Claudia Damoc: “Fericirea nu exista! Exista doar alegerea constienta intre iubire si frica”
Pentru multi dintre noi, cel mai extrem lucru pe care l-am facut in viata a fost sa ne urcam in ciresul bunicilor experienta despre care, privind acum in urma, inca ne minunam cu un “ce curaj aveam pe atunci!”. Mi-am dat seama de acest lucru stand de vorba cu Claudia Damoc, alpinista care de vreo 6 ani incoace duce steagul Romaniei pe cele mai inalte culmi din lume.
O sa las raspunsurile Claudiei sa vorbeasca despre ea mai mult si o sa ma limitez doar la a enumera expeditiile avute de aceasta, pentru a le acorda importanta cuvenita:
[[{"fid":"2357","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"310","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc, Elbrus 2009","title":"Claudia Damoc, Elbrus 2009","class":"media-element file-default"}}]]- In 2008 a urcat prima oara la altitudine, cu Fane Tulpan si Dragos Nedelcu, pe Pico de Orizaba - 5636 m, cel mai inalt varf din Mexic.
- Urmatorul an a cucerit cel mai inalt varf din Europa, Elbrus - 5642m, unde a facut echipa cu Ioana Molnar.
- In 2010, tot cu Ioana a fost in Alaska, pe Denali, 6194m, si a escaladat si Vf. Mc Kinley 6,194 m – cel mai inalt varf din America de Nord;
- La inceputul anului 2011, dupa ce si-a facut “incalzirea” cu muntii Illiniza 5248m si Rucu Pichincha 4680m din Ecuador, Claudia a facut prima cucerire solitara: Cotopaxi 5,897 m, unul dintre cei mai inalți vulcani activi din lume, situat in Munții Anzi.
- Tot in 2011 a realizat si expeditia pe Kilimanjaro 5,895m – cel mai inalt varf din Africa, impreuna cu Vadim Toader si Roxana Toader.
In afara de alpinista, Claudia este speaker motivational, fotograf, organizatoare de expeditii, drumetii si tabere montane si co-fondatoare a doua asociatii non-profit, care promoveaza educatia constienta, sportul si respectul pentru natura. A, si cel mai important, este OM:
Luiza Pirvulescu: Spune-mi ceva despre tine! Ce iti vine in minte prima data!
Claudia Damoc: Iubesc diminetile! Bunica mea se trezea intotdeauna inaintea mea cand eram copil. Imi amintesc de [[{"fid":"2358","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]mirosul de ceai de plante, de lemnele care trosneau in soba pe care-o peticea cu lut an de an, patul mare in care ma scufundam pana venea sa-mi cante ca sa ma trezeasca pentru micul dejun. Vocea ei, lumina clara a diminetii, caldura casei, simplitatea, veselia si iubirea ei. Apoi ieseam afara, la joaca. Langa padurea de fag si brad, indiferent de vremea de afara, era tot timpul ceva interesant de facut.
"N-am avut indrumatori in ce priveste educatia. Imi amintesc ca uneori ma mai intreba cineva din familie daca am trecut clasa..."
[[{"fid":"2359","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Ce visai sa te faci “cand o sa cresti mare”? Pentru ce cariera te-ai pregatit in liceu si facultate?
C.D.: Am terminat ASE-ul – Managment. Apoi am lucrat in Marketing si PR. Insa vroiam sa fiu actrita. Am facut ceva in privinta asta abia la 30 de ani. Am jucat in doua spectacole, care incheiau un curs de un an de zile, pe care l-am facut intr-un moment in care am pus sub semnul intrebarii viata mea profesionala. N-am avut indrumatori in ce priveste educatia. Imi amintesc ca uneori ma mai intreba cineva din familie daca am trecut clasa...
Adolescenta mi-a fost marcata de schimbari majore, de locuri, oameni, scoli. Tranzitiile constante din aceasta perioada mi-au adus multe intrebari despre viata, la o varsta la care ar fi trebuit sa nu iau lucrurile prea in serios. Acum insa, sunt recunoscatoare pentru toate provocarile prin care am trecut. Acestea mi-au modelat caracterul, m-au ajutat sa-mi dezvolt calitati care ma sprijina enorm in viata mea de acum si pe mai departe.
L.P.: De ce si cand ai devenit “exploratoare” cu adevarat?
C.D.: Crescand aproape de munte si avand multa libertate de miscare, am fost mereu o exploratoare. Am mers de mica[[{"fid":"2360","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]] pe munte cu familia si uneori duceam turistii pe potecile marcate de langa Predeal. M-am simtit intotdeauna bine in natura, mergeam fara frica oriunde, aveam o conditie fizica excelenta. Dupa terminarea liceului m-am mutat in Bucuresti si am inceput sa ies la munte in weekend. Mi-am dat seama astfel, ca viata mea langa munte si alaturi de o femeie care m-a invatat enorm despre cum se traieste sanatos, bunica mea, este extraordinar de valoroasa. Muntele a ocupat si va ocupa mereu un loc special in viata mea.
