schimbare

4 lucruri pe care poate dorești să le iei în considerare ca schimbări în 2020

ana_mindruta — Mon, 20 Jan 2020 18:59:45 +0000

4 lucruri pe care poate dorești să le iei în considerare ca schimbări în 2020 ana_mindruta Lun, 01/20/2020 - 19:59

Ce patru lucruri credeți că s-ar putea schimba pentru ca echipa ta să funcționeze mai bine și mai eficient în 2020? Gil Artmoore trece în revistă diferite sisteme disciplinare, echilibrul vieții profesionale și acorduri de confidențialitate. La fel că angajații companiei, și tu, HR, ai nevoie de o revizie la sfârșitul anului. Iată doar câteva dintre cele mai frecvente practici pe care echipa ta de resurse umane ar trebui să le ia în considerare în noul an.

Confidențialitatea informațiilor

Informațiile nu ar trebui să se mai limiteze la managementul superior. Pentru ca afacerea să prospere în următorul deceniu, ar trebui să existe transparența informațiilor între toți angajațîi. Exemple de transparență în informații includ salarii deschise, informații despre lanțul de furnizare, informațîi despre sursa de produs. Dacă sunteți îngrijorat că împărtășirea acestor informații către toți angajații este o idee proastă pentru afacere, gândiți-vă încă o dată. Cele mai mari companii precum Zappos, Buffer și Patagonia și-au îmbunătățit brandurile din cauza transparenței.

Perioadă de probă

Aceasta este o practică obișnuită resurselor umane care ar trebui îndepărtată încet din majoritatea industriilor. Dacă aveți o strategie de angajare eficientă, nu trebuie să setați o perioadă de probă. Aceasta abordare nu va fi deloc bine privită de noii angajați. În schimb, petreceți mai mult timp găsind angajatul potrivit și de asemenea este foarte important să ajutați angajații noi într-un mod corespunzător să se adapteze în companie. Nu va fi nevoie să finalizați contractul după șase luni dacă investiți mai mult timp, la început, pentru a angaja cel mai bun candidat posibil.

Planuri de lucru inflexibile

Dacă lucrul de acasă devine mai obișnuit, programul de 9-5 pur și simplu nu va mai fi acceptat. Dacă doriți ca angajații să fie fericiți, este necesar să le oferiți o anumită flexibilitate în programul lor de lucru. Poate chiar să le oferiți posibilitatea să lucreze de acasă. Acest lucru este un beneficiu pentru organizație în atât de multe moduri.

Angajații autonomi sunt mai fericiți, ceea ce înseamnă că vor fi mai productivi la locul de muncă. De asemenea, cheltuiești mai puțin plata chiriei de birou când angajații tăi lucrează de acasă. În cele din urmă, angajații sunt mai susceptibili să vă rămână fideli, știind că sunteți una dintre puținele companii care permit de fapt munca de la distanță.

Sistem rigid de disciplină

Acest tip de disciplină nu funcționează cu adevărat și nu abordează cauza principală a problemei. În loc să-i tratăm pe angajați ca pe copii, mai bine îi tratăm ca pe niște adulți, pentru că asta sunt de fapt.

Dacă apare o problemă, discutați-o cu ei, mai degrabă decât să-i stânjeniți în fața celorlalți. Aflați ce s-a întâmplat și împreună, căutați modalități prin care puteți evita același lucru să se întâmple. Angajații vor aprecia metoda și vor fi mai responsabili pentru acțiunile lor în viitor.

Referință: https://www.hrtechnologist.com/articles/culture/5-things-you-may-want-to-consider-changing-in-2020/

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK

Tags

angajari

schimbare

Autor

1841

Dan Vasile: „Schimbarea nu este posibilă în cazul unui adult, dar este posibilă transformarea”

editor — Fri, 27 Jun 2014 07:33:20 +0000

Dan Vasile: „Schimbarea nu este posibilă în cazul unui adult, dar este posibilă transformarea” editor Vin, 06/27/2014 - 09:33

Vă invităm să citiți cel mai recent interviu acordat de Dan Vasile, regizor, trainer și coach despre programul open “Metamorphosis –Summer Edition”.

În prima parte a interviului am aflat cum reacționează participanții, cum intră în atmosfera atelierului și ce transformări la nivel personal pot fi observate de către trainer. În a doua parte, am povestit despre motivele pentru care oamenii se alătură workshop-ului, despre atmosfera construită și deschiderea participanților.

Ce schimbări ai văzut la participanţii la atelier?

Dan Vasile: Din punctul meu de vedere, schimbarea nu este posibilă în cazul unui caracter de adult, dar este posibilă transformarea.

Noi nu ne schimbăm, avem aceleaşi resurse, aceeaşi inteligenţă emoţională, matematică, logică, doar că învăţăm să ne folosim resursele în alte direcţii.

Acest atelier propune contexte artificiale, care amplifică intensitatea trăirii de zi cu zi la cote neîntâlnite în general. În acest context, fiecare participant îşi identifică propriul traseu de activare a resurselor şi îşi găseşte propriul drum de a gestiona un conflict, o perspectivă blocată, managementul timpului, un moment de frică personală, etc.

Ce vede „regizorul” la oamenii care vin?

Dan Vasile: O magmă de experienţe personale, combinate cu presetări subconştiente care aşteaptă să fie modelate pentru a deveni o sursă de energie, nu o piedică în calea dezvoltării personale. Practic, văd talente care, şlefuite, pot face viaţa unui om mult mai frumoasă, mai satisfăcătoare ca experienţă de viaţă.

De multe ori am surpriza să identific potenţialuri remarcabile de comunicare, expresivitate, charismă, neidentificate ca oportune până acum de către cel din faţa mea.

Ce diferenţe există între atitudinea lor, deschiderea lor, de la început şi cea de la finalul atelierului?

Dan Vasile: Chiar după primele minute ale atelierului, tipul de experienţe la care îi invit îi scoate din zona de confort şi, practic, participantul începe să foreze dincolo de eul său aşa cum era cunoscut până acum. Există multă deschidere, uneori ies la suprafaţă şi lucruri mai puţin plăcute, dar per ansamblu este o formă de transparenţă personală pe care participanţii şi-o doreau.

Ce reacţii surprinzătoare au participanții, ne poţi oferi câteva exemple?

Dan Vasile: Da, sunt oameni care credeau despre ei că sunt timizi, dar care îşi găsesc în timpul atelierului o nouă trăsătură, dinamică, volubilă, de interacţiune cu ceilalţi.

De asemenea, am cunoscut şi oameni care, la sfarşitul unui exerciţiu, au avut un“aha! moment ”: ”- Uite, acum înţeleg de ce...” sau „- De mâine, gata!”

Bineînţeles, am întâlnit şi tendinţa de a opune rezistenţă, de a evita participarea pentru păstrarea zonei de confort, dar acest lucru este inevitabil uneori, faza de negare fiind prima etapă firească după impactul unei experienţe noi.

Ai o experienţă foarte bogată în lucrul cu oamenii, ce te surprinde la participanţi?

Dan Vasile: Experienţa mea este diversă şi porneşte în urmă cu mai bine de 20 de ani, în lucrul cu actorii. Diversitatea de tipologii şi reacţii pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului a avut la un moment dat tendinţa să mă blazeze, zicându-mi : „-Gata, le-am văzut pe toate!”, însă am întâlnit în sala de training o şi mai mare bogăţie şi diversitate, de data aceasta în afara oricărei convenţii, în plină realitate. Şi în acest mediu autentic, am întâlnit uneori talent în comunicare şi expresivitate personală mai valoaroase decât pe scenă.

Cum reacţionează oamenii când îşi dau seama că au loc schimbări la nivel personal, sunt reticenţi, sunt deschişi, continuă jocul?

Dan Vasile: Am remarcat că oamenii de abia aşteaptă să ajungă la transformări în vieţile lor, ăsta este şi motivul pentru care vin de obicei înspre noi. Normal că, asemenea oricărui proces puternic, la început poate inspira puţină teamă, poate exista o primă reacţie de retragere, de justificare, etc. Oricum, nu este permanent confortabil, asta e sigur.

O majoritate covârşitoare dintre cei prezenţi decid să continue jocul şi ajung până la urmă la momentele de revelaţie personală de care vă spuneam anterior.

Nu e un proces intelectual, implică emoţii, corporalitate, deci învăţarea vine holistic.

