NLP

Doina Filipescu- soldatul care si-a dat ranita la schimb pe... iubire.

editor — Fri, 25 Apr 2014 05:17:10 +0000

Doina Filipescu- soldatul care si-a dat ranita la schimb pe... iubire. editor Vin, 04/25/2014 - 07:17

De cand realizez interviurile despre “oameni pe drumul lor”, sunt intr-o continua lupta cu Clementina (my boss :) )! Ea vrea “scurt si succint”, eu ma pierd in detalii fascinante din viata oamenilor pe care ii intalnesc.. Cum sa ii spui unui om sa se “rezume” la 1500 de cuvinte atunci cand sunt atat de multe aspecte care il definesc, atat de multe lucruri fascinante care merita spuse si atat de multe “momente de cotitura” care joaca un rol esential in devenirea lui? De cate ori “tai” din cuvintele lor, din amintirile lor, ma simt ca un macelar... In mod cert nu sunt potrivita pentru meseria de chirurg! :)

Cu Doina Filipescu as fi putut povesti zile intregi si, desi am pastrat peste 5000 de cuvinte din interviu, ea si-ar fi dorit sa fi putut vorbi mai mult despre dragostea pe care o poarta familiei sale, despre cum le-a sustinut si cum le sustine pe fiicele sale, despre ce crede ea despre maternitate si despre darurile pe care le aduc copii atunci cand vin pe lume sau despre cine sunt invatatorii reali ai nostri, ai parintilor... Poate ca ea nu isi da seama, insa, toate aceste lucruri se simt in fiecare bucatica din interviu, chiar si nerostite, deoarece, oricat m-am straduit sa indrept discutia mai mult spre partea profesionala a vietii Doinei, laitmotivul povestii ei au fost mereu iubirea, copiii si familia:

Luiza Pirvulescu: “Prima dragoste”, profesional vorbind, a fost ingineria pe care ai practicat-o sub diverse forme timp de mai bine de 11 ani. Cum erau viata si cariera ta in acea perioada?

Doina Filipescu: A fost o perioada excepțională și cea mai bună din punct de vedere profesional. In primii doi ani a fost stagiatura, o perioada în care nu prea mi-au dat de lucru... Ca debutantă mă pierdeam printre ”cei vechi” și, practic, nu învățam nimic. Însă, între timp, am născut-o pe Alexandra, prima mea fiică, și am fost confruntată cu [[{"fid":"2009","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"452","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Alexandra- fiica Doinei Filipescu","title":"Alexandra- fiica Doinei Filipescu","class":"media-element file-default"}}]]
maternitatea și cu noi aspecte ale vieții. Ca urmare, în anul al treilea de carieră am refuzat postul de cercetător la un Institut de Cercetări din București unde fusesem repartizată. Împreună cu el, am refuzat un salariu foarte bun, un ”buletin de București” și un apartament cu trei camere în capitală… Si iată-mă întoarsă la Iași, în casa părintească. Motivul revenirii mele în orașul natal a fost simplu: m-am dus acolo unde simțeam că pot asigura mâncare și căldură fiicei mele în vârstă de numai un an. Tot atunci simțeam cum se destrăma și căsnicia... Era o presiune a lipsurilor, a dezamăgirilor, a neîmplinirilor sentimentale, financiare și sociale.

La Iași, viața era simplă: făceam rost de o portocală, de un pachet de unt sau de un picior de găină și eram aproape fericită că puteam să-i dau copilului și altceva decât cartofi și ”borșuleț”.

Nu m-am ”descurcat” în acei ani deloc și nu m-am ”învârtit” în nici un fel, astfel încât, în 26 decembrie 1989, la vederea unui pachet de unt din Germania, fiica mea de 6 ani striga ”ăsta nu e unt!” pentru că, de fapt, nu cunoștea culoarea untului… A doua zi, un coleg de birou ne propunea să ne vândă unt – avea acasă 104 pachete, în congelator… Asa am aflat si cine era cel care se ”învârtea”…

În anii de tinerețe am fost cu moralul la pământ. Nici o așteptare de realizare socială nu mi se împlinise după absolvirea cu brio a facultății: un copil, divortul iminent, singurătatea, tinerețea, neînțelegerea restricțiilor de gândire, de exprimare, mizeria Partidului către care mersesem în studenție cu entuziasm – toate erau poveri prea grele pentru un suflet nepregătit și care nu cerea ajutor. Singura terapie pe care mi-o aplicam în nopțile în care, în apartamentul în care mă mutasem, ne înveleam cu paltoane peste plăpumi din cauza frigului, era să învăț limba germană și limba rusă fără profesor. Alternativa ar fi fost să număr toată noaptea florile din perdeaua de Pașcani….

În toată această perioadă de neîmplinire existau, însă, două refugii: munca la serviciu și munca acasă. Am ajuns, într-un moment de ajutor divin, în Atelierul de Informatică Industrială al unui puternic și renumit Centru de Calcul, într-un colectiv de vârf. Robotică, baze de date, calculatoare și soft-uri noi, provocări la tot pasul – a fost un paradis al creșterii profesionale. Sunt foarte recunoscătoare acelor oameni și acelor vremuri. Dacă în primii doi ani de serviciu am întâlnit șefi care gândeau – “e tânăr, deci nu știe”, la Centrul de Calcul, convingerea împuternicitoare și foarte productivă era: “e tânăr, deci poate învăța, va ști și va face performanță!“ Și așa a fost!

Am lucrat ca analist și programator și acea gândire analitică și sintetică m-au ajutat, de-a lungul anilor, să înțeleg viața și să mă maturizez. Au fost anii cei mai productivi, colectivul de muncă cel mai performant, școala pentru profesie și viață cea mai serioasă. Am iubit și eram recunoscătoare pentru fiecare clipă petrecută între acei colegi de muncă valoroși și mă gândesc la ei ca la niște exemple de conduită profesională și morală. Am învățat enorm și am dat înapoi cât de mult am putut prin realizările mele profesionale.

L.P.: Anul 1993 a reprezentat inceputul schimbarilor din viata ta. Ai descoperit “gustul” vietii de business si ai pus bazele unei afaceri ce avea sa devina, in timp, extrem de cunoscuta si importanta in “targul Iesilor”. Ce s-a intamplat atunci? Cum ajunge un inginer de calculatoare sa creeze o impresionanta “afacere cu flori si decoratiuni”?

D.F.: Revoluția m-a găsit într-un moment de creștere profesională și spirituală. Cu un an în urmă, toată depresia dispăruse când, la finalizarea cu succes a unui proiect uriaș, foarte dificil, mă plimbam pe lângă Institutul de Fizică Tehnică. Mă uitam la o siglă – o curbă de histerezis magnetic - și, în subconștient, ceva mi-a spus că asta e o lege și că funcționează în toți și în toate. Apoi m-am uitat la frunzele ce cădeau și mi-am spus că și toamna vine după o lege, și totul se învârte după o lege… și unde e analistul și softistul acestui program atât de spectaculos, măreț și inefabil care este Viața, Universul, Totul?… Atunci mintea mea s-a ”expandat” pur și simplu, am înțeles că există ceva mai înalt care reglează tot și… pur și simplu m-am oprit din mers. Ai avut vreodata un moment de A-ha? Atunci, pentru mine, Creatorul a avut o reprezentare. Fizica și matematica m-au călăuzit spre o anume înțelegere. Azi aș putea spune, în spiritul lui Bruce Lipton, că am avut prima mea schimbare conștientă la nivel celular. De fapt, o schimbare de nivel de valori.

A urmat o perioda de speranțe, entuziasm, transformări datorate, pot spune, si unei lungi “ere a tepelor” in viata mea in care căutam mereu soluții “sa ma descurc” ajungand, de fapt, sa imi cresc copilul tot din orele meditații la matematică pe care le prestam sâmbăta și duminica. După 1990, mai făceam, la sărbători, aranjamente florale și decorațiuni la mine în bucătărie și le vindeam prin consignații pentru… un ban în plus…

[[{"fid":"2010","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"286","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Decora Iasi","title":"Decora Iasi","class":"media-element file-default"}}]]Povestea minunată a firmei DECORA începe în vara lui 1993, când m-am dus la București să cumpăr o imprimantă în interes de serviciu și să stabilesc situația cărților noastre de muncă la sediul firmei la care lucram. Acolo am găsit sechestru peste tot, sigilii peste sigilii iar de la doamna avocat al firmei abia am smuls cărțile de muncă completate la zi, după câteva zile de lupte grele și amenințări…Mergeam gânditoare și cumva epuizată de acele repetate eșecuri prin centrul Bucureștiului și privirea mi-a fost atrasă de niște flori minunate într-o vitrină. Am intrat, am observat că sunt, de fapt, artificiale, și am înțeles instantaneu oportunitatea. Am întrebat pur și simplu vânzătoarea despre proveniența lor, am primit la fel de simplu adresa furnizorului și, în jumătate de oră, cu banii de pantofi și cadouri de București, mi-am cumpărat marfă. Atunci și acolo, pe o stradă din capitală, cu acele sentimente foarte amestecate, am devenit antreprenor. Nu m-am îndoit nici o clipă și nu am cugetat nici un minut. Am pornit ca o săgeată dintr-un arc prea întins. A fost o decizie pe viață. Am hotărât că de libertatea și de roadele muncii mele vor dispune doar cei pe care îi aleg eu. Nu am avut un vis, am avut un coșmar sâcâitor. Azi le mulțumesc tuturor celor care m-au păcălit și le sunt recunoscătoare pentru lecțiile predate, pentru viteza cu care m-au propulsat, practic, să devin proprietarul vieții mele.

Așa am ajuns la Iași cu trecutul (imprimanta), prezentul (cartea mea de muncă închisă) și viitorul în brațe. Am făcut 9 buchete și le-am prezentat câtorva firme, iar în scurt timp, contractele valorau de 4-5 ori cât apartamentul meu. N-am avut nici un business plan, nici o viziune, nici un azimut. Am avut un copil talentat la muzică și desen, un copil supradotat care trebuia instruit, educat și hrănit… Asta a fost tot. Munceam cu o frenezie nebună, peste 20 de ore pe zi, mi-am făcut o imagine și o mantră care m-au ținut exact atât cât m-am programat: 10 ani. Mi-am spus: ”sunt un soldat cu o raniță în spate și asta e misiunea mea”. Această mantră m-a scos din multe situații când, fizic, orice resursă de energie trebuia să se fi epuizat. Însă această nouă reprezentare a identității mele mi-a și dezvoltat o latură a personalității căreia azi i-aș spune duritate și lipsă de relaxare. Fusesem săgeata și am devenit, pe parcurs, arcul încordat, prea încordat.

Succesul a venit imediat. De la 11-12 ani studiasem şi mă ocupasem cu arta aranjării florilor şi acum, practic, îmi [[{"fid":"2011","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Filipescu","title":"Doina Filipescu","class":"media-element file-default"}}]]realizam un vis. Grădina mamei fusese mereu un rai şi o sursă de materie primă, iar acum toate se ridicau la nivel profesional. Am învăţat rapid, m-am înconjurat de oameni talentaţi şi cu har, am făcut colaborări externe de calitate şi am cucerit și ”smântânit” piața. Practic, se întâlnise oportunitatea cu omul potrivit. Părea că totul curge de la sine… Aveam apariții la radio și televiziuni, lecții de weekend în arta aranjării florilor, scriam articole la reviste, mențineam colaborări prestigioase la Teatrul Național cu regizori și scenografi renumiți, în acei ani totul creștea.

Astfel, a crescut si afacerea dincolo de puterile mele de a o mai administra și atunci am avut primul meu moment serios de reflecție asupra vieții și afacerilor. Piața se diversificase, oprtunități extraordinare apăreau, intraseră marii jucători și era clar că se depășise epoca de capitalism primitiv, incipient. Am avut de luat o primă mare decizie managerială: închid sau mă dezvolt personal. Confundasem, în trecut, antreprenoriatul cu managementul. Eu crezusem, cu câțiva ani în urmă, că a deține o ”firmă de flori naturale” însemna să stau cu cafeaua lângă mine și să fac aranjamente în acordurile muzicii clasice. Or, managementul de vârf înseamna a administra resurse diverse și a performa într-o piață care abia își forma gustul pentru produsul nostru, efemer și tocmai de aceea atât de prețios.

Am ales să învăț și, între 1996-1998 am parcurs cursuri de management la Open University din Marea Britanie, până la Diploma de Manager Profesionist. Logică ar fost continuarea cu un MBA. Dar MBA însemna prea mult pentru dimensiunea DECORA, iar eu îmi iubeam libertatea. Eram deja over-qualified pentru firma mea și începusem să caut altceva. Tot… ”la mine”, căci, într-unul din anii precedenți, de ziua mea, prietena Carmen Iliescu și salariații îmi dăruiseră o carte și, împreună cu ea, mesajul scris al unei autorități: Lasă grijile, începe să trăiești. Da, Dale Carnegie era o autoritate chiar și pentru un soldat cu raniță în spate. După ani de muncă și luptă, observasem că viața se complică, că fiica mea, Alexandra, crește fără sprijin matern direct și că timpul meu nu-i aparține… începusem să cred că merităm să avem o familie împlinită și să gustăm și alte laturi ale vieții. Noi și noi alegeri erau necesare. Alegeri și schimbare. Așa au apărut un soț și, curând, o nouă fiică. Soțul, antreprenor și el, a adus cu sine posibilitatea validării viziunilor manageriale comune, un mediu de colaborare cu noi provocări și soluționări, noi trepte de înțelegere, o viață de familie transformată. Fiica noastră, Samia [[{"fid":"2012","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"361","width":"280","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Samia Maria - fiica Doinei Filipescu","title":"Samia Maria - fiica Doinei Filipescu","class":"media-element file-default"}}]] Maria, a apărut, împrospătându-ne viața și invitându-ne să experimentăm alte dimensiuni ale iubirii. Și, cum bebelușii cresc mai bine cu mame senine decât cu mame soldat… iată-mă în fața unei noi decizii: crescusem deja un copil la ”fără frecvență”, mereu ocupată cu afacerea. Aveam de gând să lipsesc și de lângă al doilea, ca mamă - manager? Așa că am experimentat, după mulți ani, liniștea și siguranța unui cămin bine închegat. M-am disponibilizat, la maturitate, pentru a aprecia momentele binecuvântate ale unei maternități lipsite și de griji materiale.

