Spune-mi cum muncesti ca sa iti spun cine esti…

Nu toata lumea lucreaza la fel. Si nu este vorba de calitatea muncii sau de categoria in care se poate incadra ea. Desi exista un cadru formal, o fisa a postului, un soi de ritual asumat de angajator (“impus” ar suna prea dur), un soi de matrice in care trebuie sa se potriveasca orice persoana – dintr-un sir – care ocupa postul X, exista diferente de, sa le spunem metaforic, “interpretare” a matricei.

Fiecare dintre noi vine pe un post cu valorile sale, profilul sau psihologic, motivatiile de munca si bagajul sau personal.  Astfel ca amprenta umana si, totodata, cea a originalitatii personale, se intrepatrunde cu cerintele formale specifice unui loc de munca.

Julie Hay, expert in analiza tranzactionala aplicata la nivel organizational, vorbeste despre diferitele stiluri de lucru, asumand bagajul psihologic inerent pe care il investim, fiecare din noi, in ceea ce muncim.

“Grabeste-te”

Grabitii sunt rapizi, dinamici; pot munci mult intr-o cantitate mica de timp; sunt bombe de energie. Se pregatesc putin pentru sarcina pe care o au de facut, dar performeaza intens si cu dedicate. Grabitii vorbesc mult, gandesc mult si rapid. De aceea uneori nici nu au rabdare sa ii asculte pe ceilalti. Au nevoie de provocare mai mereu. Relatia lor cu munca inseamna pasiune, viteza, urgenta. Este adevarat insa ca tot graba ii poate face sa ignore ceea ce se intampla in jur, sa nu fie atenti la detalii, sa devina demotivati atunci cand ceea ce au de facut nu este suficient de interesant sau cand nu au destul de mult timp la dispozitie (lasand astfel totul pe ultima clipa si riscand sa nu fie atenti).

“Fii Perfect”

Asa cum o arata si expresia, imperativul perfectionistilor este “daca tot faci o treaba, atunci macar fa-o bine”. Acest lucru reflecta, desigur, situatia ideala. Dar cine poate crea idealul in realitate? Cei care isi propun deziderate atat de inalte vor Totul la nivel de perspectiva de ansamblu a proiectului, dar si de detalii, de forma dar si de continut. Si lista epitetelor poate continua. Perfectionistii sunt elitisti si pot sa nu pregete nici un efort pentru a a-si duce la indeplinire planurile. Pot fi foarte performanti, foarte bine pregatiti, foarte dedicati muncii lor. Pe de alta parte insa se pot impedica de obstacolele mentale ale idealizarii: iubitorul de perfectiune poate fi fie un sef pe care nu il poti multumi niciodata, fie un subaltern care crede ca munca sa nu este niciodata de ajuns, ca mai este mereu ceva de ajustat, de adaugat, de imbunatatit.

“Multumeste-i pe oameni”

Aceasta tipologie este ideala pentru rolul de membru al echipei. Adaptabili, empatici, iubitori de armonie si promotori ai acesteia intr-un grup, cei care doresc sa ii multumeasca pe cei din jur sunt saritori si prezenti la exigentele proiectului, mai ales cand e vorba de contributia lor si de nevoile colegilor. Un astfel de angajat poate fi, pe de o aprte, un personaj asertiv care sa contribuie la echilibrul emotional al echipei. Pe de alta insa poate cadea in extrema celui care uita de sine, depersonalizandu-se, punandu-se excesiv in slujba celorlalti, fara a avea curajul sa isi sustina punctual de vedere.

“Straduieste-te din greu”

Unii oameni simt ca valoarea muncii lor nu ar fi autentica daca nu ar fi direct proportionala cu sudoarea care picura pe altarul ei; metaforic sau practic. Extrem de seriosi si responsabili, acesti angajati simt ca toata greutatea lumii atarna pe umerii lor si asa este si firesc sa fie. Menirea lor este aceea de a depista orice problema si de a o rezolva. Pentru ei munca nu se termina nicicand. Intotdeauna mai este ceva de facut, de corectat, de reparat. Astfel de persoane pot fi o mina de aur la casa unei organizatii. Temeinice si sobre, dedicate si dispuse la mult efort, ele pot deveni repede oameni de baza – adica pe care stii ca te poti sprijini – intr-un proiect. Insa riscul este si acela de pierdere in detalii, epuizare, lipsa de focus (pentru ca sunt asa de multe de rezolvat, de fapt), munca inceata.

“Fii puternic”

Personajul de sub aceasta umbrela este liderul innascut. Se simte confortabil intr-o pozitie de putere, are o tendinta naturala spre independenta, este indraznet si nu se lasa coplesit de emotii care i-ar diminua increderea in sine. Este modelul luptatorului. Bine slefuit, echilibrat, acesta se poate transforma intr-un manager performant, valoros. Pe de alta parte el poate sa aibe de luptat si cu provocarile agresivitatii, autoritarismului, lipsei de sensibilitate fata de ceilalti, frustrarilor de a fi intr-o pozitie ierarhica inferioara (daca este cazul).

Tipologiile acestea nu sunt exclusive, in sensul ca fiecare dintre noi este, mai degraba o mixtura intre acestea, cu influente dominante. Spre pilda un perfectionist poate fi totodata un personaj care intra in categoria “straduieste-te din greu” sau “fii puternic”. Unele combinatii sunt mai fericite, altele mai putin: spre exemplu un grabit cu obsesii de perfectiune nu este cel mai fericit caz.

Esential este, pe de o parte, sa scoatem ce e mai bun din fiecare tipologie si, pe de alta, sa ne gasim rostul care sa ne reprezinte in cea mai mare masura si sa ne faca sa ne simtim impliniti, noi insine, in ceea ce facem.

(Sarada de la serviciu, Julie Hay, ed. CODECS, 2006)