"Cand am ajuns pe varf, m-am gandit “ce caut eu aici?!”. Aveam o senzatie de vid, de greu si usor in acelasi timp, de sens si de absurd, de intelegere si revolta."
[[{"fid":"2361","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]La 32 de ani am plecat in prima mea expeditie, in Mexic, impreuna cu doi prieteni alpinisti. Am urcat pe cel mai inalt varf din Mexic, aflat la 5636m altitudine. M-am antrenat cateva luni si am avut mari emotii, pentru ca nu stiam daca pot sa fac fata efortului urias din timpul ascensiunii. Am urcat pe o noapte senina, instelata. Imi amintesc aproape fiecare pas, emotie si gand. Toate simturile imi erau treze, m-am simtit mai vie ca niciodata. E o senzatie extraordinara, pe care am retrait-o apoi in toate celelalte expeditii la care am participat.
L.P.: De ce abia la 32? Cum ai luat aceasta decizie? S-a intamplat ceva in mod deosebit in acea perioada care te-a facut sa iei aceasta decizie?
C.D.: Expeditiile le incepi cand esti pregatit, cred ca asta este explicatia. Mi-am dorit mereu sa fac asta, dar am plecat atunci cand cineva a venit cu propunerea si cu un plan bine stabilit. E multa logistica in pregatirea unei expeditii, iar eu am avut norocul sa plec in prima mea expeditie cu doi alpinisti experimentati. Asta a facut lucrurile mult mai usoare, cel putin din punct de vedere organizatoric. Munca mea interioara a fost intensa, psihic si emotional numai de mine a depins.
Si da, s-a si intamplat ca ieseam dintr-o relatie de 15 ani si s-a accentuat dorinta de a face lucrurile pe care nu le-am facut cu partenerul meu.
"Nu e nimic intamplator, iar moartea vine la timpul ei. Nu imi traiesc viata gandindu-ma la lucrurile asupra carora nu am niciun control."
[[{"fid":"2362","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Spune-mi ce ganduri ti-au venit primele atunci cand ai pus piciorul pe Pico de Orizaba?
C.D.: Fiind prima mea ascensiune la altitudine, fiecare pas a fost foarte intens. Cand am ajuns pe varf, m-am gandit “ce caut eu aici?!”. Aveam o senzatie de vid, de greu si usor in acelasi timp, de sens si de absurd, de intelegere si revolta. Mi-am dat seama de riscul imens la care m-am expus si tot drumul de intoarcere m-am gandit ca n-o sa mai fac asta niciodata. Dar cand am coborat de pe munte, deja vorbeam cu prietenii mei de urmatoarea expeditie...
L.P.: Multi dintre noi visam la astfel de aventuri insa, trebuie sa recunoastem, nu le facem de teama, in primul rand. Teama pentru propria viata, deoarece ceea ce faci tu este extrem de riscant, la propriu. Cum ti-ai invins aceasta frica? Nu te temi niciodata pentru viata ta?
C.D.: De lucrurile pe care le faci natural, nu-ti este teama. Fiecare are insa zonele lui sensibile, unde teama poate atinge cote uluitoare. Pot fi lucruri simple, de genul traversarii unui rau care-ti ajunge pana la glezne sau sa mergi noaptea prin Bucuresti. Cred ca teama este doar un gand, pe care daca-l crezi, iti poate face viata cum vrea. Atunci [[{"fid":"2364","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]cand faci ceea ce te indeamna sufletul si te pregatesti cat poti mai bine pentru ce ai de facut, restul e in mainile lui Dumnezeu. Nu e nimic intamplator, iar moartea vine la timpul ei. Nu imi traiesc viata gandindu-ma la lucrurile asupra carora nu am niciun control. Am incredere in ordinea divina a lucrurilor.
"Ma simt recunoscatoare si privilegiata, caci simt ca muntele m-a ales pe mine."
L.P.: Un alt motiv pentru care nu oricine se aventureaza in astfel de experiente este si faptul ca necesita multa munca.
C.D.: Da, aceste experiente sunt intense, din toate punctele de vedere. Ca in orice domeniu, realizarile mele au in spate foarte multa munca, hotarare, disciplina, dedicatie. De multe ori am lasat deoparte distractiile, ca sa merg la antrenamente sau mi-am cumparat echipament de munte, in loc sa-mi cumpar rochii si farduri. E un mod de viata.
"Cand credeam ca sunt “pe val”, tot muntele m-a readus cu picioarele pa pamant. Am aflat ca experientele revelatoare sunt doar borne, care-mi arata ca sunt pe drumul cel bun."
L.P.: Cum te-a schimbat muntele?