L.P.: In 2001 ai descoperit NLP-ul si Analiza Tranzactionala, iar de aici dezvoltarea ta personala a intrat pe cu totul alte meleaguri, sa spunem asa. Iti mai amintesti de primul contact cu aceste domenii? Ce ai simtit si ce s-a declansat atunci in omul Doina Filipescu?

D.F.: În 2001 fiica mea cea mică avea deja 2 ani, iar eu revenisem la firmă. Cât lipsisem, Carmen Iliescu a făcut o muncă excepțională și adusese, cu devotament și inteligență, un nou suflu, noi furnizori, noi direcții, soluții de calitate. Carmen era ca o zână: tot ce atingea, își creștea valoarea.

În acea perioadă primeam circa 8-10 scrisori pe zi: era epoca publicității prin poștă. În fiecare era oferta cuiva. Cursuri, motopompe, pungi de plastic sau tractoare chinezești… Orice ofertă, aruncată într-un plic cu adrisantul necunoscut, ca o sticlă cu mesaj aruncată în ocean. Dar o scrisoare mi-a atras atenția și am zis DA automat. Abia aștept să-i întreb într-o zi pe Andy Szekely și pe Cătălin Zaharia ce au scris acolo…? Am ajuns imediat cursant de AT și de NLP Practitioner, primele cursuri organizate în România. Nu am cuvinte să vă povestesc ce revelații și schimbări au făcut acele învățături în viața mea și a celor din jur.

Când terminasem facultatea, eu, practic, m-am izbit de viață ca o muscă amețită între două geamuri ce se tot apropie. Rând pe rând, am aflat că, în afară de abilitatea mea de a învăța și de a aplica în plan profesional, tot ce vreau și știu nu se potrivește cu nimic din viața socială. Convingerile mele nu erau de tipul ”Ei, oameni suntem…” ci de tipul ”Suntem Oameni”. Eram o persoană mai degrabă intransigentă, comunicam prost și aveam emoții negative, o stimă din ce în ce mai joasă de mine… Pe măsură ce comunismul mușca tot mai mult din personalitățile noastre, compromisul nefiind pentru mine o opțiune, îmi creasem mecanisme și strategii de rezistență pe care le aplicam involuntar, fără să le conștientizez. Mai târziu, succesul în afacere nu împlinea și nici nu compensa nevoia de dezvoltare personală și de mediu win-win, dorința de a cunoaște oameni pozitivi și cu preocupări de creștere. Dimpotrivă. Mă simțeam din ce în ce mai străină în mediul de afaceri construit pe criterii din ce în ce mai mercantile, mai concurențiale, mai potrivit unei bătălii pe viață și pe moarte între principii, valori umaniste și tactici ne-ortodoxe…Vreau să știți că mulți dintre prietenii mei din tinerețe nu m-au înțeles și poate chiar m-au compătimit pentru anii pe care i-am dedicat afacerii. De multe ori au căutat să mă ”salveze” de această altfel de tarabă din piață la care o doamnă cu mare potențial vinde flori ceva mai răsărite și mai bine așezate… Cumva, pentru mediul intelectual elevat din care proveneam, acest mod de a face banii părea lipsit de noblețe: să fii proprietar de afacere și să vinzi…

În astfel de momente m-a găsit scrisoarea care mi-a oferit posibilitatea să mă ajustez, să mă armonizez, să ajung la resursele mele neexperimentate încă și să-mi schimb mediul. Niciodată nu voi exprima îndeajuns de multă recunoștință pentru Andy și Cătălin. În fiecare celulă a mea și în fiecare secundă de viață sunt recunoscătoare pentru gestul lor. Totul s-a schimbat pentru că eu m-am schimbat. Mai întâi am devenit mai conștientă de mine. Am învățat despre credințe și decizii limitatoare. Mi-am experimentat limitele, mi-am revizuit viața, mi-am vindecat trecutul emoțional. Apoi, am găsit un mediu de oameni dedicați dezvoltării personale. Și un vehicul plin de instrumente: NLP. Acesta a fost un alt mare pas către spiritualitate. De fapt, tot ceea ce fac, trăiesc sau dedic este legat de integrare.

[[{"fid":"2013","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Filipescu","title":"Doina Filipescu","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: De atunci si pana in prezent, ai trecut prin numeroase transformari in plan personal, specializandu-te din ce in ce mai mult in tot ce tine de NLP, training, coaching, inteligenta emotionala, gandire laterala, inclusiv metode alternative de terapie. Odata cu acestea, ce ai descoperit pe parcurs despre tine dar si despre cei din jur?

D.F.: NLP și AT mi-au oferit poarta de introducere în arta comunicării ecologice, domeniu care mă preocupă și acum. Sunt atentă la mijloacele de motivare, de manipulare, de transformare a vieții cuiva doar datorită cuvintelor, convingerilor și credințelor pe care le are. Lecțiile și exercițiile de NLP și AT cu maestra Julie Hay au descătușat sursa cuvintelor potrivite. Avusesem o mare dificultate în a compune un text sau a mă exprima în public. Am descătușat o resursă inepuizabilă de mare valoare și am ajuns să devin autor de cărți. Chiar acum scriu o carte de dezvoltare personală împreună cu prietena mea, Carmen Iliescu.

Am descoperit că oamenii sunt minunați, că tânjesc după apreciere și că, facilitându-le drumul către sinele propriu, atât de perfect alcătuit și de frumos, îi pot ajuta să își dezlănțuie visele blocate după decizii limitatoare. Țineți minte că, în 1993, îmi dădusem un termen de 10 ani pentru afacerea cu flori, iar gongul se apropia de anunțarea finalului acestui episod din viața mea. În 2001 a început un drum al transformării personale. Am înțeles repede ce instrument cu potențial infinit am la dispoziție și mi-am înțeles misiunea mai bine. Ajutând oamenii să-și descopere visurile și să și le împlinească mi se părea calea mea..

Am început să urmez programul de educație antreprenorială, de comunicare și de afaceri al companiei de dezvoltare personală Network Twentyone, program pe care îl continui și în prezent, ca o preocupare continuă de învățarea de-a lungul vieții. Afaceri mai sustenabile, o comunicare mai bună, o calitate a vieții superioară.

Am înțeles valoarea timpului de calitate. De aceea am scris o primă carte, ca să mă pot despărți de Decora și ca să câștig timp. "NUNTA - Ghid pentru organizarea perfectă" a fost prima mea apariție publicată. Am depus acolo o vastă experiență și o cunoaștere profundă a preocupărilor celor care trec cei implicați. Așa că am renunțat la consultațiile mirilor, oferindu-le o carte. În fond, ei aveau nevoie de cunoștințele mele, nu de timpul meu.

Am început o afacere de network marketing, pentru multiplicarea timpului. Această preocupare a atras o [[{"fid":"2014","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"263","width":"350","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Filipescu - Amway","title":"Doina Filipescu - Amway","class":"media-element file-default"}}]]percepție încă și mai ciudată asupra mea din partea celor mai multe cunoștințe. Wow, Doina Filipescu face Amway… preocuparea aceasta a mai selectat încă o parte din trecătorii prin viața mea și a atras noi legături, prietenii și ocazii cu mult mai valoroase de a șlefui multe aspecte ale personalității și pregătirii mele în relațiile cu oamenii. O afacere de network marketing este din ce în ce mai simplă în aceste vremuri, când oamenii sunt mai educați financiar și antreprenorial, când dezvoltarea de rețele este o strategie din ce în ce mai cunoscută și mai folosită. Dar imaginați-vă cum era privită acum 10-12 ani… cu neîncredere, ca să folosesc un eufemism.

M-am despărțit treptat de Decora, am înțeles că o valoare mult mai mare pot aduce contribuind prin network marketing, coaching și cursuri la creșterea noastră, a tuturor. Misiunea mea este să ajut oamenii să-și descopere visele, să creadă în ele, să-i ajut să devină efervescenți și puternici în îndeplinirea destinului lor. Mă lasă puţin rece cursurile şi discursurile așa-zișilor vorbitori motivaționali care nu oferă soluţii şi strategii concrete ascultătorilor. Eu ofer un mediu de dezvoltare, un parteneriat, o cale de aplicat, instrumente personalizate și sprijin efectiv.

L.P.: Discutand cu Carmen atunci cand am realizat interviul cu ea, mi-a spus, glumind, ca “tot moldoveanul e putin cam ezoterist”. Se pare ca si tu te incadrezi in aceasta descriere. :) In 2008 ai descoperit Time Line Therapy, și foarte repede Meta-Health. Despre ce este vorba, deoarece nu multa lume este familiara cu aceste notiuni?

D.F.: După 2007, odată cu cursurile Facultății de Psihologie (întrerupte, deocamdată), am completat educația mea de Practitioner NLP cu alte resurse terapeutice. Am obținut acreditări la nivel de Master în domenii cum ar fi Life și Business Coaching, Time Line Therapy™, Hipnoză și Hipnoterapie Clinică și NLP, iar acum urmez cursuri de certificare ca Meta-Health™ Practitioner, acreditate de IMMA (Asociația Internațională de Meta-Medicină).

Time Line Therapy™ este o metodă ecologică și puternică ce ajută persoanele să își recapete și să păstreze un nivel de [[{"fid":"2016","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"170","width":"249","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Filipescu Stând în catalepsie la un curs de Master NLP","title":"Doina Filipescu Stând în catalepsie la un curs de Master NLP","class":"media-element file-default"}}]]serenitate, deci de sănătate, în fața provocărilor vieții. TLT™ este realizată de către unul dintre cei mai importanți dezvoltatori al NLP și traineri ai lumii, dr. Tad James. TLT™ presupune eliberarea emoțiilor negative (Furie/Mânie, Supărare, Tristețe, Frică și Anxietate, Vinovăție, Conflict, Durere sufletească), începând cu un anume eveniment semnficativ și parcurgând întreaga sa experiență de viață, fără ca persoana să retrăiască vreo amintire. Aceasta este partea valoroasă a metodei: păstrează intactă informația, eliberând doar emoțiile inutile și consumatoare de energie vitală.

Meta-Health™ este o nouă paradigmă a sănătății. Acesteia i se alătură un corp de metode, tehnici și instrumente pus la punct de sute de medici de Meta-Medicină și de practicieni de Meta-Health™ din toată lumea în ultimele decenii. META-Health™ exprimă legătura intimă Corp-Minte-Mediu și arta auto-vindecării. Am ajuns în mod natural la această disciplină, în urma ședințelor de coaching în care în mod invariabil am descoperit o legătură între convingerile persoanei, modul cum acestea o limitează sau o împuternicesc și starea ei de sănătate. Cred că fiecare dintre noi are sănătatea pentru care se preocupă. Sănătatea e un bun de preț care merită întreținut cu respect și smerenie. A fi META-Healthy™ înseamnă a te bucura de acea stare de sănătate în care înțelegi și accepți să fii conștient de inteligența corpului, de declanșatoarele de stres, de emoțiile și convingerile care îți influențează simptomele de organ și, în plus, inițiezi acțiunea de soluționare a bolilor ca pe procese multi-dimensionale, prin metode naturale și combinate de vindecare. Cred cu tărie în prevenție și în autoritatea și responsabilitatea fiecărei persoane pentru propria sa stare de sănătate.

Nimic din cele studiate nu mi se pare ezoteric. Cred că fiecare își înțelege drumul prin viață în felul său propriu. Eu îl înțeleg ca pe un drum al învățării. Eu asta am ales, la maturitate, să învăț. La 40 de ani mi-am dat seama că, tot citind și studiind fără un ghid, în adolescență acumulasem diverse convingeri complet nepotrivite. Am ales ca, în fiecare etapă a vieții mele, să urmez maeștri cu smerenie și cu credință. Cred în învățarea din propriile greșeli, dar mai de preț îmi pare învățarea din succesele altora.

[[{"fid":"2015","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"272","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Flilipescu si Samia","title":"Doina Flilipescu si Samia","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: De ce ai ales sa ramai in Iasi si nu ai luat drumul Bucurestiului, asa cum a ales si Carmen?

D.F.: Nu am avut nevoie să merg la București. Alesesem cu un an înainte să nu părăsesc România, în împrejurări în care statul canadian îmi făcuse o ofertă foarte avantajoasă financiar. Atunci ar fi putut fi un punct de cotitură major în viața mea. Dar oferta lor întârziase cu vreo doi ani, astfel încât am rămas pentru clădirea unei noi familii, mai presus de împlinirea financiară și profesională.

