Brain fitness: învățarea prin joc

Multe din cercetările neuroștiințifice se concentrează pe caracteristicile și efectele jocului în și pentru învățare. De altfel, jocul reprezintă una dintre principalele metode de învățare cu efecte maxime la orice vârstă și în orice domeniu. Potrivit datelor neuroștiințifice, există 5 caracteristici esențiale care definesc învățarea prin joc. Ele conduc la formarea și dezvoltarea acelor abilități necesare pentru a învăța din experiențele oferite de joc, oferind o multitudine de stimuli pentru toate rețelele neuronale interconectate în timpul producerii și desfășurării unui act de învățare. 

Aceste 5 caracteristici sunt: bucuria, semnificația, implicarea activă, repetarea și interacțiunea socială.

Iată și principalele lor implicații din punct de vedere neuroștiințific: 

1. Bucuria

• emoțiile reprezintă o parte integrantă a tuturor rețelelor neuronale responsabile de învățare
• bucuria este asociată cu creșterea nivelului de dopamină în sistemul de recompensă al creierului și, prin aceasta, conduce la sporirea memoriei, a atenției, a schimburilor mentale, creativității și motivației

2. Semnificația

• crearea de conexiuni între stimulii familiari și cei nefamiliari ghidează și orientează creierul în a face efortul de învățare mai ușor
• experiențele semnificative introduc stimuli noi care se leagă de cadre mentale existente, iar prelucrarea acestor stimuli activează și utilizează rețelele neuronale asociate cu gândirea analogică, memoria, transferul, metacunoașterea, creând intuiție, motivație și recompensă

3. Implicarea activă și angajată 

• crește gradul de activare a creierului în ceea ce privește capacitatea de luare a deciziilor, armonizarea și fluiditatea fluxului mental
• îmbunătățește funcțiile memoriei privitoare la codare și rememorare care sprijină învățarea
• angajarea completă într-o activitate permite creierului să-și exerseze acele rețele responsabile de controlul executiv al abilităților, cum ar fi îndepărtarea distragerilor

4. Repetarea

• perseverența asociată cu gândirea iterativă este legată de rețelele de recompense și de memorie care stau la baza învățării
• prin practică, repetarea implică din ce în ce mai mult activarea acelor rețele legate de abordarea unor perspective alternative, gândire flexibilă și creativitate

5. Interacțiunea socială

• interacțiunile pozitive contribuie la construirea fundamentelor neuronale pentru dezvoltarea unei reglementări emoționale sociale sănătoase și protejarea împotriva barierelor de învățare, cum ar fi stresul
• promovează plasticitatea neuronală pentru a ajuta la confruntarea și surmontarea provocărilor actuale și viitoare
• activează rețelele cerebrale legate de detectarea stărilor mentale ale altora, care pot fi critice pentru interacțiunile de predare și învățare