Calin Cavaleru - de la “schimbari simple, senine si cretine” la ratiune

Inainte de ’89 credea ca are un viitor asigurat, ca mai toata lumea, de altfel: era un inginer sudor in acte, dar care presta la vestita centrala nucleara de la Cernavoda. Viitorul “simplu si clar”, insa, s-a transformat in necunoscut odata cu revolutia si cu incetarea investitiilor la Cernavoda. Atunci a inteles ca trebuie schimbat macazul. Si l-a schimbat. De multe ori. Adesea s-au dovedit benefice alegerile facute de el. Uneori au fost si pierderi de vreme. Nu a avut o strategie clara si a facut schimbari “simple, senine si cretine”, cum spune el, bazate pe un amestec de noroc si intuitie. Asa a ajuns trainer si consultant, dupa ce multi ani a stat in tabara opusa si a capatat experienta  in diverse functii din mai multe companii. Abia dupa 35 de ani a inteles ca ratiunea l-ar ajuta enorm si deciziile sale ar putea fi mult mai bune daca le-ar lua “cu cap”, cum se spune in popor. Si, intr-adevar, gandirea rationala s-a dovedit o cale spre succes in orice business, iar astazi ii invata si pe altii cum sa o foloseasca.

In rest, este sot, tata, speaker, “creator de continut” si calator- in timpul liber! Dur, la prima vedere (poate fi de la [[{"fid":"2866","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"250","width":"350","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Calin Cavaleru","title":"Calin Cavaleru","class":"media-element file-default"}}]]ochelarii negri de soare pe care ii mai poarta vara sau de la barba sa nelipsita de ani de zile :-) ), imediat ce incepe sa vorbeasca iti dai seama ca este un profesionist extrem de sincer si cu mult umor. Daca “nu ai ghicit personajul”, el este Calin Cavaleru, consultant si trainer, Managing Partner la How To Do It (HTDI) si acesta este “drumul sau” spre un “viitor spectaculos”:

Luiza Pirvulescu: Armata, facultatea si primul tau job- de inginer sudor- le-ai facut inainte de ’89, o perioada pe care generatiile care au urmat nu au trait-o si nu o vor trai niciodata. Ce insemna, pe atunci, sa te gandesti la viitor, sa iti construiesti o cariera?

Calin Cavaleru: Înainte de ’89 viitorul părea simplu și nu depindea neapărat de calitatea viziunii tale. Făceai o școală, o terminai, erai repartizat undeva și acolo îți ciopleai o carieră.  Pe vremea aia se glumea amar că, în comunism, viitorul luminos e foarte clar, prezentul bine conturat iar trecutul în continuă schimbare, în funcție de cine mai călca pe bec, devenea indezirabil și era înfierat cu mânie proletară.

L.P.: Dupa ’90, ai dat masca de sudor pentru un domeniu nou. Stiai ce faci sau ai simtit “valul schimbarii” si te-ai lasat purtat de el? Cum ai ajuns din inginer sudor, manager si developer la Rothmans?

C.C.: Am purtat foarte rar masca de sudor deși am terminat facultatea de utilaj și tehnologie a sudării și mi-am petrecut vreo 4 ani, pe șantier, în Cernavodă. Când am sesizat că investiția în centrala nucleară nu mai interesează pe nimeni, am plecat. Canadienii și italienii cu care lucram acolo, asistența tehnică străină, ne curtau să lucrăm pentru companiile lor, în lumea arabă, pentru că eram ingineri, tineri, certificați după standarde americane și foarte ieftini.

Le-am lăsat un CV și am revenit în București unde am aplicat pentru mai multe joburi. Cei de la Rothmans au fost primii care mi-au oferit un post de merchandiser. Nu știam ce-i aia, dar am acceptat pentru că mi-au promis că mă învață cum funcționează o organizație și cum pot eu să răzbat în lumea nouă care se ițea. Lucram de vreo lună la ei când m-au sunat italienii să-mi ofere un contract pe 3 ani într-o junglă exotică, dar cariera mea de inginer își trăise traiul.

L.P.: Ai regretat vreodata ca nu ai ales oferta facuta de italieni, chiar daca la momentul acela a parut cea mai buna decizie? Te-ai gandit la o cariera internationala?

