Legile învățării

Același psiholog american care a dezvoltat teoria încercărilor și a erorilor în învățare, EL Thorndike, ca o completare și conexiune cu teoria sa, este și cel care a vorbit de faptul că există 3 legi primare ale învățării și alte 5 secundare care decurg din primele. Iată-le expuse și explicate și hai să vedem nu doar cum ne influențează, ci și cum le putem folosi constructiv în învățare.

Legile principale ale învățării sunt cele care explică bazele fundamentale ale învățării și ele sunt:

1. Legea disponibilității presupune ca organismul nostru să fie pregătit să răspundă sau să acționeze, iar această lege este o condiție esențială pentru învățare. Ea indică faptul că individul este motivat să învețe și ea are două efecte- satisfacția și supărarea. Atunci când cineva este disponibil să învețe și i se permite, se simte satisfăcut, iar dacă nu i se permite, se supără. În același fel, dacă nu este pregătit să învețe, dar i se cere asta, se supără, iar dacă nu este îndrumat spre învățare, se simte satisfăcut. 

2. Legea exercițiului sau legea frecvenței- în acest caz, frecvența face referire a un număr de acte repetitive în cadrul procesului de învățare. Thorndike credea că exercitarea repetată a unui răspuns îi consolidează legătura cu stimulul. Acest aspect se referă la principiul utilizării sau neutilizării, care explică faptul că, orice nu este folosit, va pieri. Astfel, de asemenea, dacă răspunsul nu este repetat, legătura sa cu stimulul se slăbește. Acest lucru respectă afirmației conform căreia „practica îl face pe om perfect”.

3. Legea efectului spune că, atunci când o conexiune este realizată prin efectul satisfăcător, puterea acesteia crește. Aceasta înseamnă că probabilitatea apariției sale este mai mare prin efectul pozitiv asupra răspunsului. Recompensele întăresc întotdeauna conexiunile dintre stimuli și răspunsuri, iar pe de altă parte, pedeapsa slăbește conexiunile.

Legile secundare ale învățării:

1. Legea răspunsului multiplu: atunci când un răspuns eșuează în a obține efectul dorit, cel care învață va încerca tipuri noi de răspuns până când îți va atinge scopul.
2. Legea atitudinii: atitudinea sau mentalitatea pozitivă este foarte importantă pentru orice tip de învățare. 
3. Legea transferului asociativ înseamnă schimbarea răspunsului la o situație nouă, care este similară cu cea anterioară. Deoarece noțiunea fundamentală este aceea că, dacă un răspuns poate fi menținut intact printr-o serie de schimbări în situația de stimulare, acesta poate fi oferit și în cazul unei situații noi.
4. Legea prepotenței elementelor: cel care învață este capabil să reacționeze într-un mod selectat numai la elementele importante ale problemei și nu la alte elemente lipsite de importanță.
5. Lege răspunsului prin analogie înseamnă compararea unei noi situații de învățare cu una anterioară și, prin urmare, oferirea unui răspuns prin analogie.