Nici Leadership fără Management. Nici Management fără Leadership.

Sunt lucruri, noţiuni, concepte care s-au inventat acum sute sau mii de ani. Şi oricât am vrea să ne arogăm nişte merite în creaţia lor, nu se poate. Cu toate acestea, putem şi suntem chiar răspunzători să le asigurăm progresul, transformarea şi adaptarea la epoca în care trăim. La nevoile, dorinţele, particularităţile noastre de acum. 

Subiectul pe care vi-l propunem nu face excepţie. Iar interlocutorul, John Bax, nu doar că ştie toate acestea, ci, mai mult, este unul dintre aceia care, folosindu-şi propria viziune, a învăţat să folosească tot ce este deja pentru ce va fi.

''...două feţe ale aceleiaşi monede şi ambele au nevoie să fie lustruite ca să strălucească. (...) o ţară cu un imens rezervor de resurse nefolosite şi nedezvoltate(...) face pentru mine să devină trenul profesional ideal.''

Learning Network: Ce crezi că este mai important de dezvoltat şi folosit mai mult într-o organizaţie? Partea emoţională sau ''inima rece'' a gândirii indivizilor? Cum le poţi lua pe acestea două şi pune într-o pereche de succes?

John Bax: Ei bine, cea de-a doua întrebare a ta răspunde parţial primei. Dacă citesc întrebarea în termeni de inteligenţă emoţională (EQ) vs. inteligenţă analitică (IQ), atunci, aş spune că, în general, ai nevoie de inimă şi de minte să îţi faci mâinile şi picioarele să se mişte. Eu, unul, cred că soluţiile sunt în mare parte găsite la nivelul raţional. Dar dacă ceva nu se ''simte'' bine, atunci, are puţine şanse să reuşească.  Organizaţiile consistă din oameni. Iar oamenii gândesc şi simt. Deşi am spus mai devreme că o mare parte din soluţii se găseşte la nivel rational, sunt în acelaşi timp convins că sentimentele oamenilor sunt o călăuză mai puternică din spatele acţiunilor lor decât sunt gândurile. Sunt pentru înţelegerea faptului că atât sentimentele, cât şi gândurile contează şi că ar trebui să fie luate în considerare şi să li se ofere locul meritat. Pentru mine sunt două feţe ale aceleiaşi monede şi ambele au nevoie să fie lustruite ca să strălucească.

L.N.: Cum ai descrie România şi pe români din perspectiva ta de muncă ca trainer, consultant şi coach? Ce posibilităţi găseşti aici şi care crezi că este principalul avantaj?

J.B.: În primul rând, atunci când vorbesc despre România şi despre români vreau să subliniez faptul că, deşi am vizitat multe locuri din România, în principal trăiesc şi muncesc în Bucureşti şi de-abia ce am început proiecte profesionale în Braşov şi Cluj. Şi chiar deşi am citit multe despre România şi români, nu pretind că îi cunosc cu adevărat.

Mai mult, pentru că sunt olandez, şi, de asemenea, trăind şi în Belgia şi acum stând perioade mari din an în România şi în Olanda, tind să compar. Pentru mine, în această comparaţie, România este o ţară frumoasă cu o natură extrem de versatilă şi multe oraşe reprezentative. Mai este, de asemenea, o ţară cu un imens rezervor de resurse nefolosite şi nedezvoltate. Atât umane, cât şi naturale. Oamenii pe care i-am întâlnit în calitatea mea de trainer, coach şi consultant sunt în cea mai mare parte a lor inteligenţi, buni profesionişti şi bine informaţi. Şi ceea ce mă frapează cel mai tare este că sunt foarte dornici să înveţe. Fapt care face pentru mine să devină trenul profesional ideal.

''...să faci alegeri, să îţi asumi responsabilitatea şi să accepţi că vei fi tras la răspundere pentru alegerile pe care le-ai făcut. Poate nu este cea mai sexy definiţie, dar, în mod sigur, este cea mai realistă.''