L.P.: Din 2013 ai devenit si redactor realizator in cadrul IBS-TV, o televiziune online unde dezvolti emisiunea “Urmatorul nivel”. Aici oferi privitorilor tai “câteva zeci de minute de creştere personală, prin informaţii și prin modele de reușită umană”, cum spui tu. De ce ai facut acest pas?

D.F.: Am avut, timp de mulți ani, ideea că modele de succes sunt necesare la televiziune, nu doar ca excepție, ci [[{"fid":"2019","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"280","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Urmatorul nivel","title":"Urmatorul nivel","class":"media-element file-default"}}]] ca regulă. Cunosc bine culisele transformării conștiințelor și puterea mesajului răspândit prin intermediul micului ecran. Ani de zile am studiat mijloacele de manipulare și efectele lor dezastruoase la scara societății românești. Sunt două lumi disjuncte – societatea românească profundă și imaginea ei oglindită de dragul ratingului.

Predau, ca profesor invitat, studenților din ”Universitatea Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Îi văd debusolați, neîncrezători în valorile transmise de familie, descurajați. Am avut un proiect personal de prin 2010 și, după cum știți, oportunitatea apare la oamenii pregătiți. Cred cu putere că există mii și mii de oameni destoinici, cu putere și influență pozitivă în comunitățile lor, în familiile lor, în locurile lor de muncă. Știu o mulțime de oameni de treabă care au ceva de spus în societatea noastră și vreau să contribui pe orice cale la ridicarea conștiinței și schimbarea sistemului de valori al societății noastre.

L.P.: Care este “urmatorul nivel” pentru Doina Filipescu?

D.F.: Sunt un om care învață continuu, în fiecare zi, fără odihnă, de la tot ce este în jur sau în mine.

Am învățat mai întâi cum funcționează mașinile, apoi cum se programează ele.
Am învățat pe urmă cum funcționează organizațiile, apoi cum se conduc echipele.

Mai apoi am înțeles că importanți sunt oamenii și am învățat cum să-i ascult.

Am învățat cum se autoprogramează ei înșiși pentru sănătate și succes sau pentru scuze și motive.

[[{"fid":"2017","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Doina Filipescu- Urmatorul nivel","title":"Doina Filipescu- Urmatorul nivel","class":"media-element file-default"}}]]

Sunt binecuvântată să facilitez oamenilor momente de învățare despre ei înșiși. Ajut oamenii să-și pună întrebări și să-și găsească răspunsuri despre rostul lor.

Următorul meu nivel este integrarea. Tot ce experimentez și învăț face parte din programul meu de continuă înțelegere. Eu știu și cred că experimentăm mereu același aspect al vieții, la scări diferite.

Unicul este dezvăluit în forme aparent diferite. Eu caut legea, conexiunea, asemănarea, secretul.

De fapt, secretul este cel mai bine păzit când e ascuns în văzul lumii. Ce anume din ceea ce vedeam nu seamănă întrutotul cu Creatorul său? Eu văd mereu același aspect în toți și toate. O transformare evolutivă, ascensională, către Absolut.

Mă schimb continuu. Caut mereu. Îmbunătățesc lucrurile și pe mine. Iubesc oameni și îi respect.

Cred în minuni. Și în minunea transformării continue.

L.P.: Daca ar fi sa poti repeta o singura experienta din viata ta, care ar fi aceasta si de ce?

D.F.: Să port în pântece, să nasc și să-mi țin la piept copiii. De ce? Pentru că nici o experiență intelectuală, spirituală sau de altă natură nu mi s-a părut comparabilă cu misterul zămislirii. Am primit acest dar al Vieții pentru care m-am simțit onorată și aleasă. A fost cel mai deplin contact cu inefabilul, cu întruparea. Asta e chiar o experiență non plus ultra.

[[{"fid":"2018","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Isabella- nepoata Doinei Filipescu","title":"Isabella- nepoata Doinei Filipescu","class":"media-element file-default"}}]]

L.P.: As vrea sa stiu, in final, ce a insemnat tot acest drum in viata ta: o sete de auto-cunoastere? o cautare? o nevoie? Sau, pur si simplu, odata pornita pe aceasta cale, nu te-ai mai putut opri?

D.F.: O sete de înțelegere și de integrare. Înțeleg că lucrurile nu sunt disparate, ci doar realități ale unuia și aceluiași aspect unic, al Creatorului. Integrez și detaliez. În mod paradoxal, abstractizarea apare la un nivel mai înalt, cu cât detalierea este mai profundă. Călătoria mea este dedicată cunoașterii a cât mai multe și mai profunde căi de a înțelege care îmi este menirea, de unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm. Aș vrea să spun, la finalul călătoriei, că mi-am îndeplinit misiunea. Soldatul cu raniță a lăsat locul unei ființe care atinge cu iubire fiecare suflet întâlnit în cale. Imaginea pe care o am acum despre mine este a unei baghete magice de iubire și lumină cu care ating suflete. O baghetă ce răspândește speranță și ajută să-și regăsească busola pe cei ce cred că s-au rătăcit pe cale.

E foarte important ca oamenii să își reamintească ceea ce știau, dar parcă au uitat: numai iubirea contează cu adevărat, pe cale..

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor

Tags

interviu

Doina filipescu

DECORA

NLP

Time Line Therapy

Meta-Health

Urmatorul nivel

Autor

743

Bogdan Serbanescu si parcursul sau sinuos spre freelancing si succes

editor — Fri, 11 Apr 2014 09:36:57 +0000

Bogdan Serbanescu si parcursul sau sinuos spre freelancing si succes editor Vin, 04/11/2014 - 11:36

La 60 de ani este din nou student si are multe planuri de viitor, toate legate de invatare si dezvoltare. Trainer, coach, consultant, supervisor, certificat in NLP si Analiza Tranzactionala, Bogdan Serbanescu este un nume foarte cunoscut in lumea profesionistilor din Romania, si nu numai. Un nume pe care si l-a cladit singur, invatand in permanenta, muncind si pastrandu-si coloana vertebrala. Nu este un interviu asa cum v-ati obsinuit, ci este povestea unui om care si-a construit o cariera in jurul pasiunii pentru oameni si pentru dezvoltarea lor. Iar atunci cand a simtit ca acolo unde se gaseste nu mai este folositor, s-a dat la o parte si a cautat alte modalitati prin care sa isi aduca contributia si sa faca diferenta. Pe langa parcursul sau profesional si personal, Bogdan Serbanescu a vorbit, deschis, si despre mentalitatea intalnita in organizatiile din Romania, despre aspectele pozitive si negative din realitatea romaneasca atunci cand vine vorba de training si coaching:

Luiza Pirvulescu: Spuneti ca ultimii 35-40 de ani din viata dvs au avut un parcurs “sinuos”, plin de cotituri, de schimbari. Ne puteti povesti pe scurt, pe unde v-a purtat acest drum?

Bogdan Serbanescu: Ar fi, de fapt, 2 parcursuri, la fel de sinuoase amandoua: cel de pregatire, propriu-zisa, si cel al meseriilor avute. Le voi povesti separat, pentru a le putea evidentia.

Totul a inceput cand am ales, din lene, sa fac facultatea de limbi straine, specializarea engleza-franceza.. Recunosc, cu mana pe inima, ca aceasta a fost motivatia mea in alegerea facultatii! Cunosteam, deja, la perfectie ambele limbi si am crezut ca asa o sa scap de invatat in facultate. M-am inselat, insa. Am avut de invatat pe rupte, dar era prea tarziu sa mai dau inapoi! Apoi,dupa mai multi ani, dupa ce a trecut perioada comunista, am ajuns sa lucrez la UNESCO iar secretarul general de acolo, un moldovean extraordinar, m-a intrebat la un moment dat, daca n-as vrea sa fac un doctorat in pedagogie. Am respins din start ideea. “Eu?! Eu, care am avut nota 5 la pedagogie?! Eu care urasc pedagogia? Cum sa fac eu un doctorat? In niciun caz!”. A tacut omul din gura, linistit, dar mi-a dat o carte in engleza si mi-a spus ca nu are timp sa o citeasca, dar ma roaga sa o citesc eu si sa ii fac o recenzie. Nu mai imi amintesc titlul, dar era ceva despre interculturalitate in educatie. Apoi mi-a mai dat inca una, si inca una, iar dupa 4 luni de zile m-am dus la el si i-am spus ca m-am razgandit si as vrea sa fac un doctorat in Stiintele Educatiei. Si asa am ajuns sa fac doctoratul in Pedagogie... Si asa a venit si a doua specializare.

Apoi, m-am apucat de NLP si Analiza Tranzactionala. Am facut cursul de NLP Practitioner, tinut pentru prima data in Romania de Julie Hay si acolo am avut, pentru prima data, contactul cu Analiza Tranzactionala. Asta s-a intamplat atunci cand Julie, dupa primele 3-400 de intrebari ale mele, toate incepand cu “de ce..”, s-a plictisit si mi-a spus “stii ce, noi aici facem NLP, noi aici vedem CUM faci ca sa se intample. Ca sa afli DE CE se intampla, trebuie sa citesti Analiza Tranzactionala.” Dupa ce am avut primul contact cu AT, mi-a placut atat de mult incat m-am apucat serios de pregatire in acest domeniu. Iar asta dureaza de foarte multi ani. M-am axat in mod special pe comportament organizational.

Intre timp, am facut si cursul de formare in Coaching cu Alain Cardon. Am fost printre primii 2-3 din tara care am obtinut ACC (Associated Certified Coach) din partea ICF (International Coaching Federation).

Dupa care am obtinut Master Practitioner in NLP, apoi nivelul II in AT, iar acum ma pregatesc de nivelul III, si ultimul in AT. Am facut, intre timp, si un masterat in psihologie, in medierea conflictelor.

Acum, sunt student in anul II la Facultatea de Psihologie. De nevoie.. Deoarece, desi nivelul la care am ajuns in analiza tranzactionala imi certifica international abilitatile si dreptul de a face training, de a sustine astfel de programe si de a semna diplome, Colegiul Psihologilor din Romania refuza sa imi recunoasca aceasta certificare si sa imi acorde credite deoarece..nu am facultatea de psihologie. In mod paradoxal, trainerii straini care nu au facultate de psihologie si vin sa sustina training-uri in Romania, primesc, insa creditele.. Mi s-a spus sa ma duc si eu in strainatate si sa vin in vizita in Romania si atunci primesc si eu credite.. M-am enervat cumplit, evident, si m-am inscris la Facultatea de Psihologie.

In ceea ce priveste traseul meu din punct de vedere al locurilor de munca, dupa ce am terminat facultatea am mancat cu drag si spor creta timp de un an de zile ca profesor la tara, intr-un viitor oras al patriei noastre, comuna Pastraveni, judetul Neamt. In acest timp am plans pe umerii tuturor prietenilor, rudelor si cunostintelor sa ma ajute sa obtin o negatie. Am reusit sa o obtin dupa un an de zile si am ajuns traducator intr-un institut. Aici am vegetat cu liniste si cu multa satisfactie pana dupa anii ’90 cand s-a deschis o oportunitate de a lucra in Ministerul Culturii. M-am angajat aici la departamentul de Relatii Internationale care se numea, pe vremea aceea, Dialog Cultural International. Am stat acolo un timp, dupa care m-am mutat la Biroul de Presa si am fost Seful acestui Birou, apoi purtator de cuvant al Ministrului Culturii de atunci, insa nu pentru mult timp deoarece a aparut o deschidere la UNESCO Romania. Nici aici nu am stat foarte mult timp. Am simitit doar ca mi-au facut capul mare, m-au ametit, asa ca am plecat la Parlament. Da, se pare ca am o candoare, o naivitate de care nu scap si de care, de fapt nici nu vreau sa scap, aceea ca eu cred in corectitudinea oamenilor. Evident ca, dupa foarte putin timp, am fost nevoit sa plec din Parlament..

In cele din urma am ajuns in BCR, ca traducator, adica meseria mea de baza de dinainte de ’89. Eram deja doctorand, iar training-ul in BCR, ca de altfel in majoritatea bancilor, tine de departamentul de resurse umane. Directorul de HR de atunci, un om extraordinar, cand a aflat ca am un doctorat in Pedagogie, ca stiu sa fac training si stau sa traduc hartii, a spus ca asta pot sa faca si altii si ca eu ar trebui sa ma ocup de partea de training. Asa am ajuns trainer in BCR.

L.P.: De ce ati decis sa plecati renuntati la jobul pe care il aveati de multi ani intr-o banca de renume?

B.S.: Au fost mai multe motive. In primul rand faptul ca, intr-un fel gandirea corporatista s a schimbat si s-a schimbat in rau. In cea mai mare perioada in care am lucrat in banca se punea un accent foarte mare pe training, pe dezvoltarea personalului inclusiv pe partea de soft, de dezvoltare ca si indivizi, de crestere a abilitatilor de comunicare, de management, de gestionare a situatiilor. In ultima perioada, insa, acest aspect disparuse aproape in totalitate, iar noi, trainerii pur si simplu plimbam hartii si nu mai tineam training-uri. Accentul a inceput sa cada pe programele de dezvoltare care tineau strict de meserie: contabilitate, vanzare, programele de calculator etc.

Apoi, a mai fost un alt motiv care m-a deranjat: directorii diverselor directii cu care lucram cereau training-uri fara sa faca nicio analiza clara asupra nevoilor angajatilor iar, ulterior, cand aceste training-uri cerute de ei evident, nu aveau niciun efect, vina cadea pe traineri.. Eram pe post de tapi ispasitori iar asta m-a impins la limita rabdarii. Pur si simplu nu mai imi placea, desi timp de 13-14 ani am mers cu placere la munca pentru ca faceam ceea ce imi placea.

