Invinge-ti teama si depaseste barielele in comunicarea cu SEFUL!

[[{"fid":"1906","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"360","width":"270","style":"float: left; margin: 1px 10px;","alt":"Andrei Vacaru, HPDI","title":"Andrei Vacaru, HPDI","class":"media-element file-default"}}]]De cate ori nu ai auzit vorbindu-se, in ultima vreme mai ales, de “comunicare asertiva”? De cate ori nu te-ai intrebat ce inseamna, de fapt, acest concept? Daca este doar o nascocire de marketing sau are niste baze mai solide? Cum contribuie aceasta forma de comunicare intr-o relatie, de orice gen? Sau daca "rezolva” ea orice problema, inclusiv in relatia sef-subaltern?

Am ales sa ii adresez toate aceste intrebari lui Andrei Vacaru, Trainer si Senior Partner HPDI (Human Performance Development Intl.). De ce lui? Datorita celor peste 12 ani de experienta in jurnalism si comunicare, in primul rand, si datorita succesului pe care il are training-ul de Comunicare Asertiva sustinut de el:

Luiza Pirvulescu: Noi, oamenii, avem mai multe feluri de a comunica? Care sunt acestea?

Andrei Vacaru: Noi comunicam in orice am face. Comunicam cu privirea, in fiecare moment. Comunicam cu gesturile, cu inflexiunile vocii, cu tot. Sigur, intrebarea se referea la stilurile de comunicare. Ei bine, cu totii avem momente in care suntem agresivi, pasivi, asertivi si, uneori, manipulatori. Toate aceste maniere de comunicare sunt native. Difera doar proportia prezentei lor in comunicarea fiecaruia dintre noi.

L.P.: Care dintre aceste tipuri de comunicare afecteaza cel mai mult, in mod negativ, o relatie- de orice gen? De ce?

A.V.: Toate. Va mira? Sa le luam pe rand. Agresivitatea naste agresivitate si respingere. Pe de alta parte, atunci cand suntem pasivi, ne neglijam pe noi insine, renuntam la propriile idei si dorinte. Iar asta se rasfrange asupra propriei persoane. In plus, atunci cand nu ai curaj sa spui cine esti, ai mari sanse ca oamenii sa te trateze asa cum nu ti-ai dori. Despre stilul pasiv-agresiv ( manipulator) este evident ce as putea spune. Este vorba despre lipsa onestitatii, lucrul pe care noi oamenii afirmam ca il pretuim cel mai mult. Aici exista un paradox pentru ca, daca este sa ne uitam cu mare atentie la noi insine constatam de multe ori ca nici noi nu il oferim suficient de des.

De ce chiar si asertivitatea poate afecta in mod negativ o relatie? Pentru ca este posibil ca ceilalti sa nu fie pregatiti sa auda adevarul. Se spune ca prietenii adevarati iti spun ce gandesc. Sau ar trebui. Aceasta fraza ne lasa sa descoperim ca, in rest, acceptam neadevarul atata timp cat ne convine. Da, atunci cand esti asertiv risti sa deteriorezi anumite relatii. Insa poti fi convins ca te vor elibera pe tine de stres si frustrare.

L.P.: Ce aduce asertivitatea in comunicare? Care este diferenta intre comunicare si comunicare asertiva?

A.V.: Comunicarea asertiva este un concept nou, prin comparative cu existenta formelor de comunicare existente.

Asertivitatea inseamna sa comunici trairile, dorintele , asteptarile si chiar sa spui “ nu”. Totul, in asa fel incat sa nu incalci drepturile si planul psihic al celuilalt. Pana la urma este vorba despre bun simt fata de partenerul de discutie dar si fata de tine.

Comunicarea asertiva te ajuta sa te exprimi clar si intr-o maniera echilibrata, sa stii cand este bine sa porti o discutie si cand sa o amani, sa cunosti resorturile emotionale care declanseaza problemele in comunicare.

L.P.: Este suficient ca doar una dintre persoana sa foloseasca asertivitatea in comunicare? Ce se intampla daca celalalt este un “manipulator”, un “agresiv” sau un “pasiv”?

A.V.: In primul rand, stii sa recunosti aceste stiluri atunci cand ele apar. Asta iti confera un mare avantaj intrucat nu te mai lasi dus de val ci poti privi intreaga situatie la rece.

Sigur, nu este suficient ca doar tu sa fii asertiv. Insa, daca este constat in comportament si atitudine, vei observa in scurt timp ca si ceilalti se adapteaza pentru ca nu au incotro. Vechile lor obiceiuri nu mai functioneaza. Nu te mai pot enerva, nu te mai pot pacali atat de usor si, mai ales, nu se mai pot baza pe slabiciunile tale.

L.P.: Ce ne impiedica sa comunicam asertiv sau ce influenteaza negativ asertivitatea?