L.N.: Ce este leadershipul din perspectiva şi interesele tale în privinţa dezvoltării sale de-a lungul diverselor perioade sau epoci?

J.B.: Pentru mine, leadershipul înseamnă să faci alegeri, să îţi asumi responsabilitatea şi să accepţi că vei fi tras la răspundere pentru alegerile pe care le-ai făcut. Poate nu este cea mai sexy definiţie, dar, în mod sigur, este cea mai realistă. Într-unul dintre cele mai recente proiecte de-ale mele privitor la Leadership-Management Development, am folosit următorul text pe prima pagină a prezentării power-point:

''Niciun Leadership fără Management, şi niciun Management fără Leadership. Liderii fixează direcţia şi inspiră oamenii să meargă în acea direcţie. Managerii setează reperele pentru a te duce mai departe de-a lungul fiecărui pas al acelesi direcţii şi activează toate resursele posibile pentru a atinge acele repere cu o utilizare optimă a oamenilor, timpului, energiei şi banilor.''

În ceea ce priveşte dezvoltarea Leadershipului de-a lungul diverselor perioade sau epoci, aş vrea să subliniez că, în privinţa oricărui concept, inclusiv cel al Leadershipului, nu vei întâlni mai mult de 4 sau 5 teorii, definiţii sau stiluri.

De exemplu, un subiect clasic de Leadership este ''Leadershipul autoritar'' vs. ''Leadershipul democratic''. În antichitate, Platon şi Aristotel deja îşi răspândiseră viziunea lor despre reacţiile fundamentale umane asupra muncii şi responsabilităţii. Unul susţinând că ai nevoie de un Leadership autoritar pentru a atinge ceva valoros, în timp ce celălalt considera că omul, ca fiinţă socială şi politică, are nevoie de un anumit nivel de angajare în determinarea propriului destin.

Dacă compari asta cu ceea ce Douglas McGregor a publicat în anii '60 despre X-theory versus the Y-theory sau, în alte cuvinte, ''Leadershipul autoritar'' vs. ''Leadershipul democratic'', vei observa în esenţa sa câteva similarităţi cu filozofia lui Platon şi Aristotel. 

Ceea ce vei vedea de-a lungul epocilor este un număr de variaţii ale aceloraşi concepte şi principii ale Leadershipului.

În situaţii de mare urgenţă, vei avea nevoie de un stil mai direct, luând în considerare că stilul de coaching în sectorul de  leadership din zilele noastre se concentrează în principal pe dezvoltarea autoconducerii angajaţilor şi echipei. Aceasta nu ar merge în cazul unui leadership de tip autoritar. 

Ca să concluzionez, cred că viitorul teoriilor privitoare la Leadership va continua să se confrunte cu problemele umane, idei care necesită redefinirea  abordării noastre privitoare la ambiţiile oamenilor la muncă, în dezvoltarea talentelor, încredere, loialitate, creativitate, angajare, etc.

''Nu cred în lideri înnăscuţi. (...) liderii buni sunt autentici şi congruenţi, ceea ce îi face credibili. Liderii buni au o viziune îndrăzneaţă care este clară şi consistentă şi care inspiră oamenii să îi urmeze.''

L.N.: Este Leadershipul ceva ce putem învăţa? De ce ai nevoie ca să fii un lider bun şi adevărat?

J.B.: Nu cred în lideri înnăscuţi. În trainingurile mele, fac uneori gluma cinică că nu este prea mult leadership într-un nou-născut. Trebuie să îl hrăneşti, să îl cureţi, să îl calmezi şi să îl alinţi. Sunt multe exemple de lideri care au înregistrat un mare succes la o companie şi au eşuat la o alta. Sunt de părere că ajută atunci când ai nişte calităţi naturale care te pot susţine în a deveni un bun lider. Ceea ce, de fapt, se leagă de cea de-a două parte a întrebării tale în care mă întrebi ce îţi trebuie ca să fii un lider bun şi adevărat. Este o grămadă de liste pe internet, unele bazate pe cercetări despre ce îţi trebuie ca să fii un bun lider. O să împărtăşesc selecţia mea concisă. Pentru mine, liderii buni sunt autentici şi congruenţi, ceea ce îi face credibili. Liderii buni au o viziune îndrăzneaţă care este clară şi consistentă şi care inspiră oamenii să îi urmeze.

