Despre stima de sine cu Dorin Bodea
Pe baza celor doua cercetari realizate de tine, exista o discrepanta majora intre felul in care se percep romanii si modul in care sunt perceputi de ceilalti? De ce crezi ca exista aceasta diferenta?
Mai întâi să vorbim despre cât de mare e diferenţa dintre cum ne percepem şi cum suntem percepuţi. Rezultatele studiului despre caracteristicile cultural-comportamentale ale românilor, realizat de Result Development în 2011 şi publicate în volumul Românii, un viitor previzibil?, evidenţiază o diferenţă semnificativă între sine (noi) şi ceilalţi români (ei). Rezultatul comparaţiei dintre noi şi ei (prin ei înţelegând ceilalţi români) referitoare la cele 80 de atribute studiate ne arată că un procent de 95% din noi se defineşte ca fiind semnificativ diferit de celălalt român (de ceilalţi români). Cu alte cuvinte, 76 din cele 80 de comportamente analizate înregistrează diferenţe semnificative statistic când este vorba de cum suntem noi şi cum sunt ei (ceilalţi români). Mai mult decât atât, noi nu numai că suntem diferiţi de ceilalţi români, mult mai buni decât ei, ci chiar opuşi lor, la peste 50% din caracteristicile comportamentale prin care ne definim. Rezultă că noi suntem buni şi ei sunt răi. Vintilă Mihăilescu a numit acest fenomen care marchează distanţa socială dintre Noi şi Ei (ceilalţi români) prin disonanţa socială la români.
Ipoteza mea principală vizează deficinţe, probleme legate de stima de sine, lipsa unei stime de sine autentice şi durabile sau o stimă de sine care oscilează permanent între extreme, de la devalorizarea personal până la narcisism exagerat. În lipsa unei preţuiri de sine reale, consistente şi echilibrate, bazate pe realizări personale, imaginea de sine ne îmbată cu apă rece, încercând să supracompenseze lipsa unor realizări, adică inferioritatea, dezvoltându-ne astfel un complex de superioritate. De regulă, această beţie a imaginii de sine înseamnă că pe noi ne ridicăm aproape de cer prin ceea ce putem fi ca potenţial, iar pe ceilalţi îi coborâm sub pământ, pentru a mări şi mai mult diferenţa dintre noi şi ei. Rezultă în final o luptă surdă a multor români pentru a arăta cât de “altfel” sunt în comparaţie cu ceilalţi, pentru a-şi arăta lipsa de valoare personală, adică imaturitatea şi instabilitatea stimei lor de sine.
Exista vreo diferenta intre stima de sine si imaginea de sine? Care sunt acestea?
Stima de sine se referă la măsura în care eu mă preţuiesc, mă apreciez, iar imaginea de sine ţine de modul în care eu mă văd, mă percep, gândesc despre mine. Stima de sine cuprinde toate simţămintele şi credinţele despre noi înşine, incluzând toate succesele şi insuccesele din trecut. Astfel, stima de sine autentică, reală ţine de realizările din trecut şi este dificil ca toată lumea să aibă astfel de împliniri. Cu imaginea de sine, lucrurile sunt mai simple, aceasta incluzând tot ceea ce gândim despre noi, părerea noastră despre noi înşine, despre cine suntem acum, dar şi cine am putea fi ca potenţial.
Revenind la preţuirea de sine, putem vorbi despre stimă de sine în sens strict personal, ca măsură a satisfacerii propriilor nevoi, dorinţe şi aspiraţii, iar pe de altă parte, ca măsură a valorii sociale, recunoscută de ceilalţi, prin realizările într-un anumit domeniu de activitate. Cu alte cuvinte, stima de sine are legătură cu sentimentul mândriei personale şi profesionale, a mulţumirii şi nemulţumirii faţă de sine etc. Simplificând, putem numi stima de sine drept Testul valorii personale pe care fiecare dintre noi trebuie să-l treacă atât prin proprii lui ochi, dar şi prin al celorlalţi.
Cat de importante sunt stima de sine si imaginea de sine pentru succesul in mediul de afaceri? De ce?
Peste tot în occident oamenii sunt încurajaţi să aibă o imagine şi o stimă de sine pozitive, care să le permită să îndrăznească, să vină cu iniţiative şi inovaţii, să aibă curaj, să-şi asume intenţiile, să se confrunte în mod onest cu alţii, să persevereze în ceea ce fac pentru a performa. Cu alte cuvinte, o imagine de sine pozitivă şi o stimă de sine autentică şi durabilă sunt indisolubil legate de sucesul în mediul de afaceri, de obţinerea unor performanţe la nivel de excelenţă. Prin stima de sine şi imaginea de sine ne diferenţiem de fapt de ceilalţi. Totuşi, această diferenţiere trebuie făcută cu măsură, având nevoie de a fi corelată în permanenţă cu realitatea, atât cu realizările din trecut, cât şi cu raportarea acestor realizări la ceilalţi. Dacă neglijăm măsura stimei şi imaginii de sine, riscăm să ajungem în situaţia în care o broască se umflă pentru a ajunge elefant şi sfârşeşte prin a plesni.
Ne poti spune cateva tehnici si strategii pentru un mai bun management al sinelui?
Managementul sinelui se referă la procesul de valorificare a sinelui, la obţinerea unor realizări măreţe. Astfel, managementul sinelui are ca principală strategie proiectul personal de dezvoltare, care exprimă că ştii ce vrei sa faci în viaţă, că ai (sau vei avea) dezvoltate o serie de competenţe şi că împărtăşeşti anumite valori. Alături de alegerea strategiei, managementul sinelui presupune utilizarea unui întreg arsenal de peste 20 de instrumente şi tehnici care ne ajută să ne putem mai bine în valoare, să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne preţuim mai mult.
Printre cele mai cunoscute tehnici de management al sinelui enumerăm:
- Să-mi afirm identitatea – să-mi afirm identitatea unică şi să ofer informaţii corecte despre mine;
- Să mă accept aşa cum sunt – să mă accept ca un tot, cu resurse şi limitări, să am capacitatea de a râde de sine
- Să-mi asum viitorul – să nu mă las furat de prezent şi să-mi asum viitorul
- Să mă responsabilizez – să răspund personal pentru ceea ce fac, să-mi asum rolul şoferului, să resist influenţelor negative
- Să colaborez cu ceilalţi – să ştiu când să preiau conducerea şi când să mă las condus.
Cat de importanta crezi ca este o mai buna constientizare a stimei de sine si a imaginii de sine a romanilor? De ce?
Cred că a conştientiza importanţa imaginii de sine şi a stimei de sine pentru ceea ce suntem este doar primul pas şi nu este suficient. Pentru că, partea cea mai grea este să le dezvoltăm într-un mod consistent şi durabil, să controlăm astfel fluctuaţia lor permanentă. Puteam face asta prin a ne identifica fiecare propriul nostru proiect de realizare, prin a face ceva, prin a excela în ceva. În momentul în care ştim că am făcut o treabă bună, preţuirea de sine este autentică, consistentă şi durabilă. Din păcate, fără o stimă de sine autentică şi fără o imagine de sine realistă, colaborarea noastră cu ceilalţi are foarte mult de suferit. Este exact ceea ce vedem că se petrece astăzi cu majoritatea românilor prin lipsa de solidaritate, lipsa de colaborare, starea de permanent conflict. Fără o stimă de sine autentică şi durabilă nu vom putea construi nimic împreună cu ceilalţi.