Cum creaţi mediul în care ei să poată intra cu aspecte personale fără să se simtă stânjeniţi? Un curs open aduce totuşi laolaltă oameni foarte diferiţi.

Dan Vasile: Da, este adevărat, asta a fost şi prima problemă pe care am identificat-o în design-ul atelierului. Totuşi, am remarcat că deschiderea pe care o propun, la care mă supun în primul rând eu, este de fapt ceva aşteptat de participant, chiar dacă este obişnuit în viaţa de zi cu zi cu opusul.

Aici depinde însă foarte mult de gradul de asumare a experienţei, pe care îl accede fiecare participant.

Spaţiul nostru este un spaţiu natural, cu mult lemn, în culori odihnitoare, folosim aromaterapie, lumină naturală în cea mai mare măsură, pentru a crea un mediu care să invite la o abordare organică.

Cu ce aşteptări vin oamenii: ce procent din ce învaţă/descoperă la curs le este util pe plan personal şi ce procent pe plan profesional?

Dan Vasile: Aşteptările sunt din cele mai diverse. Cele mărturisite fiind cele din sfera profesională (leadership, managementul emoţiilor şi al comunicării), pe parcurs însă, majoritatea participanţilor descoperă surprinşi în mod plăcut că instrumentele de comunicare prezentate sunt extrem de valoroase şi în plan personal pentru, de exemplu, balansul între viaţa personală şi profesională, automotivare, managementul crizelor, al relaţiilor.

Dacă ar fi să numeşti experienţele de până acum din sală, cum le-ai defini, în cuvinte cheie?

Dan Vasile: O gură de aer proaspăt, perspective diferite, reconectare cu sine, onestitate, energie, învăţare continuă, asumare, speranţă, transparenţă, prietenie, interconectare, planuri, salt.

Cursul conţine elemente ludice, improvizaţie, NLP, analiză tranzacţională, întrebări puternice din zona de coaching şi instrumente noi de comunicare. Care „prind” cel mai bine?

Dan Vasile: Exact melanjul din ceea ce am considerat că este util, din toate aceste perspective diferite este cel care a fost verbalizat ca diferenţiator pe piaţa de cursuri de profil, în feedbackul de la final al participanţilor. Practic, atingând zone diverse de interes, fiecare participant este în măsură să decidă la final ce anume i-a folosit mai mult şi să continue în acea direcţie.

Cursul “Metamorphosis –Summer Edition” vă invită într-o călătorie în cunoașterea sinelui pentru a potența Intuiția în situații provocatoare.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

inteligenta emotionala

Autor

324

Curba sigmoida: cum stim cand a venit vremea schimbarii?

editor — Tue, 24 Jun 2014 06:26:36 +0000

Curba sigmoida: cum stim cand a venit vremea schimbarii? editor Mar, 06/24/2014 - 08:26

Oricat de mult ti-ar placea schimbarile nu poti sa le faci oricand, oricum si ori de cate ori ai tu chef.

Atunci se pune problema: cum stii cand sa le faci?

Curba din imaginea de mai jos, este denumita de Charles Handy Curba sigmoida si in opinia lui – pe care o impartasesc cu totul – reprezinta insasi curba vietii. Charles Handy a fost numit spre sfarsitul deceniului 10 al secolului trecut, unul dintre primii 50 de mari ganditori ai planetei. L-am cunoscut si pot sa va spun ca la cei 82 de ani care ii avea atunci, era un om de o intelepciune desavarsita.

Ce spune el poate parea banal, de mare bun simt, dar cat de rar ne gandim la acest lucru!

Curba rosie reprezinta cresterea si descresterea oricarui lucru viu sau a structurilor sociale, politice sau economice. Nasterea – maturitatea – batranetea. Tot ce ne inconjoara viu sau nu, se misca in cicluri. Cresterea si descresterea oricarui imperiu de-alungul timpului. Ciclul de viata al produselor, pentru cei ce lucreaza in marketing.

Cu toate acestea recunostem ca viata nu se rezuma numai la atat. Ar fi deprimant ca tot ce poti sa faci in viata este sa spui unde te afli pe o curba.

Bine ca exista si a doua curba! Curba albastra. Nu sunt multe companii care rezista de zeci sau de sute de ani, dar sunt cateva. Oameni care renasc dupa ce au fost aparent doborati la pamant.

Observam ca cel mai bun loc pentru a porni pe cea de-a doua curba este punctul A, cel de dinaintea apexului si a inceperii coborarii.

Pare un lucru evident, dar stiti si voi ca nu e asa. Cati antreprenori, directori generali sau presedinti de firma stiti voi care sa demareze programe de schimbare sau de restructurare a propriului business cand firma merge inca ascendent, cand produsele par ca se vand singure, cand banii inca curg in valuri?

Problema este ca daca realizezi ce se intampla numai cand ai ajuns in B este deja prea tarziu! Energia pe care va trebui sa o mobilizezi ca sa iesi din coborarea abruta va fi colosala si te va costa enorm. Iar cei mai multi nu isi permit.

Daca transpunem acest aspect la nivelul unui individ, de exemplu disponibilizarea sau concedierea se afla undeva in jurul punctului B.

Inteleptii pornesc pe a doua curba din punctul A. Nu asteapta sa vada ce este „dupa deal” ca sa stie ca va veni si coborarea. Stiu deja asta. Si atunci se pregatesc. De aceea si sunt putini.

Drumul intre A si B este calea prin paradox, pentru ca aceasta curba a lui Handy este un paradox. Iti merge bine dar, cu toate astea, stii ca va veni vremea cand nu va mai fi asa. De ce lucrurile ar incepe sa mearga prost, daca acum merg asa de bine?! Nimeni nu se gandeste cand ii merge bine ca “…si asta o sa treaca”. Vorba lui Murphy: “Daca te simti bine, nu te ingrijora! O sa-ti treaca!”

O lansare de produse noi, o noua strategie de piata, o noua cultura organizationala, o noua tehnologie sau pur si simplu sa ne reinventam, orice alegem din cele enumerate este clar ca vor trebui sa fie fundamental diferite fata de ceea ce am avut inainte.

Asa cum spunea Marshall Goldsmith – „Ceea ce te-a adus pana aici, nu te va duce pana unde vrei sa ajungi”. Ceea ce ti-a adus succesul pina la punctul A, nu-ti va asigura supravietuirea pe termen lung si poate nici macar pe termen mediu.

Perioada ce se deruleza intre cele 2 puncte, A si B este una foarte dificila, tulbure si cu mari confuzii, anxietate, frica.

Ceea ce este valabil pentru organizatii este valabil si pentru viata de cuplu, de exemplu. Tinem cu dintii de vechile obiceiuri. Uitam ca viata si prioritatile noastre se schimba cu timpul, ca ne maturizam, imbatranim.

„De-alungul vietii noastre, a fiecaruia, simtim adesea ca ar trebui sa mai trecem o culme, acum ca viata e mai lunga...dar habar nu avem unde se afla aceasta culme. Atat de multi dintre noi locuim in acea zona dintre A si B, ingrijorati ca prima curba o va lua rapid in jos inainte sa o descoperim pe a doua” Pelerina goala - Charles Handy, Editura CODECS, 2007.

Acum in mijlocul crizei financiare, morale, politice si sociale, ne dam seama ca nu doar ca nu suntem in stare sa vedem ce-a de-a doua curba, dar am trecut de mult de punctul B si nu stim inca unde ne vom opri ca sa ne tragem rasuflarea si „sa urcam dealul din nou”.

Poate ca cei mai multi se vad inca pe prima curba. Dar unde oare?

Disciplina celei de-a doua curbe ne impune sa presupunem ca ne aflam in preajma varfului primei curbe, undeva pe langa punctul A si ca ar fi bine sa ne pregatim pentru cea de-a doua curba.

Richard Foster de la McKinsey a studiat 208 companii vreme de 18 ani cautand sa vada care dintre ele au avut succes intr-un mod consecvent. Au fost numai trei companii care si-au pastrat succesul vreme de 18 ani.

Din toate, 53% nu au putut sa-si pastreze recordul mai mult de 2 ani consecutivi. In consecinta, „secretul” e bine pastrat! E atat de simplu si atat de dificil in acelasi timp. Un alt paradox.

Cand cineva este foarte atasat de trecut este dificil sa sa se schimbe intr-un alt fel. Atasarea afectiva de trecut ne opreste din explorarea „cu ochii deschisi” a viitorul.

