Cum pot stomatologii sa identifice un pacient cu fobie
Fobia este definita ca fiind o teama irationala, intensa si foarte persistenta. Aceasta este determinata de prezenta sau doar anticiparea prezentei unui obiect, vietate sau situatie.
Fobiile se clasifica in 3 mari categorii: fobii sociale (tema de diverse situatii sociale ca de exemplu de a vorbi in public), agorafobii (tema de locuri publice largi si aglomerate) si fobii specifice (teama de diverse lucruri sau obiecte). Exista fobie de paianjeni (arahnofobia), de cutremur, de inaltimi, de apa, de a zbura cu avionul, etc. De asemenea frica de stomatolog este tot o fobie specifica.
Statistic vorbind, pacientii cu fobie ajung rar in cabinetul stomatologic, dar totusi ajung si e bine ca stomatologul sa stie cum sa ii identifice cat mai rapid.
In primul rand e vorba de un pacient nou. Orice pacient nou poate fi un potential pacient cu fobie.
Apoi sunt pacientii noi care se programeaza, dar anuleaza programarea o data sau de mai multe ori. Unii pacienti fobici reusesc sa isi faca programare la stomatolog atunci cand durerea dentara este foarte mare, insa daca intre timp iau analgezice si se mai diminueaza, aleg sa nu mai vina. Insa cum in lipsa tratamentului asupra cauzei durerea are sanse sa apara din nou, se programeaza iar si tot asa. Un fost pacient fobic povestea cum reusea la un moment dat sa sune si sa isi faca o programare la stomatolog dar dadea un nume sau un numar de telefon fals ca sa nu cumva sa fie sunat inapoi. Si bineinteles ca el nu mai ajungea. Dar desigur, pot exista motive obiective care nu tin de vointa pacientului si pentru care e nevoit sa anuleze programarea poate chiar in repetate randuri. Totusi, mai ales daca acest lucru se intampla cu un pacient care nu a venit niciodata, anularea poate fi considerata o modalitate de a evita contactul cu medicul stomatolog, indiferent de motivele plauzibile care sunt invocate, asadar trebuie avut grija cu astfel de pacienti, macar pana cand suspiciunea este clarificata.
Apoi orice pacient adult pentru care face programarea o alta persoana sau care vine insotit de altcineva va fi abordat de la inceput ca un pacient care are o probabilitate mare de a avea o fobie de interventii stomatologice. In astfel de cazuri ar fi bine sa se clarifice de la telefon de ce programarea este facuta de o alta persoana si de cand pacientul in cauza nu a mai fost la un control stomatologic.
Dupa ce ajung in cabinet, daca cealata persoana e cea care vorbeste prima sau vorbeste mai mult dand informatii despre pacientul propriu-zis, de asemenea este un indiciu ca ar putea fi vorba despre o fobie. Informatii despre starea emotionala a pacientului pot fi obtinute prin observarea comportamentului, posturii, mimicii, privirii, tonului si ritmului vocii atunci cand vorbeste. Daca pacientul se aseaza pe scaunul cel mai indepartat de intrarea in cabinet sau cel mai aproape de usa, daca nu se dezbraca de haina, desi este cald, daca nu face nici un contact vizual cu o alta persoana sau daca din contra, se uita rapid peste tot si examineaza fiecare lucru, daca da din picioare sau din degete sacadat, daca isi freaca mainile, isi roade unghiile sau transpira in timp ce sta in sala de asteptare – stomatologul poate anticipa ca e vorba de un pacient cu fobie care trebuie abordat ca atare.
In afara de informatiile obtinute subiectiv prin observare, mai pot fi obtinute informatii si prin metode obiective daca i se solicita pacientului sa completeze un chestionar cum ar fi Scala de Anxietate Stomatologica (DAS – Dental Anxiety Scale) ce contine 4 intrebari cu cate 5 variante de raspuns, de la 1 (foarte putin anxios) pana al 5 (extrem de anxios). Daca acest chestionar este prea lung, desi este cel mai des folosit, atunci se poate apela la un alt chestionar (DSFQ – The Short Dental Fear Question) cu o singura intrebare care se refera la cea mai recenta vizita la stomatolog si are 5 raspunsuri posibile din care pacientul alege unul.
Asadar, identificarea unui pacient cu fobie in cabinetul stomatologic este un pas foarte important pentru succesul interventiei medicale ulterioare iar abilitatea de a face acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din arsenalul de abilitati profesionale ale niciunui medic stomatolog.
*Acest articol face parte din proiectul european Comdent finantat de Erasmus+ Uniunea Europeana