 L.N.: Cum poţi să explici faptul că unii indivizi, oricât de mult ar încerca să acceadă la poziţia de lider, stau toată viaţa pe nivelul de angajat?

J.B.: Bănuiesc că te referi la oamenii care au ambiţia să devină lideri, dar nu depăşesc nivelul de angajat. În general, ai nevoie de un angajament puternic, competenţe foarte bine dezvoltate, persistenţă şi perseverenţă, agilitate în strategii şi puţin noroc. Celor care nu reuşesc probabil le lipseşte una sau mai multe dintre acestea.

''...orice limitare are componente raţionale şi iraţionale''.

L.N.: În calitatea de coach, ajuţi oamenii să îşi îndeplinească responsabilităţile la capacitatea lor maximă şi, de asemenea, îi ajuţi să depăşească limitările. Cum poate cineva să descopere şi să îşi dezvolte capacitatea maximă şi care este principalul principiu în depăşirea limitelor?

J.B.: În general, ai nevoie în coaching de cineva care are un scop clar pe care vrea să îl atingă. Poate să fie un scop mai mare sau mai mic. Ca să îl atingi, ai nevoie de resurse interne şi externe. Şi sunt fericit să văd în întrebarea ta că este vorba de descoperirea şi dezvoltarea puterilor şi despre depăşirea limitelor. Este o prejudecată şi o înţelegere greşită care spune că, în principal, coachingul se concentrează pe depăşirea limitelor. Sunt multe căi prin care cineva poate să îşi descopere şi să-şi dezvolte puterile. Prea multe ca să fie menţionate şi descrise aici. Una din căile sau modalităţile pe care o folosesc în coaching este să fac oamenii să se întoarcă în timp şi, pas cu pas, să descopere momentele în care s-au simţit foarte mândri de ceea ce au realizat şi apoi să analizeze ceea ce ei au considerat a fi factorii de succes în fiecare din acele momente. 

În privinţa depăşirii limitelor, principiul major pentru mine este acela că orice limitare are componente raţionale şi iraţionale. Pentru acele componente raţionale, un coach sprijină pe cel care este antrenat să dezvolte unele strategii de soluţionare. Pentru componentele iraţionale, un coach îl sprijină pe cel antrenat în raţionalizarea lor sau în reîncadrarea lor corespunzătoare.

L.N.: Ce nu faci niciodată în ceea ce priveşte interacţiunea ta cu oamenii cu care lucrezi în calitate de trainer sau coach?

J.B.: Nu spun şi nu aş spune nimănui dacă îl consider potrivit pentru munca sa actuală sau viitoare. Nu sunt un evaluator.

''Inter-acţiune''

L.N.: Care este ''regula de aur'' în interacţiunile tale umane?

J.B.: ''Regula de aur'' rezidă în însuşi cuvântul ''inter-acţiune''. Interacţiunea umană ar trebui să fie o comunicare cu dublu sens sau calea dintre doi sau mai mulţi oameni în care fiecare persoană se simte bine cu rolul şi contribuţia sa, este implicat activ şi respectă regulile de bază ale comunicării.

L.N.: Care este următorul pas pe care vrei să îl faci îl dezvoltarea ta şi cum va influenţa acest lucru dezvoltarea ta ca fiinţă umană?

J.B.: Vreau să mă dezvolt ca scriitor şi speaker. Şi despre cum asta va influenţa dezvoltarea mea ca fiinţă umană, nu pot să vă spun decât imediat ce mă apuc!