Rolurile trainerului in secolul 21: mai mult trainer de proces si mai putin trainer de show

Muza mea, care nu doar ca imi este cititoare fidela dar ma si zgandareste sa scriu noi articole, imi da si subiecte noi si daca se poate din categoria “orice spui cazi prost”, asa ca iata m-am procopsit cu acest subiect.

Desi fac training de peste 20 de ani, imi este oarecum dificil sa pot decela corect ce imi pare mie desuet sau depasit in aceasta meserie si ce tendinta exista sau ce se va cere in viitor.

Asa ca cele ce voi spune aici sunt o reflexie mai degraba a perceptiilor mele fata de procesul de training ca si instrument sau proces de dezvoltare personala si organizationala si mai putin o opinie neutra sau detasata a unui observator extern.

Training versus alte forme de dezvoltare: 0 :1

Daca la inceput trainingul mi s-a parut maximum in ce poate fi dezvoltarea profesionala, ca si impact, feedback si noutate a informatiei, in timp, pe masura ce am facut cunostinta cu coachingul, cu facilitarea, cu mentoring si consultanta, mi-am dat seama ca trainingul este cea mai facila si simpla metoda, ready made in mare parte. Iar daca ai si o licenta “de afara” cu nume, esti un om facut. Nu mai ai decat sa “dai la manivela”. Si “prajitura” e gata.

In schimb celelalte metode desi mai intruzive, mai confruntate pentru client, au potentialul de a da rezultate mult mai serioase, cu impact mai mare si pe termen mai lung. Dar acolo nivelul de consum energetic al clientului este incomparabil mai mare si angajamentul mai serios.

Cu trainingul este usor, nu doare, e pentru “aia de jos ca nu stiu de nici unele, saracii”.  Cu coaching sau consultanta este necesar un anagajament mult mai mare al clientului si determinarea de a obtine rezultate rapid si decisiv.  Si de partea consultantului, de asemenea, angajamentul este maxim.

Dar chiar si asa, in secolul XXI trainingul si el se deplaseaza, se diversifica si innoieste.

In primul rand disruptia creata de internet, de posibilitatea de tele-video-conferinte, de biblioteci virtuale, de postarile video pe You-Tube, a produs o comoditizare – scuze pentru barbarism dar “nu gaseam alta rima”- a trainingului. Costurile scad treptat si toti clientii trag in jos de pret. Trainingul on-line sau e-training-ul nu mai este asa o noutate. Foarte multi cauta platforme de e-learning pentru a scadea costurile si eficientiza procesul de invatare.

Cum ramane – zambesc unii – cu trainingul de soft skills? Acolo nu merge cu e-learning. Asa este nu merge prin net, dar chiar si asa, cartile si articolele sunt pe net, te poti informa si citi orice doresti sa stii sau sa afli. Si daca nu ai tu dorinta asta arzatoare, ti se pot da de la HR materiale cu recomandarea ferma sa le citesti.

Training cu facilitare inclusa!

Trainerul modern cred ca trebuie sa se deplaseze ca tehnica spre zona facilitarii. O tehnica nu dificila, dar care necesita angajarea ceva mai mare a clientului in procesul de descoperire si creatie a unor solutii, materiale sau procese necesare siesi sau organizatiei din care provine.

Facilitarea presupune o munca in care angajamentul mai mare al clientului se vede prin numarul de raspunsuri si de interventii in procesul de creatie. Se lucreaza pe energia clientului si nu pe cea a trainerului. In trainingul normal, oamenii stau frumos pe scaune “asteptand” ca trainerul “sa faca frumos” si sa ne amuze, sa ne uimeasca cu desteptaciunea lui, cu experienta lui vasta, bla, bla.

Cand trainingul merge spre facilitare, rolul trainerului este mai degraba unul de acompaniere, de ghidaj si nicidecum de persoana experimentata, cu vaste cunostinte in domeniu. Trainingul nu mai este despre “a stii”, ci devine mai mult despre “a face” si despre “a fi”. Despre lucruri la subiectul pe care il doare pe client si nu despre simulari, jocuri de rol, studii de caz sau “best practices”. Toate cele enumerate mai sus fiind lipsite de cel mai mic gest de asumare din partea clientului. E mult mai simplu sa te prefaci sau cica sa exersezi – sa fim eleganti ce naiba – pe cazuri ipotetice sau ale altora, evident mai prosti decat tine sau decat compania ta! Cu siguranta ca voi sunteti mult mai buni.

