stiluri de invatare

Există cu adevărat “stiluri de învăţare preferate”?

Andreea R — Mon, 25 Jan 2016 08:54:31 +0000

Există cu adevărat “stiluri de învăţare preferate”? Andreea R Lun, 01/25/2016 - 09:54

La majoritatea cursurilor despre predare, training sau vorbit în public ni se spune că oamenii au stiluri diferite de învăţare – unii preferă să primească informaţiile pe cale vizuală, alţii să le asculte, iar alţii să le experimenteze “cu mâna lor” (modelul VAK – Vizual/Auditiv/Kinestezic). Încă din anii 1980 există o vastă literatură pe această temă, iar sondajele de opinie efectuate pe profesori din diverse colţuri ale lumii au arătat că până la 93% dintre aceştia consideră că elevii gândesc şi învaţă diferit în funcţie de care emisferă a creierului lor este “dominantă”.

Recunosc că niciodată nu am reuşit să identific cu precizie care este stilul meu favorit, deoarece am constatat că uneori prefer să citesc şi să subliniez anumite lucruri, alteori îmi place să le aud explicate de cineva sau să le privesc într-un documentar, şi aşa mai departe. Aşa că, atunci când am citit că neuroştiinţele au început să încadreze teoria stilurilor de învăţare diferite la categoria “mituri despre creier”, alături de cel al emisferelor cerebrale preponderent creative sau logice şi de cel că ne folosim doar 10% din creier, am răsuflat uşurată.

Citeste si Neuroştiinţele au dovedit: Poveştile au mai multă putere decât statisticile

În realitate, foarte puţine studii au utilizat metodologii experimentale valide pentru a dovedi existenţa stilurilor de învăţare preferate şi a aplicabilităţii lor cu succes în predare (prin succes înţelegând, desigur, capacitatea de a reţine, a reda şi a aplica practic informaţiile studiate). Mai mult, studii ştiinţifice recente contrazic flagrant această ipoteză foarte populară. Să vedem de ce.

Creierul procesează informaţiile în multiple arii

Mitul stilurilor de învăţare a plecat de la cercetări valide care au arătat că informaţiile vizuale, auditive şi kinestezice sunt procesate în arii diferite ale creierului (cortexul vizual, auditiv şi motor). Numai că aceste structuri separate din creier sunt strâns interconectate, iar între modalităţile senzoriale areloc un transfer permanent de informaţii şi o activitate intensă de trecere dintr-o modalitate în alta. Prin urmare, este incorect să plecăm de la premisa că un singur canal prin care primim stimulii din exterior determină procesarea întregii informaţii.

Mai mult, deşi oamenii pot declara, într-adevăr, că le place mai mult un anumit mod de a învăţa, cercetările au dovedit că aceştia nu procesează informaţia mai eficient atunci când li se predă conform stilului lor “preferat”. Dimpotrivă, unele studii arată chiar că elevii învaţă mai bine când materialul nou li seprezintă într-o manieră care îi scoate din zona lor de confort.

Stilul de învăţare nu poate fi separat de context

Deşi fiecare dintre noi este unic, modul cel mai eficient în care învăţăm nu depinde de preferinţele noastre, ci mai degrabă de natura materialului care ni se predă. Practic, nu putem învăţa limba italiană doar cu pictograme şi nici geometria practicând-o doar verbal (ca să nu mai spunem de învăţarea unui stil de dans sau a conducerii maşinii).

Aşadar, dar dacă cineva ne-ar întreba cum preferăm să ne predea ceva (cu ajutorul unei prezentări PowerPoint, printr-o înregistrare audio sau practicând o serie de mişcări şi acţiuni), dacă suntem cinstiţi ar trebui să recunoaştem că nu putem să răspundem la această întrebare fără să ştim mai întâi dacă este vorba despre o teoremă din fizică, o poezie sau utilizarea unui instrument.

Multe alte aspecte cântăresc greu pe lângă stilurile de învăţare

Nu în ultimul rând, oamenii variază din multe puncte de vedere, printre care: capacitatea de a reţine anumite tipuri de conţinut (de exemplu, concret sau abstract), interesul faţă de anumite domenii şi bagajul general de cunoştinţe cu care vin într-o unitate de învăţământ sau într-o organizaţie.