L.P.: Nu v-a fost frica? Ati dat siguranta unui loc de munca pentru nesiguranta existenta pe piata de training si dezvoltare din Romania si din Bucuresti, in mod special.

B.S.: Intr-adevar, ai dreptate, dar cu ce pret pastram acea siguranta? Cu stres? Cu frustrari? Pentru ce trebuia sa indur toate acestea si sa imi distrug ultimii ani de activitate? Nu, nu mi-a fost frica. Plus ca decizia a coincis si cu o oportunitate deosebita de a face parte dintr-o echipa internationala de traineri din Anglia, Romania, Noua Zeelanda, Elvetia si Franta care sa tinem cursuri de analiza si diagnoza organizationala prin AT cam prin toata Europa, pentru moment, si, in scurt timp, ne vom extinde si in afara. Daca ramaneam in banca ar fi trebuit sa renunt la aceasta oportunitate deoarece nu as mai fi avut timpul necesar.

L.P.: Cum simtiti aceasta experienta?

B.S.: Este extraordinara si provocatoare. Pentru mine, intalnirea cu alte culturi este de nedescris. Acum astept cu interes ca anul acesta sau anul viitor sa intram pe piata Chinei. De abia astept! Trepidez numai la ideea ca voi avea sansa sa predau in China, sa simt cu adevarat ce inseamna impact cultural, diferente culturale.

L.P.: Ati gasit o alta mentalitate, un alt mediu in organizatiile in care ati lucrat in acest nou proiect?

B.S.: Da. Cel putin in organizatiile cu care am lucrat eu, la nivelul de head-office. Poate ca nu i-a afectat criza atat de tare sau poate au avut o alta atitudine decat la noi in tara, cert este ca acolo nu s-a intamplat ca la noi cand, speriati ca vine criza, primele lucruri pe care le-am taiat de pe lista pentru a face economie au fost agrafele de birou si pixurile, iar apoi training-urile, evident! Managerii din afara au inteles ca agrafele si pixurile oricum nu reprezinta o risipa atat de mare, iar training-ul in niciun caz nu se taie deoarece poate fi o metoda de imbunatatire a situatiei. Ne-au fost cerute sa tinem multe training-uri de soft skills, deoarece se pleaca de la premiza ca imbunatatind individul, rezultatele vor veni de la sine. Ne axam foarte mult acolo pe interactiune, pe comunicare, pe procese de grup, pe leadership si management. Iar in ceea ce priveste analiza organizationala, o facem din punct de vedere al structurii pentru a identifica posibilele puncte de insertie a interventiilor de schimbare.

In plus, ce nu am gasit in Europa civilizata, sa ii spunem, iar in Romania inca mai intalnim, este extazul in fata a tot ce vine “din afara”, din Vest in mod special. Noi gandim mereu ca este mai bun ce vine de acolo decat ce avem noi, si ca produse, si ca oameni. Probabil acestea sunt, inca, urme ale mentalitatii din perioada comunismului.

A, si mai este un aspect greu de schimbat in Romania. Am lansat, impreuna cu Psychological Intelligence Ltd (UK) si Middlesex University (UK), singurul program de Master of Science in Organizational Development. In mod paradoxal, insa, nu il pot sustine in Romania, deoarece este prea scump. Feedback-ul primit aici a fost ca, la banii acestia, poti face 5 masterate in Romania. Costa, intr-adevar, la nivelul unui masterat in strainatate, dar are avantajul de a economisi costurile de intretinere pe care le-ai plati ca sa mergi intr-o alta tara sa sustii un astfel de program, iar o diploma de masterat din Romania nu iti deschide portile pietei muncii in strainatate, asa cum o poate face una din Marea Britanie. Am, insa, foarte mult succes cu acest program in Rusia. Cu toate acestea, am un sentiment de regret ca nu pot sa sustin acest program in tara mea si trebuie sa il predau strainilor.

L.P. Ati fost inclusiv in Africa. Cum a fost aceasta experienta?

B.S.: Da, am stat aproximativ o luna in Africa de Sud, tot prin intermediul grupului de AT. Bine, scopul principal a fost o conferinta mondiala de AT in cadrul careia am sustinut un workshop. Dar, am profitat de ocazie si am mers sa vizitez si niste organizatii de acolo. Seamana foarte putin cu ce este la noi. Se apropie mult mai mult de gandirea corporatiilor mici unde se crede ca daca reusesti sa faci oameni sa munceasca cu placere- pentru ca pasiune e mult spus-, atunci rezultatele vin de la sine.

L.P.:Credeti ca v-a schimbat cumva aceasta perioada petrecuta intr-o corporatie- ma refer la perioada in care ati fost angajat in BCR?

B.S.: Intr-un fel, da. Pana am inceput sa lucrez acolo, acceptam ideea de lucruri mai vagi,deadline-uri mai flexibile, un ritm nu foarte rapid, o atmosfera mai calma, mai linistita. In corporatie a trebuit sa ma structurez mult mai bine, sa invat sa stabilesc obiective si deadeline-uri rezonabile pe care sa le respect si m-am lovit mult mai puternic de ideea responsabilizarii. Toate acestea mi-au placut foarte mult. A trebuit sa invat sa coordonez mai multi oameni, sa imi impart lucrurile, sa gandesc mult mai rece si mai rational la ce si cum am de facut. In acelasi timp, in corporatie am avut o experienta mai putin placuta cu oamenii. Erau mult mai reci, mai rai, mai individualisti.

L.P.: Cum v-au schimbat, apoi, NLP-ul si Analiza Tranzactionala?

B.S.: NLP-ul nu m-a schimbat. In schimb, AT da. Sa va spun de ce nu m-am schimbat prin NLP. Acesta este un toolbox extraordinar, cel mai bun de pana acum, pentru a face lucrurile sa se intample. Cu NLP esti ca un muncitor care are un tablou de comanda cu multe butoane, care stie ca daca vrei sa se intampla actiunea A, apesi pe butonul rosu, daca vrei sa se intample actiunea B, apesi pe butonul verde si tot asa. Dar DE CE se intampla lucrurile acelea, habar n-ai! NLP ul nu studiaza motivele pentru care lucrurile se intampla, ci CE trebuie sa faci ca sa se intample. Eu consider ca NLP-ul este o colectie de tehnici de comunicare extraordinara: cum poti sa faci ca sa iti transmiti mesajul catre celalalt, incluzand aici si manipularea.

In schimb, AT ma obliga sa ma autoanalizez in permanenta pentru a ma dezvolta. Este absolut necesar sa te dezvolti, mai intai tu, pentru ca apoi sa il poti ajuti si pe celalalt sa creasca, daca putem spune asa. AT imi permite sa inteleg comportamentul celuilalt si imi ofera si instrumentele necesare sa il ajut sa isi imbunatateasca acest comportament.

L.P.: Cand ati inceput sa patrundeti mai mult in profunzimea umana, prin Analiza Tranzactionala, in mod special, nu v-ati speriat putin de ceea ce ati descoperit?

B.S.: Nu, deoarece valoarea fundamentala a AT, pe care, recunoasc, mi-a luat cativa ani buni pana am reusit sa o inteleg si sa mi-o insusesc, este ca toti oamenii sunt ok. Cand am dat primul examen in AT invatasem ca un papagal textul cu “toti oamenii sunt ok”, insa nu il interiorizasem, nu il acceptam. Am intrebat-o atunci pe Julie Hay cum pot sa cred ca toti oamenii sunt ok cand vedem in jurul nostru ca exista tot felul de oameni care omoara, violeaza, sunt violenti fata de copii sau animale etc. Cum pot eu sa ii consider ok pe acestia? Iar Julie mi-a spus, zambind, sa mai repet o data valoarea de baza a analizei tranzactionale, dar in intregime. Am recitat-o, din nou: toti oamenii sunt ok, eu pot sa nu fiu de acord cu comportamentele lor, dar ei au valoare intrinseca. In acel moment am inteles ca toate acele manifestari sunt comportamente cu care eu pot sa nu fiu de acord, sa doresc, sau nu, sa le schimb, sa le imbunatatesc, dar ei au valoare pentru ca sunt oameni care gandesc si simt. In momentul in care am reusit sa imi asum aceasta valoare, sa o interiorizez, nu am mai avut surprize. Asta nu inseamna, insa, ca sunt de acord cu toata lumea. Departe de mine acest gand. Dar ii accept asa cum sunt, cu bune si rele.

L.P.: Dintre toate instrumentele si tehnicile invatate, ce aspecte va atrag cel mai mult? Unde va place sa le aplicati cel mai mult?

B.S.: Imi place sa lucrez cu oamenii pe probleme umane. Lucrand cu organizatii, nu lucrezi cu astfel de probleme, cel putin din experienta mea. Majoritatea problemelor sunt despre cum sa accelereze productia sau cum sa rezolv cat mai repede o situatie anume. Nu discuti, efectiv, cu omul si cu problemele existente in relatiile interumane, ci discuti cu “problemele organizatiei”. De aceea, eu prefer, foarte mult, partea asa-zisa de Life coaching, de soft skills. Am o viziune ciudata, atunci cand vine vorba de atitudinea directorilor, managerilor in fata acestor aspecte de social skills, de soft skills: in clipa in care sunt numiti directori, li se inmoaie fontanela, li se pune o palnie in cap prin care Dumnezeu le toarna toate cunostintele de care au nevoie; ei nu mai au nevoie sa invete nimic deoarece stiu deja tot. Este un fenomen general si la noi, dar si in afara, desi intr-o proportie diferita.

L.P.: Cum este sa fiti, din nou, student? S-a schimbat ceva?

B.S.: Absolut nimic. Cu parere de rau, spun asta, exista acelasi gen de pretentii. Este chiar mai rau, din punct de vedere al prezentei la cursuri, al interesului si motivatiei studentilor, dar si a gradului de exigenta al profesorilor. Intr-adevar, acestia din urma sunt constienti ca majoritatea studentilor lucreaza ca sa se poata intretina si nu pot sa faca fata si serviciului si cursurilor la facultate, tocmai de aceea au, probabil pretentii putin mai mici decat, poate, mi-ar placea mie.

In rest, ma distreaza atitudinea colegilor mei, studenti, care ma trateaza foarte formal, desi, intre ei exista alte relatii. :)

L.P.: Nu va puteti opri din invatat? :)

B.S.: Probabil ca acesta este modul meu de a lupta impotriva Alzheimerului- cum imi place mie sa spun.:) Insa, in realitate, invat pentru ca, pur si simplu, imi place. Si nu intentionez sa ma opresc asa curand. Desi, recunosc ca, de doua ori pe an, cand trebuie sa dau examenele la facultate, nu imi convine si devin carcotas deoarece sunt materii care imi plac si ma intereseaza, si materii care nu ma atrag deloc..

L.P.: In final, spune-ti-mi, va rog, cum vedeti evolutia training-ului si a coaching-ului in tara noastra, deoarece, mult timp, toata lumea putea face training, iar ulterior, toata lumea face si coaching.

B.S.: In ceea ce priveste coachingul, lucrurile evolueaza spre bine deoarece au inceput sa se cearna, sa se selecteze cei buni de pseudo-coachi. Si organizatiile au inceput sa invete ce e este aia coaching si nu mai accepta orice. Piata se curata. Din pacate, nu acelasi lucru se intampla in privinta training-ului. Din ce am vazut in Romania, din toti trainerii pe care ii cunosc, si sunt suficient de multi la numar, doar pe un procent foarte mic pot sa ii numesc cu adevarat traineri foarte buni. In rest, sunt niste oameni care isi fac meseria si atat. Nu stralucesc. In plus, este destul de greu sa mai patrunzi acum pe aceasta piata deoarece, pe de o parte, firmele mari au facut monopol si este greu sa ii dai la o parte. Pe de alta parte, odata cu criza, organizatiile au taiat foarte mult din bugetul pentru training.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

analiza tranzactionala

Autor

743

Recadrarile

editor — Mon, 07 Apr 2014 22:42:47 +0000

Recadrarile editor Mar, 04/08/2014 - 00:42

In viata, toti ne intalnim cu suferinta – la fel ca moartea si impozitele, suferinta pare a fi o constanta a vietii noastre. De fapt, putem crede chiar ca viata face tot posibilul sa ne ofere forme “speciale” de suferinta, de la respingerea de catre cineva pe care il consideram atractiv, trecand prin esecurile jenante de la locul de munca, pana la faptul ca ceilalti par a avea mai mult (bani, fericire, sex etc.) decat noi.
Suferinta este si ceva la care nu prea ne place sa ne gandim. Daca am putea alege, am sterge – selectiv – aceste momente de suferinta din viata noastra? Cum ar arata viata fara ele?
Fiecare avem felul nostru unic de a aborda suferinta. Unii dintre noi se intristeaza, se supara, dar trec peste, merg mai departe, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Altii se retrag, sunt mai precauti, sau chiar devin paralizati in fata evenimentelor. Altii par incantati, se bucura de ceea ce noi am numi suferinta, vazand in ea doar o provocare sau ceva cu care ar putea sa lupte.
Oare cum ne purtam in fata suferintei? Dorim sa fim consolati de catre prieteni? Ne aruncam cu furie in orice fel de activitate? “Nu ne gandim la ea” – inchizandu-ne “mintea” si refuzand-o? Si cum ne descurcam cu emotiile implicate – mai ales durerea? Majoritatea dintre noi avem un fel preferat de a aborda durerea – sau il inventam pe loc, atunci cand ea apare.