De aceea apare evidenta necesitatea angajarii unui consultant pentru a beneficia de cineva care nu este atasat emotional de trecut si te poate ajuta sa explorezi viitorul intr-un mod benefic pentru tine si organizatie.

Cine nu este atasat de trecut? Nu-ti poti renega amintirile, atat pe cele dragi cat si pe cele mai neplacute. Sunt acolo si fac parte din tine. Sunt una si aceeasi cu tine. Te simti de parca te-ai renega pe tine.

De aceea sfatuiesc antreprenorii sa isi fixeze obiective clare si comensurabile pentru interventia consultantului dar sa inceteze sa mai contabilizeze plata consultantului sau a coach-ului ca si cheltuiala. Ea este o investitie si o spun nu ca pe o butada, ci la modul cel mai serios. A nu considera asa este o grava eroare!

Singur, asa cum nu iti poti vedea singur ceafa in oglinda, tot asa nu te poti vedea nici pe tine insuti si nici compania ta. Nu ai cum. Asta nu inseamna ca esti nepriceput sau ca nu esti competent. Nu are de-aface cu asta. Are de-aface cu fizica.

Consultantul nu are amintirile tale, nici nu are nevoie de ele. Treaba lui este sa te ajute sa intelegi unde te afli pe prima curba si sa detecteze daca e timpul sa te apuci de treaba pornind munca pentru a doua curba. Sa exploreze alaturi tine viitorul, sa gaseasca solutii inovatoare pentru compania ta, sa te indrume spre eficacitate si eficienta.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1260

Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare?

editor — Thu, 19 Jun 2014 03:19:24 +0000

Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare? editor Joi, 06/19/2014 - 05:19

In viata ai momente in care astepti cu nerabdare schimbarea – cand iti iei o locuinta noua, ai schimbat job-ul cu unul mai bun, pleci in vacanta – si cand esti paralizat de frica schimbarii – iti este frica de desfiintarea postului pe care il ocupi, iti este frica de urmatorul interviu de evaluare cu seful tau.

In consecinta, schimbarea “vine la pachet” fie cu eustres, fie cu distres. Eustres este stresul asociat evenimentului ce degaja placere, nerabdare, bucurie. Distresul este asociat stresului negativ, ingrijorarilor,spaimelor, fricilor.

Eustresul degaja endorfine. Distresul secreta cortizol si alti hormoni nocivi organismului.

Endorfinele sunt nişte hormoni pe care şi-i secretă singur organismul şi care au rol analgezic şi efecte benefice asupra stărilor afective.

Sentimentul dobândit de neputinţă - mentalitatea de victimă, de inadecvare - îi creează individului senzaţia că şi-a pierdut controlul şi-i accentuează considerabil starea de stres. Prelungirea senzaţiei de neputinţă face ca organismul să secrete în exces hormonul numit cortisol, care afectează negativ capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu infecţiile sau cu anumite forme de cancer. De asemenea, duce la scăderea aportului de dopamină de care are nevoie creierul - o substanţă care ajută la combaterea stărilor depresive.

Citeste si articolul Cum sa conduci... schimbarea

In consecinta, orice proces de schimbare genereaza intr-o masura mai mare sau mai mica o anumita cantitate de stres, fie acesta pozitiv sau negativ.

In timp, s-a constatat ca fiecare persoana are un grad de toleranta mai mare sau mai mic la stres-ul negativ, in functie de constitutia sa fizica, psihica si de expereintele avute de-alungul timpului.

Ce anume genereaza acest stres negativ? Frica.
Acest sentiment este crescut si hranit de liderii acestei lumi de multe mii de ani si au fost dezvoltate o multitudine de forme si de mijloace de a mentine si creste teama si frica in randul oamenilor. De la religia traditionala pana la new media si social media (noua religie a secolului XXI).

Citeste si articolul Managerii nu fug de probleme. Fug de solutii!

Este suficient sa deschizi jumatate de ora televizorul si sa-l pui pe stiri ca sa te lamuresti. Frica conduce lumea. Frica ca nu ajung banii, ca nu ajunge petrolul, ca nu este destula apa, ca nu avem…ca nu este destul…

OK, acest lucru va trebui sa se schimbe si inca destul de curand. In primul rand datorita impactului imens de mare pe care il are starea de frica si de distres in ceea ce inseamna starea de sanatate.

Deci am vazut cum reactionam la schimbare, prin stres, fie acesta pozitiv sau negativ, dar mai mult negativ decat pozitiv.

Cu toate astea ce ne impinge sa facem schimbari in viata, chiar si atunci cand ne asumam riscuri mari?

Raspunsurile ar fi cam asa:

Frica cumplita de o situatie mult mai grava daca nu se intreprinde ceva
Dorinta de a inlatura plictiseala/sau dorinta de adrenalina
Oportunitatea zarita la un moment dat de a obtine un castig neasteptat
Spiritul de aventura

Cu siguranta ca fiecare cititor mai poate adauga ceva, in functie de ceea ce il anima pe el sau pe ea.

Acuma in mediul corporatist, evident este folosita frica. Frica “de mai rau”.

“Daca nu facem asta acum, imediat, va fi mai rau de atat nu peste mult timp”! Aceasta este una dintre explicatiile cele mai des intalnite.

Citeste si articolul Morcovul sau batul? De ce ce nu merge schimbarea "cu de-a sila"?

Personal cred ca noi ca si popor mai usor ne mobilizam la rau decat la oportunitatea de a avea ceva mai bun. Mai usor ne misti din loc aratandu-ne vatraiul decat covrigul.

Mediul corporatist nu face exceptie de la regula. Pune raul inainte sau coercitia ca sa te impinga sa faci ceva anume, sa accepti o schimbare sau cel putin sa nu te opui.

Si, daca este sa fim sinceri cu noi insine, observam ca, desi oamenii zic ca o accepta, ei se opun, intr-un mod orarecum original. Si anume prin lipsa de reactie. Adica nu fac nimic. Zic ca tine si nu fac nimic.

Ca si in epocile in care navaleau turcii peste noi. Ne retrageam in muntii si stateam acolo pana fie plecau aia ca nu aveau ce manca, fie se plictiseau…si tot plecau pana la urma. Si atunci coboram si noi din munti si o luam de la capat.

De felul nostru ca popor suntem conservatori. Dar este si ceva bun aici. Altfel nu am fi rezistat atatea mii de ani.

Singura strategie buna sau castigatoare este sa stai – oricat ar dura – si sa le explici ce si cum. Daca nu vezi nicio urma de entuziasm autentic, atunci fii convins ca “nu au cumparat”. Nici ideea si schimbarea cu atat mai putin.

Citeste si articolul Ce face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii?

Acest simptom are un singur leac: comunicare, comunicare, comunicare! Si cand spun asta nu am in gand in niciun fel “manipulare”. Acest lucru este exclus si atat de nociv incat ma cutremur numai la acest gand.

Explicati care sunt avantajele si riscurile. Fiti sincer si deschis. Si discutati oricat de mult ar dura si nu renuntati.

Oricum schimbarea doare, asa nu este cazul sa o faceti si mai dureroasa. Insa fiti convinsi ca dupa aceea vine si bucuria.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

rezistenta la schimbare

Autor

1260

O nouă cultură: managementul Lean

editor — Fri, 13 Jun 2014 02:42:00 +0000

O nouă cultură: managementul Lean editor Vin, 06/13/2014 - 04:42

'Obstacolele sunt acele lucruri înfricoșătoare pe care le vedem când pierdem din vedere ținta finală.'
- Henry Ford

Ce înseamnă și care este istoria Lean?

Fabricația Lean este astăzi una dintre cele mai de succes strategii de afaceri pentru îmbunătățirea competitivității organizațiilor. Lean se bazează pe filozofia, conceptele și instrumentele Sistemului de Producție Toyota (TPS), dar totul a început în 1913 cu Henry Ford și linia sa de asamblare în flux a faimosului model T.

