Pierre Joseph de Hillerin : «In 2011 am oferit o idee care ar fi adus ROMANIEI 5-6 medalii olimpice»

Daca nu o cunosteam inainte pe Irina, sotia domnului Pierre Joseph de Hillerin, probabil ca nu as fi avut niciodata curajul sa realizez un interviu cu dansul. Insa, cu siguranta, as fi ratat sansa extraordinara de a cunoaste si omul din spatele titulaturii “Pierre Joseph de Hillerin, (fost) Director al Centrului de Cercetari pentru Educatie Fizica si Sport” (actual Presedinte al Centrului pentru Dezvoltarea Performantei Umane). Nu vreau sa incarc aceasta introducere cu detalii despre cine este dansul si ce a realizat pentru sportul romanesc in cei peste 40 de ani in care a fost, mai inainte de toate, cercetator. Rezultatele sale, mai mult sau mai putin apreciate de tara pentru care a muncit intreaga viata, raman inscrise in istoria sportului romanesc. Vreau doar sa va invit sa mai cunoasteti saptamana aceasta inca un om frumos, prin prisma pasiunii care i-a marcat intregul drum:

Luiza Pirvulescu: Sa incepem cu inceputul, evident: care este povestea numelui dvs? :-)

Pierre Joseph de Hillerin: E mult de povestit. In dictionarul familiilor nobile din Vendea sI Poitou, sunt 18 pagini despre familia “de Hillerin”. Si incepe de pe la 1450 in Franta cu mentiunea ca „se pare ca este de origine engleza”. Cercetari ulterioare, realizate de catre centrul de la Boitissandeau, au dus istoria cu inca doua  secole in urma, in Anglia.

Daca vrei  sa afli mai multe, gratie varului meu bun Christian de Hillerin, exista un site cu foarte multe informatii despre istoria familiei (www.hillerin.com ).

L.P.: Ce rol a jucat acest "nume neobisnuit" in viata dvs? V-a ajutat sau mai mult v-a incurcat?

P.J.H.: Am avut, daca pot spune asa, noroc sa constat ca in Romania functioneaza un soi de cosmopolititism sau toleranta fata de cei care sunt "altfel".
Daca ai un nume neobisnuit, de la prima prezentare sau de la prima citire a catalogului lumea te retine. E un avantaj sau un dezavantaj in functie de faptul ca raspunsurile tale sau comportamentul tau se plaseaza peste sau sub o linie de asteptari. 
Daca nimereai usor peste linie, alaturi de faptul ca nu mai erai un necunoscut, un personaj din rand, diferenta se amplifica, asteptarile erau chiar in crestere,fara a fi exagerate. Intelegeai acest tip de regula si era numai o problema de atentie si de continuitate de atitudine ca lumea sa te considere pozitiv "diferit".
Numele, in conditiile astea, te ajuta.
Daca te plasezi "sub linie", amplificarea functioneaza si te trezesti ca tot ceea ce faci si e rau este pentru ca esti "strain".
O singura data, prin 1984 sau 1985, am avut ocazia sa dau peste o amenintare a unui secretar de partid de la CNEFS ca daca nu-mi schimb numele in Ionescu sau Popescu nu voi mai primi aprobarea sa plec nici pana in Bulgaria si nici posibilitatea de a fi promovat profesional.
Asa m-a prins 1989 fara sa fi fost inrolat politic si cu atitudinea activa in noile conditii. 
Mai tarziu,modelul romanesc a functionat si am devenit director in institutul de cercetare si nu m-a "deranjat" sau contestat nimeni. Era usor sa stii ca era undeva unul Pierre care-si vedea de drum si nu era aliniat politic, iar institutul nu reprezenta un punct de atractie financiara.
In concluzie, cred ca numele, atat prenumele cat si cel de familie mi-au fost de folos in nenumarate situatii.