C.D.: Ma simt recunoscatoare si privilegiata, caci simt ca muntele m-a ales pe mine. Am invatat enorm urcand pe
[[{"fid":"2363","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"220","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]
munte, despre mine, despre ceilalti si in general, despre viata. Ascensiunile la altitudine mi-au testat toate credintele, toate limitele. Am invatat sa-mi ascult sufletul, nu doar mintea, am invatat ca e nevoie de echilibru si ca pe langa puterea fizica si mentala, exista ceva care le uneste pe toate - puterea iubirii. Am invatat sa am incredere, am invatat ca exista un rost in toate. Oriunde te uiti in natura, asta vezi. Doar sa deschizi ochii…
L.P.: Desi este un succes meritat si castigat, ai simtit vreodata ca “ti s-a urcat la cap”?
C.D.: Lucrurile pot fi facute in doua moduri: putem sa ne intarim ego-ul, iubirea de sine (ego based, me-myself-I) sau putem sa traim viata acordand intaietate aspectelor subtile (God reference), care sunt mai presus de noi – si-atunci tot ceea ce facem, devine o celebrare a vietii, o expresie a iubirii universale. Am invatat asta in timp, cand am vazut ca totul este trecator si ca ceea ce conteaza este atitudinea [[{"fid":"2367","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]cu care fac lucrurile. Ma straduiesc sa dezvolt o atitudine impartiala, pentru ca linistea mea interioara, bucuria si sentimentul de implinire, sa nu depinda de “realizarile” mele.
"In timp am aflat ca fericirea nu exista. Ca exista doar alegerea constienta intre iubire si frica."
Cand credeam ca sunt “pe val”, tot muntele m-a readus cu picioarele pa pamant. Am aflat ca experientele revelatoare sunt doar borne, care-mi arata ca sunt pe drumul cel bun. Daca incep sa traiesc doar pentru ele, imi neg rostul, nu-mi implinesc menirea. Am avut o perioada in care nu am putut sa urc pe munte si asta mi-a adus o alta lectie importanta: eu nu sunt ceea ce fac, iar daca ceea ce fac are importanta, asta se datoreaza gratiei divine. Sunt profund recunoscatoare pentru acest dar, pentru ca m-a dus in locuri fabuloase, mi-a intersectat pasii cu oameni extraordinar de frumosi, mi-a imbogatit viata, m-a adus mai aproape de cine sunt cu adevarat.
[[{"fid":"2366","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"207","width":"310","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Multa lume te stie datorita expeditiilor tale. Mai sunt si cei care te stiu din programele de dezvoltare pe care le sustii la Centrul Seeds for Happiness. Insa, cine este Claudia Damoc atunci cand este ea cu ea insasi?
C.D.: Ceea ce fac si este vizibil, nu este separat de ceea ce sunt. Marile traditii spirituale spun ca totul este sacru si ca ceea ce este material, nu este separat de ceea ce este spiritual. Pentru ca aceste adevaruri sa se regaseasca in viata mea, depun o munca interioara continua. Ma straduiesc sa fiu cat mai prezenta, pentru ca ceea ce gandesc, spun si fac, sa fie cat mai mult in armonie. Uneori sunt morocanoasa, furioasa, trista, alteori vesela, intelegatoare, senina. Sunt toate la un loc si nimic din toate astea, “I am That”. Dupa ani de introspectie si observare de sine, am invatat sa trec de catalogari si sa vad dincolo de mastile pe care fiecare le poarta din obisnuinta. Asta mi-a adus multa liniste, iar relatiile cu ceilalti sunt mult mai autentice.
"Caut libertatea, care acum stiu ca vine din interior, din cunoastere. Invat sa iubesc, asta-i noul meu hobby."
L.P.: Dincolo de alpinism, ce iti place sa faci? Ce alte hobby-uri, pasiuni si ocupatii mai ai?
C.D.: Din 2009 ma ocup de crearea de programe de educatie constienta, la Centrul Seeds for Happiness din Bucuresti.
[[{"fid":"2365","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]Pentru mine spiritual este totul – munca, viata personala, pasiunea pentru munte. A trai constient, mindfull (cu atentia treaza) este o prioritate. In timp am aflat ca fericirea nu exista. Ca exista doar alegerea constienta intre iubire si frica. Momentele de prezenta si atentie aduc claritate, viata este mai bogata, totul devine mai simplu si mai usor. E nevoie doar de studiu si practica zilnica. Restul tine de gratia divina.
Cred ca cel mai mult imi place sa invat. Imi place sa fiu in preajma oamenilor de la care am ce invata, sa fiu in locuri care ma inspira, sa studiez si sa practic tot ceea ce are relevanta pentru mine acum. Caut libertatea, care acum stiu ca vine din interior, din cunoastere. Invat sa iubesc, asta-i noul meu hobby.
