Leadershipul, o ”emoţie” pe care o poţi antrena inteligent

Criza economică globală a emoţionat tot, de  la corp la corporaţie. Inteligenţa cognitivă te ajută să înţelegi ce a fost, şi poate crea o falsă competenţă managerială: ”viitorul în trecut”, care te poate  face să ratezi.. ”viitorul în prezent”, şi, desigur, viitorul acestui prezent.

Progresul tehnologiei informaţiei a dus la un paradoxal regres al utilizabilităţii informaţiei – lumea poate fi cu totul alta decât cea despre care eşti informat, iar confruntarea cu cea adevărată poate căpăta simptomatologia unei nevroze socio-economice.  Aşa că nu e de mirare că ”vindecarea” preia ceva din tehnicile curative din patologie: atunci când omul e dus cu capul (citeşte ”cu informaţia”), re-facerea se face prin corp, prin ceea ce simte.

Astfel, şi în mediul de lucru, în marasmul veştilor contradictorii, singură informaţia emoţională e cea care a rămas de încredere: angajaţii sunt motivaţi de ”starea de spirit” care transpare în comportamentele  celor care îi conduc – altfel spus, de inteligenţa emoţională a acestora.  Pentru că orice om are competenţa înnăscută de ”a citi” emoţii, şi chiar mai repede decât fişa de post sau proceduri interne.

Orice demers de antrenare – coaching – are ca fundament acest tip de inteligenţă, tocmai pentru că presupune ca de la sine înţeleasă starea de prezenţă a celor doi, coach şi client.

Calitatea relaţiei de antrenare depinde de inteligenţa emoţională a antrenorului, în toate cele patru dimensiuni definite de Daniel Goleman, iar faptul că un client nu va rămâne într-o relaţie ”toxică” poate constitui o tehnică de măsurare ad-hoc a nivelului inteligenţei emoţionale a unui lider:  vorbeşte cu oamenii din subordinea ta şi vezi ce (vi) se întâmplă. Din păcate, în relaţia de muncă, cultura organizaţională acţionează ca un amortizor emoţional, astfel că liderul nu are parte de un feedback care să îl determine să îşi dezvolte inteligenţa emoţională. Unless he acts as a coach!

Daniel Goleman va fi în Bucureşti pe 25 septembrie. Goleman era jurnalist, el nu a ajuns la operaţionalizarea acestui nou domeniu învăţând ci observând cum  simte - ca de simţit, simţim toţi. La ce anume a fost el atent? La propriul corp, la felulul lui de a fi - al corpului său- în diverse situaţii - la self, la sine:

• self-awareness: conştienţa de sine, cunoaşterea de sine
• self-management: alegerile sinelui conform.. obiectivului "de sine"
• empathy: cum simt sinele altuia în sinea mea
• social skills: cum intervin toate astea în comunicarea sine cu (alt) sine

Leadership-ul a devenit o preocupare majoră a mediului de afaceri, depăşind chiar dezbaterile despre actul de a conduce din zona politicului, zona-matrice a acestui concept. Paradigma liderului ca deţinător al puterii a trecut în cea a liderului ca organizator inspirant al unei companii – ambele se referă însă la viziune şi victorie, fie ea politică sau economică, şi se bazează pe această tehnică a relaţionării, cu sine şi cu ceilalţi, pe care o numim inteligenţă emoţională..

Conform celebrei raţii mehrabiene - 7/38/55 - practic, un procent de 93% din comunicare nu ţine de înţelegere ci de cum (te) vezi şi cum (te) auzi.

Să-l vezi pe Goleman live e cea mai puternică ocazie de dezvoltare a propriei inteligenţe emoţionale, pentru victoria personală şi profesională – un antrenament, nu o lectură.

Choose live !