L.P.: Cand si cum a intrat sportul in viata dvs? [[{"fid":"3592","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"218","width":"362","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]

P.J.H.: O intrebare care ma duce cu gandul la un episod din pregatirea mea pentru clasa intaia. Se faceau controale medicale amanuntite si una dintre concluziile doctorului a fost ca am o deficienta de postura, picioare in X, pentru care recomanda corectarea prin inot. Pentru ca locuiam in zona salii Floreasca, pentru ca lacul era inconjurat de spatii de agrement, pentru ca intr-unul dintre ele era un club sportiv cu numele Energia, am invatat sa inot in vara anului 1956 in baza aceea care era frecventata de soldatii din trupele soviectice care mai erau in Bucuresti.

Asa am avut contact cu un moment de istorie, la care cei mai tineri nu au mai avut sansa, si am inceput sa fac sport. Nu eram facut pentru inot, chiar daca am continuat antrenamentele cam trei ani dupa aceea.

Placerea miscarii la copii, ciudatenia numelui, lecturile din romanele de capa si spada si norocul  de a avea in liceul la care m-am mutat dupa primele patru clase un adevarat dascal (profesorul de educatie fizica Camil Mortun), au facut restul.

O pauza de la programul de la atelierul de tamplarie, in curtea scolii, dupa incercarea de a “comite” un duel, s-a terminat cu o scrisoare de recomandare catre sectia de scrima a nou infiintatului club sportiv experimental “Viitorul Bucuresti”. De drept, asa a inceput legatura mea cu sportul de performanta.

L.P.: Dar in inima? Cand ati stiut ca asta este ceea ce va doriti sa faceti?

P.J.H. : Nu stiu foarte sigur. Poate cand, dupa o succesiune de antrenori suplinitori, a venit cel care avea sa-mi fie mai mult decat antrenor, profesorul Tanase Muresan. Mi-a fost cu adevarat, atat cat eu am putut profita de ceea ce el stia, o parte din ceea ce cred ca este “puzzle-ul de maestru” de care am avut sansa sa profit in viata. Nu am avut un singur maestru, ci cate ceva din ceea ce aveam nevoie de la mai multi oameni pe langa care cred ca am trecut cu folos. Sigur el a fost unul dintre ei si, poate, legatura neexplicita catre antrenorat - la inceput - si catre stiinta sportului, mai tarziu. Acolo unde este acum, sper sa isi fi gasit linistea de care nu a avut foarte multa parte cat era legat de fiinta.

L.P.: Daca v-ati putea intoarce in timp, in anul 1972 cand v-ati angajat ca biofizician, care ar fi 3 lucruri pe care vi le-ati spune sau sfaturi pe care vi le-ati da?

P.J.H.: Eram un absolvent al Facultatii de fizica, pe atunci parte a Unversitatii Bucuresti si printre primele promotii de biofizicieni. Ajunsesem aproape din intamplare. Inainte de sfarsitul ultimului an de liceu aveam in gand sa fac doua facultati: Cibernetica economica la ASE, dupa care sa fac Facultatea de educatie fizica si sport de la ICEF-Bucuresti. Olimpic la fizica si sportiv de performanta, atat cat puteam sa fiu din amandoua, imi doream deja sa imbin partea de sport cu cea, fascinanta, a lumii calculatoarelor pe care o intuiam atunci de mare viitor.

O colega de clasa, vazandu-mi framantarile pentru un drum propriu, cumva intre doua lumi, mi-a spus ca, de doi ani, Facultatea de fizica are o sectie de Biofizica si ca asta mi-ar da sansa de a face performant stiinta in sport. Asa ca, in loc de doua facultati, am facut una singura. Urmarea a fost ca, nu fara hopuri si emotii, am ajuns sa ma angajez ca biofizician exact unde vroiam, fara sa stiu inainte ca exista, chiar daca Centrul de Cercetare pentru Educatie Fizica si Sport functiona, din anul 1967, in aceeasi cladire cu clubul ”Viitorul –Bucuresti”, unde ma antrenam.

