Manageri psihopati sau “doar” antisociali?

Psihologie sau...parerologie?

De ceva ani incoace, psihologii – ai nostri si ai lor –, se tot contrazic in legatura cu ce e si ce nu e psihopatia si, mai nou, in legatura cu cat de mult afecteaza ea lumea de business si pe manageri – atat pe ai nostri, cat si pe ai lor.

Luna trecuta, subiectul a fost reluat sub diverse forme de presa noastra. Aceleasi pareri si pro si contra. Nu ne-am putut lamuri care e realitatea, asa ca am inceput sa “sapam” si noi mai adanc si sa intrebam in stanga si in dreapta.

Dar, probleme au aparut chiar din momentul in care am incercat sa definim psihopatia (ca sa stim despre ce vorbim.). Am incercat sa vedem ce este si ce nu este psihopatia, iar de aici, totul s-a dus pe apa sambetei...

In principiu, majoritatea specialistilor sunt de acord ca psihopatia este o tulburare de personalitate caracterizata prin nepasarea fata de drepturile celorlalti, lipsa empatiei sau a remuscarii si sentimentul de grandiozitate.

Cu mici deosebiri, toata lumea este de acord si ca psihopatianu este o boala psihica, ci o tulburare de personalitate.

Confuzii apar atunci cand vine vorba de caracterul violent al psihopatilor, dar si daca a fi psihopat este sau nu acelasi lucru cu a fi antisocial.

Nu intru in detalii, insa, la o cercetare mai ampla pe internet veti gasi diverse articole si tratate scrise de diversi psihologi (mai mult sau mai putin) care fie pun egal intre psihopatie si comportament antisocial, fie spun ca lumea confunda conceptele pentru ca, desi sunt asemanatoare, de fapt...sunt diferite.

La fel si in cazul violentei. Unii sustin ca psihopatii sunt in mare parte criminali, violatori si capabili de violenta, altii spun ca acestea sunt caracteristici ale psihoticilor si ca aceste comportamente nu ii caracterizeaza pe subiectii nostri. 

Asadar, cate bordeie, atatea obiceie!

De unde si pana unde psihopatia – boala managerilor?

Dupa ce ne-am lamurit ca psihopatia este si atat (fara “ce” si “cum” si “cat”), am trecut la problema care face sa curga cerneala in presa de business: cat de psihopati sunt managerii?

Nu stim de unde a inceput sa se faca legatura intre management si psihopatie, insa noi am descoperit doua “fenomene care au prins la romani.”

In primul rand, prin 2011, Adevarul, dar si multe alte ziare, reviste si site-uri vorbeau de un studiu realizat de profesorul de psihologie Paul Babiak care, in colaborare cu expertul in psihopatie Bob Hare, a dezvoltat un chestionar de 111 intrebari pentru a descoperi cate persoane care ocupa o pozitie superioara au cu adevarat probleme mentale.

Concluzia: 1 din 25 manageri ar putea fi psihopat. Cifra nu pare infricosatoare, dar depinde cum sunt distribuiti acesti manageri in organizatii. :-)

Un al doilea fenomen care a creat valuri a fost teoria prezentata de psihologul Kevin Dutton de la Universitatea Oxford  in cartea sa, "The Wisdom of Psychopaths" (Intelepciunea Psihopatilor), care sustine ca anumite profesii atrag mai mult astfel de persoane cu probleme psihice decat altele: "Anumite caracteristici ale psihopatilor sunt, de fapt, mai intalnite in randul sefilor din companii decat in randul asa-numitilor infractori cu probleme psihice - caracteristici precum carisma superficiala, egocentrismul, persuasivitatea si lipsa de empatie, independenta si concentrare". Astfel, in top 10 al functiilor cu risc de a fi ocupate de psihopati sunt:

1. CEO
2. Avocat
3. Prezentator (Televiziune/Radio)
4. Agent de vanzari
5. Medic chirurg
6. Jurnalist
7. Politist
8. Preot
9. Bucatar-sef
10. Functionar public

Noi nu suntem in masura sa spunem daca este sau nu asa, insa cartea sa a fost intens controversata si criticata, iar unul din punctele de vedere cele mai cunoscute este cel al Marthei Stout in articolul Martha Stout demolishes Kevin Dutton's book on the 'wisdom' of psychopaths .

Cateva pareri "de pe la noi" despre psihopatie in business

Spuneam la inceputul articolului ca acest subiect a revenit in atentia presei de business in acest an. Am preluat si noi dintre parerile intalnite, am mai intrebat inca vreo 2 specialisti cu “greutate” din business-ul romanesc cum le suna acest subiect (nu de alta, dar prea era totul clar pana acum!) si am sintetizat mai jos tot ce am aflat.

Pe blogul HART Consulting (gasesti aici: Psihopati in costum de manager), intr-un mini-interviu cu Dr. Robert Hogan, fondatorul Hogan Assessment Systems, recunoscut ca o autoritate internationala in evaluarea personalitatii, leadership si eficacitatea organizationala, acesta sustine urmatoarele: "In lumea business, un termen mai potrivit pentru psihopat ar fi escroc sau sarlatan – o persoana care este fermecatoare, isteata, fasneata si distractiva dar in acelasi timp necrutatoare si fara capacitatea de a simti vinovatie."

