"Femei care aleargă cu lupii"- 13 motive pentru 13 lecții (1)

„A fi noi înșine ne face să fim exilați de mulți alții și, totuși, ca să ne conformăm cu ceea ce doresc ceilalți ne face să fim exilați de noi înșine”.

Clarissa Pinkola Estes este analist Jungian, doctor în psihologia etno-clinică și autor al cărții „Femei care aleargă cu lupii”. O carte care i-a necesitat autoarei peste peste 20 de ani pentru a o concretiza. O carte destinată celor doritoare să se înțeleagă, să lucreze la identitatea și valoarea lor de sine și să își vindece rănile emoționale. Răni pe care le moștenim uneori din strămoșii noștri sau din instituțiile patriarhale.
„Femeile care alerg cu lupii” are câteva lucruri profunde de spus despre instinctul feminin primordial pe care mulți l-au uitat. Este un text fabulos care ne invită să reinterpretăm experiența femeilor prin povestiri, artă și natură pentru a intra în contact cu „lupul” transformator care ne încurajează să creștem și să fim liberi. Această carte este o foaie de parcurs pentru a găsi toate „capcanele” ce ne împiedică să găsim calea spre acasă și adevăratele noastre instincte. Ne mută spre acea femeie sălbatică, perceptivă, cu un spirit jucăuș și o capacitate minunată de afecțiune. De aceea, cu mare bucurie, începem azi o miniserie de 13 articole ce reprezintă fiecare în sine câte o lecție a acestei fascinante cărți ce analizează 20 de basme și mituri din întreaga lume. 

1. Civilizația excesivă reprezintă moartea sufletului

Dacă te numeri printre femeile care citesc acest articol, poate că ai fost crescută în spiritul de a fi o fată frumoasă și supusă, ce poartă panglici dulci în păr, se joacă cu păpuși și nu folosește niciodată cuvinte urâte. Iar dacă, dimpotrivă, ai fost genul care a preferat să alerge și să se cățere prin copaci, ai fost etichetată drept „băiețoasă”. Sau dacă nu ai îndeplinit „normele” sociale la un moment dat, răzvrătindu-te, s-a spus oftându-se că „treci printr-o fază”, care, de preferat, ar trebui să treacă mai repede. Apoi, ca pentru fiecare dintre noi, a venit maturitatea și societatea a încercat să te încadreze într-un mic triunghi pe ușa de la baie, strânsă într-o fustă gen creion, cu o cămașă perfect călcată și cu un zâmbet fără cusur.
Cu siguranță, nu e nimic rău să socializezi și să fii integrată în societate, dar trebuie să-ți amintești că, în tine, există o femeie sălbatică, care vrea să cânte cu voce tare, să alerge goală prin pădure și să danseze cu lupii. O femeie care vrea să fie liberă și curajoasă. Vrea să creeze ceva cu mâinile goale, să se murdărească și să se transpire în timp ce își face și își decide propria viață. Ea este forța ta atunci când lumea încearcă să-ți înfrângă spiritul. 

Așadar...dragi femei,

Săpați adânc și scoateți acele vechi oase ale sufletului vostru veșnic și lăsăți să intre și să se manifeste în viața voastră pasiunea și nebunia creativă!