Dan Vasile: „Schimbarea nu este posibilă în cazul unui adult, dar este posibilă transformarea”

editor — Fri, 27 Jun 2014 07:33:20 +0000

Dan Vasile: „Schimbarea nu este posibilă în cazul unui adult, dar este posibilă transformarea” editor Vin, 06/27/2014 - 09:33

Vă invităm să citiți cel mai recent interviu acordat de Dan Vasile, regizor, trainer și coach despre programul open “Metamorphosis –Summer Edition”.

În prima parte a interviului am aflat cum reacționează participanții, cum intră în atmosfera atelierului și ce transformări la nivel personal pot fi observate de către trainer. În a doua parte, am povestit despre motivele pentru care oamenii se alătură workshop-ului, despre atmosfera construită și deschiderea participanților.

Ce schimbări ai văzut la participanţii la atelier?

Dan Vasile: Din punctul meu de vedere, schimbarea nu este posibilă în cazul unui caracter de adult, dar este posibilă transformarea.

Noi nu ne schimbăm, avem aceleaşi resurse, aceeaşi inteligenţă emoţională, matematică, logică, doar că învăţăm să ne folosim resursele în alte direcţii.

Acest atelier propune contexte artificiale, care amplifică intensitatea trăirii de zi cu zi la cote neîntâlnite în general. În acest context, fiecare participant îşi identifică propriul traseu de activare a resurselor şi îşi găseşte propriul drum de a gestiona un conflict, o perspectivă blocată, managementul timpului, un moment de frică personală, etc.

Ce vede „regizorul” la oamenii care vin?

Dan Vasile: O magmă de experienţe personale, combinate cu presetări subconştiente care aşteaptă să fie modelate pentru a deveni o sursă de energie, nu o piedică în calea dezvoltării personale. Practic, văd talente care, şlefuite, pot face viaţa unui om mult mai frumoasă, mai satisfăcătoare ca experienţă de viaţă.

De multe ori am surpriza să identific potenţialuri remarcabile de comunicare, expresivitate, charismă, neidentificate ca oportune până acum de către cel din faţa mea.

Ce diferenţe există între atitudinea lor, deschiderea lor, de la început şi cea de la finalul atelierului?

Dan Vasile: Chiar după primele minute ale atelierului, tipul de experienţe la care îi invit îi scoate din zona de confort şi, practic, participantul începe să foreze dincolo de eul său aşa cum era cunoscut până acum. Există multă deschidere, uneori ies la suprafaţă şi lucruri mai puţin plăcute, dar per ansamblu este o formă de transparenţă personală pe care participanţii şi-o doreau.

Ce reacţii surprinzătoare au participanții, ne poţi oferi câteva exemple?

Dan Vasile: Da, sunt oameni care credeau despre ei că sunt timizi, dar care îşi găsesc în timpul atelierului o nouă trăsătură, dinamică, volubilă, de interacţiune cu ceilalţi.

De asemenea, am cunoscut şi oameni care, la sfarşitul unui exerciţiu, au avut un“aha! moment ”: ”- Uite, acum înţeleg de ce...” sau „- De mâine, gata!”

Bineînţeles, am întâlnit şi tendinţa de a opune rezistenţă, de a evita participarea pentru păstrarea zonei de confort, dar acest lucru este inevitabil uneori, faza de negare fiind prima etapă firească după impactul unei experienţe noi.

Ai o experienţă foarte bogată în lucrul cu oamenii, ce te surprinde la participanţi?

Dan Vasile: Experienţa mea este diversă şi porneşte în urmă cu mai bine de 20 de ani, în lucrul cu actorii. Diversitatea de tipologii şi reacţii pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului a avut la un moment dat tendinţa să mă blazeze, zicându-mi : „-Gata, le-am văzut pe toate!”, însă am întâlnit în sala de training o şi mai mare bogăţie şi diversitate, de data aceasta în afara oricărei convenţii, în plină realitate. Şi în acest mediu autentic, am întâlnit uneori talent în comunicare şi expresivitate personală mai valoaroase decât pe scenă.

Cum reacţionează oamenii când îşi dau seama că au loc schimbări la nivel personal, sunt reticenţi, sunt deschişi, continuă jocul?

Dan Vasile: Am remarcat că oamenii de abia aşteaptă să ajungă la transformări în vieţile lor, ăsta este şi motivul pentru care vin de obicei înspre noi. Normal că, asemenea oricărui proces puternic, la început poate inspira puţină teamă, poate exista o primă reacţie de retragere, de justificare, etc. Oricum, nu este permanent confortabil, asta e sigur.

O majoritate covârşitoare dintre cei prezenţi decid să continue jocul şi ajung până la urmă la momentele de revelaţie personală de care vă spuneam anterior.

Nu e un proces intelectual, implică emoţii, corporalitate, deci învăţarea vine holistic.

Cum creaţi mediul în care ei să poată intra cu aspecte personale fără să se simtă stânjeniţi? Un curs open aduce totuşi laolaltă oameni foarte diferiţi.

Dan Vasile: Da, este adevărat, asta a fost şi prima problemă pe care am identificat-o în design-ul atelierului. Totuşi, am remarcat că deschiderea pe care o propun, la care mă supun în primul rând eu, este de fapt ceva aşteptat de participant, chiar dacă este obişnuit în viaţa de zi cu zi cu opusul.

Aici depinde însă foarte mult de gradul de asumare a experienţei, pe care îl accede fiecare participant.