Programarea Neuro-Lingvistica ofera cateva instrumente utile si eficace pentru abordarea unor astfel de probleme. Una dintre tehnicile cele mai des folosite este cea prin care schimbam etichetele puse pe suferinta. In general, avem tendinta de a ne “depozita” amintirile in doua categorii destul de vagi: placute si dureroase. Putem “rarefia” o mare parte din durerea trecuta uitandu-ne la aceste categorii si descoperind ca ele pot fi re-etichetate. Durerea pe care am trait-o in trecut poate fi “re-etichetata” sau “re-vizuita” sau “re-semnificata” ca o lectie importanta sau ca o oportunitate de a creste, de a ne dezvolta. Ea poate, in aceste conditii, sa ne confere acele calitati pe care le doream dar nu stiam de unde sa le luam.
A gandi inseamna a cadra, a conferi semnificatii. Dand un nume la ceva, il identificam, adica il punem intr-un cadru. Cand un nou nascut face acest lucru, el incepe sa isi populeze lumea – “jucarie”, “cutu”, “mami”, “tati”, “ochi”, “deget”. In acest fel creem intelesurile care devin lumea in care traim. Pe masura ce numim lucrurile, creem un vocabular de termeni. Acest lucru raspunde la intrebarile fundamentale: “Ce este X?”, “La ce e bun X?”, “De unde vine X?”.
Gandirea creeaza si stabileste cadre, semnificatii. Din aceasta cauza cadrarea este esenta functionarii omului. Noi cadram lucrurile. Si o facem la mai multe niveluri: nu este suficient sa spunem ca o voce este “aspra, stresata, stridenta, tensionata, dura”; trebuie sa cadram si intelesul: “critica, insulta, suparare etc.”
Dar nici asta nu este suficient; trebuie sa cadram si acest lucru: “pericol pentru eul meu, amenintare la adresa self-respectului, conflict etc.”. Si mai cadram o data: “trebuie sa fac X”, “pot acum sa ma astept la Y”, “asta inseamna Z” – cadrarile vin in grup: una in interiorul celeilalte, ca o papusa ruseasca.

Dar ce este un cadru? In primul rand este un nume. Apoi, este contextul mental pe care il punem in jurul numelui. Apoi este contextul contextului, si asa mai departe.
Inainte ca Gregory Bateson sa fi introdus termenul de “cadru” prin care sa descrie contextele, chiar si cele multiple, ce decurg unul din celalalt (ca niveluri logice), noi numeam aceste cadre printr-o multitudine de termeni: “credinte”, “valori”, “asteptari”, “decizii”,” intelegere”, “identificare”, “sens”, “inteles”, “paradigma”, “semnificat” (ca opus semnificantului). Problema cu aceste cuvinte este ca ne-am obisnuit sa credem ca reprezinta lucruri diferite, nerelationate intre ele. Astazi stim ca ele nu sunt altceva decat cadre diferite.

Este momentul sa vorbim putin de neurosemantica. Neurosemantica este un model care descrie felul in care oamenii obtin intelesuri (semantica) incorporate corpului nostru (neurologia) in asa fel incat sa simtim intelesurile in termenii emotiilor si starilor. Neurosemantica este un domeniu interdisciplinar care isi are originea in psihologia comportamentului cognitiv, semantica generala, NLP si gandirea sistemica. Neurosemantica exploreaza structura intelesului si felul in care acest inteles devine intrinsec corpului nostru. Ea abordeaza sistemul minte-corp-emotie in mai multe feluri. Pornind din dimensiunea mentala, ea exploreaza felul in care limbajul actioneaza in interiorul nostru, felul in care ii atribuim sens, creem sens prin cuvinte, asociatii, cadre, metafore etc. Pornind din dimensiunea neurologica, ea exploreaza felul in care corpul nostru lucreaza cu ideile pentru a le “actualiza” si felul in care ceea ce facem influenteaza ceea ce credem. In esenta, neurosemnatica se refera la doua lucruri: in primul rand, la obtinerea celor mai bune performante cu cele mai bune intelesuri; in al doilea, la adaugarea unor intelesuri mai bogate performantelor noastre. Se refera la declansarea potentialitatilor prin mobilizarea resurselor maxime. In neurosemantica s-au identificat 26 cadre-cheie in lista meta-intrebarilor din modelul meta-starilor si se foloseste metafora unui diamant pentru a descrie multele fatete (cadre) ale constiintei. Dar nu este in intentia noastra de a detalia relatiile cadrarii si recadrarii cu Neurosemantica sau cu Semantica generala.
Cadrele – rezultatele cadrarii – sunt folosite pentru a furniza un context, un “punct de fuga” sau un ghidaj pentru gandurile si actiunile noastre.
Bandler considera ca exista, in principal, 5 cadre (numite de el “frames”) utile pentru a furniza o focalizare activitatilor noastre si pentru a ne asigura ca suntem congruenti, oferindu-ne un context in care ne putem evalua progresul si pentru a putea explora alte optiuni: cadrul de obiectiv, cadrul ecologic, cadrul dovezilor, cadrul “ca si cand” si cadrul retroactiv. Le vom discuta pe scurt pe fiecare “in numarul viitor”.

Citeste partea a doua aici!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1276

Investitia in propria persoana- cheia succesului

editor — Wed, 02 Apr 2014 03:20:16 +0000

Investitia in propria persoana- cheia succesului editor Mie, 04/02/2014 - 05:20

Investitia în propria persoana a devenit cheia succesului atat in plan personal cat si in plan profesional.

O modalitate de dezvoltare personală, de cunoastere si dezvoltare a a procesului interior, orientat spre obiective personale sau de business este coachingul. Vorbim despre Coaching cu NLPt aplicat în viaţa de zi cu zi şi cea profesională.

Cum sa facem sa obtinem rezultatul dorit, fie ca este vorba de viata profesionala sau de cea privata?

De multe ori nu ajungem la un rezultat pur si simplu pentru ca nu stim sa ne setam obiectivul in mod corect sau pentru ca nu reusim sa comunicam eficient cu persoanele implicate in rezultatul respectiv.

Alteori, ni se pare ca nu suntem intelesi sau ca nu ne exprimam intr-un limbaj usor de inteles de catre interlocutor, ceea ce face comunicarea greoaie, antreneaza un consum ridicat de energie si intarzie atingerea scopului.

Persoanele cu care comunicam, colegi, parteneri sau clienti ne transmit nu doar cuvinte, ci si o serie de indici ai limbajului corpului pe care daca stim sa-i decodificam asiguram succesul comunicarii.

O bariera de necontestat in bunul mers spre atingerea rezultatului o constituie conflictele care apar pe parcurs. Capacitatea de gestionare a conflictelor fara a afecta resursele disponibile si fara a “agita si mai mult spiritele” a devenit o competenta mult ravnita atat la birou cat si in familie.

Cu totii avem puncte tari, abilitati si resurse forte pe care trebuie sa invatam sa le punem in valoare. Astfel, vom putea contribui eficient si concret la implementarea proiectelor la care participam, cu acele resurse la care excelam. De asemeni, in situatiile importante, decisive, aceste abilitati si resurse forte ne pot ajuta sa luam cea mai buna decizie si sa actionam in cel mai potrivit mod.

Nu in ultimul rand, obtinerea unui rezultat depinde de folosirea eficienta a timpului si de modul in care resusim sa facem intalnirile, discutiile, sedintele eficiente. Acele intalniri in care toata lumea vorbeste diverse si aduce idei dar care nu se concretizeaza consuma resurse si intarzie procesele. Este important sa invatam sa ghidam discutiile si ideile astfel incat sa obtinem ceva concret.

Toate acestea dar si alte elemente legate de concepte NLP le poti deprinde intr-un program de training de 2 zile adresat tuturor celor interesaţi de Coaching & NLPt aplicat în viaţa de zi cu zi şi cea profesională.

Oferim singurul training introductiv în Programarea Neuro Lingvistica din Romania creat după un format al 'Austrian Training Center for NLP/NLPt' şi care respectă criteriile de formare Professional!

Professional înseamnă respectarea unor criterii riguroase legate de metodologia de formare, numărul de ore de training, modalitatea de evaluare şi calificarea trainerilor.

Este prima parte a programului COACHING cu NLP la un nivel Professional acreditat EuCF - certificarea Practitioner.

De fapt, in cel mai concret mod posibil, temele parcurse sunt:

Modelul orientat pe rezultat în coaching – baza fiecărui proces de dezvoltare şi schimbare: vei învăţa să îţi defineşti obiective care îţi asigură suportul pentru dezvoltarea ta personală şi profesională.
Rapport – condiţia pentru o comunicare bună şi eficientă: vei învăţa să dezvolţi bune contacte interumane prin folosirea limbajului trupului şi a cuvintelor în mod respectuos şi cu scop.
VAKOG – cele 5 simţuri, prin intermediul cărora stocăm şi filtrăm toată informaţia: vei învăţa să decodifici şi să vorbeşti diferite "limbi ale simţurilor" cu interlocutorii şi clienţii
Indicii de referinţă – indicii verbale şi nonverbale pentru a identifica starea interlocutorului: vei învăţa să înţelegi şi să reacţionezi la indici ai limbajului corpului.
Asociere/Disociere – managementul stărilor interne pozitive din viaţa de zi cu zi şi din conflicte: vei învăţa să îţi estimezi starea internă pentru a fi „la tine acasă” şi să gestionezi conflictele.
Ancore - conştiente, rapid realizabile şi utile pentru activarea resurselor în managementul personal: vei învăţa să utilizezi propriile forţe şi abilităţi în situaţii importante.
Micul model de Coaching – structura de bază pentru Coaching, Mediere şi Terapie: vei învăţa structura de ghidare a discuţiei cu clienţii şi partenerii de discuţie.
Presupoziţiile NLP – gândire sistemică pentru comunicare profesionistă: vei învăţa baza teoretică a conceptelor din care provine NLP.

Manualul Start pe care il asiguram cuprinde concepte și tehnici NLP cu aplicații în Coaching & NLPt. Programul asigura şansa participării ulterioare la etapele Intensiv şi Practitioner – un standard profesional al NLP-ului din România, condus de o echipă internaţională de formatori NLP/NLPt din România, Austria, Croaţia, Polonia, SUA.

Afla aici mai multe detalii despre programul Start in Coaching si NLPt!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

standarde profesionale

rezultate

obiective

Autor

1153

Invata sa ii citesti pe cei din jur

editor — Tue, 01 Apr 2014 02:40:46 +0000

Invata sa ii citesti pe cei din jur editor Mar, 04/01/2014 - 04:40

Despre decodificarea profilului interlocutorului

Fiecare persoana are metodele ei prin care ia decizii in diverse situatii. Acestea sunt procese interne, non-verbale. De fiecare data cand o persoana decide despre un lucru ca este corect/gresit sau ne/potrivit, ea foloseste aceste procese de gandire.

Cuvantul sau expresia pe care persoana o alege pentru a exprima procesul intern de a decide ce e bine sau rau reprezinta acel punct cheie pe care, daca persoana il aude, va arata o crestere a nivelului de energie si motivatie de a actiona spre o anumita directie.

Spre exemplu, daca ai fi interesat sa participi la un curs, ce ai raspunde la intrebarea “ce iti doresti de la un curs”? Stiu ce as raspunde eu: imi doresc sa capat mai multe cunostinte care sa-mi permita sa-i inteleg mai bine pe cei din jurul meu.

Daca m-as pune acum in locul unui vanzator de cursuri as continua: “ca sa-i intelegi mai bine pe cei din jurul tau ai nevoie sa stii sa citesti printre randuri, sa intelegi dincolo de cuvinte ce este important pentru ceilalti, sa stii ce cuvinte sa folosesti astfel incat cei din jurul tau sa te inteleaga cu adevarat?”

Ce iti doresti de la un job? Cum stii ca ai facut o treaba buna? Care este calea cea buna pentru a-ti creste sansele de succes?

Intrebarile sunt importante, dar modul in care decodifici raspunsurile face diferenta!

Bazat pe structurile verbale si non-verbale ale raspunsurilor la intrebari precum cele de mai sus, vei putea trage concluzii specifice legate de nivelul motivational, stilul de lucru, organizarea muncii si mecanismele interne de reglaj al nivelului de stres. De asemenea, vei putea face o estimare corecta a abilitatii de cooperare si in legatura cu atitudinea antreprenoriala a candidatilor, angajatilor sau a clientilor.

In cursul 8 Minutes Interview sunt folosite Metaprogramele NLP, acele filtre perceptuale utile pentru a identifica cum o persoana percepe informatia si cum reactioneaza in diverse situatii.

Astfel vei invata sa-i citesti pe cei din jur prin exercitii practice si exemple video, vei invata cum sa evaluezi rapid o persoana pe baza unei game largi de tipare comportamentale.

Din structurile verbale si non-verbale ale raspunsurilor primite la doar 12 intrebari, poti sa ajungi la concluzii specifice in legatura cu tiparele de gandire si de comportament ale interlocutorului tau si, astfel, sa ai o arie bogata de alegeri in ceea ce priveste interactiunea cu acesta.