Daca as fi in acelasi loc, dar cu cunoasterea de azi, si cu conditiile de azi, m-as fi sfatuit, in primul rand, sa incep prin a stapani cat mai aproape de perfectie doua limbi straine, care, in drumul pe care ma angajam, aveau sa joace un rol determinant: rusa si engleza. [[{"fid":"3598","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"228","width":"342","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]

Al doilea lucru ar fi acela legat de faptul ca intre exces si performanta cararea este, adesea, foarte ingusta, iar eu am platit si pentru una si pentru alta. Poate ca fara nebunia performantei si fara masura implicarii excesive as fi fost altul, poate mai mult, sau poate mult mai putin. Sigur, as fi acordat mai mult timp familiei, copiilor si prietenilor. Asta e unul dintre preturile pe care le platesti cand esti excesiv implicat in profesie.

Si, poate nu in utimul rand, mi-ar fi prins bine cateva lectii de rabdare activa sau de activism optimalizat, adica fara sa fac valuri inutile in jurul meu si sa tin mai mult cont de oameni decat de obiectivele profesionale si manageriale. POATE!

L.P. : Spuneati intr-un articol de pe blogul dvs ca trebuie sa ne gandim la ce lasam dupa noi. Ce simtiti ca lasati in urma dvs?

P.J.H. : Nu am masura exacta a ce ramane dupa trecerea mea prin lumile pe care le-am strabatut. In unele, ma simt tradat de ceea ce a urmat bucatii de drum pe care am gestionat-o. In altele, fara falsa modestie, am schimbat drumul. Dar, cu adevarat, dincolo de ceea ce am lasat in oameni, nu cred ca mai ramane ceva care sa-mi poarte urmele. Reprosul etern si indreptatit al sotiei si al multora dintre prieteni este acela ca n-am avut rabdarea si „cumintenia” sa-mi astern gandurile si realizarile in carti.

L.P. : Regretati ceva din ce n-ati facut sau, poate, nu ati facut la timpul potrivit?

P.J.H. : Asa cum spuneam inainte, imi regret cartile nescrise. In acelasi timp am, de multe ori, bucuria ca n-am cum sa ma uit inapoi si sa-mi vad cu durere si cu rusine limitele de moment pe care le-as fi fixat in carti.             

A fost, chiar daca nu cred ca s-a terminat, ca intr-un banc despre cercetarile comparative facute de sovietici asupra capacitatii de gandire intre cimpanzei  si tovarasii beti. Cand au vazut ca Ivan, adunat beat de pe strada, se comporta mai prost decat cimpanzeul care gasise calea inteligena de a obtine o banana agatata foarte sus, l-au sfatuit sa se gandeasca putin la mijloacele avute la indemana pentru atingerea scopului. Ivan a tipat la ei ca acolo „era numai de sarit, nu şi de gandit”. Cred ca de multe ori in viata m-am grabit sa sar, atunci cand orice om normal ar fi gandit inainte.

[[{"fid":"3595","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"418","width":"280","style":"float: left; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]L.P. : I-ati oferit sportului aproape intreaga dvs viata. Ce simtiti ca v-a oferit el in schimb?

P.J.H. : Nu numai sportului. Asa ca nu numai de la el ar fi ceva de asteptat. Dar atunci cand ceea ce faci este chiar viata ta si o simti plina in fiecare moment, nu-ti pui problema ca oferi, daruiesti si ca ar fi cazul sa primesti ceva in schimb.

A fost o singura data cand, prin anul 2011 am oferit o idee care ar fi adus ROMANIEI cinci sau sase medalii olimpice in plus la JO de la Londra. E adevarat ca ideea putea sa para utopica, dar eu, ca cercetator, imi facusem toate experimentele preliminare si nu am obiceiul sa fac pariuri decat daca am in maneca o idee verificata si foarte noua. Am indraznit sa cer/pretind echivalentul a jumatate din diferenta totala de premiere care s-ar fi datorat acelor medalii suplimentare. Am fost indreptat catre o intelegere cu sportivii si antrenorii pentru a imparti cu ei premierile. Inainte de orice, ceea ce propuneam era pentru imaginea ROMANIEI, nu pentru buzunarele lor. A fost singura experienta in care, pentru o oferta, am pretins un pret. Mie imi pare si astazi onest, chiar daca era un numar cu sapte cifre dar mult sub ceea s-a furat in douazeci si cinci de ani numai pe un singur contract cu statul si nu dintre cele mai profitabile. Si n-am cerut nici mita si nici ciubuc. Am cerut  o cifra echivalenta cu jumatate din ceea ce se premia datorita ideii mele.