A.V.: Propriile emotii, care nu sunt deloc pozitive. Teama de posibile urmari, jena de a spune ce simti, cliseele de gandire pe care le blamam zilnic dar din care evitam sa iesim. Am fost invatati ca nu este bine sa ii spunem sefului ce gandim, sa nu aratam cand suntem tristi sau fericiti, sa nu punem intrebari despre subiecte delicate. De ce? Nimeni nu stie. Insa ne-am obisnuit asa si ne complacem chiar daca asta ne face rau in primul rand noua.

L.P.: Desi suntem fiinte rationale, de cele mai multe ori reactionam in functie de impulsuri de moment, de emotii, de situatii. Si, cam tot de atatea ori, se cam intampla sa si regretam. Putem evita cumva vorbele “negandite”?

A.V.: Suntem, prin definitie, fiinte emotionale. Acesta este resortul care ne facem sa nu mai trecem anumite cuvinte prin filtrul gandirii. Pana la urma, ratiunea nu face altceva decat sa serveasca emotiei pe care o traim. Pare o afirmatie puternica dar va asigur ca este cat se poate de adevarata.

Da, putem sa evitam vorbele  negandite indeajuns. Insa aceasta “performanta” vine in timp si trebuie intretinuta zi de zi prin autocontrol. Primul pas este sa devii constient de acest pericol si sa iti doresti sa nu ii mai cazi prada. Apoi, este vorba doar de cateva tehnici prin care vei reusi sa eviti asta.

L.P.: De fapt, ce schimba un astfel de training? La ce sa ma astept eu, ca participant, sa primesc/descopar in urma cursului sustinut de tine?

A.V.: Informatiile nu sunt secrete NASA. Sunt lucruri la indemana fiecaruia dintre noi. Secretul consta in felul in care invatam sa ne raportam la noi insine si la ceilalti. In primul rand ne descoperim, aflam care este stilul nostru dominant de comunicare si descoperim tehnici de imbunatatire a autocontrolului dar si a manierei de a le cere celorlalti sa se comporte altfel cu noi.

Si, cel mai important lucru, tratam toate aceste probleme cu sinceritate. La acest training nu vorbim din carti ci din experienta. Invatam sa admitem ca poate nici noi nu oferim cat cerem dar constietizam ce ar trebui sa dam si sa solicitam la randul nostru. Pana la urma este un training cu si despre oameni.

L.P.: Cu ce idei preconcepute te-ai lovit de-a lungul multelor sesiuni de “Comunicare asertiva” sustinute de tine?

A.V.: Cea mai dificil de contracarat este cea legata de sefi. Ne temem foarte tare sa le vorbim direct. De fapt, ne temem de posibilele lor reactii. Din pacate, nu realizam cate drepturi le dam, in acest fel, asupra noastra. Nu le spunem ceea ce gandim si luam aceste ganduri acasa. Ne incarcam cu ele, le lasam sa ne insoteasca peste tot si ne trezim ca suntem stresati, nefericiti. Se spune ca oamenii nu parasesc o companie ci isi parasesc managerii. Din pacate insa, aceasta este o solutie radicala.

L.P.: Invatand sa comunicam asertiv, depasim si bariele de comunicare impuse in relatia cu sefii? De ce?

A.V.: Exista doua tipuri de bariere: barierele autoimpuse si cele impuse de partenerii nostri de discutie. Ceea ce putem face, in mod cert, este sa daramam obstacolele pe care noi insine le-am ridicat. Asta inseamna ca demontam propriile temeri, prejudecati si presupuneri. Modificam propriul stil de comunicare astfel incat sa ne asiguram ca felul in care emitem si receptam informatia sunt cele optime.

In legatura cu barierele ridicate de ceilalti, sefii- mai exact, asertivitatea ne ofera ocazia de a aborda un alt stil de comunicare cu acestia. Unul mai echilibrat, demn, care sa ne permita exprimarea libera. Nu inseamna ca seful ne va da intotdeauna dreptate dar vom avea mult mai multe sanse sa ne asculte.

L.P.: Din experienta ta ca si trainer, "doar subalternii au probleme de comunicare" sau si sefii inteleg importanta comunicarii si vin la astfel de training-uri? :-)

A.V. Depinde cum privim fenomenul. Un sef care isi trimite subalternii la un astfel de training , de obicei intelege importanta comunicarii asertive. Asta presupune faptul ca a fost expus la un astfel de concept. Sigur, nu putem generaliza. Totul variaza de la companie la companie. Insa un lucru este cert: problema comunicarii dintre sefi si subalterni provoaca cea mai mare doza de stres in randurile celor din urma. Iar pentru a obtine imbunatatiri pe termen lung, ambele parti trebuie sa constientizeze, sa aiba curaj sa schimbe ceva si sa dea dovada de perseverenta. Pentru ca, in comunicare, nu exista o pastila pe care sa o inghiti si sa se rezolve totul. Este nevoie de “ tratament” autoaplicat ori de cate ori se impune.