Deja incep sa va vina cateva exemple de astfel de oameni in minte, nu? :-).

Asadar, inteligenta lor sclipitoare este dublata de o trasatura considerata “must have” in leadership, si anume carisma. De aceea, sustine dr. Hogan, foarte multi ajung sa fie indragiti usor de catre cei din jurul lor si avanseaza pe pozitii de top management relativ rapid, fiind descoperiti abia cand victimele anterioare incep sa isi compare experientele. Iar in carierele cu o mobilitate ridicata, este foarte dificil sa identifici o astfel de persoana pentru ca nu exista aproape niciodata o multime critica de victime anterioare care sa isi poata impartasi experienta.

Realitatea este ca oameni care “calca pe cadavre” pentru a ajunge acolo unde isi doresc EXISTA. Cu gramada. Iar in mediul de business, acest aspect este foarte des intalnit. Coreland acest tip comportament cu cateva dintre trasaturile generale ale unui psihopat, este usor sa concluzionam ca intre ele ar putea fi pus semnul “egal”, insa acest lucru poate fi stabilit doar de persoane avizate.

De-a lungul anilor, Calin Cavaleru, Consultant si Managing Partner, HTDI Consult sustine ca a intalnit cativa manageri de top cu astfel de manifestari:

“Am intalnit prea puține persoane incapabile de emoții pozitive. Cand am avut de-a face cu astfel de oameni am realizat destul de rapid ca sunt amputați emoțional așa ca nu a fost prea tarziu pentru nimic important. Intr-o relație stransa, de lucru, imi vine greu sa cred ca un om lipsit de sentimente poate sa fie placut sau perceput ca fiind carismatic pentru multa vreme.

Am lucrat in preajma unor conducatori de companii care erau considerați psihopați de peste 80% dintre cei cu care interacționau indeaproape. Eu nu le pot spune așa pentru ca nu am calificarea necesara, nu sunt doctor. Iși inchipuiau ca oamenii ii venereaza, i-ar urma oriunde indiferent de circumstanțe, și ca-i iubesc doar pentru ca exista și respira. Singurele lor emoții erau legate de dimensiunea bonusului anual și de felul in care sunt percepuți de șefii cei mari. In raport cu subalternii erau complet insensibili și-și petreceau o buna parte din timp cautand modalitați creative de a pedepsi ceea ce ei numeau lipsa de performanța dar care era in realitatea manifestarea unor urme de personalitate, profesionalism și insubordonare fața de liderul maxim. Compania era plina de yes-mani sau de persoane care invațasera sa zboare pe sub radar. Atmosfera era de cripta. Domneau suspiciunea și delațiunea. Nu se ocupa nimeni de dezvoltare sau creștere pentru ca erau cu toții prea ocupați sa-și acopere fundurile. Performanțele erau mult sub standard. Oamenii cu personalitate au plecat sau au fost inlaturați.”

L-am intrebat si pe Bogdan Serbanescu (Consultant, Trainer, Educator, Coach, Counsellor, Supervisor, specializat in Analiza Tranzactionala), ce parere are despre asa-zisii manageri psihopati care nu se dau in laturi de la nimic pentru a urca pe scara ierarhica. El sustine ca “acest tip de oameni nu sunt psihopati; ei sunt "doar" antisociali! Sunt cei carora le lipseste capacitatea de empatie. Sunt cei carora nu le pasa de altii.. Riscul este de a deveni paranoic, nu psihopat: "toata lumea ma uraste si imi vrea raul". Nu uitati insa ca in spatele acestei pozitii +/-, sau chiar +/? (irelevant) se ascunde nesiguranta, frica de a gresi, de a nu avea dreptate, de a intalni pe cineva mai bun. La o examinare atenta si, mai ales, sincera, toti suntem "un pic" psihopati. Suntem departe de cazurile clinice, dar exista o doza in fiecare. Cazuri serioase de adevarati psihopati nu am intalnit in experienta mea organizationala.”

Ce-i drept, nu il putem contrazice! :-)

Am mai intalnit si alte puncte de vedere in ultima luna prin presa: Adina Borta, intr-un interviu dat pentru Ziarul Financiar, sustine ca pentru a fi CEO trebuie sa ai profil de psihopat deoarece trebuie sa nu ai remuscari atunci cand iei decizii dificile. In acelasi ziar, Cosmin Alexandru da o replica acestei ipoteze, afirmand ca mai degraba exista “psihologi obsedati de manageri psihopati”, decat manageri psihopati..

Si ar mai fi multe astfel de pareri pro sau contra, insa, ne oprim aici, deoarece lista poate continua la nesfarsit..

Concluzia: suntem mai confunzi decat eram inainte..

Tu ce crezi in legatura cu acest subiect? (cu siguranta esti pro sau contra si mai mult decat suntem de nelamuriti nu ai cum sa ne faci, deci poti sa comentezi linistit/a :-) )