeste prima parte a articolului aici!

Citeste partea a doua a articolului doua aici!

15. Fii ambițios, dar cu picioarele pe pământ

Ești nou-venit, plin de energie, speranță, visuri. Probabil dornic să te afirmi cât mai repede și să realizezi o contribuție imediată în cadrul organizației. Nu e nimic rău în asta, dimpotrivă, persoanele entuziaste sunt întotdeauna binevenite într-o echipă. Încrederea în sine și asertivitatea reprezintă, fără îndoială, un atu pentru un angajat nou. Totuși, ai grijă să nu mergi prea departe în încercarea de a-ți impune propriile opinii și valori și de a schimba mediul de lucru după placul tău.

Atunci când vii din exterior, cu o perspectivă proaspătă, s-ar putea să consideri că anumite lucruri nu funcționează cum ar trebui și, prin urmare, au nevoie de ceva modificări. Chiar dacă intențiile tale sunt bune, nu te gândi însă la schimbări din prima clipă. Nu fi rebel fără cauză. Ai răbdare și străduiește-te mai intâi să înțelegi de ce lucrurile sunt așa cum sunt, cercetează cauzele profunde și contextul lor istoric. Evită să pari arogant, încearcă să dovedești mai degrabă înțelepciune. Este foarte bine să vii cu sugestii, propuneri, idei și soluții noi și interesante. În același timp însă, respectă ceea ce s-a realizat înainte și racordează-ți întotdeauna inițiativele la cultura organizației.

16. Dedică-te... Clientului

Misiunea fundamentală a unei companii este aceea de a-și servi clienții. Reține așadar că și tu lucrezi pentru Client. Așa că documentează-te temeinic despre baza de clienți a organizației. Încearcă să înțelegi ce anume îi atrage pe clienți la produsele/serviciile companiei, ce îi ține menține loiali sau, dimpotrivă, ce îi determină să se orienteze către concurență? Rămâi mereu conectat la nevoile și dorințele clientului și munca ta va dobândi cu adevărat sens: vei deveni mai eficient, mai creativ, vei livra servicii mai bune și vei câștiga un sentiment de putere personală.

17. Nu fugi de riscuri

Primele zile, primele experiențe sunt întotdeauna mai mult sau mai puțin stresante. Dar nu lasă anxietatea să stea în calea obiectivelor tale. Transformă stresul în energie pozitivă. Grijile sunt contra-productive, mult mai înțelept este să îți asumi riscuri. Firește, prin risc nu înțelegem aici sporturi extreme, vorbim despre acel tip de risc pe care îl implică orice activitate, orice întreprindere nouă. Riscul la care ne referim este sinonim cu oportunitățile singulare care nu trebuie ratate. Să nu spui niciodată "Sunt prea tânăr sau prea bătrân, am prea puțină experiență sau sunt supra-calificat, sunt prea neînsemnat, prea speriat sau nu sunt destul de pregătit". Marele jucător de hochei canadian, Wayne Gretzky, spunea : "Ratezi 100 % din loviturile pe care nu le execuți."

18. Atacă obiectivele mari în pași mărunți

Un alt mod de a scapă de anxietatea unui nou început și de a ne crește eficiența la lucru este demersul pas cu pas. Dacă îți dorești un început de carieră de bun augur și pentru a nu te simți copleșit de sarcini, împarte obiectivele mari în obiective mai mici, lesne de gestionat. Nici prea usor, nici prea dificil de atins , dar suficient de „provocatoare” pentru a-ți menține motivația la cote ridicate. Pașii mici facilitează progresul și îți oferă un sentiment de împlinire pe măsură ce te apropii de realizarea scopului mare. Și mai ai vedere un lucru: orice obiectiv, ca să-și merite numele, i.e. să fie dus la bun sfârșit, trebuie să fie un obiectiv „deștept”, adică SMART: Specific (definește exact ceea ce vrei să obții), Măsurabil (să fii în măsură să răspunzi la întrebări tipul „cât de mult, de cât de des?”), Realizabil (am cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face acest lucru?), Realist sau Relevant (merită să facem acest lucru, este momentul potrivit, răspunde nevoilor noastre?) și Temporal (stabilește-ți un termen-limită, un pic de presiune nu strică nimănui, mai crește nivelul de adrenalină).

