Intrebarea - instrument puternic de comunicare
„Dacă ai răspunsul la întrebarea pe care o adresezi clientului, nu trebuie să pui acea întrebare.”
După ce te şcoleşti să taci şi să asculţi (două zile!) - în cadrul unui program de coaching acreditat ICF - ziua în care se dă voie la întrebări e ocazia să te antrenezi să vorbeşti, dar tot atent la client. Nu atent cum să atragi atenţia lui asupra ta:”vezi? pfua!, ce întrebare tare ţi-am pus!” În coaching este vorba despre el/ea, clientul nu despre eu-eu-eu, coach-ul. E un show, în sensul de ”performance”- performanţă a clientului, dar nu ocazie de show-off a coach-ului.
Întrebarea e atenţie la om şi la cadrul lui de referinţă. Cu alte vorbe (dar acelaşi lucru) la text şi la context - ale persoanei. Întrebările variază în cadrul momentului specific în care se află procesul de coaching: pot fi de explorare – fie a valabilităţii obiectivului iniţial pentru care se solicită coaching, fie a realităţilor situaţiei, fie a posibilităţii efective de implementare, fie a variantei optime de plan de acţiune; de clarificare, de alegere a unei opţiuni, de verificare a valabilităţii acesteia prin raportarea la ea în viitor etc.
”De ce?!” e cea mai proastă întrebare de coaching - lasă că e cea mai proastă şi în comunicare, în general - îl faci pe client să găsească şi mai multe motive să facă în continuare ceea ce venise să îl ajuţi să schimbe; îl faci să nu aibă încredere că va putea schimba, pentru că pui accent (negativ) pe persoană nu pe comportament.
Stephen Covey a spus-o excepţional: "He who has a WHY can live with any what and how.". Dar să fim atenţi la transpunerea în limba română: marele WHY se traduce ”pentru ce?” şi nu ”de ce?”
”Pentru ce?” şi ”Ce altceva?” este un tandem extrem de eficace în conştientizarea situaţiei şi asumarea responsabilităţii pentru calitatea rezolvării, asigurând totodată disponibilitatea pentru mobilitate/schimbare pentru a avea cel mai bun rezultat.
Dar, e bine să ţinem cont că, oricât de bună întrebarea spusa verbală, nu are efect asupra procesului de coaching dacă nu e congruentă cu spusa non-verbală a coach-ului.
Este interesant cum persoanele care beneficiază de coaching internalizează tehnicile speciale de interacţiune - acele întrebări deschise, dar care focalizează, acei 'pentru ce’,cum', 'care’, ’ce’, când'; acea atenţie mai mare la tine însăţi/însuţi şi la ceilalţi, la limbajul verbal, dar şi la cel nonverbal. Şi te poţi mira – sau te poţi minuna! - văzând cum reacţionează oamenii la problemele lor 'următoare' dupa ce au interacţionat cu un coach.