C.C.: Nu am regretat niciodată că nu am acceptat contractul italienilor. Dacă aș fi zis da atunci aș fi rămas mereu inginer sudor. Cine știe pe ce valuri m-ar fi purtat asta. Cât despre o carieră internațională am petrecut o vreme în fosta federație Rusă cu regim de expat. Apoi am fost la un pas de o relocare în Coasta de Fildeș unde îmi și rezolvasem detaliile logistice – locuință, birou, mașină, majordom... Cu două săptămâni înainte să mă mut acolo a început războiul. Nu s-a terminat nici azi. Am călătorit mult și ca să-mi deschid capul. Am învățat serios despre business în Paris, Barcelona, Varșovia, Frankfurt. Tot un fel de carieră internațională, nu?

L.P.: De atunci si pana astazi ai schimbat mai multe pozitii de conducere, in companii diferite ca si profil de business. Insa cum te-au schimbat pe tine fiecare dintre acestea? Ce lucruri bune si mai putin bune au adus experientei tale, personale si profesionale, anii petrecuti in multinationale?

C.C.: Am văzut companii cu strategii diferite pentru România și zona Balcanilor dar cu traiectorii similare. Când dădeau drumul la treabă pe meleagurile mioritice mai toți erau fericiți că-și depășeau semnificativ țintele. Apoi, după primii doi ani, creșterea prognozată devenea o himeră. Înalta Poartă intra în vrie și cerea explicații. Cum explicațiile erau puține, începeau să schimbe mult și haotic. Cu sau fără suportul echipei locale. De cele mai multe ori într-un vid de viziune și sub presiunea de a obține rezultate imediate.

Dintr-o astfel de situație înveți foarte mult despre cum nu se fac lucrurile dacă vrei rezultate, despre ce-i motivează cu adevărat pe oameni și ce pot face semenii noștri pentru un pumn de ceapă (a se citi bani, putere sau poziție socială).

Am întâlnit manageri excepționali care și-au rupt gâtul și manageri sub mediocrii care supraviețuiesc și astăzi, prin urmare regula jocului nu este nicidecum competența ori eficacitatea. Mă uit cum organizațiile puternic birocratice reușesc din ce în ce mai greu să țină pasul și cred că vor avea de suferit dacă nu fac iute schimbări radicale. Bănuiesc că ierarhiile înalte și rigide își trăiesc ultimele zile. Sper ca numărul micro managerilor, autocraților și obsedaților de control absolut aflați în poziții de putere, să scadă dramatic într-un viitor previzibil.

L.P.: Cum ai fost ca manager?

C.C.: Cum am fost eu ca manager știu doar cei pe care i-am condus în luptă și cei la care am raportat. Cu certitudine nu am fost un subaltern ușor de suportat și câțiva dintre șefii mei mi-au și spus-o.

[[{"fid":"2869","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"233","width":"350","style":"margin: 10px; float: left;","alt":"Calin Cavaleru","title":"Calin Cavaleru","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Cum au aparut training-ul si consultanta in viata ta?

C.C.: În 2003 am tras linia peste viața de corporatist. Trainingul și consultanța mi s-au părut pasul următor firesc pentru că eram convins că știu lucruri multe și utile pe care simțeam nevoia să le împărtășesc. Apoi m-am pus cu burta pe carte și mi-a trecut senzația apăsătoare de omnisciență. Am prins în schimb gustul de a ghida oamenii în procesul de învățare, de a lucra cu ei pentru identificarea celor mai bune soluții, de a le clarifica nelămuririle legate strategia sau cultura companiei, de procesele sau abilitățile cheie ale organizației.

L.P.: Cum a fost sa treci de cealalta parte a baricadei? Cum ai simtit schimbarea?

C.C.: Peste baricadă am trecut simplu, senin și cretin. Schimbarea însă, am simțit-o în  plex. Când gestionezi bugete mari ai extrem de mulți prieteni, care dispar ca prin minune, odată ce ajungi un simplu furnizor de servicii. Dacă nu stai destul de bine-n ghete. e posibil să ți se clatine puternic stima de sine. Nu neapărat pentru că, brusc, lumea te vede altfel, ci pentru că ai fost destul de superficial în aprecierea calității unor oameni, și i-ai considerat, eronat, apropiații tăi, nu ai poziției pe care ai ocupat-o temporar.