Afla aici mai multe despre programul 8 Minutes Interview sustinut de Peter Schutz.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

1193

Start in NLP Professional

Andreea R — Thu, 06 Mar 2014 17:39:00 +0000

Start in NLP Professional Andreea R Joi, 03/06/2014 - 18:39

Este un program de training de 2 zile adresat tuturor celor interesaţi de Coaching cu NLP & NLPt aplicat în viaţa de zi cu zi şi cea profesională.

Este o investiţie în propria persoană şi în viitorul profesional: coachingul este o modalitate de dezvoltare personală a procesului interior, orientat spre obiective personale sau de business - life sau business coaching.

Este singurul training introductiv în Programarea Neuro Lingvistica din Romania creat după un format al 'Austrian Training Center for NLP/NLPt' şi care respectă criteriile de formare Professional!

Professional înseamnă respectarea unor criterii riguroase legate de metodologia de formare, numărul de ore de training, modalitatea de evaluare şi calificarea trainerilor.

Este prima parte a programului COACHING cu NLP la un nivel Professional acreditat EuCF - certificarea Practitioner.

În România formarea NLP Professional, din care face parte şi modulul Start, organizat de Mind Master şi Asociatia NLP Professional, este acreditată de Federaţia Română de Psihoterapie şi de Colegiul Psihologilor din România.

Obiectiv eveniment:

deprinderea tehnicilor de baza in coaching si NLP.

Ce înveţi?

Modelul orientat pe rezultat în coaching – baza fiecărui proces de dezvoltare şi schimbare
Vei învăţa să îţi defineşti obiective care îţi asigură suportul pentru dezvoltarea ta personală şi profesională.

Rapport – condiţia pentru o comunicare bună şi eficientă
Vei învăţa să dezvolţi bune contacte interumane prin folosirea limbajului trupului şi a cuvintelor în mod respectuos şi cu scop.

VAKOG – cele 5 simţuri, prin intermediul cărora stocăm şi filtrăm toată informaţia
Vei învăţa să decodifici şi să vorbeşti diferite "limbi ale simţurilor" cu interlocutorii şi clienţii

Indicii de referinţă – indicii verbale şi nonverbale pentru a identifica starea interlocutorului
Vei învăţa să înţelegi şi să reacţionezi la indici ai limbajului corpului.

Asociere/Disociere – managementul stărilor interne pozitive din viaţa de zi cu zi şi din conflicte
Vei învăţa să îţi estimezi starea internă pentru a fi „la tine acasă” şi să gestionezi conflictele.

Ancore - conştiente, rapid realizabile şi utile pentru activarea resurselor în managementul personal
Vei învăţa să utilizezi propriile forţe şi abilităţi în situaţii importante.

Micul model de Coaching – structura de bază pentru Coaching, Mediere şi Terapie
Vei învăţa structura de ghidare a discuţiei cu clienţii şi partenerii de discuţie.

Presupoziţiile NLP – gândire sistemică pentru comunicare profesionistă
Vei învăţa baza teoretică a conceptelor din care provine NLP.

Ce obţii:

- 2 zile de formare: Coaching & NLP

Start (2 zile), Intensiv (5 zile) şi Practitioner (31 zile de formare) - anul 1 de formare - sunt parte integrantă a Programului de formare Professional - COACHING & NLPt care va continua cu etapa Master Practitioner (30 zile / anul 2), Professional Practitioner (20 zile anul 3&4) seminarii speciale de coaching, mediere sau psihoterapie neurolingvistică, ore de dezvoltare personală.

- manual Start: concepte și tehnici NLP cu aplicații în Coaching & NLPt

- şansa participării ulterioare la etapele Intensiv şi Practitioner - un standard profesional al NLP-ului din România, condus de o echipă internaţională de formatori NLP/NLPt din România, Austria, Croaţia, Polonia, SUA

- ore de dezvoltare personală recunoscute de CoPSI și FRP într-un standard acreditat de EANLPt și European Coaching Federation - EuCF.

Cui se adreseaza:

Persoane interesate de dezvoltare personala. Persoane care lucreaza in vanzari, resurse umane, management. Psihologi, medici. Consultanti.

Abilitati si competente:

Definire obiective. Folosirea limbajului trupului şi a cuvintelor. Gestionare conflicte. Persuasiune. Adaptabilitate.

Beneficii participant:

vei invata să decodifici şi să vorbeşti diferite "limbi ale simţurilor" cu interlocutorii şi clienţii
vei incepe să înţelegi şi să reacţionezi la indici ai limbajului corpului
vei sti să îţi estimezi starea internă pentru a fi „la tine acasă” şi să gestionezi conflictele
vei sti cum să utilizezi propriile forţe şi abilităţi în situaţii importante
vei învăţa structura de ghidare a discuţiei cu clienţii şi partenerii.
iti vei creste increderea in tine.

Beneficii companie:

Cresterea eficientei angajatului
Cresterea gradului de motivare a angajatului
Creste toleranta la frustrare
Angajatul isi foloseste mai eficient resursele
Imbunatateste calitatea lucrului in echipa
Angajatul devine mai responsabil in atingerea obiectivelor de business

Alte detalii:

Participand la acest curs, ai sansa participării ulterioare la etapele Intensiv şi Practitioner - un standard profesional al NLP-ului din România.

Normal (2-3 zile)

Incepator

Certificare

Influentare si persuasiune

Inteligenta emotionala

Life coaching

Luarea deciziilor

Lucru in echipa

Managementul schimbarii

Managementul stressului

Motivare

NLP

Relationare

Rezolvarea problemelor

Vanzari

Coaching

Dezvoltare Personala

Learning & Development

Etichete

Curs Open/Deschis

Provocari, (trans)formari si... Happy Endings Never End. Cu Carmen Iliescu

editor — Thu, 27 Feb 2014 22:22:23 +0000

Provocari, (trans)formari si... Happy Endings Never End. Cu Carmen Iliescu editor Joi, 02/27/2014 - 23:22

(Aceasta este continuarea interviului cu Carmen Iliescu publicat saptamana trecuta: Poveste de viata...in povesti)

Toate se intampla la timpul lor. Dar, cateodata timpul « se ia cu alte treburi » si uita sa mai faca lucrurile sa se intample. Asa ca trebuie ajutat putin :) O sa intelegeti spre final la ce ma refer. Saptamana aceasta Carmen Iliescu continua să povestească despre cum sunt iubirile din tinerete, provocarile de a fi un parinte divortat, (trans)formari si...Happy Endings Never End !

Despre Iubire şi Tinereţe – între himere şi realitate

Pe la cinci ani, mi-aduc aminte că m-am îndrăgostit prima oară. Simţeam asta foarte tare în mijlocul curţii pline de margarete, împreună cu mirosul de iarbă încălzită de soare şi imaginea băieţelului cu niste dungi albastre pe post de mustăţi- pe atunci, la grădiniţă, ne badijonau în fiecare dimineaţă cu albastru de metil în gât.

Nu trebuie să luaţi numărul următor foarte în serios, dar cred că m-am îndrăgostit de probabil 30-40 de ori, începând cu colegul de grădiniţă şi punând la socoteală pe muşchetarul D’Artagnan, Ilie Năstase în anii de glorie, primele iubiri ale adolescenţei – și fiecare pare că ar fi mereu prima şi ultima-, Robert Redford confundat cu Marele Gatsby şi invers, şi aşa mai departe. Realitatea şi imaginaţia sunt la fel de puternice mai ales când e vorba despre emoţii şi sentimente. Dar cred că trebuie menţionată diferenţa dintre îndrăgostirea de început, care e o transă, o biochimie şi o exaltare a imaginaţiei şi continuarea ei spre dragoste care aduce conştientizarea relaţiei, o potrivire a personalităţii, temperamentelor şi expresiei lor, la care mai trebuie adăugate valori comune. Iar când dragostea devine profundă, stabilă şi de durată, apare şi o identitate comună, o spiritualitate împărtăşită. Până acolo, insa, este o cale de parcurs. Toate la timpul lor…

Uneori nu avem suficientă claritate şi pricepere să ducem mai departe o relaţie, chiar bine începută. Cum povesteam, în vremurile de entuziasm şi visare de la începutul anilor ’90, m-am căsătorit şi am suprapus prea intens munca peste relaţia de cuplu. Neglijam relaţia personală şi am intrat într-o simbioză de competiţie, pierzând graniţele dintre firmă şi familie… Între timp s-a născut şi băiatul şi asta, de fapt, a cerut încă şi mai multă energie pe care nu ştiam cum să o administrăm între casă şi muncă. Iar "inevitabilul" s-a produs.. Atunci când familia s-a dizolvat eram furioasă şi tristă deopotrivă, dar peste ani am recăpătat perspectiva celor întâmplate şi am înţeles că răspunderea, atât în bine cât şi în rău, e întotdeauna a ambelor părţi.

Părinte divorţat, nu « mamă singură » [[{"fid":"1561","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"223","width":"300","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen si Alex copilarie","title":"Carmen si Alex copilarie","class":"media-element file-default"}}]]

Cred că trebuie văzută diferenţa între a fi un parinte divorţat şi a fi o mamă singură. Sunt mesaje diferite între formulările astea dar, din obişnuinţă şi grabă, lumea tinde să gândească în ultima variantă. Eu m-am considerat un părinte divorţat şi niciodată o mamă singură.

O să spun cuvinte puţine despre ce a urmat după separare şi divorţ. Străduința de a fi în cel mai bun mod posibil alături de băiatul meu Alex, atunci aflat chiar înainte de începerea primei clase, este doar o parte a ecuaţiei. Un părinte divorţat nu este doar părinte, ci rămâne, în continuare, o fiinţă fără pereche. Iar asta reprezinta ce-a de-a doua parte a ecuaţiei in care m-a ajutat mult ceea ce am învăţat când am început să mă ocup sistematic de dezvoltarea mea personală.

Revenind la statutul de mamă divorţată, cu toată onestitatea, recunosc că a fost greu. Mai întâi, a trebuit să învăț eu însămi despre «Nu », apoi să îmi învăţ copilul că «Nu » e un răspuns perfect posibil şi acceptabil. Este extrem de periculos să dai copilului compensaţii greşite pentru lipsa celuilalt părinte. A da şi a lua mită emoţională ar trebui interzis prin lege!

Alt lucru de o mare importanţă este să nu îţi minţi copilul în nicio circumstanţă, dar mai ales despre lipsa celuilalt părinte, pentru că nimic bun nu se poate construi pe minciună, mai ales un om…

O măsură a inteligenţei parentale este felul cum reuşeşti să transmiţi copilului realitatea, într-un mod potrivit minţii şi sufletului de la acea vârstă, adică fără sa răneşti, dar şi fără să prosteşti. Cred că unul din modurile cele mai blânde şi mai folositoare îl reprezintă poveştile: cele gata scrise, dacă ai norocul să semene cu situaţia respectivă sau cele inventate de tine. Trebuie să fii creativ, să re-inventezi lumea folosind doar atâtea comparaţii cât îi sunt copilului accesibile din experienţă. Nişte poveşti speciale trebuie spuse despre renunţări, pierderi, amânări… E nevoie de foarte multă răbdare, de încredere şi e foarte multă nevoie de respect. Nu poţi să faci aproape nimic fără astea. E la fel ca şi în lumea adulţilor… Şi, ca în orice altceva, buna măsura şi bunul simţ sunt de aur… De fapt, în adâncul nostru, ştim exact şi simţim când facem un lucru bun şi când facem rău. Trebuie doar să ne dăm un mic răgaz înainte de a trece la acţiune, poate doar câteva secunde în care să cumpănim cu mintea şi cu inima ce urmează să facem.

Eu am avut un noroc extraordinar pentru că şi mama mea şi-a dedicat întreaga energie pentru băiatul meu. Oriunde se află acum, când nu mai este împreună cu noi, sunt sigură că îmi împărtăşeşte mândria şi mulţumirea pentru ceea ce a devenit Alex. Ea a fost o figură parentală mai răbdătoare şi mai protectivă, eu a trebuit să fiu de multe ori mai aspră şi mai severă. Am avut mereu şi fericirea de a fi înconjuraţi de prietene şi prieteni admirabili. Cred că soarta a fost extrem de generoasă şi ne-a dat ocazia să întâlnim oameni deosebiţi a căror valoare este mereu în mine şi este şi în băiatul meu. Sper că am avut, măcar în parte, capacitatea de a le aduce şi eu bucurii acestor prieteni.

Dar legătura cu celălalt părinte nu poate fi pe de-a-ntregul suplinită. Părintele absent din casă trebuie să rămână prezent în viaţa copilului şi noi, părinții lui, am făcut cât de bine am putut în această privință. Apar obstacole emoționale și desigur (pre)judecăți care ne încearcă în acest fel de relații și, probabil, aș fi putut face mai bine…

[[{"fid":"1540","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"200","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Carmen_si_Alex","title":"Carmen Iliescu si Alex","class":"media-element file-default"}}]]

Câte pagini ar trebui să mai scriu, oare, pentru a povesti orele condensate, la propriu şi la figurat, pe care le petreceam cu fiul meu, a cărui copilărie şi adolescenţă au fost impregnate de tot ceea ce eu învăţam… grija mea de a-l face să iubească cititul cărţilor tipărite, plăcerea de a asculta muzică clasică într-o lume în care jocurile pe calculator şi sonorităţile electronice sunt la putere… excursiile în afara ţării, care să îi deschidă orizontul şi să îi înalţe aspiraţiile spre valori înalte, ale unor societăţi mai vechi şi mai puţin zbuciumate decât a noastră..