Henry Ford știa că "timpul înseamnă bani" și că o viteză mare pe flux = un profit mai mare.
În anii 90 Jim Womack și Dan Jones, doi profesori universitari din US și UK, au condus un studiu de evaluare în industria auto și au tras concluzia că Toyota realmente îi surclasează pe ceilalți jucători de pe piață, în ceea ce privește performanțele: productivitate, costuri, calitate și livrare. După o analiză aprofundată ei au realizat că toate instrumentele și tehnicile folosite de Toyota sunt de fapt universale. Chiar în industriile non-auto, această strategie asigură cea mai spectaculoasă creștere a eficienței și competitivității.
Ei sunt cei care au lansat termenul de Lean în cartea lor „Lean thinking”, astăzi o biblie Lean în toată lumea.
Lean înseamnă a produce mai mult cu mai puține consumuri: de spațiu, stocuri, oameni, timp.

Citește și articolul Despre cum risipim economia sau economisim risipa

Principiile Lean

Womack și Jones au definit cele 5 principii care caracterizează o întreprindere Lean:

Specifică valoarea din punctul de vedere al clientului final,
Identifică pașii din fluxul de valoare pentru fiecare familie de produse și elimină risipa,
Fă ca produsul să curgă în flux
Astfel încât clientul să poată trage
Urmărind perfecțiunea prin îmbunătățire continuă

Filozofia fundamentală în Lean o reprezintă definirea Valorii din punctul de vedere al clientului (consumator). Toate acele activități care nu adaugă valoare în ochii clientului (ci doar generează costuri) sunt identificate ca Risipă.
Lean nu se axează pe procesele individuale, ci îmbunătățește întregul flux de valoare.
Cele mai recente dezvoltări în US și Europa arată că gândirea Lean poate fi aplicată și în procese administrative și de suport: în spitale, bănci , telefonie, logistică etc.

Citește și articolul Concepte fundamentale Lean: valoarea adăugată și risipa

Eliminarea risipei - concept fundamental în Lean

Taiichi Ohno, pionierul Sistemului de Producție Toyota a fost cel mai aprig combatant al risipei existente în procesele interne. El a definit 7 tipuri de risipă (Muda):
Un practicant Lean trebuie să aibă ochi pentru risipă.

SUPRAPRODUCȚIE
STOCURI
TRANSPORT
AȘTEPTARE
REFACERI, REBUTURI
MIȘCARE
SUPRAPROCESARE

Și, mai nou, se vorbește de a 8-a formă de risipă: RISIPA DE INTELIGENȚĂ, APTITUDINI, TALENT.

Citește și articolul O poveste spusă Lean – Doamne drăguțe în halate albe

În procesele interne trebuie să avem aceeași atitudine critică față de orice activitate pe care o facem ca și consumatorul final.
Permanent trebuie să ne întrebăm: dacă eu voi fi cumpărătorul acestor produse sunt sau nu dispus să plătesc pentru această activitate?

Citește și articolul Managerii nu fug de probleme. Fug de soluții!

Înainte de toate, o nouă cultură: managementul Lean

În ultimii 10 ani multe companii au adoptat cu entuziasm strategia Lean concentrându-se pe tehnicile și instrumentele specifice: ateliere kaizen - 5S cartografierea fluxului de valoare TPM celule de producție cu flux continuu - nivelarea producției și sincronizarea logisticii, dar rezultatele nu au rezistat în timp.
Ceea ce a lipsit a fost înțelegerea modului diferit de management care susține în timp eficacitatea acestor instrumente: managementul Lean, managementul învățării.
Lean se bazează pe o filozofie a respectului pentru oameni și a încrederii în potențialul și contribuția fiecarui angajat.

Subtilitățile managementului Lean ne arată:

diferența față de managementul învechit, de sus în jos, tip comanda și control și managementul Lean în care managerul este în primul rând un coach pentru echipă
diferența dintre o organizație bazată pe autoritate și una bazată pe responsabilitate
rezultatele durabile ale managerilor care înțeleg detaliile pentru a descoperi cauza, rădăcina problemelor înainte de a trage o concluzie
puterea procesului de rezolvare a problemelor și de implementare a planurilor pentru creșterea managerilor și liderilor companiei

Citește și articolul De ce ar fi bine să fiți Lean? - 10 motive decisive

Managementul Lean înseamnă management prin PDCA (Plan-Do-Check-Act), metoda științifică, iar știința înseamnă multă muncă.

Managementul permisiv, laissez-faire, se mulțumește cu delegarea și stabilirea obiectivelor în esență spunând nu mă interesează cum o faci, atâta timp cât ai rezultate. În contrast, managerul Lean dorește să înțeleagă cum vei obține rezultatele spunând "vreau să știu cum gândești, spune-mi care îți sunt planurile". El devine mentorul unui angajat care învață să rezolve probleme. "Comanda și controlul" tradițional sunt înlocuite de noii leaderi care pun întrebări potrivite și au rol de coaching și trainer al echipei.

Beneficiile unei noi strategii

Womack și Jones au observat și definit beneficiile unei transformări Lean:
Orele de efort uman în fabrică – jumătate (1/2)
Defectele la produsele finite – jumătate (1/2)
Orele de efort de proiectare – o treime (1/3)
Spațiul de lucru pentru aceeași producție – jumătate (1/2)
Stocuri în curs de fabricație – o zecime (1/10)

În esență, Lean înseamnă a produce mai ieftin, mai bine, la termenul cerut de client și cu flexibilitate la variațiile cererii.

Citește și articolul Povești Lean – Detectivul

Vreau să fiu Lean!

Dacă beneficiile sunt extraordinare obținerea lor nu este ușoară. Lean nu este un proiect. Lean este o schimbare de strategie care durează. Unele rezultate apar imediat, altele în timp. Poveștile de succes ale companiilor care au îmbrățișat Lean ne arată că merită. Atenție însă, la câteva greșeli comune:

Lean înseamnă în primul rând o schimbare de cultură și nu o serie de instrumente
Lean implică toți angajații, dar trebuie promovat și susținut în primul rând de top management
Nu aplicați tehnicile avansate fără a avea un anumit nivel de stabilitate operațională: munca standardizată, echipamente care funcționează, calitate bună, furnizori stabili. Organizarea locului de muncă prin tehnica 5S este un foarte bun punct de început.
Performanța în Lean nu se măsoară după numărul de proiecte kaizen. Evitați îmbunătățirile punctuale și prioritizați proiectele după impactul în profitabilitate.

Articol preluat de pe Business-Edu.ro

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1536

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(II)

editor — Wed, 04 Jun 2014 03:38:04 +0000

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(II) editor Mie, 06/04/2014 - 05:38

Povestea Irinei a inceput saptamana trecuta aici: Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei ?(I). Citeste in prima parte a interviului cine este si ce face Irina, pentru ca in aceasta a doua parte vei vedea si ce viseaza ea, dar si cum vede Romania la cei 26 de ani pe care ii are:

Luiza Pirvulescu: Ce iti doresti in viitor din punct de vedere profesional? Unde te vezi peste 5 ani, ca sa folosesc o intrebare tipica?

[[{"fid":"2344","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Viitorul","title":"Viitorul","class":"media-element file-default"}}]]Irina Toma:Munca pe care o fac acum mi-a dat multa incredere in ideea ca si actori foarte mici si aparent fara semnificatie pot sa schimbe lumea din jur mult mai mult decat isi imagineaza. Chiar daca lupta e grea, chiar daca multe campanii nu reusesc imediat sa aduca schimbare si chiar daca schimbarea sociala se face in decenii, eu cred ca exista speranta. Deci, pe viitor vreau sa continui sa merg si mai departe in calatoria mea de a invata cum sa “salvez lumea”. Pe de o parte, vreau sa ii ajut pe cei din jur sa fie mai “empowered” asupra destinelor lor si asupra lucrurilor pe care vor sa le schimbe prin advocacy, actiune directa si protest proactiv si pasnic. Pe alta parte, eu insami vreau sa invat despre mai multe proiecte si tehnici interpersonale de aducere a schimbarii valorilor din jur. Sper ca peste 5 ani sa fi reusit sa pun pe picioare un proiect social propriu, ori o ferma-centru-cultural pentru a promova valorile sociale si ecologice ale permaculturii... sau un proiect regional de reabilitare socio-economica prin re-impadurire... ori un serviciu de training pentru activisti… Am foarte multe idei, deci sa vedem pe care dintre ele o sa reusesc sa le realizez.

"In Romania eu vad foarte mult potential si foarte multe posibilitati de imbunatatire a conditiei vietii, in ciuda sentimentului de blazare si lipsa de speranta pe care il simt de fiecare data cand ma intorc."

L.P.: Ce inseamna Romania pentru tine? Ce probleme vezi aici? Dar aspecte pozitive?

