Cele trei bariere care limitează potențialul de învățare
De ce unii oameni sunt deschiși să învățe, în timp ce alții, în organizații / roluri similare, sunt complet închisi când vine vorba de învățare? Există trei bariere principale pe care liderii trebuie să le depășească pentru a transforma angajații din sceptici în pasionați de învățare.
Am fost întotdeauna fascinat de felul în care unele echipe și indivizi demonstrează o adevărată deschidere către învățare, în timp ce altele, deseori în aceeași sau în organizațîi similare, par să nu vadă absolut deloc impactului pe care învățarea îl poate avea asupra performanței, motivației și personalului.
De ce ar putea indivizii și echipele să devină închise învățării în timp?
Există trei bariere cheie care limitează potențialul de învățare. Pentru a obține succesul învățării, liderii trebuie să se axeze pe minimizarea impactului acestora.
Barierele sunt: Supraîncărcare de procesare,relaționare scăzută și percepție de sine inexactă.
Supraîncărcare de procesare
"Învăţare? Nu avem timp pentru asta! ” Poate fi un strigăt obișnuit în organizațiile în care există supraîncărcare de procesare. Supraîncărcarea de procesare se caracterizează printr-un sentiment care dă senzația că pur și simplu nu ai timp sau energie pentru învățare. Acest lucru se poate datora adesea unui mediu de lucru în care indivizii se confrunta cu prea multe informații, prin urmare nu mai sunt deschiși să proceseze ceva nou. Capacitatea de procesare poate fi îmbunătățită în două moduri cheie. În primul rând, investind într-un dialog profund pentru a obține claritate împărtășită despre procesele și ceea ce reprezintă de fapt performanțele înalte. În al doilea rând, eliminarea sarcinilor și acțiunilor care nu au impact pozitiv în echipe.
Încredere relațională scăzută
Încrederea relațională este crucială pentru ca învățarea să aibă loc în echipe. Într-adevăr, oferă oxigenul pentru ca învățarea să prospere. Încrederea trebuie să existe nu numai între indivizi și liderul lor, ci și în cadrul echipei în sine. În cazul în care încrederea relațională este scăzută, indivizii sunt mai puțin dispuși să pună întrebări atunci când au neclarități cu privire la o problemă sau sarcină. Îi poate face să le fie frică să greșească sau să îi determine să se îngrijoreze de modul în care vor fi percepuți de către ceilalți.
Percepția de sine inexactă
Bariera cheie finală apare atunci când indivizii au lacune de percepție cu privire la performanța lor. Lacunele de percepție compară evoluția unei persoane cu privire la performanța sa imaginară cu performanța sa reală. În cazul în care o persoană își supraevaluează performanța, cunoscut sub numele de „efectul Dunning – Kruger”, este mai puțin probabil să vadă nevoia sau urgența de a acumula informații noi și de a-și îmbunătăți performanța. La urma urmei, de ce ar vrea? Ei „știu” că nivelul lor de performanță este suficient de bun.
Pe de altă parte, alții ar putea să își subestimeze propria performanță, suferind de ceea ce se numește „sindrom impostor”. Acest decalaj de percepție poate inhiba, de asemenea, deschiderea către învățare. Este posibil ca acești indivizi să nu aibă încredere, deoarece nu cred că vor face față provocării de a învăța.
