”Ce vrei cu adevărat?” - Interviu cu Timothy Gallwey (1)

Va invitam sa cititi prima parte a unui interviu valoros cu Tim Gallwey, autorul bestseller-ului The Inner Game, realizat de Magda Bunea si publicat in primul numar al revistei Coaching Network:

 

Tim Gallwey: In primul rand, coachingul modern trebuie să conţină şi să crească din elementele de excelenţă ale ”antrenamentului de când lumea”, cum spuneţi. Ceea ce făcea Socrate este un exemplu foarte bun de coaching modern. Antrenamentul modern trebuie să fie la fel de simplu ca principiile care au fost din totdeauna eficace. Încrederea şi respectul faţă de cei cu care faci coaching sunt principii străvechi, adevărate şi valabile şi azi. Îi sfătuiesc pe coach-ii moderni să continue să-şi dezvolte capacitatea de a fi oneşti în modul în care ascultă şi pun întrebări, astfel încât să ajute persoana căreia îi oferă coaching să gândească pe cont propriu. Coach-ul trebuie să aibă încredere în clientul său în aşa măsură încât încrederea acestuia în el însuşi să crească.

In al doilea rand, având în vedere cele spuse înainte, coachul modern trebuie să încurajeze un alt fel de responsabilitate şi un alt fel de sentiment al propriei puteri. Unii oameni au învăţat în organizaţii cum e cu acest ”empowerment” – un set de abilităţi de care ai mare nevoie când angajaţii se simt lipsiţi de orice putere la locul de muncă şi se consideră victimizaţi de întreaga corporaţie. Însă, acum, conferirea puterii trebuie pusă în balanţă cu responsabilitatea, nu numai cea pe care o cer cei din organizaţie de la om, ci şi cea pe care şi-o asumă el însuşi. Responsabilitatea poate fi redefinită drept capacitatea de a fi de bizuinţă: eu pot să mă bazez pe mine, tu poţi să te bazezi pe mine.

In al treilea rand, fiind solist, sunt singurul care poate cânta acel cântec care e numai al inimii mele. În acest sens, toţi ar trebui să fim solişti şi să oferim coaching la un standard relevant atât pentru nevoile din toate vremurile, cât şi pentru cele ale timpului curent.

 

 

Tim Gallwey:  Sper că evoluţia coachingului se face înspre a-i ajuta pe cei care apelează la el să fie mai conştienţi, să îşi clarifice mai bine direcţiile pe care s-au angajat să le urmeze şi să aibă mai multă încredere în sinele lor mai bun. Instrumentele se pot dezvolta şi îi pot ajuta pe oameni să înainteze spre rezultatele pe care şi le doresc, de o manieră care îi împlineşte şi într-o perioadă de timp care le convine.

 

 

 

 

Tim Gallwey: Aproape tot ce am învăţat din sport a fost legat de sporturi individuale – tenis, golf, ski. În mediul de afaceri am învăţat să ajut oamenii să lucreze împreună, în echipe. Aceasta mi-a înlesnit o nouă înţelegere a cerinţelor sportului de echipă.

  

Tim Gallwey:  Este evident că există diverse grade de excelenţă în stăpânirea oricărei meserii, fie ea bazată pe cunoştinţe sau pe abilităţi practice. Excelenţa înnăscută rezidă în capacitatea de a învăţa. Pornind din copilărie, cu toţii putem învăţa cum să fim mai competenţi în diverse domenii. În unele activităţi, de exemplu în sport, competenţa de a face ceva poate să scadă după o anumită vârstă.

A te bucura, a aprecia, a iubi – sunt capacităţi care nu trebuie să scadă cu înaintarea în vârstă.

Principiul lui Peter se referă la comportamente specifice organizaţiilor, şi nu se adresează capacităţii de a învăţa să îţi creşti competenţa atunci când te afli într-o poziţie care depăşeşte nivelul tău. Sarcina coach-ului este să facă posibil să se manifeste această capacitate de a învăţa a fiecăruia.