Citeste si Vrei sa fii carismatic? Iesi de pe pilotul automat!

Aceste aspecte au un impact mult mai mare asupra eficienţei reţinerii şi aplicării informaţiilor decât stilul lor de învăţare. De exemplu, studiile au dovedit că începătorii într-o meserie învaţă mai bine studiind exemple, pe când cei cu expertiză mai mare învaţă mai bine rezolvând probleme pe cont propriu. Alte cercetări au arătat că învăţarea se îmbunătăţeşte semnificativ aproape pentru toată lumea atunci când se combină diverse activităţi (cum ar fi desenarea unor scheme) cu studiul pasiv şi practica pe cont propriu.

În concluzie, încadrarea oamenilor în categorii tip “vizual”, “auditiv” şi “kinestezic” pe baza unor teste cu câteva întrebări (o practică des întâlnită la diverse cursuri şi seminarii) este simplistă, poate produce confuzii şi nu ia în calcul progresul făcut în ultimii ani de ştiinţele cognitive. A te asigura că ai oferit informaţiile echilibrat prin toate cele trei canale senzoriale nu reprezintă o formulă a succesului suficientă şi garantată. Profesorul sau trainerul trebuie să ţină cont şi de alţi factori – precum nivelul de calificareal participanţilor, interesul lor faţă de ceea ce li seprezintă sau natura informaţiei pe care trebuie să o asimileze – şi să-şi calibreze mult mai fin stilul de predare.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Descoperă-ți preferințele și folosește-le pentru a-ți îmbunătății stilul de învățare

ana_mindruta — Wed, 13 Nov 2019 12:50:05 +0000

Descoperă-ți preferințele și folosește-le pentru a-ți îmbunătății stilul de învățare ana_mindruta Mie, 11/13/2019 - 13:50

Identificarea preferințelor de învățare și studiere este relativ simplă și poate face o diferență uriașă în eficiența cu care înveți. Există patru domenii principale care trebuie luate în considerare:

Structura

Structura se referă la cât de organizat îți place să fii atât în spațiul de lucru, cât și în timp ce lucrezi. Oamenii care preferă o abordare relativ structurată tind să își creeze lliste, să își păstreze spațiul de lucru foarte ordonat și să folosească marcaje și etichete pentru a se asigura că pot găși foarte ușor informațiile pe care le doresc. De asemenea, tind să lucreze în cadrul unei rutine.

Oamenii care preferă să lucreze fară o structura anume, tind să-și amintească lucrurile din cap, să-și lase hârtiile amestecate în spațiul de lucru și să studieze doar ce îi interesează în acea zi. Cu toate acestea, ambele abordări au și avantajele și dezavantajele lor. De exemplu:

Cei care preferă o abordare nestructurată, au o abordare foarte flexibilă în ceea ce privește învățarea și este probabil să poată rămâne concentrați mai ușor. Cu toate acestea, neavand un plan bine structurat pentru ceea ce au de făcut, au tendința să depășească termenele limita. Cei care preferă o abordare structurată, de obicei sunt foarte productivi și reușesc să finalizeze tot ce își propun, dar uneori pot constata că se luptă cu sarcini care necesita mai multă flexibilitate.

Direcția

Acest element descrie dacă îți place să urmezi o direcție din exterior sau preferi să conduci și să îți dezvolți proiectele în felul tău. Persoanele care preferă să urmeze o direcție din exterior sunt de cele mai multe ori foarte eficienți. Aceștia prefera îndrumări clare despre cum să abordeze problemele și idei despre cum să înceapa. Oamenilor care nu preferă să primească o direcție din exterior sunt acei oameni cărora le place să își dezvolte propriile idei. Ei vor prefera să își găsească propriile surse de informațîi și nu au nevoie de o structură clară pentru cursuri. Ei prefera să încerce lucrurile de unii singuri și să nu li se spună ce să facă.

Mediul înconjurător

În cele din urmă, mediul în care lucrezi iți poate influența foarte mult eficient. Persoanele care preferă un nivel ridicat de stimulare vor prefera încăperile luminoase și muzica de fundal. S-ar putea să poată lucra în locuri precum o cafenea. Aceștia preferă să se miște în timp ce lucrează și, de asemenea, să lucreze la mai multe lucruri simultan.