I.T.: Sunt legata de Romania foarte profund. Chiar daca locuiesc in Olanda momentan, sunt cu sufletul in tara mea si incerc sa ma implic de la distanta cat pot, cu lucruri mici, in viata civica de acasa. Eu vad foarte mult potential si foarte multe posibilitati de imbunatatire a conditiei vietii, in ciuda sentimentului de blazare si lipsa de speranta pe care il simt de fiecare data cand ma intorc. S-au intamplat multe rele in ultimii 25 de ani in Romania, si inainte, si oamenii au renuntat la cel mai important lucrur si anume speranta si sentimentul de responsabilitate proprie pentru situatia din jur. Comunismul pare sa fi ucis simtul de comunitate; eu vad ca multi asteapta ca schimbarea sa vina din afara – de la conducatori, de la UE etc, dar uita sau nu au curajul sa spuna NU, sa se organizeze sa schimbe ceva, sa creeze alternative. Romania are, bineinteles, si multe probleme foarte grave in ceea ce priveste [[{"fid":"2343","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Romania proteste","title":"Romania proteste","class":"media-element file-default"}}]]sistemele publice de educatie, sanatate si asa mai departe, care necesita o schimbare de pozitionare a Romaniei pe plan international. Trebuie sa ne raportam si la tarile din jur, sa vedem ce fac altii bine, cum au reusit alte tari sa se ridice sau sa fie mai puternice pe plan intern si sa intelegem ca “avem cu ce”, trebuie numai sa ne dorim mai mult si sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in jur.

"Cred ca mama are multe probleme in a justifica prietenilor de familie si rudelor alegerile pe care le-am facut eu."

De asta mi se par atat de importante ultimele schimbari in societate civila Romana din ultimii ani – mobilizarea societatii pe subiectele Rosia Montana, exploatarea gazelor de sist, campaniile impotriva reglementarilor pentru partidele politice mi se par esentiale si imi dau un semnal ca ceva incepe sa se schimbe si acasa, cel putin in randul noi generatii. Este doar un inceput, mai este incredibil de multa munca pana cand aceste actiuni vor prinde roade dar asa au ajuns si societatile vestice la nivelul de protectie a drepturilor de care se bucura acum – prin actiune sociala. Suntem, deci, pe drumul cel bun si de asta am si atatea motive de speranta.

"Vad ca multi asteapta ca schimbarea sa vina din afara – de la conducatori, de la UE etc, dar uita sau nu au curajul sa spuna NU, sa se organizeze sa schimbe ceva, sa creeze alternative."

L.P.: Le-ai spus prietenilor cand ai plecat din tara ca atunci cand o sa te intorci o sa vii ca presedinte [[{"fid":"2342","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]al Romaniei. De ce? Cum ai vrea sa schimbi Romania?

I.T.:Cand am plecat le-am spus tuturor ca voi deveni presedinte si ca voi veni inapoi sa ii salvez :-) Desi, poate, intre timp mi-am cizelat intentiile un pic, sentimentul fundamental ca am eu nevoie sa vin inapoi si sa contribui cumva pentru Romania a ramas. Cred ca ma voi simti foarte implinita in viata daca voi putea sa ma intorc in Romania la un moment dat sa vad ce as putea face si sa imi incerc puterile. In mod ciudat, e uneori mai usor sa lucrez in Filipine, unde nu cunosc oamenii, decat in Romania, unde fiecare refuz din partea oamenilor sau rautate doare mai tare. Pentru viitorul apropiat incerc sa imi adun puterile, sa invat cat mai mult, sa capat experienta pentru marea incercare de a veni acasa din nou. Mi-e tare dor, Romania e o tara superba care ma cheama si careia vreau sa ii daruiesc mult!

"Daca am ajuns pana aici pe drumul acesta mai putin batatorit cred ca am in mine ce trebuie ca sa reusesc si in continuare sa imi transform visurile in realitate!"

[[{"fid":"2339","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"210","width":"280","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si prietenii","title":"Irina Toma si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]L.P Cum este viata la 26 de ani? Ai timp liber? Ca pare ca doar muncesti si inveti.. :-)

I.T.:Oo, nu trebuie sa isi faca nimeni griji ca toata dedicatia mea pentru proiecte sociale si munca sustinuta ma impiedica sa imi traiesc viata. In cazul meu, cu cat fac mai multe, cu cat cladesc si daruiesc mai mult, cu atat mai multa energie si fericire primesc inapoi si ma distrez mai bine. Amsterdam-ul si Utrechtul sunt doua orase care bubuie de viata, de evenimente, concerte, parcuri, muzee, festivaluri. In fiecare weekend sunt in alta parte, vizitand altceva si chiar o mare problema e ca in Olanda risti sa nu faci fata fara o agenda cu planificare a weekendurilor pe mai multe luni de zile. De cateva ori pe an plec si in vizite in Istanbul, in Franta. Weekendul trecut, de exemplu, am fost in Belgia pentru trekking si camping. Dupa cum demonstreaza poate si povestea mea, e foarte multa munca sa poti ajunge acolo unde iti doresti pornind de jos, dar odata ce ai ajuns acolo poti sa te bucuri de multe din placerile vietii.

"Cand am plecat le-am spus tuturor ca voi deveni presedinte si ca voi veni inapoi sa ii salvez."

[[{"fid":"2340","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina si familia ei","title":"Irina si familia ei","class":"media-element file-default"}}]]L.P. Cum accepta familia ta alegerea pe care ai facut-o? Ce ti-ai dori sa le transmiti familiei si celor dragi de aici, din tara?

I.T.:Cred ca mama are multe probleme in a justifica prietenilor de familie si rudelor alegerile pe care le-am facut eu.

[[{"fid":"2338","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"200","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Multi dintre cei care pleaca in strainatate se duc sa faca bani, cauta un job care sa le ofere stabilitate financiara, si chiar daca si eu, cumva, am reusit pe panta ONG-urilor, drumul meu are mai multe riscuri si lipsa de siguranta decat multe altele. In plus, ceea ce fac eu nu este foarte cunoscut in Romania, dar poate asta este ceea ce da si valoarea drumului meu: este cel mai putin batatorit dar este cel pe care il simt cel mai puternic in sufletul meu. Este o voce in mine care imi spune ca trebuie sa merg mai departe, fara frica, numai cu multa daruire, dorinta de a invata, speranta de a reusi si umilinta. Si a-mi urma aceasta voce este ceea ce ma face foarte fericita. Deci, daca ar fi un lucru pe care as vrea sa il transmit familiei si celor dragi din tara care isi fac griji pentru mine, ar fi sa aiba incredere, sa nu le fie frica – daca am ajuns pana aici pe drumul acesta mai putin batatorit cred ca am in mine ce trebuie ca sa reusesc si in continuare sa imi transform visurile in realitate!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I)

editor — Fri, 30 May 2014 07:56:09 +0000

Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I) editor Vin, 05/30/2014 - 09:56

Are 26 de ani si de 7 ani a plecat din Romania pentru a studia in Olanda. Are vise marete si scopul ei, inca de dinainte de facultate, este sa schimbe lumea, atat cat poate. Odata stabilit acest vis, a inceput sa si-l construiasca, pas cu pas. A simtit ca in Romania nu are sanse pentru a se pregati asa cum isi dorea, de aceea a plecat sa studieze in afara. Insa, dorinta ei este de a reveni aici suficient de pregatita incat sa poata sa faca o schimbare. Cand a plecat le-a spus hotarata tuturor ca va deveni presedinte si va reveni in tara ca sa ii salveze. Intre timp, visul i s-a mai temperat si a decis ca accepta si o alta functie, fara a renunta la dorinta de a face schimbari majore si de a “salva” Romania si pe romani.

[[{"fid":"2309","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"266","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Se numeste Irina Toma si, desi pentru multi dintre voi acest nume nu inseamna nimic, va recomand sa cititi interviul cu ea pentru ca, in cativa ani, cu siguranta el va spune ceva:

Luiza Pirvulescu: De ce Olanda si de ce acest drum?

Irina Toma:Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei, plina de coruptie, nedreptate, in care mi se impuneau norme si valori pe care le simteam nedrepte. I-am vazut pe ai mei chinuindu-se cu nedreptatea sistemului si mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur. Acesta a fost primul motiv. In al doilea rand, imaginea despre invatamantul universitar din Romania nu mi se contura foarte bine... Chiar daca adevarul suna dur, cred ca aceasta este realitatea. Aveam prieteni deja studenti care imi povesteau ca profesorii le cer bani sau sa le impun sa le cumpere cartile pentru a trece examenele, auzeam de manualele foarte invechite, irelevante pentru realitatea de azi si imi doream mai mult de atat...

"Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei (...). Imi doream mai mult de atat. Mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur."

Asa ca m-am decis sa plec. Nu stiam exact unde, dar la momentul respectiv am aplicat peste tot pe unde am putut, pe ideea ca oriunde ar fi mai bine ca acasa... Si am avut norocul sa primesc o bursa integrala la Universty College Utrecht (UCU) in 2007.

L.P.: De ce nu te-ai facut doctorita, asa cum este mama ta? Nu acesta era drumul care ti se prevedea inca de mica? :-)

[[{"fid":"2310","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si mama ei","title":"Irina Toma si mama ei","class":"media-element file-default"}}]]

I.T.:Mi-a placut mult ce facea mama, faptul ca prin meseria ei ajuta foarte multi oameni.

Imi placea mult si biologia. Am avut-o, insa, ca model pe matusa mea, care a plecat din Romania curand dupa revolutie si care tot timpul mi-a starnit curiozitatea legat de “lumea de peste granite”. Am crescut, cumva, cu sentimentul ca o sa ii urmez pasii si, pana la urma, acest glas a fost mai puternic decat dorinta de a ramane acasa si a da la medicina. Desi mi-ar fi placut sa ajut oameni si prin medicina, simt ca am luat decizia cea buna.

L.P.: Ce faci, in prezent?

[[{"fid":"2311","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Filippine","title":"Irina Toma in Filippine","class":"media-element file-default"}}]]I.T.Momentan sunt campaigner la Fairfood, un ONG din Amsterdam care incearca sa imbunatateasca conditiile de munca din industria ananasului din Filipine. Proiectul se numeste “Land of Promise”, iar rolul meu principal este acela de cercetator, deci, pot spune ca am devenit experta in orice statistica sau curiozitate legata de ananas si lantul sau de productie. :-)

Proiectul isi propune sa prezinte companiilor implicate problemele grave legate de salariile mici din aceasta industrie, orele lungi de munca care incalca reglementarile internationale si sa ii determine, prin dialog sau campanii publice, sa accepte o modalitate de imbunatatire a acestor probleme.

"De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream."

Pe langa munca mea la Fairfood, de asemenea, imi termin si Masteratul in Dezvoltare Durabila la Universitatea din Utrecht. Momentan, imi scriu teza pe subiectul “Strategiile de influentare folosite de ONG-uri in industria fructelor tropicale” si studiez 4 campanii pentru a descoperi care strategii au fost mai eficiente in a aduce rezultatele dorite in politicile si practicile companiilor.

L.P.: Cum au fost acesti 7 ani de cand esti in Olanda?

[[{"fid":"2320","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina in China","title":"Irina in China","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream.

UCU, facultatea la care sunt licentiata, este o facultate bazata pe sistemul american de Liberal Arts and Sciences care te incurajeaza sa iti alegi singur subiectele pe care vrei sa le studiezi si sa fii designerul propriului tau program de studii. Eu mi-am ales Geografie Umana, Studii de Dezvoltare, Drepturile Omului, Antropologie si … Chineza. Proaspat ajunsa in Olanda, intr-un mediu international, mi-am inceput aventura aplicand la un program de 2 ani de Studii Chineze. Am fost, deci, in China pentru un semestru in 2008 si mi-am dat atestatul de limba Chineza nivel incepator in 2010.

Tot in 2008 am avut sansa sa vizitez Senegalul (acolo este stabilita matusa mea) si sa vad cateva proiecte de dezvoltare de acolo.

"Am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte."

Am venit inapoi in Utrecht in 2009 foarte motivata si am candidat pentru a reprezenta Asociatia de studenti a universitatii, in 2009. Asta s-a dovedit o mare aventura pentru ultimul an de studii, deoarece acela a fost si anul marilor restructurari de buget in educatie, asa ca organizam intalniri si meetinguri pentru studenti pana la ora 22.00 seara, iar apoi ma apucam de invatat. Am reusit, insa, sa inchei cu bine totul, inclusiv facultatea, in 2010, fapt ce mi-a dat un enorm sentiment de satisfactie.

In acelasi an am fost acceptata la masteratul de cercetare in Dezvoltare Durabil, cu o bursa obtinuta prin SYLFF. Cum [[{"fid":"2312","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"349","width":"250","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma la restaurant","title":"Irina Toma la restaurant","class":"media-element file-default"}}]]aceasta imi acoperea numai costurile pentru primul din cei doi ani de studiu, am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte. In acelasi timp, invatam si olandeza, part-time, mergeam la cursuri in doua orase si, in 2011, am inceput si un internship neplatit la Fairfood.

In timpul facultatii, dar si in timpul masteratului, am fost inconjurata de oameni extrem de pasionati de ceea ce facea, care m-au inspirat si impreuna cu care am incercat sa cream proiectele pe care vroiam noi sa le vedem in jur. Asa au luat nastere TEDxUtrecht University si un restaurant temporar, de 2 saptamani, pe baza de voluntariat, pentru strangerea de fonduri pentru ONG-uri.

Dupa 9 luni de internship la Fairfood am avut sansa sa obtin un job temporar, tot la ei, ca manager de cercetare, job care s-a transformat intr-o pozitie permanenta in echipa proiectului Land of Promise la inceputul lui 2013. Desi, inca, ma lupt sa imi inchei studiile in paralel cu munca mea, sper ca pana la sfarsitul anului sa fi incheiat aceasta etapa in viata mea si sa pot incepe alte aventuri, poate si in alte colturi ale lumii..

“Olandezii te intreaba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi”

L.P.: Cum sunt olandezii si cum te-au primit? Ce prejudecati au legat de Romania si de romani?

[[{"fid":"2313","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Olanda","title":"Irina Toma in Olanda","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:Venind in Olanda la 19 ani, am suferit un soc cultural enorm la inceput, poate si fiindca standardele de confort erau atat de mari in noua mea locatie. La UCU eram inconjurata de colegi de peste tot, din toata lumea, insa multi locuisera deja in alte 5-6 tari inainte de a veni in Olanda si, in comparatie cu ei, eu si experientele mele de pana atunci din Romania paleau... Am avut noroc de un grup de prieteni foarte iubitori care m-au primit si m-au acceptat in mijlocul lor, care m-au invatat despre noua lume in care intrasem si pe care, si eu la randul meu, i-am invatat sa fie un pic mai “romani”, mai sufletisti, mai spontani si mai calzi.

Olandezii din afara grupurilor de internationali sunt altfel insa, pot parea mult mai reci. Cand ii intalnesti te vor intreba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi. Pe langa asta, eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii :-) ... Dar nu fac asta neaparat din rautate, ci pur si simplu li se pare ciudat ca cineva vine sa locuiasca in tara lor si nu inteleg de ce. Lumea lor e foarte diferita. Am simtit tot timpul ca responsabilitatea mea e sa nu ma victimizez in ciuda stereotipurilor cu care ar vrea ei sa te eticheteze si sa incerc sa le arat o alta fata a Romaniei.

"Eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii."

In plus, simt ca am descoperit secretul de a ma imprieteni cu ei si asta consta in a le castiga increderea treptat si a le [[{"fid":"2317","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina si prietenii","title":"Irina si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]arata ca esti acolo, ca muncesti si ca esti parte din societate alaturi de ei. In 2012, din cauza politicilor de emigrare anti-Romania pe care Olanda le-a avut pentru o perioada, am fost data afara dintr-un restaurant in care munceam iar patronii au trebuit sa plateasca 8000e amenda din cauza mea. Cand a trebuit sa imi dea vestea, seful meu era rosu la fata, aprope plangea si imi tot spunea ca ii este rusine de politicile pe care le impun politicienii imigrantilor din tara lui, ca ii este rusine sa isi creasca copillul intr-o tara care ne trateaza pe noi, romanii, in felul asta. De la el am primit si cel mai emotionant cadou din viata mea: un banut vechi ce simbolizeaza unitatea oamenilor si nevoia olandezilor de ajutor international dupa al doilea razboi mondial. Cand mi l-a daruit, mi-a zis, “Irina, vreau sa stii ca, in ceea ce ma priveste pe mine, tu deja ai reusit aici, in Olanda”.

