Mituri despre job-ul perfect

Când vine vorba de sens, mulți dintre noi încă mai credem într-o versiune a prințului frumos și a prințesei curajoase. Iar o variantă a acestei credințe este ceea ce numim "locul de muncă de vis" sau "job-ul vieții" și ne imaginăm că el este acolo - la celălalt capăt al curcubeului, așteptând ca noi să trecem prin pădurea de îndoieli și să îl găsim, gata să ne înțeleagă perfect și să ne încânte mereu.

Însă tocmai această credință ne păstrează confuzi și blocați.

Orice loc de muncă, ca și orice relație de altfel, scoate în evidență unele părți din noi înșine și ne cere să-i lăsam pe alții deoparte. În cel mai bun caz, ne permite să exprimăm mai mult din ceea ce vrem să fim. În cel mai rău caz, ne face să ne simțim nesiguri. Când "flirtăm" cu un loc de muncă, ne putem simți eliberați sau ne dorim să ne oprim. Acesta este semnul cum respectivul loc de muncă ne poate schimba.

O muncă plină de sens și de semnificație are și ea momentele ei plictisitoare, înfricoșătoare sau furioase. Nu este o linie plată și continuă, lipsită de variații în ceea ce privește împlinirea personală. Nimic nu este grozav dacă este monoton.

u există niciun "job al vieții", așteptând să fie găsit. Există numai job-uri care ne pot face să ne simțim mai mult sau mai puțin plini de viață. Asta dacă le permitem, evident. 

În studiul său devenit reper privitor la tranzițiile în carieră, Herminia Ibarra reamintește opinia psihanalistului Adam Phillips conform căruia flirtul - o formă de experimentare suspendată între imaginație și angajament - este drumul regal de a explora potențialele interese și de a descoperi cine suntem, nu numai când vine vorba de romantism.

Într-o primă întâlnire, mai rar ne întrebăm: "Este el/ ea acela/ aceea?" 
Ok, poate unii dintre voi vă întrebați și ați putea chiar să vă și dați seama dacă cineva nu este. 

Dar este mult mai probail să ne întrebăm: "Merge asta mai departe?" 

Sau, mai precis, dacă și cum dorim să meargă mai departe. Ultima întrebare este mult mai utilă, din trei motive:

1. Poți afla răspunsul mai ușor.

Este imposibil să știm în avans dacă un loc de muncă pe care îl vizăm va fi unul semnificativ. Putem spune dacă este atractiv, ceea ce nu nu dăunează, dar ne oferă puțină îndrumare reală. Cu toate acestea, este posibil să simțim dacă respectiva slujbă pe care o considerăm atractivă merită sondată mai departe participând la un stagiu, un proiect sau chiar o masă cu potențialii colegi.

2. Dezvăluie ceea ce ne dorim (și ceea ce suntem pregătiți să oferim).

Considerând o opțiune concretă, spre deosebire de o fantezie, ne supune așteptările la testul realității. Dacă mergem mai departe, ce ar trebui să investim, ce trebuie să rearanjăm, la ce ar trebui să renunțăm? Ce dorim și de ce ne temem? Cât de mult suntem pregătiți pentru a o face să funcționeze?

3. Ne expune (sau ne determină să ne retragem).

Este imposibil să iubim și să învățăm fără să nu fim vulnerabili. La respingere, rănire, deziluzie sau exploatare. La suprize, afecțiune, înțelegere și transformare. Ca și  în cazul întâlnirilor, un prim contact cu jobul "visat" nu ne va ajuta să evaluăm cu exactitate  aceste riscuri și oportunități, cu atât mai puțin să le împiedicam, dar ne oferă o șansă de a ne lărgi perspectivele și a  experimenta.

sursa: hbr.com