19. Concentrează-te pe a dărui înainte de a primi

În viață, cele mai bune lucruri nu vin fără efort. Cu cât depui mai mult efort în munca ta, cu atât mai mare va fi răsplata – și satisfacția. Vrei o mărire de salariu, un bonus, o promovare sau proiecte/misiuni mai interesante? Trebuie să dovedești mai întâi ce poți. Mai cu seamă atunci când ești nou la locul de muncă și nimeni nu-ți știe valoarea. Dacă dorești să reușești, în carieră și nu numai, nu aștepta să-ți pice mana din cer. Treci la acțiune! Ia-ți propriul destin profesional în mâini. Nu aștepta să ți se dea, dă tu primul și atunci te vei simți util și vei câștiga stimă de sine.

20. Respectă echilibrul muncă-viață personală

Atunci când suntem implicați într-o activitate nouă, cea mai mare parte din energia noastră se duce către acumularea de cunoștințe și deprinderea de abilități. Este absolut firesc să te concentrezi intens la lucru în primele luni de la angajare. În același timp însă, ai grijă să nu ignori celelalte priorități din viața ta – sănătatea, familia, prietenii, pasiunile. Dacă nu reușești să asiguri un echilibru între toate sferele vieții tale ta, atunci îți va fi greu să-ți păstrezi mintea limpede și să te concentrezi în mod adecvat pe latura profesională. Vestea bună este că ai în angajatorul tău un partener de încredere care te poate sprijini în dobândirea acestei stări de echilibru prin programele de asistență a angajaților.

21. Gândește pozitiv

Angajații entry-level se pot simți oarecum descurajați pentru că trebuie să înceapă de jos. Alungă-ți grijile: până la urmă, viața este o călătorie, nu o destinație. Și, indiferent de provocările care ți se aștern în față, vei reuși să învingi cu atitudinea corectă.

Ține minte cinci principii verificate în practică:

• Orice lucru care merită făcut merită făcut bine.

• Munca ta înseamnă mai mult decât un fluturaș de salariu.

• Vei obține din munca ta atât cât ești dispus să investești în ea.

• Alegerile mici pot avea un impact mare.

• Abilitățile necesare succesului se pot învăța.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

Satisfactie profesionala garantata in 10 pasi

Clementine — Sat, 29 Jun 2013 07:20:36 +0000

Satisfactie profesionala garantata in 10 pasi Clementine Sâm, 06/29/2013 - 09:20

Satisfacția profesională este unul dintre conceptele cele mai analizate în domeniul muncii și al psihologiei organizaționale. Satisfacția individului la locul de muncă a fost asociată cu performanța, productivitatea, motivația, absenteismul, sănătatea și bunăstarea psihică/fizică. Este în general acceptat faptul că mediul de lucru poate avea o influență majoră asupra stării emoționale a unei persoane, cu atât mai mult atunci când oamenii ajung să se identifice cu profesia lor (cum ar fi cazul unui profesor, medic, avocat sau inginer) - sau cu organizația lor. Fie că percepem munca noastra ca pe o simplă slujbă, ca pe o carieră sau ca pe o profesie, nu putem nega faptul că activitatea pe care o desfășurăm la serviciu reprezintă o parte din noi înșine, o parte din viața noastră. O mare parte din viața noastră, având în vedere că cei mai mulți dintre noi petrecem mai mult de jumătate din zi la locul de muncă.

Satisfacția profesională este, prin urmare, o componentă esențială pentru o viață împlinită. Din păcate însă, statisticile arată că oamenii sunt din ce în ce mai puțin mulțumiți de viața lor profesională - mai mult de jumătate se încadrează în această categorie. Sentimentul de nemulțumire este larg răspândit în rândul angajaților, indiferent de vârstă și de nivelul veniturilor. Poate că acest lucru nu ne va suprinde într-o lume a schimbării, provocării și incertitudinii. Dar, atunci când circumstanțele exterioare ne sunt potrivnice, avem propriile resurse interne pe care ne putem bizui. Ține minte că, în cele din urmă, satisfacția profesională depinde de tine. Îți propunem în continuare 10 ponturi pentru o viață profesională fericită.

1. Cunoaște-te pe tine însuți

Definește și scrie declarația de misiune personală. Întreabă-te cine ești și unde te afli acum, unde îți dorești să fii în viitor și ce valori te călăuzesc în viață. Ce fel de activități te atrag? Ce fel de muncă te imaginezi făcând?

Efectuează o auto-evaluare. Stabilește care îți sunt punctele-forte. Analizează realizările din trecut, din timpul școlii sau de la fostul locul de muncă, în scopul de a-ți identifica abilitățile. Gândește-te la lucrurile pe care îți place să le faci în timpul liber – hobby-uri, activități culturale, implicare în comunitate. Crezi că ai putea transforma una dintre acestea într-o carieră?

Apoi, este important să ai o înțelegere clară a așteptărilor tale de la un loc de muncă. Pentru că în muncă, la fel ca și în viață, satisfacția depinde foarte mult de așteptări. Așa că merită să te întrebi ce contează cel mai mult la un job pentru tine. Tipul de muncă, siguranța locului de muncă, reputația companiei, oportunitățile de avansare, colegi buni, salarii, beneficii, program?

2. Apelează la sfatul unui consilier în carieră

Nimeni nu te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți. Dar, uneori, o perspectivă din afară îți poate deschide ochii spre lucruri pe care nici nu le-ai gândit înainte. Și cum ai putea știi cât de bun ești dacă nu ai un punct de referință? Poți descoperi puterea care zace în tine cu ajutorul unui expert în consilierea de carieră. Un consilier în carieră te ajută să desoperiă calea către jobul tău de vis. Un specialist în consiliere va efectua o evaluare aprofundată a abilităților, intereselor, valorilor și obiectivelor tale. Va verifica nivelul de aptitudini corespunzător unui anumit job și îți va face cunoscute oportunitățile care există pentru tine pe piață. Consilierul în carieră îți va arăta calea și te va încuraja să crești în direcția respectivă.

Un consilier de carieră te poate ajuta, de asemenea, să depășești cu succes cele mai dificile condiții de muncă sau un proces de tranziție în carieră. Consilierea în carieră te echipează cu instrumentele potrivite pentru a face față schimbărilor și provocărilor profesionale și a le transforma în avantaj. Te ajută să capeți încredere în forțele proprii, îți oferă un mai bun echilibru muncă-viață personală și o viziune luminoasă asupra viitorului.

3. Pune-ți întrebarea "de ce muncesc?"

"De ce?" În general, oamenii au un mare sentiment de satisfacție atunci când știu răspunsul la întrebarea "De ce?" Gândește-te, așadar, la ce anume te motivează și te inspiră, ce te face să mergi înainte.

De exemplu, dacă privești munca ta ca pe un simplu job, înseamnă că factorul de motivare este reprezentat de recompensele financiare. În acest caz, banii sunt mai importanți decât natura muncii și, în situația în care ți se va ivi un loc de muncă mai bine plătit, nu vei sta pe gânduri să accepți oferta.

Dacă, în schimb, îți vezi activitatea profesională din perspectiva unei cariere, ești mai degrabă interesat de posibilitățile de avansare. Și locul de muncă actual ar putea fi doar o treaptă pe scara carierei. Titlurile și onorurile sunt, în acest caz, măsura succesului.

În sfarsit, atunci când se întâmplă ca jobul tău să coincidă cu adevărata chemare, sentimentul de împlinire vine din munca în sine. Munca ta este vocația ta, o activitate cu valoare în sine, realizată pentru sine, mai degrabă decât pentru beneficii materiale sau avansare în carieră.

Reține că toate aceste trei abordări sunt la fel de îndreptățite. Banii sunt importanți ca mijloc de îndeplinire a nevoilor și valorilor noastre. Titlurile au și ele însemnătatea lor, deoarece transmit autoritate și constituie un avantaj în obținerea unui nou loc de muncă. Esența este să îți stabilești prioritățile. Dacă știi cu adevărat ceea ce vrei de la jobul tău vei putea să îți atingi mai repede obiectivele și să fii mulțumit din punct de vedere profesional.

