Care este universul în care aleg să trăiesc?

Einstein spunea că noi, oamenii, avem de răspuns la o întrebare, poate cea mai importantă: alegem să trăim într-un univers prietenos sau într-unul ostil? Sau, mai zis bine, alegem felul în care gândim, alegem felul în care răspundem la ceea ce ni se întâmplă, alegem să vedem frumosul sau urâtul din jurul nostru. Și aceste alegeri se transformă încet-încet în realitatea noastră.

“Adică cum?” ma vor întreba unii dintre dumneavoastră, „dacă X sau Y se poartă cu mine urât este pentru că eu am ales să gândesc în felul acesta?”.  Nu, felul în care X sau Y se poartă cu mine este responsabilitatea acestora, a mea este modul în care reacționez. Mai nou, am început să mă gândesc nu numai la reacția mea, dar și la felul în care inițiez interacțiunea cu X și Y. Este ceva ce am transmis involuntar, i-am judecat încă de dinainte de a rosti vorbele. Și atunci responsabilitatea mea se extinde și la felul în care îl văd pe cel din fața mea. Și voi merge mai departe, pentru că ce e în exteriorul meu este de fapt o oglindire a interiorului meu. Și atunci...cum mă văd eu pe mine? Mă judec? Mă accept așa cum sunt? Mă iubesc îndeajuns de mult? Cum este universul meu?

Anul trecut am citit o carte scrisă de un autor pe care il știam de pe băncile facultății. Se numește Viktor Frankl, este cel care a pus bazele logoterapiei, un psihiatru evreu care a trecut prin experiența lagărului de concentrare nazist. Cartea pe care am citit-o și pe care o recomand ca fiind una dintre acele scrieri care te pune pe gânduri se numește “Omul în căutarea sensului vieții”. O recomand pentru că nu este despre Holocaust, ci despre felul în care el s-a raportat la evenimentele exterioare, despre dialogul său interior. Sunt multe cuvinte înțelepte în acea carte și îi las pe doritori să le descopere singuri. O singură idee aş dori să împărtășesc cu dumneavoastră acum.  În cartea sa, Frankl spune că, atunci când nu mai avem nimic, când totul ne este luat, ne rămâne o ultimă libertate pe care nimeni nu ne-o poate lua, și anume:

“Forțe superioare ție îți pot lua tot ce ai înafară de un lucru, libertatea de a alege cum vei reacționa. Nu poți controla ce se întâmplă în viață, dar poți mereu să stăpânești ce simți și ce faci în legătură cu ce ți s-a întâmplat.” ( V. Frankl)

Cred că aceasta este libertatea, libertatea de a nu permite nimănui să îți ia frumusețea interioară, libertatea ca, în pofida tuturor evenimentelor exterioare, să vezi frumosul din jurul tău, libertatea de a fi tu, adevăratul tu. Libertatea de a îți alege universul în care vrei să trăiești.