Leadership approach. Model and Framework. (2)
Ma intrebam si va intrebam in prima parte a acestui material care e de fapt adevarul in ceea ce priveste un fenomen atat de complex precum leadershipul. Si, in incercarea de a...''decifra misterul'', am inceput sa va prezint interpretarea mea.
Azi, in partea a doua a lui Leadership approach. Model and Framework, am ajuns la teoriile comportamentale. Cele care raspund la intrebarea "ce face un lider bun?"
Conform acestor teorii, comportamentul unui lider este cel mai bun factor predictiv pentru influenta sa si deci pentru rezultatele pe care le poate obtine.
"Valoarea de piata" a acestor teorii este evidenta: daca putem conditiona comportamentul oamenilor pentru a se comporta intr-un anumit fel la anumiti stimuli si putem invata oamenii sa se comporte intr-un anumit fel intr-o anumita situatie...posibilitatile sociale sunt nelimitate! Skinner este, desigur, parintele acestei linii de gandire.
In anii 1940, Universitatea din Ohio a dezvoltat o lista de 150 de enunturi (pornind de la un set initial de 1800!) creata pentru a masura 9 dimensiuni comportamentale diferite de lidership - ceea ce cunoastem acum sub numele de LBDQ - Leaders Behaviour Description Questionnaire. Dupa testare pe populatii foarte diferite (studenti, militari, companii private), studiul a demonstrat ca exista doua grupuri de comportamente puternic corelate:
1. consideration (people oriented behavioural leaders), care vor sa se asigure ca nevoile interioare ale oamenilor sunt asigurate, motiv pentru care comportamentele lor sunt centrate pe incurajare, observare, ascultare, coaching si mentoring
2. initiating structure (task oriented leaders), care se concentreaza asupra structurii organizationale, procedurilor si mentinerii controlului, motiv pentru care comportamentele lor sunt centrate pe initiere, organizare, clarificare si colectare de informatii.
In anii 1950, Universitatea din Michigan, sub bagheta lui Likert, a constatat ca acele comportamente orientate spre sarcina si respectiv spre relatie nu au o semnificatie majora in psihologia organizationala, dar a introdus conceptul de leadership participativ.
Probabil ca cea mai cunoscuta teorie de leadership comportamental este conceptul "teoria X-Y" stipulata de McGregor, care separa managerii ce cred ca oamenii sunt lenesi si nedornici sa munceasca sau sa-si asume responsabilitatea (si deci aleg sa foloseasca frica si pedepsele pentru a-i determina sa faca ceea ce este necesar) de cei care cred ca oamenii sunt in mod natural dedicati muncii daca au mediul potrivit in care pot invata autonom (si deci aleg sa foloseasca recompense orientate spre rezultate pentru a creste angajamentul oamenilor).
Lewin a creat in 1930 fundamentul numeroaselor modele ulterioare de "stiluri de conducere" si are calitatea de a fi usor de memorat (autocratic / democratic / laissez-faire).
Likkert a venit apoi cu teoria celor 4 stiluri de conducere :
1. exploitation-authoritative - autoritar-exploatator, in care cuvantul cheie este supunerea
2. favorable-authoritative - autoritar-paternalist, in care cuvantul cheie este competenta
3. consultant-democratic - democrat-consultativ, care are ca termen cheie relatiile umane
4. democratic - democratic-participativ, care are ca termen cheie atasamentul fata de organizatie
Multe dintre teoriile care au fost dezvoltate ulterior au dezvoltat modelul pentru a-l adapta la contexte si tipuri de munca diferite, producand matrici cu 4-9 tipuri de comportamente de conducere.
Cea mai binecunoscuta dintre acestea este modelul Blake&Mouton's Managerial Grid, creata in 1960. Ea foloseste axele "concern for people" si respectiv "concern for production" si o scala de 9 puncte pe fiecare dintre ele pentru a defini 5 stiluri de management- impoverished management, task management, middle-of-the-road, country club, team management.
Avantajul metodei este acela ca, folosind un chestionar autoadministrat ce permite liderilor sa-si identifice pozitionarea in grila, este posibila definirea programelor de dezvoltare manageriala care sa le permita managerilor sa ajunga la nivelul ideal de team management.
Aceasta abordare stipuleaza de fapt ca utilizarea unei abilitati de conducere este cheia in leadership, iar anumite comportamente definesc un "lider bun", in timp ce altele...nu.
Modelele de leadership construite pe baza comportamentale sunt practic infinite.
Cateva dintre cele mai popularizate modele sunt:
- authentic leadership
- complexity leadership
- transactional leadership
- shared leadership
- servant leadership
Hmmm...ce concluzie tragi cand ai zeci de modele care au sens?
Da...eu, una, cel putin trag concluzia ca e ceva aici, dar practic nu exista un singur raspuns universal, indiferent cat de simplu sau complex ar parea.
Si asa ajungem la...partea a treia si ultima a acestui material. Pe saptamana viitoare!