Alex are norocul, dar şi meritul, de a trăi acum în Scoţia. Este încă student dar este un tânăr adult de care suntem foarte mândri, cu adevărat.

A fost o schimbare de perspectivă când, acum câteva luni în urmă, felicitându-l pe el de ziua sa de nastere, am realizat că şi eu împlineam 20 de ani de a fi mamă. Şi, tocmai de asta, am realizat că a fi părinte înseamnă şi a da încontinuu libertate copilului spre propria viaţă.

Ce m-a (trans)format

Scriam mai înainte despre cealaltă faţă a medaliei, atunci când eşti părinte divorţat. Eram în acelaşi timp, o femeie fără pereche şi ambivalenţa acestei sintagme avea, desigur, şi partea ei nefericită. Erau grele sărbătorile, mai ales, când în jurul meu erau în general cupluri iar eu, singură. Adevărul gol-goluţ e că o femeie divorţată, cu copil şi mamă pensionară la activ, oricât ar fi de fermecătoare, inteligentă şi descurcăreaţă, nu are multe şanse, mai ales la 40 de ani. Paleta se prezenta cam aşa : bărbaţii serioşi şi de vârstă apropiată erau căsătoriţi frumos la casa lor, apoi cei mai tineri nu erau în aria mea de interes, iar cei mai avansaţi în vârstă ori preferau doamne (mult) mai tinere, chiar dacă temporar, ori nu mai vroiau nimic. Deci, pentru categoria şi situaţia mea, oferta era cel mult de divertisment, antrenament, dar nu angajament. Aşa că, observând că nu pot face ceva bun împreună cu cineva, m-am hotarat să fac ceva bun pentru mine însămi. Citeam mult, mergeam la concerte, călătoream…

Dupa 2000 începuse trendul de succes al cursurilor de dezvoltare personală. Făceam treabă în bucătarie într-o dimineaţă de sâmbătă şi radioul mergea pe un post local, aşa, ca un fundal îndepărtat. De fapt, de obicei ascultam muzica la un CD Player dar uneori, foarte rar, şi radioul. Aparatul era exilat pe un raft din cămară şi funcţiona de acolo. Auzeam nişte vorbe ieşind printre borcane şi strecurându-se prin uşa întredeschisă către urechile mele. Cred că ineditul ideilor mi-a atras atenţia şi am început să desluşesc repetitiv două noţiuni fascinante «analiză tranzacţională » şi « programare neuro-lingvistică ». Era vorba despre un workshop susţinut de Julie Hay
[[{"fid":"1547","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"252","width":"250","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen_Iliescu_Julie_Hay","title":"Carmen Iliescu si Julie Hay","class":"media-element file-default"}}]]şi care se ţinea chiar în dimineaţa aceea!... Iar cum eu sunt genul care ia hotărâri rapide, am lăsat totul baltă şi în următoarea oră intram pe o direcţie care urma să îmi definească următorii 10 ani și, probabil, viața mea în continuare. Când am ascultat-o prima oară pe Julie Hay am simţit cum mi se luminează capul, iar mintea mea torcea ca un pisoi căzut pe spate de plăcere. Altfel, era din nou un domeniu despre care marea majoritate credea că e vreo sectă… mai trăisem eu asta cu ISO şi ştiam că intuiţia nu mă înşeală, am decis că este ceea ce trebuie să urmez. Pe atunci, foarte tineri şi ei, Cătălin Zaharia şi Andy Szekely, au fost cei de la care am învăţat şi cu care am colaborat. Am organizat cu Andy la primul lui Boot Camp, am continuat formarea NLP şi am lucrat cu Cătălin până am plecat din România cât și după aceea. Colaborarea cu Cătălin există și acum, lucrul prin internet este posibil chiar și pentru coaching sau mentoring, pentru cine preferă sau acceptă acest mod de comunicare.

Am început formările de analiză tranzacţională şi prima calificare în NLP in 2002. Am intrat într-un proces de auto-cunoaştere şi modelare, mi-am dezvoltat tot mai mult propriile abilităţi de gândire şi mi-am educat percepţiile, am devenit o persoană tot mai conştientă şi mai stăpână pe propria viaţă. Am integrat strategii şi tehnici extraordinare de comunicare în nenumărate training-uri şi workshop-uri, am urmat studii universitare de psihologie şi am parcurs, prin Mind Master, certificări internaţionale pentru DeBono Thinking Systems şi excelenta curriculă de formare în coaching şi psihoterapie NLP a Austrian Training Centre. Pur şi simplu, am fost o norocoasă cu radio în cămară, căci vorba poveştii… dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

În următoarea decadă, cât timp mi-am dezvoltat noua ocupaţie, am fost şi foarte eficientă în consultanţă pentru IMM-uri, reuşind să ofer consiliere pentru solicitarea şi implementarea de finanţări guvernamentale şi europene într-un număr de peste 10 firme. Finanţările se ofereau pentru introducerea de sisteme de management al calităţii şi de securitate, și aproximez că în total am facilitat accesul la peste un million de euro. E mult, e puţin, nu putem fi siguri, dar cel mai important pentru mine în acea perioadă a fost faptul că reuşeam, în primul rând, să pun managerii în poziţia de a crede în succes.

Cred că, după atât de multe ocupaţii şi experienţe profesionale, orientarea către dezvoltare organizaţionala şi resurse umane, psihologia pe căile AT si NLP, rămân pentru mine cea mai iubită parte a carierei mele. Aveam deja la activ o experienţă extinsă de lucru cu oamenii- am făcut odată un calcul sumar şi probabil că sunt mai mult de 2000 de persoane cu care am interacţionat profesional. Un patrimoniu la care ţin imens, o bogăţie.

Studiile de psihologie, cursurile de AT, de învăţare experienţială, formarea profesională pentru coaching şi terapie cu NLP, toate au dat un sens mai profund asupra practicii mele trecute şi au eliberat în mine un potenţial valoros pentru viitor.

Când doamna Iubire s-a lăsat, în sfârşit, convinsă!

Trecuseră aproape 20 de ani din mijlocul vieţii, băiatul şi mama erau priorităţile mele iar munca era dominanta mea. Încă nu reuşisem să mă pun iar într-o relaţie normală şi fericită de cuplu… Eram în perioada când ne-am mutat în Bucureşti, băiatul intrase la liceul Lazăr, eu colaboram permanent la Mind Master. Aveam ocazia să îmi folosesc extraordinar mintea şi mediul era foarte motivant. Părea că atunci era momentul să mă ocup mai mult şi de mine insămi, de rotunjirea vieţii personale. Provocarea era mare, căci trecusem de 45 de ani şi aveam o familie cu un fiu minor şi o mamă pensionară. Cum spuneam, nu eram tocmai partida cea mai atractivă şi am realizat că nu mai eram deloc în postura florii la care urmează să vină în vizită albina… iar în jur, abundenţă de trântori. Aşadar, trebuia trecut de la aşteptare la acţiune şi trebuia depus efort. Desigur că acum aş şti să o fac mult mai bine, ca tot păţitul care devine priceput. Dar secretul trecerii de la teorie la practică este să ştii să îţi defineşti graniţele faţă de riscuri, să accepţi că, mai ales pe tărâm sentimental, preţurile plătite pot fi usturătoare chiar şi atunci când sunt mici.

[[{"fid":"1542","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"200","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Carmensi_Dan","title":"Carmen Iliescu si Dan Nicolau","class":"media-element file-default"}}]]Aşa că, la o vârstă în care părinţii noştri începeau să se gândească la pensie, eu am continuat să îmi caut, cu din ce în ce mai bună ştiinţă, omul împreună cu care să trăiesc cu bucurie şi pricepere viaţa. Ştiam că, într-o ordine diferită de cea de la prima tinereţe, era nevoie de seducţia mintii şi de împărtăşirea valorilor, preferinţelor, gusturilor în multe direcţii. Şi am avut noroc, amândoi, eu şi Dan. Soţul meu acum spune că m-a salvat de la sinuciderea cu seminţe de dovleac pentru că, atunci când am vorbit prima oară pe Skype tocmai consumasem compulsiv o cantitate prea mare din celebrele miezuri. După aproape un an de la întâlnirea virtuala şi multe altele petrecute la capătul unor zboruri prin şi peste Europa, am hotărât că e mai bine să trăim pe acelasi fus orar şi m-am mutat în Anglia. În acelaşi an, fiul meu a fost acceptat să urmeze studii universitare de drept englez şi internaţional în Scoţia, prin merite personale după o şcoală de vară şi patru examene dificile, chiar dacă nu avea încă liceul terminat.

Dan Nicolau, soţul meu, emigrase din ţară pe vremea când eu făceam primele firme. A avut un traseu internaţional de succes ca cercetător şi profesor, ocupaţie în care adesea oamenii se mută într-un nou şi îndepărtat loc pentru că sunt invitaţi la o universitate mai importantă. Aşa că am lăsat acum un an în urmă Regatul Unit, pentru care continui să am un loc special în inimă, şi am venit în Montreal, Canada. [[{"fid":"1544","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"164","width":"150","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen_si_Dan_vacanta","title":"Carmen si Dan in vacanta","class":"media-element file-default"}}]]

Toţi cei care ne-au cunoscut împreună, pe mine si pe Dan, nu pot să creadă că avem doar cinci ani de cuplu şi ce se vede dinafară este de multe ori încă şi mai bun înăuntrul căsătoriei. Noi nu suntem de părererea să ne iubim ca în prima zi. Noi iubim ca în a 2000–a zi. Şi, deşi nu am avut o lună de miere în sensul tradiţional, avem ani de miere în sensul nostru cel mai personal.

Fericirea e greu de descris, mai ales din cauza clişeelor în care a tot fost pusă… Aşa că pot doar să o las înăuntru şi să garantez că există, trebuie căutată de fiecare după propria formă şi asemănare.

Şi... interviul (în loc de concluzii) :

L.P. : Ce face Carmen Iliescu în prezent?

C.I. : Continui să lucrez over internet pentru firma de cercetare în bio-nanoinginerie pe care am fondat-o în Anglia, management de proiect şi operaţiuni. Călătorim (eu şi soţul meu) mult şi purtăm lungi conversaţii (taifasul e una din cele mai mari plăceri ale noastre), avem prieteni noi şi interesanţi, situaţii şi probleme de rezolvat ca toată lumea, avem o pisică, desigur inteligentă şi iubitoare, de la care am învăţat câteva tehnici de empatizare şi comunicare extrem de preţioase. Râdem în fiecare zi, pentru că orice e important poate fi tratat cu un zambet. Începând cu noi înşine. Ne gândim cum, peste mulţi ani, de la bio-nanotehnologie şi NLP psihoterapie (şi ea, o biotehnologie) o să glisăm spre o fabrică de jucării din lemn şi o să scriem poveşti pentru copii… Poate că ideea asta se poate metamorfoza şi într-un portal pentru oameni maturi, oferind ghidare pentru cei care își caută perechea. Separat de planurile astea, împreună cu prietena Doina Filipescu de care vă spuneam mai la început, avem în lucru o carte despre emoţii, cu povești și multe exerciții, sub paradigma NLP. Sper să o citiţi cu folos şi plăcere în vara asta.

În fiecare zi am câteva clipe în care mă gândesc cu recunoştinţă la întămplări şi oameni din viaţa mea. La binefacerea de a fi sănătoşi. Continui să îmi vindec sentimente, amintiri, să îmi netezesc sufletul, să îmi sporesc mintea…Pun câte un gând bun pentru copiii noştri.

Şi, cum starea mea fundamentala este zâmbitoare, simt şi ştiu că, indiferent de câte încercări au fost de trecut, am mers mai departe doar păstrând sufletul plin de speranţă, mintea liniştită şi inima plină de bunăvoinţă. Ceea ce şi doresc fiecăruia dintre voi.

L .P. : Dacă ar fi să faci ceva diferit, ce ai face şi de ce ?

C.I.: Aş face de la început o meserie din mai multă pasiune, o căsătorie din mai multă dragoste, un copil cu doi părinţi permanenţi, o viaţă mai înţeleaptă, mai puţină reacţie şi mai multă reflecţie, mai puţină luptă pentru dreptate şi mai multă căutare a liniştii, şi, probabil, toate astea ar însemna să fac mai puţin, pentru că, aşa cum bine spunea cineva, Less is more…

L.P. : Există iubire adevărată ?

C.I. :Pentru cine? Adevărul are nevoie de referenţial. Aşa că, dacă e să începi cu ceva, trebuie să începi să lucrezi la propria definiţie pentru iubire. După aceea este căutarea şi găsirea, potrivirea, bucuria, fericirea… Dacă.

L.P. : Viaţa înseamnă…

C.I. : ... singurul lucru pe care îl avem cu adevărat.

L.P. : Iar rolul omului pe Pământ ?

C.I. : Să-şi caute fericirea fără să foloseasca pe nimeni.

L.P. : Ce a reprezentat şi reprezintă « simţul umorului » în viaţa şi personalitatea ta?

C.I. : Al şaselea simţ.