4. Formulează așteptări realiste

Nimic nu este perfect, dar nimic nu ne oprește să tindem spre perfecțiune. În muncă, la fel ca și în viață, satisfacție 100% este un mit. Chiar și cele mai bune joburi au inconvenientele lor. Satisfacția depinde de cum știi să gestionezi compromisurile. După cum spuneam mai sus, este important să îți cunoști prioritățile și să te concentrezi să dai ce ai mai bun din tine. Este bine să distingi între tipul activității și toate celelalte aspecte exterioare (condiții de muncă, salarizare, siguranța locului de muncă etc). Dacă nu ești mulțumit de tipul de muncă pe care o faci, atunci ar trebui să ai în vedere o schimbare de carieră. Dacă ceea ce te deranjează sunt condițiile de lucru, ai posibilitatea de a negocia situația cu managerul tău sau poți alege altă companie.

Oricare îți va fi hotărârea, amintește-ți: cariera ta este în primul rând responsabilitatea ta. Satisfacția vine atunci când ai inițiativă. Și, chiar dacă lucrurile nu merg întotdeauna strună, nu trebuie să pierzi niciodată din vedere obiectivele mari. Obstacolele sunt parte a progresului.

5. Creează noi provocări

Teoria fluxului (Csikszentmihalyi) spune că ar trebui să existe un echilibru între nivelul abilităților unui individ și nivelul de provocare profesională. Abilitățile necorespunzătoare vor provoca anxietate, în timp ce un grad de provocare inadecvat va duce la plictiseală. Presupunând că nivelul abilităților tale este unul de vârf, ar trebui să te concentrezi pe asumarea de noi responsabilități care să îți ofere un sentiment de control și să-ți întărească încrederea. Atunci când te simți plictisit la lucru, e timpul să-ți îndrepți privirea spre noi orizonturi.

O idee bună ar fi să discuți cu managerul tău despre oportunități de carieră laterale și despre training inter-funcțional. Mutările laterale te ajută să descoperi care este cel mai potrivit job pentru pentru aptitudinile și obiectivele tale, îți furnizează experiență pentru viitoarele locuri de muncă și, nu în ultimul rând, îți dezvoltă spiritul de echipă. Ori de câte ori compania lansează un proiect nou, fii pregătit să te oferi voluntar pentru echipa de proiect. Valorifică toate oportunitățile de formare și dezvoltare profesională, asumă-ți responsabilități din ce în ce mai mari și menține-ți standardele la un nivel înalt.

6. Cultivă relația cu angajatorul

Munca actuală va căpăta un nou sens atunci când vei ajunge să înțelegi misiunea și obiectivele generale ale organizației din care faci parte. Vei avea un puternic sentiment de satisfacție atunci când vei fi cunoscut valoarea contribuției tale la binele comun al companiei. Dacă vrei să te simți ca un adevărat membru contributor, participă ca voluntar la o misiune specială. Astfel, îi vei dovedi angajatorului că “îți pasă” și vei reuși, totodată, să îți descoperi abilități și puncte-forte de care poate nu erai conștient până acum. Munca ta de voluntariat poate include, de asemenea, și mentoratul: sprijinul profesional acordat unui coleg, unui nou membru al echipei sau unui stagiar. Munca este un sport de echipă și a-i ajuta pe alții să reușească generează o deosebită satisfacție personală.

Depune mereu eforturi pentru a îmbunătăți perfomanțele organizației. Ori de câte ori vei descoperi un nou mod de a face lucrurile, o idee de creștere a productivității și profitabilității companiei, comunică informația părților interesate. Gândește-te că tot ceea ce faci pentru echipa ta faci pentru tine. Creezi în jurul tău un mediu productiv, iar un mediu productiv îți va face viața mai ușoară.