[[{"fid":"2318","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"269","width":"180","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina la primirea cetateniei olandeze","title":"Irina la primirea cetateniei olandeze","class":"media-element file-default"}}]]La doi ani dupa acest incident care m-a zguduit profund, am primit cetatenia olandeza...

L.P.: Ai calatorit si calatoresti foarte mult. Mi-ai spus ca ai fost in Asia si Africa si stiu ca ai “colindat“ si cam intreaga Europa. De ce?

I.T.: Calatoresc din curiozitate si pentru ca fiecare tara, fiecare loc are comorile lui. Insa, cu cat calatoresc mai mult, cu atat simt, cumva, ca la urma urmei oriunde pe glob suntem aceiasi oameni, cu aceleasi nevoi universale de siguranta, de iubire, de a reusi si de a avea o viata mai buna.

In China, in Senegal, in Turcia, in Romania, oriunde –culturile diferite sunt, cumva, numai o masca a unei umanitati universale.

L.P.: Cum a fost experienta in China?

I.T.:China mi s-a parut o tara foarte ciudata si mi-a fost foarte greu sa am o comunicare autentica cu oamenii din jurul[[{"fid":"2319","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in China","title":"Irina Toma in China","class":"media-element file-default"}}]] meu. Poate si bariera de limba ne-a stat in cale (eu nu vorbeam prea bine chineza, ei nu vorbeau mai deloc altceva..), dar cumva si in materie de interese si perspective mi-a fost foarte greu sa ma raportez la logica Chineza. In afara de asta, China are locuri foarte frumoase, s-a dezvoltat incredibil in unele zone, dar e si plina de kitch si de beton in altele...

M-a frapat mult “iubirea” chinezilor pentru plastic. Aproape orice e facut din plastic si, pana si statuile care il infatiseaza pe Buddha din marile temple sunt din acelasi material. Si am mai observat cumva disperarea cu care generatia tanara de acolo incearca sa fie precum europenii, copiind stilul vestimentar, muzica, obiceiurile pe care le vad in Europa.

"In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil."

Ma asteptam sa vad mai multa arhitectura chineza, dar m-am simtit ca acasa in cartierele micro-rayon de beton construite pe model comunist.

Per total, insa, sunt locuri in China care merita vizitate, si in special natura m-a impresionat mult.

L.P.: Dar Africa? Si acolo ai intalnit o cu totul alta lume. [[{"fid":"2315","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"300","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma in Senegal","title":"Irina Toma in Senegal","class":"media-element file-default"}}]]

I.T. Africa este mult mai mare ca Europa, deci nu pot vorbi despre intregul continent pentru ca am vazut o singura tara, dar in Senegal m-a impresionat ariditatea si saracia resurselor si a peisajului. Desi Senegalul e la marginea desertului si are inca vegetatie, viata acolo este mult mai grea. In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil. In Senegal oamenii se lupta sa obtina o recolta mai mare decat nevoile satului pentru a putea si vinde si a crea un venit. Dar, cu toate acestea, ei se lupta si pentru o viata mai buna si incerca sa isi depaseasca limitele. Asta m-a impresionat profund.

Va urma! Saptamana viitoare Irina ne va povesti despre planurile sale marete de viitor si despre cum vede ea Romania.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Abordeaza schimbarea dintr-o perspectiva noua!

editor — Tue, 27 May 2014 12:41:25 +0000

Abordeaza schimbarea dintr-o perspectiva noua! editor Mar, 05/27/2014 - 14:41

[[{"fid":"2280","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"291","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Peter Szabo","title":"Peter Szabo","class":"media-element file-default"}}]]Schimbarea, in general, dar in mediul organizational, in mod specific, reprezinta un subiect “hot” al zilelor noastre. De ferit, stii ca nu ai cum sa te feresti de ea. De negat, poate functiona o perioada, insa finalul va fi cu siguranta unul predictibil (si nu tocmai cel dorit), deoarece schimbarea este sinonima cu evolutia. Asadar, vrand-nevrand, va trebui sa intrii in joc.

Peter Szabo, Master în Solution Focused Change, propune o abordare diferita si extrem de eficienta prin care schimbarea sa para un proces distractiv, chiar. El va veni pe 5 iunie in Bucuresti pentru a-i invata pe manageri si toti cei interesati, “A New Approach in Organizational Development”. Afla despre ce este vorba in interviul acordat special pentru Learning Network:

Luiza Pirvulescu: Ce este schimbarea organizațională, din punctul dvs de vedere?

Peter Szabo: Schimbare organizationala este ceva care se Intampla In mod constant, oricum, indiferent sau chiar In ciuda initiativelor manageriale.

Provocarea este de a identifica si sprijini schimbarea existenta care duce deja Intr-o directie dorita .

Daca, de exemplu, un departament devine dintr-o data mai performant decat celelalte, util ar fi sa se vada cum de acest lucru a devenit posibil, pentru a putea repeta acest lucru si in celelalte departamente, cat mai des cu putinta.

L.P.: Stiu ca in abordarea dvs nu puneti niciodata accent pe greselile pe care le pot face oamenii , ci doar pe solutii. De ce?

P.S.: Din experienta mea, nu este util sa te concentrezi pe ceea ce ai facut sau faci gresit deoarece a Invata din greseli este o cale mult mai lenta si mai putin eficienta decat a invata din si a consolida ceea ce functioneaza bine. Aceasta este cea mai buna modalitate prin care poti sustine eficient orice proces de schimbare.

Solutiile potrivite sunt extrem de individuale si, de multe ori, chiar unice pentru fiecare organizatie si mediu in parte. De aceea, in loc sa va bazati pe cele mai bune practici din industrie, in general, va sugerez sa faceti o analiza atenta in-house si sa observati unde exista performanta cea mai mare deoarece acolo se afla si cele mai valoroase si potrivite chei catre succesul schimbarii organizatiei dvs.

L.P.: Sunteti Master In Solution Focused Change. Ne puteti explica mai pe larg ce reprezinta aceasta metoda? De ce este ea diferita de orice alta abordare ?

P.S. Pentru a explica, permiteti-mi sa folosesc metaforele din surfing. Surferii (calaretii valurilor - waveriders ), atunci cand sunt pe placa de surf in ocean, folosesc extrem de elegant si eficient forta de a merge inainte pe valuri. Ei plutesc cautand printre cele mai bune valuri, iar atunci cand il gasesc pe cel mai promitator dintre acestea, accelereaza pentru a-l incaleca si a merge la una cu el. Este un proces extrem de simplu si, de altfel, si extrem de distractiv. Modul surferilor de a progresa este extrem de diferit fata de modalitatea de a depune efort sustinut pentru a “innota” spre un obiectiv prestabilit sau de modalitatea de a te “scufunda” mai intai in adancuri pentru a descoperi ce ar putea fi la suprafata.

Spre deosebire de multe alte tehnici care presupun sa te arunci cu capul adanc In problema, accentuand ceea ce lipseste si apoi venind cu liste lungi si obositoare de schimbari necesare, Solution Surfers spune sa stai la suprafata, folosind cu eleganta forta deja existenta pentru a te misca in directia dorita, si bucurandu-se de viteza cu care progresezi.

L.P.: Care sunt cele mai bune sfaturi pe care le puteti oferi managerilor pentru a crea si mentine o atitudine pozitiva In timpul procesului de schimbare ?

P.S.: 1 . Incepeti Intalnirile cu o runda de "ce a functionat bine de la ultima noastra Intalnire ? "

2 . Colecteaza povesti de succes de la membrii echipei si intreaba-i ce au facut si cum au reusit.

3 . In evaluarile de performanta pe care le faci celorlalti, pune accent pe momentele de excelenta si incearca sa descoperi cu atentie care au fost factorii care au contribuit la realizarea lor.

L.P.: Dati-mi, va rog, cel mai bun motiv pentru care orice manager ar trebui sa participe pe 5 iunie la atelierul dumneavoastra, A New Approach in Organizational Development.

P.S.: In primul rand, permiteti-mi sa va dau un motiv foarte bun pentru care managerii nu ar trebui sa participe: daca ceea ce fac acum functioneaza bine, ii rog sa nu participe, ci pur si simplu sa continue faca mai mult din ceea ce fac deja.