Dar de ce sa nu lucram cu cazurile concrete din firma ta, a clientului. Cu lucrurile, procesele, obiceiurile, oamenii de care va loviti zi de zi! Doare, stiu! Asumarea doare intotdeauna. Dar asa este daca vrei sa fii campion, mai si doare din cand in cand.

Portret: trainerul bun al secoului XXI

Trainerul bun al secoului XXI va sti mai multa psihologie comportamentala si sociologie, este mai apropiat de procese decat de informatie. Informatia s-a bagatelizat. Oricine, cu orice scula, poate afla orice, de oriunde. So what?

Pana si materialele de training se gasesc acum pe toate drumurile. Tot mai putini fac caz de “drepturile de autor”  tocmai pentru ca a fi original este tot mai dificil si ceea ce s-a descoperit acum ...zeci de ani…se stie deja peste tot si a devenit bun comun al intregului mapamond. Il vezi pe Maslow cerand drept de autor pentru piramida lui? Este in toate cartile, pe “toate gardurile”.

Marshall Goldsmith si-a pus pe site la liber toate materialele elaborate de el. Foarte onest omul! Si indeamna pe toata lumea sa se serveasca de acolo. Puteti verifica! Pentru ca el stie un lucru: daca nu esti un trainer bun si relativ experimentat, tot nu vei stii ce sa faci cu ele.

Trainerul bun devine nu acela care are un joc de scena bun, stie multe bancuri si le spune bine. Ci acela care pune cele mai relevante intrebari si nu-I lasa pe oameni sa fuga in raspunsuri facile si formaliste. Care cauta adevarul, il pune pe masa si nu lasa participantii sa plece pana “nu este operat pacientul si cusut la loc”.  Iar adevarul nu este la trainer. Nici nu are cum. Oricata experienta ai avea, la oricat de multe firme ai lucrat, in oricate domenii, esti constient ca nu stii tot si nici nu vei sti vreodata. Nu ai apucat sa vinzi tu, de exemplu toate bunurile si seriviciile din lumea asta. Astfel ca si un vanzator de pantofi cu experienta de 3 luni te poate pune-n fund in trei miscari. Pentru ca nu stii cum este sa vinzi pantofi! Nu stii si asta e!

Dar sunt cateva lucruri pentru care tu te afli in fata lui:

• Pentru ca ai ceva experienta de vanzare chiar daca nu ai vandut pantofi dar poate ceva din ce ai facut tu il poate inspira sa gaseasca ceva nou si bun pentru el/ea
• Pentru ca poti facilita procesul de invatare si dezvoltare cunoscand metodele si calea de urmat. Si cel mai greu lucru
• Sa-ti aduci mereu aminte ca trainingul este despre cei din fata ta si nu despre tine – asa ca nimeni nu are nimic personal cu tine.

Astfel ca trainerul secolului XXI cred ca va trebui sa ofere clientilor o experienta de invatare complexa, la un nivel al trairii destul de intens, pentru a fi memorabila si pentru ca lectia invatata sa aibe relevanta si beneficii clare. Mai mult trainer de proces si mai putin trainer de show.

Sa ofere mai putina informatie sau una gata prelucrata de pe net dar sa conduca conversatia in zona de angajament mai amplu si cu rezultate directe si imediate pentru client. Iar asta nu se va intampla decat daca clientul va cauta sa eficientizeze banii investiti in traininguri. Altminteri in afara de trans-nationale, putini mai sunt cei ce au bugete de training "de dragul trainingului".

Trainerul secolul XXI va trebui sa faciliteze clientului o experienta din care el sa obtina solutii si  idei noi pentru problemele curente sau deosebite si sa fie langa el ori de cate ori acesta are nevoie de o minte clara si neutra in raport cu membrii echipei lui de conducere.