L.P. : In interviu am folosit peste 5000 de cuvinte. Ai putea la final sa imi rezumi, te rog, în maxim

50 de cuvinte « povestea vieţii tale » :

[[{"fid":"1545","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: right; margin: 2px 1px;","alt":"Carmen Iliescu Nicolau","title":"Carmen Iliescu Nicolau","class":"media-element file-default"}}]]

C.I. :Născută zâmbind. Copilărie fericită. Vicii timpurii. O comunistă. Pardon, capitalistă. Ambiguitate. Învăţat. Râsu’-plansu’. Muncă pe săturate. Învăţat. Copil. Deşteptăciuni turnate în cap cu tona. Nişte bani şi nişte ani. Târziu. Sărbători singură. Săturat. Învăţat. Căutat. Găsit. Învăţat. Fericită. To be continued!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

analiza tranzactionala

psihologie

dezvoltare personala

bio-nanoingierie

Autor

743

NLP PRACTITIONER LIVE TRANSFORM

Clementine — Fri, 14 Feb 2014 07:27:00 +0000

NLP PRACTITIONER LIVE TRANSFORM Clementine Vin, 02/14/2014 - 08:27

Nu stiu ce vrei tu, dar eu cand am hotarat sa schimb ceva in viata am ales sa invat direct din exercitiul PRACTIC sa invat - sa fac - sa ma schimb pe care mi l-a facilitat dr. John Grinder , Carmen Bostic St Claire si Michael Carroll in NLP Academy in Anglia.

Sincer in viata si in afaceri inveti practic de la singurii MAESTRII posibili in care merita sa ai INCREDERE:

TU.
INTUITIA TA.
Si cei care au avut EXPERIENTE REALE, s-au izbit cu capu’ de toate colturile vietii pana le-a iesit confortul pe nas, credintele limitative si disonanta cognitiva prin piele si au inceput sa simta Realitatea in IMPACT DIRECT, sa vada multiplele REALITATI ale evenimentelor numite obiecte, sa traiasca “on the edge” si sa injure ca au pierdut timpul pana acum. Restul e vrajeala. Sau statistica de masa.

Asa ca din cauza asta am decis sa deschidem in Romania ACADEMIA NLP. Fundamentata pe standardele de training, pe procedurile si in baza manualelor NLP ACADEMY UK, International Trainers Academy of NLP (I TA-NLP) si CHINA NLP SOCIETY si nu in ultimul rand pe experienta noastra de peste 20 de ani in marketing, comunication & sales, business management, organization change & leadership.

Iar primul pas a fost sa incepem din 2012 primul Atelier NLP din Romania certificat International Trainers Academy of NLP (ITA-NLP) si dr. John Grinder.

NLP LIVE TRANSFORM

NLP LIVE TRANSFORM este primul atelier NLP Practitioner din Romania de Tehnici si Modele Mentale si Neuromusculare de Inalta Performanta, bazat pe Noul Cod de a Re-Programa Neuro-Lingvistic Excelenta Umana, certificat de International Trainers Academy of NLP (ITANLP) si dr. John Grinder co-creatorul NLP .

In cele sase luni de Ateliere NLP iti pui in aplicare Singurul Proiect care conteaza in Viata asta: TU. In toate relatiile TALE cu Familia, Partenerii, Comunitatea si Natura in care este vorba despre Dragoste, Putere, Sanatate, Libertate si Resurse.

Iti recastigi LIBERTATEA, iti schimbi VIATA si incepi sa devii si FERICIT si BOGAT. Amandoua.

UN PROIECT: TU

O parte din NLP LIVE TRANSFORM o reprezinta un set de tehnici ce elimina blocajul existent in starile de stress si restabileste legatura neconditionata cu constiinta creativa.

Se evident tehnici de "invatare, dezinvatare si reinvatare".

IMAGINEAZA-TI

Cum e sa-ti recapeti sau sa-ti expandezi libertatea personala, optiunile, puterea de a decide in viata, pentru tine?
Cum e sa-ti conservi resursele personale si sa le sporesti, fie ele timp, bani, energie, cunoastere, relatii umane, reprogramandu-te Neuro Lingvistic pentru a avea mai multe grade de Libertate, Flexibilitate si Profunzime?
Cum e sa ai Capabilitatea de a Cunoaste si Transforma Realitatea cum vrei tu, in tine si prin tine si ceilalti?
Cum e sa fii Capabil sa Replici Talentele si Geniile celor cu Performante? Sa le replici, sa le Copiezi, sa le Multiplici.

Sau cum e sa inveti dintr-o Singura Incercare?

NLP & REALITY HACKING

AWE: o experienta de o asemenea intensitate perceptual/cognitiva, in care tremurul fricii de necunoscut vibreaza in explozia entuziasta a explorarii potentialului tau fara limite, incat, practic, esti obligat sa iti reconfigurezi modelele mentale despre lume pentru a o re-asimila. Abia atunci incepe Transformarea...

CE FACI IN NLP TRANSFORM?

MODULELE: 1, 2, 3, 4

NLP CLASSIC CODE

Elemente de Epistemologie in NLP.
Acuitate Senzoriala multipla.
Rapport empatic - a obtine maximum de raspuns de la oamenii din jur.
Calibrare senzoriala – a citi comportamentul non-verbal al celor cu care comunici.
Sisteme de reprezentare interna - modul in care ne structuram intern informatia.
Modele de Limbaj
Modelul Preciziei si Meta Modelul Lingvistic (Satir) si pachetul lingvistic de comunicare de precizie.
Modelul Limbajului Hipnotic (Milton H. Erickson).
Metafore transformationale ce stimuleaza incostientul sa participe la gasirea unor solutii creative.
Utilizarea unor modele verbale multiple pentru flexibilizare lingvistica.
Ancorarea (act reflex cu semnal declansator) pentru constructia si manevrarea starilor.
Interventie in submodalitati senzoriale pentru schimbarea structurii reprezentarilor mentale (credinte, valori convingeri) limitatoare de resurse /actiune, fobii, etc,
Utilizarea Liniei interne a Timpului pentru modificarea unor reprezentari sau metafore din trecut.
Starea de “har” – excelenta creativa in lucrul cu neconstientul
Identificarea si lucrul cu semnale inconstiente, semnale de durere etc.

MODULELE: 5, 6

NLP NEW CODE

Intelegerea si utilizarea intentiei pentru a lucra cu neconstientul in executive si life coaching.
Recadrarea comportamentala neconstienta in N pasi.
Integrarea partilor interne in conflict, congruenta si alinierea acestora.
Noul Cod NLP si cele mai noi dezvoltari in domeniul NLP.
Formatul de schimbare prin Noul Cod NLP.
Schimbare de convingeri cu Noul Cod NLP.
Structura jocurilor de Schimbare cu Noul Cod.
Modelul Etic din NLP
Operarea in limitele ecologiei schimbarii.
Sustenabilitate, resurse si libertate.

Sintetic despre NLP TRANSFORM

6 luni
18 zile de training (144 de ore)
din care peste 85% exercitii & experiente directe
130 de pagini de manual
30 de afise sintetice
Peste 200 de pagini de informatii noi notate de cel care vrea sa-si ia notite
Peste 200 de slide-uri utilizate in timpul cursului.
Multiple interactiuni si feedback in blog, grupul din facebook sau la grupurile de lucru dintre module.
Sesiuni individuale de NLP Life Health & Wealth Coaching Gratuit.

Alte detalii

LOCATIE: Centrul de Training de Excelenta al Academiei NLP Romania, Bucuresti, Bd. Eroii Sanitari 11. sector 5.

START: 19 Septembrie 2014 si din 14 Nov. 2014 (Noul Cod)

END: Ianuarie 2015

MODUL: Vineri, Sambata, Duminica

PROGRAM MODUL:

Vineri: 9:30:00-18:30

Sambata 9:30:00-18:30

Duminica 9:30-18:30

Programul se poate modifica in functie de necesitati. Modificarile vor fi anuntate in timp util.

MODULE /LUNA: 1-2

TOTAL MODULE: 6

Investitia

2300 euro si cuprinde:

TOATE MODULELE: 1,2,3,4,5,6.

Certificare internationala ITA-NLP

Diplome semnate dr. John Grinder (optional)

Iulian Ernuţeanu

Ovidiu Panea

Certificare

NLP

Dezvoltare Personala

Etichete

NLP

Curs Open/Deschis

Curs In House

Top bloguri care te învaţă cum sa fii un om de succes

editor — Wed, 17 Jul 2013 08:07:04 +0000

Top bloguri care te învaţă cum sa fii un om de succes editor Mie, 07/17/2013 - 10:07

O sursă de informare cu privire la cum să performezi în domeniul de lucru sau în viaţă, sunt blogurile. Acestea pot fi scrise de traineri specializaţi sau doar pasionaţi de vastul domeniu numit dezvoltare personală.

Există o multitudine de bloguri în ţară şi străinătate unde se pot găsi articole, recomandări de cărţi sau filme, liste de cursuri online pe tema dezvoltare personală.

Iată o listă a blogurilor româneşti care ne învaţă cum să performăm şi să fim cât mai buni în ceea ce facem :

1. http://florinrosoga.ro

Autorul, Florin Roşoga, spune despre proiectul FLR (FLorin Roşoga) că este un blog care ajută oameni interesați de evoluția lor să-și dezvolte și folosească mai bine potențialul.

Este unul dintre cele mai mari şi cunoscute bloguri despre self-help, cuprinzând categorii precum : evoluţie personală, time management, cursuri online, bibliotecă online.

2. http://crististefan.com

Autorul blogului, Cristi F. Ştefan scrie, pe lângă articole cu titluri care te îndeamnă să le citeşti şi cărţi. Ultima carte a sa se numeşte sugestiv Simplu şi, conform autorului, aceasta adună sute de idei și concepte menite să te ajute în drumul spre dezvoltarea ta personală.

Unul dintre articolele sale interesante este Articolul care îţi va schimba viaţa. Acesta ar putea avea un impact puternic asupra modului în care vezi lucrurile, printr-un simplu exerciţiu de imaginaţie (cum te visezi la 70 ani), răspunzându-ţi la întrebări din perspectiva unui om care şi-a trăit tinereţea şi concluziile pe care le tragi în urma experienţei trăite.

3. http://motivonti.ro

Echipa care realizează acest blog creează nu numai articole pe tema devoltare personală ci şi organizează trainguri.

Articolele sunt în special pe motivare, inclusiv recomandări de filme şi cărţi, interviuri cu diverşi profesionişti, precum fondatoarea proiectului ecologic Let’s Do It Romania.

4. http://www.nlpmania.ro

Acesta este printre cele mai mari bloguri de self-help din România. Există o echipă care scrie pentru blog, iar temele abordate sunt diverse, de la cuplu şi relaţii, la spiritualitate şi dezvoltare personală.

5. http://www.succesdublu.ro

Creatorul blogului este Adrian Soare, trainer şi public speaker. Categoriile de teme ce se găsesc pe blogul său sunt: poveşti de success, time management, motivaţionale. Ca instrumente de motivare foloseşte şi filmuleţe inspiraţionale pe canalul youtube. O recomandare de articol este Lista de provocări imposibile. Aceasta este un fel de To Do List cu toate acele lucruri pe care autorul le crede imposibil de realizat, însă pe care, cu puţin curaj şi resurse, le împlineşte.

Şi la nivel internaţional se regăsesc o serie de bloguri pe dezvoltare personală. Astazi voi vorbi, in spiritul simetriei, despre doar cinci dintre ele.

1. http://www.positivityblog.com

Acesta este un blog cu un titlu sugestiv şi cu mii de cititori la nivel internaţional. Aici se regăsesc inclusiv cursuri (contra cost) despre cum să-ţi faci viaţa mai bună. Majoritatea articolelor sunt pe bază de listă.

2. http://www.stevenaitchison.co.uk/blog

Articolele sale dezvoltă subiecte precum : cum să-ţi schimbi viaţa, cum să-ţi faci prieteni adevăraţi. Pe blog se regăsesc şi poze sau filmuleţe inspiraţionale. Ceea ce este specific acestui blog este secţiunea Make a wish, în care eşti invitat să-ţi pui o dorinţă, autorul considerând că, atunci când alţi oameni îţi citesc dorinţa, gandurile tale sunt amestecate cu ale lor, ei se gandesc la tine, consolidandu-ti astfel dorinţa.

3. http://www.lifeoptimizer.org

Acest blog se axează pe dezvoltare personală şi eficacitate. Cum îi spune şi numele, scopul său este să-ţi imbunătăţească viaţa. Unele articole permit şi interacţionarea cu cititorul, cum ar fi : Cum îţi organizezi viaţa ?

4. http://www.thechangeblog.com

Dupa cum spune şi numele blogului, citirea articolelor şi aplicarea sfaturilor date de autor promit să îţi schimbe viaţa pentru totdeauna. Acesta conţine şi o listă cu cărţi de citit din colecţii precum creştere personală, inspiraţie, biografii.

5. http://www.stevepavlina.com

Acesta este un blog cu tradiţie, cuprinzând aproape o mie de articole pe subiecte precum : vorbit în public, carieră, relaţii, succes, spiritualitate.

Bonus: http://johnmaxwellteam.ro

Un website într-un format inedit, de la vestitul John Maxwel, cel mai respectat trainer pe leadership din lume, cu 60 de cărţi vândute în peste 20 milioane de copii. Timp de 30 zile, John Maxwell propune un cuvânt pe zi şi 1 minut despre acel cuvânt. Sfaturile sale ajută atât companiile multinaţionale de top să-şi îmbunătăţească strategiile, cât şi în dezvoltarea personală a milioane de oameni din întreaga lume.

Acestea sunt exemple de bloguri excelente pentru o schimbare de atitudine, pentru a fi ceea ce îţi doreşti şi pentru a avea ceea ce vrei. Selectând şi punând în practică sfaturile date de bloggeri, poţi să devi un om de succes.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

240