Learning Organization: concept sau realitate?
Lansat înca din anii 90, conceptul de “Learning Organization” este astazi mai actual ca oricând. Potrivit lui Peter Senge (The Fifth Discipline: The Art and Practice of a Learning Organization, 1990), organizaţiile care învață (Learning Organizations) sunt organizaţiile în care oamenii își dezvoltă în permanență capacitatea de a crea rezultate. Într-o astfel de organizatie “nu știu, dar voi afla cum”, nu este doar o frază folosită în customer service, ci o convingere puternică a indivizilor de a rămâne deschiși la nou și de a învăța în mod continuu.
Motivul fundamental pentru a te dezvolta în acest fel ca organizație este evident: în situaţii de schimbare rapidă numai cei care sunt flexibili și adaptabili vor rămâne în joc. Nivelul de performanță pe care ți-l solicită mediul de business de azi, indiferent de industria în care te afli, necesita învățare. Multă învățare !
Există însă o mare problemă cu acest concept : este unul idealist. De altfel Peter Senge, la rândul lui se descria ca fiind un “idealist pragmatic”, “Learning Organization” rămânând doar o țintă către care organizațiile tind, căutând soluții pentru învățarea organizațională în timp ce se luptă cu provocările realității zilnice. Una din cele mai mari astfel de provocări o reprezintă presiunea constantă de a reduce costurile.
Am observat însă ultimul timp multe companii care își încurajează angajații să împărtășească din experiența și cunoștințele lor, în diferite formule. Fie prin workshop-uri de bune practici organizate intern, fie prin crearea de echipe cross-funcționale de knowledge-sharing, fie prin programe de mentoring sau learning-buddy. Nu este neapărat nevoie să ai o un departament de training intern sau o echipă de traineri dedicați pentru a-ți dezvolta capabilitățile de învățare organizațională . Este suficient să ai o atitudine proactivă față de învățare ca organizație, și oameni pasionați dispuși să împărtășască și celorlalți colegi din experiența și cunoștințele lor.
Restul se antrenează…