L.P.: De ce spui ca ai trecut peste baricada „simplu, senin si cretin”? Ce treaba are cretinismul? :-)

C.C.: Cretinismul îl șochează un pic pe cititorul neavizat, îl face să citească povestea până la capăt ca să vadă cum se termină și se poate transforma într-un titlu incitant. Eu am trecut peste baricada în mare măsură reactiv. Pentru că așa s-au aliniat astrele. Fără să-mi planific pașii următori. Cu o încredere nejustificată de nimic că o să-mi iasă bine. Astăzi n-aș recomanda nimănui această abordare și mi-ar părea ușor tâmpit cel care face, complet nepregătit, o astfel de cascadorie. De aici calificativul aspru, dar realist.

L.P.: Stiu ca iti plac metaforele (Semizeus, e doar unul dintre personajele ce fac subiectul articole scrise de tine). :-) Descrie, te rog, metaforic si in stilul tau caracteristic, cum vezi tu piata de business din Romania si ce inseamna sa faci training si consultanta aici?

C.C.: Semizeus este un personaj colectiv care adună calitățile și defectele oamenilor cu care am interacționat de-a lungul timpului. Când scriu un articol ”acid” primesc telefoane de la mai multe persoane în aceeași zi cu mesajul: ”hai bă, ce dracu’ , iar ai scris despre mine!?”. Cititori ai blogului pe care nu-i cunosc mă întreabă în social media: ”ești sigur că nu lucrezi la noi în companie?”

Despre training cred că mai toate organizațiile au mare nevoie de hard skills – project management, optimizarea proceselor, problem solving, decision making și fie nu o conștientizează, fie își imaginează că merge și fără.

Antreprenorii români ar putea învăța ei personal mult mai mult și ar avea de câștigat dacă ar transforma învățarea și dezvoltarea oamenilor din companie într-un avantaj competitiv dar calea asta li se pare, nejustificat, o mare risipă de timp și de bani.

În zona de soft skills se văd cu ochiul liber, pe tot terenul, lipsuri majore la abilitățile cheie – prospectare, vânzare, negociere, customer service dar tot poporul vrea să discute numai despre talente sau leadership. Mai cred că tăierea în fuga mare a bugetelor care contribuie la dezvoltarea angajaților este sinucidere organizațională și se poartă pe scară largă.

L.P.: Tinand cont de CV-ul tau, am putea spune ca ai o intuitie foarte buna atunci cand iti faci propriile alegeri in cariera. Esti genul “Just do it”, sau pur si simplu ratiunea si analiza iti “functioneaza” suficient de mult si rapid incat sa iei cele mai bune decizii?

C.C.: În tinerețe suspectam și eu, ca și tine, că am o intuiție excepțională. Așa se face că m-am dus mai mereu pe drumul cel mai evident, convins că n-are cum să-mi iasă prost. Uneori am avut noroc, alteori nu. Mi-am pierdut timpul de vreo două ori pentru că m-am prins prea târziu că sunt într-o fundătură. După 35 de ani am mai învățat câte ceva despre procesul de luare al deciziei și mi-am ales potecile folosindu-mi mai mult rațiunea și moderând aportul intuiției. Acum țin cursuri, printre altele, și despre cum faci să iei decizii raționale.

[[{"fid":"2867","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"286","width":"400","style":"float: left; margin: 10px;","alt":"Calin Cavaleru","title":"Calin Cavaleru","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Am vorbit despre drumul tau profesional si schimbarile de aici. Dar in plan personal, de departe una dintre cele mai mari schimbari a fost paternitatea. Cum ai simtit aceasta etapa? Ce lectii de viata ti-a oferit si iti ofera „juniorul” tau?

