Cum conduci manageri
Oamenii nu pleacă pentru că, brusc, nu le mai place job-ul lor. Când decid să-și facă bocceluța ei își iau adio, cu satisfacție, mai degrabă de la șeful lor care le-a făcut viața amară decât de la companie, colegi sau sarcini de serviciu. Este responsabilitatea managerului ca echipa sa lucreze eficace și asta nu se poate întâmpla fără să existe relații pozitive și funcționale.
Faptul că mulți șefi ignoră această responsabilitate nu o face nici să dispară nici să nu afecteze rulajul de personal. Într-o ierarhie stufoasă lucrurile se complică cu adevărat atunci când liderii fredonează melodii diferite, pe voci diferite, iar subalternii lor nu înțeleg ce li se întâmplă.
Pentru cei care se întreabă cum conduci manageri, care au dificultăți să-și transforme organizația într-o orchestră astfel încât toată lumea să tragă la aceeași căruță și să cânte folosind o singură partitură am câteva sugestii cu utilitate practică dovedită.
Încurajează acțiunea inteligentă, penalizează inacțiunea nu greșeala. Înainte să obțină succesul omul tău o va da cu siguranță de mai multe ori de gard și e nevoie să fie încurajat atât să ajungă la cele mai bune rezultate cât și să tragă maximum de învățăminte din greșelile făcute. Managerii care își merită salariile funcționează autonom ceea ce înseamnă că trebuie să aibă libertatea de a-și asuma riscuri, de a greși și de a o lua de capăt. Dacă ești un șef care pedepsește orice fel de greșeală ucizi inițiativa, inovația și confortul necesar omului pentru a încerca poteci nebătătorite. Lasă-l să judece singur și să-și asume riscurile necesare atâta vreme cât are argumente.
Bazează-te pe încredere nu pe control pentru că ea generează motivarea intrinsecă a celor pe care îi conduci. Odată ce vor fi siguri că se bucură de încrederea ta se vor strădui să o păstreze și vor face tot posibilul să nu te dezamăgească. Se creează astfel o atmosferă pozitivă de comunicare deschisă, colaborare și suport reciproc. Abordarea mult mai uzuală de micro management și control aduce frustrare și resentimente pentru că subordonații tăi înțeleg că nu-i crezi în stare de mai nimic și, cel mai important, îi faci să arate ca niște paiațe în față subalternilor lor.
Stabilește de comun acord ce este de făcut, nu cum o să se execute. Fără să fie clare pentru toți cei implicați obiectivele și felul în care se va măsura performanța nimeni nu-și va asuma responsabilitatea rezultatelor. Când șeful cel mare ține informațiile contextuale pentru el și impune ținte nerealiste numai pentru că poate, treaba va merge prost și foarte prost fără excepție. La fel se va întâmpla și în cazul în care conducătorul nu se va implica în monitorizarea temelor lansate și nu va da feedback la timp, bazat pe fapte și orientat spre găsirea celor mai bune soluții, nu a vinovaților.
Asigură-te că are resursele necesare întrebând direct ce-i trebuie ca să-și atingă țintele. Astfel managerul din subordinea ta va simți că-l respecți și îl tratezi ca pe un partener. Discutând împreună despre resurse veți clarifica în detaliu înțelegerea comună a scopului urmărit și a felului în care se va măsura succesul. Trebuie să eviți greșeala, frecvent întâlnită în practică, de a-i lua omului din resurse atunci când vezi că face treaba în ritmul stabilit sau mai rapid pentru că presupui că se poate descurca și așa. Nu se va descurca și va da vina nereușitei pe tine.
Fă ca munca să fie plăcută, nu o corvoadă pentru că scopul businessului este să-ți atingi sau depășești țintele, nu să-ți muncești oamenii până la epuizare. Nu face un titlu de glorie din elaborarea de procese și proceduri redundante sau fără un scop precis. Gândește-te permanent la inițiative care fac treaba mai simplă și implică-i pe toți ceilalți în crearea unui flux de lucru lin și eficient. Așa se vor împuțina disputele și neînțelegerile iar oamenii vor conlucra și se vor respecta reciproc pentru aportul adus de fiecare la rezultatul comun.
Aud mereu de la manageri de top că în România, în contextul economic actual trebuie să fii nebun să lași biciul jos din mână și să te apuci să conduci bazându-te pe încredere, colaborare, acordarea de autonomie și punerea în valoare a calităților oamenilor tăi. Ce vă face să credeți asta, tovarăși?
