Provocare: gestioneaza-ti timplul altfel pentru o saptamana
Ni se intampla, ce-i drept, multora dintre noi sa ne plangem de lipsa timpului, ca multe din activitatile pe care ne-am dori sa se intample, nu se intampla din …“vina” timpului.
Va invit sa descoperiti misterul in randurile de mai jos.
In primul rand va avertizez ca ceea ce urmeaza nu sunt “adevaruri absolute”, ci doar sugestii despre cum ar mai putea fi lucrurile, daca ne-am uita dintr-o alta perspectiva.
De exemplu:
Ce-ar fi daca, in primul rand, n-ar exista timp? Daca timpul nu ar fi decat o conventie, o conversatie?
In acest caz, daca am alege sa consideram acest lucru (care nu poate fi dovedit, la fel cum existenta timpului nu poate fi dovedita):
Cum ar fi sa ne uitam cum timpul se “dilata” sau se “contracta”, in functie de perceptie: daca esti la lucru, afara este soare, lucrezi fara tragere de inima avand inca 6 ore de stat…. timpul “trece” greu; sau, daca esti la lucru, tocmai ai fost promovat, ai primit un bonus, iubesti ce faci si desi mai ai 6 ore pana la sfarsitul zilei, vezi doar in trecere ca afara este soare, si te miri la sfarsitul programului ca nici nu stii cand a “trecut” timpul, sau
Cum ar fi daca ai afla ca ne ne folosim de timp pentru a justifica lipsa de rezultate si neasumarea responsabilitatii: “in cele din urma…avem doar 24 de ore intr-o zi” nu-i asa?”, etc.
Cand incepi sa vezi aceste variabile, idea intelenita pe care fiecare dintre noi o avem despre timp, incepe sa se zdruncine un pic, si din aceasta zdruncinare, se creeaza un pic de spatiu: “poate lucrurile nu sunt chiar asa cum le vadem noi”, sau “lucrurile sunt doar cum le vedem noi, si……… intotdeauna avem un cuvant de spus despre cum le vedem”.
Ce cautam, de fapt, sa primim de la un “specialist” in acest domeniu? Evident, daca ziua are 24 de ore, nu cerem sa ne faca sa avem zile de 26 de ore.
Atunci?
Ce cautam este o schimbare de perspectiva referitor la timp .
Daca alegem sa consideram ca timpul este o functie a perceptiei fiecaruia, se presupune ca perspectiva existenta (si din care ne uitam) este reflectata in rezultatele pe care le avem acum: oboseala, stress, niciodata nu ajungem sa facem ce dorim sa facem, mereu facem ce “trebuie”, renuntare la o groaza de lucruri, coplesire, iritare, performanta scazuta, necompletarea lucrurilor, afundarea sub un munte de lucruri de gestionat, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, anotimp dupa anotimp, an dupa an…….. si lista este fara sfarsit. Care-i starea?
Cineva ar fi spus odata ca: “asa cum iti petreci timpul, iti petreci viata”; dragut, nu? M-am inspaimantat cand am considerat, prima data, aceste cuvinte: c u m i m i p e t r e c t i m p u l i m i p e t r e c v i a t a !
Mai era una, tot asa de buna: “In timp ce tu esti ocupat viata se intampla” .
Daca rezultatele (acelea care nu imi plac, sau nu imi convin) pe care le ai in viata sunt date de o perspectiva, ce fel de perspectiva este aceea?
Ar putea fi mai multe:
- sunt inca tanar, mai am timp; nu acum
- trebuie sa fac totul
- trebuie sa fac totul perfect
- eu stiu mai bine
- chiar nu conteaza asa de mult
- trebuie sa am control
- nu depinde de mine, etc.
Din cauza ca aceste conversatii subminatoare (pentru ca ne costa foarte mult- vezi rezultatele pe care le dau), care determina perspectiva noastra, sunt ascunse vederii noastre noi vazand doar efectul lor, unde trebuie lucrat este la cauza: distingerea conversatiilor, asumarea lor si creearea de alte conversatii care sa ne dea alte rezultate.
Ca si analogie, daca ai un pamant arid, plin de buruieni, neingrijit, nu creste nimic in el, sau nimic nou (conversatiile vechi); daca ai un pamant pe care il sapi, il uzi, il fertilizezi, pui dragoste si seminte bune, cand trebuie, creste orice vrei in el.
Ce trebuie schimbat este pamantul in care sa apara alte rezultate.
Paradigma din care ne raportam la timp (relatia cu timpul/perspectiva sau…”pamantul” – ca in exemplul dat) se poate schimba. Nu suntem condamnati sa continuam sa avem aceleasi si aceleasi rezultate, cu infime imbunatatiri.
Cateva idei despre un inceput de transformare in relatia cu timpul:
- Primul lucru de facut este sa raspunzi in mod autentic daca CHIAR VREI SA FACI, ACUM, o diferenta referitor la ce spui ca vrei sa faci si … nu ai timp. Daca raspunsul este nu, este ok. Daca raspunsul este da, la fel de ok, doar ca trebuie sa cobori de pe gard, in teren.
- Iti faci o lista cu ce te-ar inspira, implini, sa faci intr-o saptamana, esalonat pe zile
- Vei face acele lucruri indiferent de conversatiile obisnuite si care te saboteaza in general
- pe orice pui mana, timp de o saptamana, il duci pana la capat.
- Faci o lista cu lucrurile pe care vrei sa le faci si nu le faci, pentru ca … nu ai timp (placeri mici, copilaresti, lucruri de suflet: o intalnire cu un prieten drag, o cina romantica, un “te iubesc” omului pe care il iubesti, …) si in fiecare zi aloci de la o jumatate de ora la cat vrei, sa faci macar cate un lucru de sufelt pe zi, SI FACI ACEL LUCRU.
Doar o saptamana!
Eu insami am o lista cu lucruri pe care doresc sa le faca, pe care iubesc sa le fac, pentru sufletul ei (ma scol la 4 dimineata, fac yoga si meditatie doua ore, fotocitesc sase manuale despre studiul unei filozofii indiene, fotocitesc dictionarul limbii hinduse – limba pe care doresc sa o vorbesc pana la sfarsitul anului, invat hindi o jumatate de ora, dau multumire pentru ceva, renunt la ceva – o pozitie mentala,…). Tin lista asta deschisa pe masa si o vad in fiecare zi, de-alungul intregii zile. Bifez rubricile acelor lucruri pe care le fac, pe masura ce le fac si daca nu fac tot, sau putin, sau deloc, nu ma invalidez.