In ciuda acestei avertizari, trebuie sa mentionez ca la atelierele mele vin, in cea mai mare parte, manageri care deja fac o multime de lucruri care functioneaza bine. Ei si revin de cateva ori la rand, chiar daca deja stiu exact ce le ofera workshopul meu.

In urma participarii, va puteti astepta sa:

- aveti capacitatea de a identifica care sunt actiunile specifice ce functioneaza foarte bine pentru dvs. si a le putea face in continuare, in mod constient.

- va simtiti motivati in a face cat mai mult din acele detalii specifice care par cruciale pentru succesul dvs.

- va doriti sa Incercati lucruri noi, specifice, avand chiar de a doua zi o idee foarte clara despre cand si cum sa le incepeti.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Ce face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii?

editor — Tue, 27 May 2014 07:52:13 +0000

Ce face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii? editor Mar, 05/27/2014 - 09:52

Leading change - diferenta dintre esec si succes!

Traim vremuri tulburi si a face predictii pentru un viitor pe termen fie el si mediu este un risc foarte mare. Schimbarile vin una dupa alta peste noi, fie ca ne place sau nu. Viata nu te asteapta pe tine ca sa-ti dai seama ce vrei tu!

Ca si natie suntem mai inclinati la conservatorism. Ultimii 25 de ani sunt relevanti.

Ce ar fi de schimbat - se pune intrebarea?

Multe se pot schimba. De la cum ne cautam un job si pana la denumirile job-urilor de astazi si de maine. De la felul in care ne crestem copii si pana la felul in care mancam si ne hranim. De la felul in care ne gandim la viata si moarte si pana la valorile noastre intime.

A nu intelege ca viata se petrece in cicluri si este o sinusoida, inseamna sa fii oarecum analfabet social si cultural.

La fel cum a nu intelege ca succesul de astazi nu iti poate oferi succesul de maine este o lipsa de bun simt si strategie de business. Majoritatea patronilor sau a conducatorilor de companii isi doresc sa performeze din ce in ce mai bine, daca se poate neschimband nimic, inca 10 ani de-acum incolo.

Desi nu putem face predictii nici macar pentru ce se va intampla la anul. Sau luna viitoare!

Astfel ca a aduce schimbari produselor tale, de a cauta piete noi, oportunitati sau noi moduri de a motiva personalul, de a aduce valoare, nu este doar un moft, ci o indeletnicire permanata si pe termen lung.

Dat fiind turbulenta mediului politic, economic si social este necesar sa fii echipat astazi cu o calitate rara si extrem de pretioasa. Denumita agilitate.

O organizatie agila este o organizatie care adopta repede si usor schimbarile, pregatita intotdeana pentru orice. Are manageri responsabili, gata de actiune, disciplinati si cu initiativa, creativi si pregatiti mereu la schimbari.

Se naste intrebarea cand ar trebui sa facem schimbarile?

Raspunsul este invariabil acelasi: “Inainte de a nu fi prea tarziu!” Iar cand rezultatele companiei o iau la vale atunci sa stii ca este posibil ca“prea tarziu” sa fi venit! Pentru ca nu mai ai cash disponibil, pentru ca oamenii intra in criza si nu mai stiu pe ce sa puna mana mai intai.

De ce oamenii nu vor sa se angreneze in procesul de schimbare? De ce se opun? Din acelasi motiv pentru care le este frica. Frica de necunoscut, de ce s-ar putea intampla, de erori fatale si de ce nu chiar si de ridicol. Din acelasi motiv pentru care statul pe canapea la TV cu o bere si un castron de chipsuri este mai atractiv decat alergatul in parc.

Calitatea procesului de comunicare poate face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii. Iar comunicarea are valoare in raport direct proportional cu capacitatea ta de a gestiona emotiile si trairile tale interne in astfel de momente grele. Procesul necesita doua faze: una de intelegere a modului in care functioneaza oamenii si o a doua faza in care exersam ce am inteles in prima faza, ceea ce este mai dificil, sa recunoastem.

Procesul schimbarii este complex si amplu asa ca va invit la un seminar in care ceva mai pe larg, va voi prezenta de ce sa va feriti si cum sa abordati aceste procese: Leading Change - Diferenta dintre esec si succes.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1260

Poti lua orice decizie importanta dupa doar 10 intrebari. Coachingul este solutia

editor — Sun, 25 May 2014 21:32:36 +0000

Poti lua orice decizie importanta dupa doar 10 intrebari. Coachingul este solutia editor Dum, 05/25/2014 - 23:32

Te tot gandesti la ideea de a incepe un program de coaching. Esti in acel moment al carierei tale in care simti ca vrei sa apesi putin pedala de acceleratie si sa iesi din rutina job-ului actual. Esti foarte aproape de a lua decizia, insa ai anumite ezitari.

Un program de coaching este extrem de intens si de restructurant, uneori. Depinde de schimbarile pe care urmeaza sa le faci si de cat de pregatit esti pentru acestea. Iar aici pregatirea nu inseamna ceva special, ci doar dorinta sincera de a face acele schimbari. Daca ai inca indoieli asupra acestei dorinte sau asupra puterii/capacitatii tale de a face respectivele schimbari, nu inseamna ca nu poti incepe procesul de coaching. Un coach experimentat va sti sa identifice valorile si motivatiile puternice care te conduc in viata, in comprtamentul de zi cu zi, pe care tu sa iti poti construi procesul de schimbare.

Totusi, pentru ca pana aici par a fi doar vorbe si poate ca inca nu esti convins - te pot sprijini cu cateva intrebari. „Ciudat ajutor!?!” – ai putea spune. De cele mai multe ori „ajutor” inseamna solutionare, rezolvare. In coaching, insa, tu iti gasesti solutii – eu te ajut, te sprijin, adresandu-ti intrebarile potrivite pentru ca tu sa ajungi la raspunsurile potrivite. Iar aceste prime intrebari sunt, de fapt, un fel de inceput (deja) pentru programul de coaching. Depinde doar de tine daca vei dori sa le dai un raspuns. Dar atunci cand o vei face, deja ai luat decizia: esti pregatit pentru a incepe!

Multe persoane care au parcurs programe de coaching spun ca au reusit sa realizeze lucruri extraordinare, chiar spectaculoase. Care va fi cel despre care vei vorbi tu la finalul procesului de coaching?
Fiecare dintre noi suntem unici si irepetabili. Tu ce-i vei spune coach-ului tau despre tine la prima intalnire?
Coachingul inseamna schimbare, inseamna iesirea din aria de confort. Tu ce-i vei spune coach-ului tau despre modul in care ai facut schimbarile in viata ta profesionala si personala?
Relatia de coaching inseamna foarte multa deschidere si onestitate. Ce-i vei sugera coach-ului tau referitor la modul in care să se comporte cu tine pentru a avea o relatie autentica şi productiva?
La modul cel mai concret: ce asteptari ai sau ce anume iti doresti din experienţa de coaching?
In coaching este important sa pornim de la reusite. Pe tine ce anume te face să performezi la cel mai inalt nivel (personal sau profesional)?
Care va fi castigul tau cel mai relevant dintr-un program de coaching de succes?
Ca in orice alt domeniu, si in coaching orice obiectiv eficient trebuie sa fie SMART. Tu cum iti vei da seama daca procesul de coaching are rezultatele dorite de tine?

Acum pregateste-te de coaching: daca ai fi „acum si aici” la prima sedinta de coaching, cum ai raspunde la urmatoarele 2 intrebari:

Care ar fi primul pas pe care ai putea sa il faci pentru a determina o schimbare importanta in contextul tau actual?
Care ar fi resursele tale la care ai apela pentru a face aceasta schimbare (persoane, hobby-uri, etc.)?

Incearca sa reflectezi cat mai profund, lasa-te „sedus” de placerea de a calatori adanc in tine, alaturi de tine (adica profund constient in fiecare secunda) si bucura-te de „itinerariu”. Apoi inmulteste cu cel putin 1.000.000 si vei avea o imagine a cat de minunata este experienta coachingului.

Iar cand vei incepe programul de coaching, iti sugerez sa ii arati sau sa iti povestesti coach-ului tau despre raspunsurile la intrebarile de mai sus. O discutie pe marginea lor va fi de ajutor pentru ambii: coach-ul tau va obtine mai multa claritate in privinta obiectivelor tale, iar acest lucru te va ajuta pe tine sa iti atingi mai rapid si mai eficient aceste obiective.

Articol preluat de pe Business-Edu.ro

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

120