[email protected] 0770 414 202

Copyrightul, creatorii si social media


Intr-un articol precedent discutam despre oportunitatea de a fi creatori pe care ne-o ofera universul virtual. Insa in oceanul de informatie rascolit zi de zi in mediile online riscul de a fi imitatori sau chiar plagiatori este urias.

Din fericire legea copyrightului poate reglementa acest lucru. Ideea potrivit careia ar fi nevoie de o lege care sa confere creatorului unui bun intelectual drepturi exclusive asupra produsului sau (de a-l copia, de a primi recunoastere pentru el, de a avea un cuvant de spus in privinta felului in care va fi acesta folosit, adaptat etc.) s-a nascut odata cu aparitia tiparului (in Europa). Adica, cu alte cuvinte, cu ocazia primei dati in istoria noastra culturala in care ne-am confruntat cu provocarea multiplicarii si raspandirii informatiei la o scara fara precedent.

Intr-o istorie a copyrightului cei care ... au drept de copyright asupra acestui concept, aplicandu-l pentru prima data, au fost englezii. The Statue of Anne, din 1710, este considerat primul act de copyright. El conferea autorilor dreptul de a beneficia financiar din munca lor, de a avea control asupra acesteia astfel incat integritatea sa sa poata fi pastrata.

Astazi ideea de drepturi ale autorului ne vine in minte cel mai usor atunci cand intalnim simbolul ce contine litera c inscrisa intr-un cerc. El a fost introdus de catre americani in Copyright Act of 1909.

Responsabilitatea protectiei propriilor produse sau servicii de natura intelectuala revine creatorului lor in sensul in care este necesar ca acesta sa le aseze explicit sub protectia legii copyrightului.

Ce anume se poate pune la adapostul copyrightului?

Pot fi protejate carti, programe de computer, creatii muzicale, versuri muzicale, pictoriale, filme, alte creatii de tip audiovizual, inregistrari de sunet, creatii arhitecturale, articole online, poze online.

Iata si exemple de creatii ce nu pot fi protejate de legea copyrightului: titlurile, lucrarile in stadiul de creatie (care nu au inca o forma finita), ideile, creatiile “comune” (care nu au un autor oficial), sloganurile neoficiale, speech-urile care nu au suport fizic (inregistrare sau print). 

In cazul social media riscul furtului de informatie, al alterarii si copierii datelor (chair si neintentionat) este evident. Este bine de stiut ca siteurile de acest tip nu detin drepturi asupra produselor intelectuale postate de utilizatori. In momentul in care cineva decide sa incarce pe site continuturi care sunt sub umbrela protectoare a copyrightului persoana respectiva poate semna un acord  prin care siteul de social media respectiv are licenta de utilizare a acelei informatii.

Pe de alta parte simpla postare pe social media implica in mod natural pierderea exclusivitatii si dreptul tuturor celorlalti utilizatori de a a folosi, copia, reproduce, adapta, modifica, publica, transmite, acea informatie.

Ce se poate face pentru a avea grija de propriile creatii intelectuale in mediul virtual si, mai ales, in social media (daca scopul este pastrarea exclusivitatii, originalitatii si integritatii informatiei)?

Cel mai bine este ca acestea sa nu fie postate. Desigur insa ca acest lucru pare ca echivaleaza astazi cu ostracizarea sociala, intelectuala (in unele situatii economica) prin privarea de vizibilitate si networking. Atunci este preferabil ca acele continuturi sa fie insotite de simblul c in cerc, de un statement care sa puna in evidenta dreptul de copyright deja avut.

Este frumos si bine ca informatiile utile sa curga liber in social media, in mediile virtuale in general. In definitiv cunoasterea este un loc comun si transmiterea cunostintelor aduce cu sine, in cazul cel mai bun, imbogatirea ei. Insa situatiile abuzive sunt si ele o realitate.

Pentru acestea, din fericire, exista discretul ©.

 (www.wikipedia.orghttp://biztaxlaw.about.com/od/copyrights/a/Copyrights-And-Social-Media-Issues.htm)

Autor

Irina-Gabriela Buda

Deşi am la bază studii de filosofie, în ultimii doi ani m-am concentrat mai degrabă pe cele de training, în cadrul unui master al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele educaţiei (Universitatea Bucureşti). Tocmai de aceea mă bucur să pot îmbina plăcerea de a scrie cu interesul pentru un domeniu care a devenit actual pentru mine de ceva vreme încoace.
Scroll to Top
// //