Cand inovatia devine un imperativ pentru organizatie…

“Inovatia este problema centrala atunci cand vine vorba despre prosperitatea economica”

Michael Porter

Auzim adesea indemnul potrivit caruia, pentru a putea merge mai departe – indiferent de contextul de viata la care ne referim – este nevoie sa ne adaptam. Adica sa gasim strategia corecta, sa ne ascutim armele potrivite, sa ne ajustam atitudinea, astfel incat sa fim pregatiti pentru schimbare.

Uneori insa putem avea sentimentul ca, desi ea se impune agresiv din partea realitatii, pur si simplu nu putem gasi resorturile interioare, mentale-emotionale, pentru a intelege cum sa facem acest lucru, cum sa il punem in practica. Este ca si cum - dincolo de intuitia ca “ceva trebuie facut” - “ceva ne scapa”. Vocea interioara ne spune ca este nevoie de cu totul “altceva” care sa impinga lucrurile inainte. Ca si cum ar fi nevoie de un suflu cu totul original, de schimbare din piatra seaca.

Acestea sunt momentele in care trebuie sa devenim - sa fim, mai mult decat in alte situatii - creatori. Sa dam nastere noului din, aparent, nimic.

Cu alte cuvinte sa inovam.

Acest lucru este valabil si pentru viata organizatiilor. La fel ca niste organisme biologice, acestea se confrunta cu momentul in care contextul realitatii (cel intrern, cel extern, ambele) determina nevoia de schimbare radicala pentru ca sistemul sa poata functiona dand randament si pe mai departe.

Michael Armstrong (“Cum sa fii un manager si mai bun”) subliniaza, de altfel, imperativul schimbarii organizationale in sensul chiar al deschiderii pentru inovatie:

“Inovatiile reprezinta sangele vital pentru orice companie. Pentru o companie – sau pentru oamenii din ea – nu exista nimic mai ridicol decat convingerea ca modurile vechi trebuie sa fie cele mai bune. O organizatie care incearca sa ramana nemiscata nu va supravietui.”

Care sunt ingredintele care fac posibila implementarea inovatiei?

• Creativitatea;
• Gandirea limpede;
• Capacitatea de a actiona.

As adauga, la cele trei elemente mentionate de Armstrong:

• setarea mentala potrivita, adica disponibilitatea la nivel de valori si emotii spre nou, spre variatie;
• curajul.

Care sunt cateva dintre caracteristicile unui manager care asuma si aplica util inovatia?

• Este capabil sa defineasca, sa inteleaga, telurile si beneficiile unui proiect inovator;
• Are abilitatea de a-si forma o imagine clara despre consecintele implementarii inovatiei (la nivel de rezultate);
• Are priceperea in a-i determina, sustine si inspira pe oameni sa se simta motivati pentru actiune, sa gestioneze schimbarea (managerul ca lider…);
• Are forta si tenacitate pentru a mobiliza sustinere din partea colegilor, a echipei, si pentru a obtine resursele necesare;
• Are abilitatea de a para cu diplomatie si intuitie sociala si emotionala rezistenta la schimbare, teama de inovatie a celor cu care lucreaza.

Este de dorit ca managerul care imbratiseaza inovatia sa sustina si sa cultive implicit o cultura organizationala care sa fie deschisa la schimbare.

O companie in care:

• comunicarea intre colegi si departamente se petrece intr-un mod firesc, eficient si transparent;
• accesul la informatie proaspata este garantat si incurajat;
• accesul la resurse de dezvoltare este si el facilitat;
• se lucreaza bine in echipa;
• sunt promovate des proiecte care merg bine mana in mana cu schimbarea (trainingurui despre creativitate, teambuildinguri “din senin” etc.)
• relatia intre nivelurile ierarhice este transparenta, stransa (managerul si cei aflati in subordinea lui se simt confortabil in dialogurile si colaborarile pe care le au)

va fi mai pregatita si mai deschisa la experienta si provocarile inovatiei.

(Cum sa fii un manager mai bun, Michael Armstrong, ed. Meteor Press, 2007)