Dincolo de anecdote de acest fel, mi-as fi dorit ca sportul sa-mi acorde incredere. Si asta ca cercetator, nu ca manager. Poate unele dintre ideile aruncate pe piata au parut irealizabile, dar atunci cand le vezi realizate in alta parte dupa decenii si vezi colegii, carora le-ai oferit gratis aceste idei, uimiti de valoare ideilor „cumparate” de afara care sunt numai o parte din ceea ce aveau ei la dispozitie mult mai devreme, te simti si tradat si obosit.

L.P. : Cum este vazut sportul si, mai ales, cunoasterea in sport in Romania? Ce ati schimba/ati fi schimbat daca ati avea sau ati fi avut puterea?

P.J.H. : Primul lucru pe care l-asi schimba si acum ar fi ideea ca un sportiv „merita” o diploma cu dreptul de a nu frecventa orele in proportie (oficiala) de pana la 75%, iar in realitate aproape de 100%. Sportul este o experianta de viata de neegalat in programa scolara. Dar acel mimin de cunoastere de baza pe care ei il pierd datorita acestei mentalitati se razbuna in calitatea lor de antrenori de mai tarziu, de manageri de sport sau de oameni integrati in societate. Multi dintre ei platesc asta cu sentimentul instrainarii si neadaptarii. E pacat!

Societatea este datorare sa isi onoreze sportivii dar solutia romanesca este, in cele din urma, falimentara. In alte tari acest lucru a fost luat in serios si au fost gasite solutii care sa transforme experienta de sportiv in valoare de constructie sociala, asigurand sportivilor alt tip de program de pregatire profesionala cu rezultatele unei reintegrari sociale performante pentru individ si profitabile pentru societate.

[[{"fid":"3596","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"228","width":"342","style":"float: left; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Ce v-au invatat cei aproape 24 de ani in care v-ati aflat la conducerea Institutului despre dvs, dar si despre oameni?

P.J.H.: Pana in momentul in care am fost numit director am avut posibilitatea de a spune ca toata viata am facut numai ceea ce am vrut. Dupa...

Atunci cand ai responsabiltati legate de oameni, nu poti lua hotararile logice pur si simplu. In spatele angajatului sau colegului este o alta lume, pe care deciziile tale le influenteaza in bine sau in rau. Chiar daca nu ajungi sa le cunosti, urmarile exista si, in modul meu de a vedea lumea, ti se intorc. Faci bine, poate, o sa ti se intoarca bine (nu e sigur totdeauna) dar daca faci rau, acest se intoarce singur fie direct asupra ta, fia asupra institutiei, fie asupra celor apropiati. Si nu poti sa te derobezi, sa-ti spui ca nu esti implicat sau responsabil. Oamenii merita sa primeasca sanse de a deveni performanti pentru viata lor inainte de orice. Unii le fructifica, altii nu. E minunat atunci cand poti fi treapta pentru ei.

L.P. : Atunci cand esti sus si, mai ales, intr-o functie publica, esti, inevitabil, iubit si urat deopotriva. Care a fost cel mai urat sau neadevarat lucru care s-a spus despre dvs?

P.J.H. : Nu-mi aduc aminte. Poate o fi fost. Ori nu l-am aflat, ori nu i-am dat atentie. Chiar daca a fost, era mai mult problema celui care a gandit asa decat problema mea. Cat timp eu n-am gandit sau facut ceva de care sa-mi fie rusine sau pentru care sa platesc, gandurile urate sau rele ii privesc si ating pe cei care le au.