7. Solicită feedback

De multe ori, trudești din greu la proiecte complexe și investești timp și energie într-o multitudine de sarcini. Dar știi tu oare dacă munca ta într-adevăr adaugă valoare organizației? Cum poți fi sigur că eforturile tale nu sunt irosite? Oare faci lucrurile cum trebuie? Este ceva ce ai putea face mai bine? Poate că există un comportament care are nevoie de consolidare, pentru a te ajuta să crești eficiența muncii tale.

Deci, cum ajungi să conștientizezi nevoile individuale de dezvoltare profesională? Răspunsul este simplu. Prin feedback. Feedbackul îți permite să afli dacă activitatea ta prezentă coincide cu ce ți-ai propus să faci. Satisfacția profesională apare atunci când acțiunile tale sunt în conformitate cu obiectivele tale. O modalitate foarte bună de a-ți evalua punctele-forte și nivelul de performanță este feedbackul la 360 de grade. Feedbackul multi-sursă este o metodă testată de îmbunătățire a productivității, a motivației și a niveluluii de satisfacția profesională.

8. Organizează-ți munca

Într-o lume dominată de multitasking, în care atenția ne este din ce în ce mai solicitată, spiritul de organizare devine esențial. Prin urmare, alcătuiește-ți o listă de sarcini prioritare de finalizat până la sfârșitul săptămânii în curs. Apoi planifică ce trebuie realizat în fiecare zi pentru a îndeplini obiectivele săptămânale. Ca să eviți rutina, alternează sarcinile care îți fac plăcere cu cele mai puțin agreabile. Și, pentru a te asigura că progresezi în direcția corectă, trasmite săptămânal statutul proiectelor la care lucrezi managerului/părților interesate. La fiecare pas solicită feedback pentru a rămâne pe calea cea bună.

Stabilirea unor obiective mici va facilita împlinirea obiectivelor mai mari. În loc să te lupți cu o sarcină uriașă, e mai simplu să o împarți în tranșe mici, ușor de gestionat. Pașii mărunți îți dau timp să te adaptezi, să înveți și să elaborezi strategii. Îndeplinirea obiectivelor zilnice sau săptămânale îți va oferi un sentiment de realizare și progres.

9. Cultivă-ți pasiunile

Dacă simți că munca ta devine prea grea, prea stresantă sau prea repetitivă, e vremea să te relaxezi. Găsește timp pentru activitățile care te delectează cel mai mult. Hrănește-ți vechile hobby-uri, pasiuni sau încearcă o experiență inedită, ceva la care ai visat mereu. Aceste initiațive nu numai că te vor elibera de stresul unei zile de muncă, ci, mai mult, vor naște în tine idei noi de carieră.

În cazul în care nu ai încă posibilitatea schimbării jobului, e bine să privești locul de muncă actual ca pe un mijloc temporar de a câștiga bani, bani necesari pentru realizarea viselor tale. Valorifică timpul liber construind planuri pentru jobul viitor sau pentru o activitate liber-profesionistă. Și nu te înceta niciodată să faci ceea îti place cu adevărat. Ceea ce îți place să faci exprimă ceea ce ești.

10. Construiește-ți o rețea personală

În ziua de astăzi, networkingul face diferența. Oportunitățile înfloresc atunci când oamenii se întâlnesc. Networking înseamnă a construi relații cu beneficii reciproce pentru părțile implicate. Concentrează-ți energia înspre a dezvolta relații solide cu membrii echipei tale și cu alte persoane din cadrul organizației sau din domeniul tău de activitate. Networkingul reprezintă o mare șansă de a face schimb de idei, cunoștințe și experiență și conferă un nou sens vieții tale profesionale.

În mediul de afaceri actual, cultivarea unui rețele personale este crucială pentru succesul pe termen lung. Piața locurilor de muncă se schimbă rapid, așa că trebuie să fii cu ochii-n patru pe oportunități și să profiți din plin de ele atunci când îți apar în cale. O rețea personală puternică te ține la curent cu tendințele industriei și îți îmbunătățește vizibilitatea într-o piață competitivă. Rețeaua ta de contacte te poate ajuta să obții locul de muncă mult visat mai devreme decât ai fi gândit. Satisfacția vine din conectarea la sanșă.