Spaţiul nostru este un spaţiu natural, cu mult lemn, în culori odihnitoare, folosim aromaterapie, lumină naturală în cea mai mare măsură, pentru a crea un mediu care să invite la o abordare organică.

Cu ce aşteptări vin oamenii: ce procent din ce învaţă/descoperă la curs le este util pe plan personal şi ce procent pe plan profesional?

Dan Vasile: Aşteptările sunt din cele mai diverse. Cele mărturisite fiind cele din sfera profesională (leadership, managementul emoţiilor şi al comunicării), pe parcurs însă, majoritatea participanţilor descoperă surprinşi în mod plăcut că instrumentele de comunicare prezentate sunt extrem de valoroase şi în plan personal pentru, de exemplu, balansul între viaţa personală şi profesională, automotivare, managementul crizelor, al relaţiilor.

Dacă ar fi să numeşti experienţele de până acum din sală, cum le-ai defini, în cuvinte cheie?

Dan Vasile: O gură de aer proaspăt, perspective diferite, reconectare cu sine, onestitate, energie, învăţare continuă, asumare, speranţă, transparenţă, prietenie, interconectare, planuri, salt.

Cursul conţine elemente ludice, improvizaţie, NLP, analiză tranzacţională, întrebări puternice din zona de coaching şi instrumente noi de comunicare. Care „prind” cel mai bine?

Dan Vasile: Exact melanjul din ceea ce am considerat că este util, din toate aceste perspective diferite este cel care a fost verbalizat ca diferenţiator pe piaţa de cursuri de profil, în feedbackul de la final al participanţilor. Practic, atingând zone diverse de interes, fiecare participant este în măsură să decidă la final ce anume i-a folosit mai mult şi să continue în acea direcţie.

Cursul “Metamorphosis –Summer Edition” vă invită într-o călătorie în cunoașterea sinelui pentru a potența Intuiția în situații provocatoare.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Resursele umane feminine – cum au cucerit piața forței de muncă?

editor — Thu, 06 Mar 2014 06:37:09 +0000

Resursele umane feminine – cum au cucerit piața forței de muncă? editor Joi, 03/06/2014 - 07:37

În ultimii 75 de ani, femeile au transformat impresionant piața forței de muncă. Potrivit statisticilor din SUA, din 1940 încoace, numărul de femei implicate activ în forța de muncă s-a dublat - sau poate chiar mai mult decât atât. Astăzi, femeia care lucrează nu mai reprezintă excepția, ci regula: aproximativ jumătate din forța de producție la nivel mondial este feminină. De ce această evoluție spectaculoasă? Pentru că a fost absolut necesară (mai e nevoie să menționăm că era și dreaptă?)! Lumea ajunsese într-un punct în care pur și simplu nu se mai putea dispensa de femei! Să vedem câțiva factori esențiali care au condus la pătrunderea masivă a femeilor pe piața muncii (plătite) în ultimele șapte decenii:

• Diminuarea forței de muncă masculine în Al Doilea Război Mondial

Când bărbații merg la război, femeile devin de două ori mai puternice și luptă pe două fronturi: acasă și la muncă – munca pe care bărbații lor au lăsat-o în urmă. În timpul celui de-al doilea război mondial, pentru prima dată în istorie, femeile au fost recrutate în mod activ pentru slujbe considerate până atunci apanajul bărbaților: femeile lucrează acum în fabricile de armament și muniții. Între 1940 și 1945, peste 6 milioane de femei s-au alăturat forței de muncă în Statele Unite. Rosie the Riveter (Rosie Nituitoarea) nu este doar o legendă!

• Mișcarea feministă

Am dovedit că putem, iar acum cerem să fim și recunoscute! Dumnezeu i-a făcut pe bărbați și femei egali în demnitatea lor de ființă umană. Mișcarea feministă venea să stabilească în lume și egalitatea de drepturi și oportunități.

• Dezvoltarea sectorului de servicii în detrimentul celui manufacturier

Munca se rafinează, gulerele albastre lasă loc gulerelor albe. Industria de servicii a crescut spectaculos în a doua jumătate a secolului 20: din ce în ce mai multe activități umane din categoria serviciilor au început să fie externalizate. Sectorul li se potrivește mănușă femeilor și, prin urmare, astăzi este sub dominația lor: de la servicii administrative și de secretariat, servicii de îngrijire și asistență personală, la sănătate, educație, relații cu clienții, servicii financiare ... A, și să nu uităm de… servicii de resurse umane .

• Accesul din ce în ce mai larg la educația superioară

Când munca intelectuală capătă prevalență în fața celei fizice, femeile au șansa să își demonstreze egalitatea cu bărbații. La nivelul intelectului superior (credem că sunteți de accord, domnilor) problema nu se mai pune în termeni hormonali – aici potențialul ne strălucește în mod egal. Femeile sunt cu adevărat capabile și nu se tem să atace acele domenii rezervate tradițional inteligenței masculine. Femeile pot fi asistentele medicale, dar tot femeile pot fi medici și, mai mult, medici chirurgi - să ne amintim de pioniera Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume.

Femeile ținteau tot mai sus profesional și, pentru a reuși, aveau nevoie de acces la educație terțiară. Ei bine, au cucerit și acest teritoriu. Dacă în 1939, în Marea Britanie, femeile constituiau mai puțin de un sfert din populația studențească, în anii 1970 ponderea absolvenților de sex feminin începe să crească exponențial, ajungând, în 2006, la 57%. Astăzi, în multe țări, fetele au rezultate mai bune la învățătură decât băieții și domină universitățile. Care să fie oare secretul lor?

Adaugă comentariu nou

Imagine featured