L.P. : In iulie anul acesta ati incheiat un capitol lung si important din viata dvs insa ati deschis imediat altul cel putin la fel de important: ma refer la Centrul pentru Dezvoltarea Performantei Umane infiintat impreuna cu Irina, sotia dvs. Ce inseamna acest proiect pentru dvs si care este scopul sau?

P. J.H. : E greu, daca nu te-ai uzat prea mult, sa te opresti pe margine drumului. Am gandit toata viata la performanta sportiva, extinsa mai tarziu in paradigma „performanta umana”. Orice progres realizat dincolo de „natural” este performanta. Ceea ce am acumulat in planul cunoasterii in sport poate fi utilizat atat pentru recuperare, pregatiri cu caracter special, si pentru „oamenii de rand” pentru care se poate face astfel incat sa aiba acces la alt fel de viata si realizare.

Era normal ca alaturi de Irina, sotia mea, psiholog si tainer de exceptie, sa pornim un drum comun in care performanta umana sa capete valentele pe care le gandim fiecare dintre noi si, mai ales, impreuna. E o sansa pe care cred ca o putem fructifica facand o echipa puternica in folosul oamenilor care pot beneficia de ceea ce am acumulat din experianta de pana acum.

 E poate foarte vag, dar cred ca restul se poate face vazand nevoile fiecarui caz in parte. Cred ca performanta umana este, inainte de orice, o problema de individualizare. Performanta sociala, de la famile incepand, este o problema de armonizare de performante individuale intr-un scop de grup. [[{"fid":"3594","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"400","style":"float: right; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]

L.P.: Ce altceva va defineste, in afara de pasiunea pentru cercetarea performantei sportive? Cine este Pierre de Hillerin atunci cand ajunge acasa si ce va place sa faceti in timpul liber?

P.J.H.: N-am prea stiut sau n-am bagat de seama ce inseamna timp liber in ultimii 40 de ani. Este mereu ceva de facut in viata. De la viata nu poti sa-ti iei vacanta.

In „timpul liber” am trait, cred, intens. Am trei copii. Doi, Patrick Andre si Ioana Dominique din prima mea casatorie si unul mult mai mic, de 13 ani, Henri Victor- fiul Irinei si al meu.

Si mai am trei nepoate si un nepot pentru care chiar ar trebui sa imi fac timp liber si sa invat „meseria” de bunic. Aici cred ca am datorii mari de dus la liman.

L.P.: In ce credeti, in general, in viata?

P.J.H.: Mi-a luat o viata ca sa ajung sa am o constelatie de credinte in toate planurile. Si nu sunt sigur nici azi de toate. Cred chiar ca, poate, unele dintre cele mai sigure s-ar putea sa fie ele insele eronate. Deci ...

[[{"fid":"3593","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"403","width":"319","style":"float: left; margin: 10px;","alt":"Pierre Joseph de Hillerin","title":"Pierre Joseph de Hillerin","class":"media-element file-default"}}]]

L.P.: Si in ce nu ati crezut niciodata?

P.J.H.: Nu am crezut sau nu am vrut sa cred in rautatea fundamentala si nici in prostia incurabila.

L.P.: Care este motto-ul dvs ?

P.J.H.: Daca ar fi sa am unul, mi-ar placea sa sune la fel de profund ca poezia „Daca” a lui Kipling.

L.P.: In incheiere, spuneti-mi cele mai importante lectii pe care vi le-a oferit viata si pe care ati dori sa le transmiteti nepotilor dvs?

P.J.H. : 1. Am venit, fiecare dintre noi, cu misiunea de a schimba lumea ce ne-a fost lasata.

2. Nimic din ceea ce ne inconjoara nu este lipsit de valoare.

3. Si, chiar daca nu-mi apartine : „Traieste toata viata facand planuri si muncind ca si cand ai fi nemuritor si pentru ca, in ultima ta clipa, sa nu poti avea regrete pentru ceva ce ai facut sau pentru ceva ce n-ai facut.”