C.C.: Sunt multe de învățat din candoarea cu care juniorii văd viața și pun problemele pe masă. Zilele trecute Radu m-a întrebat serios: ”unde eram eu când tu nu o cunoșteai încă pe mami?” Răspunde-i tu dacă poți…

L.P.: Esti casatorit cu Dana de multi ani. Ea este o parte importanta din „drumul tau”, iar relatia voastra ar face, cu siguranta, subiectul unui intreg interviu. Daca ar trebuie sa spui doar cateva dintre cele mai relevante lucruri despre Dana si casnicia voastra, care ar fi acestea?

C.C.: Încercăm, și de cele mai multe ori ne iese, să ne completăm reciproc. Ne amuzăm copios împreună. Vedem lumea[[{"fid":"2871","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"240","width":"360","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Dana Cavaleru","title":"Dana Cavaleru","class":"media-element file-default"}}]] destul de diferit și asta ne oferă mai mereu subiecte de dezbatere. Ne certăm extrem de rar iar când se întâmplă asta ne împăcăm foarte repede. Facem o echipă redutabilă și asta e cel mai important când te confrunți cu situații critice.

L.P.: Ce faci atunci cand nu faci strategii si nu scrii articole?

C.C.: Citesc foarte mult. Învăț de la oamenii care studiază cum funcționează organizația și inovează permanent în domeniu. Bobinez parcul ca să mă mențin într-o formă fizică acceptabilă. Țin cursuri. Vorbesc la evenimente de business. Îmi petrec cât de mult timp pot cu juniorul meu de 7 ani. Mă duc în vacanțe în locuri cât mai spectaculoase ca peisaj și, pe cât posibil, liniștite.

L.P.: Care sunt cele mai „spectaculoase locuri ca peisaj” in care ai fost? Unde te-ai intoarce oricand si ai sti ca ai fi la fel de suprins de fiecare data?

C.C.: Eu am lucrat foarte mulți ani cu spaniolii și asta m-a ajutat să bat în lung și-n lat peninsula Iberică. Așa că m-aș întoarce oricând în Spania.

L.P.: Care este motto-ul tau in business si de ce?

C.C.: Motto-ul meu în business este ”simplifică-ți existența!” pentru că îmi plac drumurile cele mai scurte spre rezultatele pe care mi le-am propus. Deși aparent nu ar fi în interesul meu, mă străduiesc să-mi antrenez clienții să stăpânească și să folosească singuri tehnici pentru identificarea soluțiilor simple, ieftine și durabile.

L.P.: Dar in viata? Cum s-ar descrie viziunea ta despre viata si valorile personale?

C.C.: Apreciez oamenii care au un scop clar, îl declară deschis și fac eforturi oneste să-l atingă. Prefer comunicarea transparentă și la obiect. Consider de bun simț să livrezi, la timp, ceea ce ai promis. Mi se pare firesc să spui ”nu știu” atunci când e cazul. Respect punctele de vedere ale celorlalți și dacă sunt, și dacă nu sunt de acord cu ele. Nu cred că există rețete miraculoase ale succesului.

L.P.: Inainte de '89 viitorul iti parea simplu, prezentul bine conturat, iar trecutul in continua schimbare, asa cum spui la inceputul interviului. Nu prea a fost asa, nu? :-) Cum se vad ele acum, in 2014, raportandu-te la propria viata? Cum ti-ai rezuma, in cateva fraze, trecutul, prezentul si viitorul tau?

C.C.: Trecutul a fost tumult. Acumulare de cunoștințe, de experiențe și relații. Am crezut în forțele proprii mai mult [[{"fid":"2868","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"286","width":"400","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Calin Cavaleru","title":"Calin Cavaleru","class":"media-element file-default"}}]]decât ar fi fost profitabil pentru mine. Aș fi putut să învăț mai mult din greșelile făcute, să iau deciziile radicale mai rapid, să-mi asum riscurile mai deștept, să stârpesc din fașă dăunătorii în loc să le studiez comportamentele.

Prezentul este echilibrat. Există multe proiecte pe masă. Decizii importante de luat. Am scopuri clare, parteneri de nădejde, planuri ambițioase dar realizabile. Niciodată nu-i prea târziu s-o iei de la un nou început.

Viitorul va fi spectaculos. O combinație explozivă între viziune materializată, oportunități valorificate la maxim, inspirație incredibilă și noroc porcesc. Omul are dreptul să spere, nu-i așa?