Persoanele care preferă un nivel scăzut de stimul vor tinde să fie ușor distrase de zgomot sau de alti factori externi. Ei prefera să lucreze într-o cameră liniștită, cu niveluri de lumină mai mici și să reducă temperatura camerei. Este important, totuși, să ne amintim că toți stimulii nu sunt aceiași. Unii oameni funcționează bine cu un stimul, dar nu cu altul (de exemplu, pot dori o lumină strălucitoare, dar fără zgomot, sau o temperatură rece, dar muzică de fundal). Preferințele se pot schimba și pentru diferite tipuri de lucrări. Prin urmare, problema crucială este să înțelegeți propriile preferințe de mediu și circumstanțele în care lucrați cel mai eficient.

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK

Stilurile de învățare ale lui Honey și Mumford

ana_mindruta — Tue, 29 Oct 2019 18:42:42 +0000

Stilurile de învățare ale lui Honey și Mumford ana_mindruta Mar, 10/29/2019 - 19:42

Când învățăm ceva nou, prima noastră preocupare se rezumă în general la ceea ce am învățat. Foarte puțini oameni se opresc să ia în considerare de fapt modul în care învață. Studenții funcționează deseori cu aceleași metode de învățare de ani buni, fără să se întrebe dacă este cea mai eficientă metodă de a reține informațiile.

Nu există doar un singur mod de învățare care e mai eficient, acesta variază de la persoană la persoană și, de asemenea, depinde în mod semnificativ de domeniu sau informații. După ce cunoașteți diferitele abordări ale învățării, puteți alege care este cel mai benefic pentru voi și în ce moment se aplică stilul de învățare potrivit.

Stilurile de învățare

Deși există multe teorii și cadre diferite privind stilurile de învățare, Peter Honey și Alan Mumford (1986) au identificat patru abordări diferite pe care oamenii le-au luat în considerare pentru a învăța noi informații:

1. Activ

2. Teoretician

3. Pragmatic

4. Reflexiv

Modelele lui Peter Honey și Alan Mumford de chestionare de învățare sunt un instrument de auto-dezvoltare și diferă de la stilul de învățare inventat de Kolb prin invitarea managerilor pentru a finaliza o listă de verificare de comportamente legate de muncă, fără a cere în mod direct indrumari de la eucatori cum să învețe. După încheierea auto-evaluării, managerii sunt încurajați să se concentreze pe consolidarea stilurilor insufficient de utilizate în scopul de a deveni mai bine echipate pentru a învăța de la o gamă largă de experiențe de zi cu zi.

Caracteristicile celor patru stiluri de învățare

Potrivit lui Honey și Mumford, cele patru stiluri de învățare pot fi rezumate cu următoarele caracteristici:

Activ. Acele persoane care învață făcând. Ele trebuie să intre în acțiune și să experimenteze ceea ce încearcă să învețe. Aceste tipuri de persoane au de obicei o minte deschisă, le place să facă brainstorming și sunt deschise la discuții de grup și la sesiuni de rezolvare a problemelor.

Teoretician. Studenții care au acest stil de învățare în mod inerent încearcă să înțeleagă teoria din spatele acțiunii. Le place să urmeze modele și să citească despre fapte pentru a se implica mai bine în procesul de învățare. Teoreticienii adoră să citească povești și citate și apreciază cât mai multe informații de fond pe care le pot obține.

Pragmatic. Pragmaticii vor să știe să pună în practică ceea ce învață în lumea reală. Nu le plac conceptele sau jocurile abstracte. Ei experimentează cu teorii, idei și tehnici și își fac timp să se gândească la modul în care ceea ce au făcut se raportează la realitate.

Reflexiv. Dacă întâlnești un om care are acest stil de învățare, trebuie să știi că acesta învață cel mai bine urmărind oamenii și gândindu-se la ce se întâmplă. Acești oameni observă de pe margine și colectează date, apoi identifică experiențe asemănătoare pe care le-au perceput într-un anumit mod și ajung la o concluzie adecvată.

Referință: https://www.futureschool.com/

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK