Christophe Gillet: Managerii au nevoie să se dezvolte pentru perioade dificile
Cu ocazia workshopului Corporate Sapiens de luna trecută, echipa Interact a avut ocazia să ia un interviu facilitatorului: Christophe Gillet cel care se autointitulează: Agent al transformării și activist al inovație. Tema interviului: modelele mentale și monul în care operăm cu ele în organizații.
Interact: Puteți să ne spuneți câteva lucruri care să ne ajute să înțelegem cine sunteți?
Christophe Gillet: Misiunea mea cheie este să ajut managerii să se dezvolte pentru perioade mai dificile. Cum să faci față colapsului care e pe cale să se producă? Mă văd în primul rând ca pe un anxiolitic, care îi ajută pe manageri să se reconcteze la adevărata lor misiune și să re-creeze un mediu adecvat.
I: Ce este un model mental?
C.G: Mii de bucăți de algoritmi care le permit oamenilor să înțeleagă mediul în care trăiesc. Filtre/lentile prin care cu toții vedem lumea. Necesare ca să decodăm realitatea, ele sunt folositoare, dar în același timp, ne și împiedică să inovăm (cu alte cuvinte, „să schimbăm perspectiva”). Aceste modele includ convingeri, prejudecăți, pattern-uri culturale (modelele mentale colective) etc.
I: Mâine aveți un workshop cu acest subiect. Care sunt cele mai importante trei idei cu care participanții ar trebui să rămână la final?
C.G: (Homo) Sapiens a dezvoltat primul model mental. Sapiens este încă în profunzimile ființei noastre. Codul (unii l-ar numi The Matrix) a fost scris cu mult timp în urmă. Și, sperăm, a fost modernizat de mai multe ori cu timpul. Corporațiile sunt o colecție de de Homo Sapiens, deci o colecție de modele mentale. Mi s-a părut amuzant să ilustrez ceea ce prietenul meu Jules Goddard (de la London Business School) a numit Uncommon sense și Common nonsense prin lentilele strămoșului nostru comun.
I: Care este nevoia din spatele unui astfel de workshop?
C.G: Vrei să îți transformi compania pentru a face față necunoscutului care urmează în viitor? Nu ai altă opțiune. Mai clar: Nu mai putem să „operăm” cu un software vechi de o sută de ani (Taylorismul, de exemplu) sau chiar mai vechi (prejudecățile).
I: De ce sunt modelele mentale atât de importante pentru organizații?
C.G: Cum am spus mai sus, pentru că nu există nicio posibilitate să schimbi o corporație fără a schimba „codul” din creierul nostru. Tu poți să cumperi ultimul model de super computer și să ai toată energia de care ai nevoie și posibilitățile de calcul. Dacă operezi cu Windows XP, rămâi tot în secolul trecut.
I: Care ar fi impactul modelelor mentale în organizații? Câteva exemple?
C.G: Dacă îmi dau seama că dorința mea de a controla totul nu este „un adevăr”, ci p prejudecată pe care „software-ul” meu o are, sunt mai dispus să o reconsider, să renunț la ea și, pornind de aici, să creez inițiative (și inovație) în jurul meu.
Să identifici modelele mentale este antidotul la gândirea lumii vechi.
I: Cum ați ajuns la acest concept de model mental și la importanța lui decisivă în transformarea organizațiilor?
C.G: Ați văzut vreodată vreo rețetă de transformare care să dea roade? Lucrul cu modele mentale are loc de multă vreme, este bogat și bazat pe știință, și chiar pe neuroștiințe. Până acum, a fost mai ales un fel de psiho/dezvoltare, subestimată de managementul dezvoltării. Alături de un grup de prieteni, în pădurea din Fontainebleau, am dezvoltat convingerea că modelele mentale sunt cheia pentru a aborda cea mai mare provocare a organizațiilor de astăzi: transformarea.
I: Pe cine ajută cel mai mult acest tip de concept? Poate fi util la orice nivel într-o organizație?
C.G: Da. Este vorba despre softul uman și despre creierul uman. Din moment ce, se presupune, noi toți avem unul, ne privește pe toți ( ca să devii un manager mai bun, ca să dezvolți un spirit analitic mai bun, etc). Când vorbim despre transformare în organizații, devine o necesitate pentru top manageri, deoarece viitorul multor oameni este în mâinile lor și pentru că vine iarna. Nu mai avem timp pentru subiecte de învățare superficiale și la modă.
I: Ce relevanță au modelele mentale pentru a naviga într-o lume guvernată de VUCA? Reprezintă ele neapărat un obicei prost în acest tip de context?
C.G: Nu. Avem nevoie de modele mentale pentru a funcționa. Confruntați cu o anumită situație, nu am putea supraviețui dacă ar trebui să o regândim și reanalizăm de la zero de fiecare dată. Ele nu sunt bune sau rele în sine. Este însă important să reflectăm la cele care ne blochează într-un context nou.
I: Există o legătură între recunoașterea modelelor mentale și inovație?
C.G: Probabil că da. Dacă recunosc imediat un scaun ( pentru că are o anumită formă, picioare,etc), este util. Nu trebuie să mă gândesc timp de zece minute pentru a decide dacă mă pot așeza sau nu pe el. DAR, în același timp, dacă softul meu intern îmi spune că acest obiect este un scaun, asta înseamnă că alte obiecte vor fi identificate ca NEFIIND scaune. Și voi rata ocazia de a mă așeza pe o minunată creație nouă a designerului Philip Stark, care nu arată ca un scaun...dar este un scaun.
I: Ați avut mai multe workshop-uri și proiecte în România. Ce părere aveți despre mediul de afaceri din România?
C.G: Nu cunosc foarte bine mediul de afaceri din România, dar mă întâlnesc regulat cu top manageri români, în Franța și în România, la invitația Georgetei Dendrino. Am observat (dar mă puteți contrazice) că au un nivel foarte bun de educație, sunt foarte cartezieni și foarte atașați de științele managementului...cam ca francezii. Dacă am dreptate, pot presupune cu ușurință că mediul de afaceri românesc este într-o situație riscantă, confruntându-se cu un context pe care niciun „creier analitic” nu-l poate cuprinde. Dacă vorbesc despre dezvoltarea intuiției în Franța, la început se uită la mine ca la un extraterestru. Asta se întâmplă din cauza unui Model Mental foarte adânc ancorat în mintea noastră care spune că francezii ( și poate și românii?) nu pot funcționa fără să controleze, să analizeze și să facă previziuni despre viitor. Cred că acesta este unul dintre principalele motive pentru care economia europeană riscă serios să fie măturată de SUA și China.
I: Aveți o experiență multiculturală vastă pentru că ați lucrat cu organizații din toată lumea. Care sunt modelele mentale cele mai frecvente și mai supărătoare pe care le-ați observat?
C.G: Taylorismul și cartezianismul. Frederik Taylor a modelat industria timp de 100 de ani, dar principiile lui sunt acum învechite (nu uitați că strămoșii noștri au construit catedrale fără planuri, bugete sau KPIs).
René Descartes ne-a modelat gândirea logică acum 450 de ani. Dar mai sunt și alte forme de logică ?
