Tot ce trebuie ca să reușești

Frecvența schimbărilor care afectează bunul mers al companiei crește pe zi ce trece iar loviturile pot să vină din toate părțile. Se schimbă legi de azi pe mâine, apar taxe noi, restricții neașteptate, competiția pare scăpată de sub control, înalta poartă a multinaționalei are ezitări în trasarea direcțiilor prioritare, clienții sunt indeciși, ciclurile de închidere ale contractelor se dilată, evoluția tehnologiei complică situația.  Toți așteaptă de la tine, liderul lor, să depășești adversitățile și să conduci firma spre zări mai luminoase.

Dacă ești un CEO mai slab de înger, ajuns spre capătul puterilor, renunți nu numai la punerea în practică a unei strategii dar și la ultimele rudimente de planificare care mai dădeau un pic de substanță ideii că tu îți conduci compania, nu circumstanțele. Stingi lipsit de entuziasm focurile pe măsură ce apar, te mulțumești să fii reactiv, să consumi resursele limitate ale organizației fără un scop precis. Nu te mai agită că plutești în derivă pentru că ai obosit de strâns șurubul și nu mai reușești să vezi nicio soluție. Te ferești de colegi deoarece simți că i-ai dezamăgit. Cam așa arată leadership-ul de criză în cele mai multe companii, indiferent în ce domeniu activează.

Sunt însă și conducători de organizații care vor să controleze contextul alunecos și impredictibil, să depășească obstacolele neprevăzute fără să afecteze calitatea rezultatelor. Iată câteva acțiuni care i-ar putea ajuta să iasă la liman și să convingă că sunt potriviți pentru poziția ierarhică pe care o ocupă:

Să fie prezenți, să-și asume lupta cu situația de criză

Există șefi care preferă să pretindă că nu s-a întâmplat nimic când apar greutățile, își văd de treburile obișnuite în speranța că răul va trece de la sine. Îi sperie asumarea responsabilității iar frica de eșec le paralizează complet acțiunile. Sunt obsedați să câștige mereu, să le fie recunoscut meritul succesului chiar și când contribuția lor e marginală, să controleze totul până în cele mai nesemnificative detalii.

Un lider evaluează corect obstacolele, caută oportunitățile mai puțin evidente, comunică deschis cu echipa lui, pune energie, pasiune și rezolvă provocările importante indiferent dacă le-a prevăzut sau nu. Nu se ascunde în birou, nu se preface că plouă, nu dă înapoi și nu lasă aversiunea față de risc să-l transforme într-un spectator.

Să înfrunte realitatea așa cum este, nu cum și-ar dori-o

Managerii cu mai puțină experiență își iau presupunerile neverificate drept adevăruri solide și ajung astfel să reacționeze ineficient pentru că au evaluat inexact situația care trebuie rezolvată. Din teama de a nu fi considerați slabi sau nehotărâți evită să ceară părerea colegilor sau a specialiștilor. Dorința lor de a ieși în față cu orice preț îi face să vadă oportunitățile supradimensionate iar pericolele simplu de trecut.

Liderul își păstrează optimismul, capacitatea de analiză rațională și își bazează deciziile pe fapte, nu pe speranțe deșarte. El se concentrează pe rezolvarea situației, nu pe câștigarea concursului de popularitate. Își asumă controlat riscurile necesare. Implică colegii manageri și specialiștii în procesul de decizie atât pentru că înțelege valoarea punctelor lor de vedere, cât și pentru că oamenii rămân informați, motivați, responsabili, dispuși să ajute.

Să-și înțeleagă punctele tari și slăbiciunile

Conducătorii care depășesc cu succes crize sunt capabili să-și gestioneze eficient temerile și nesiguranța. Să nu scape din vedere scopul pentru care există compania pe care o conduc, să-i respecte principiile, valorile. Să nu se lase abătuți de pe drumul cel bun, să-și conserve energia fizică, mentală, emoțională până la depășirea completă a dificultăților. Să-și păstreze curajul, convingerile și abilitatea de a acționa în timp real.

Managerii care se lasă purtați de val sunt pasivi în raport cu provocările din exterior și agresivi față de proprii lor oameni, pe care-i încarcă fizic și emoțional cât nu pot să ducă. De cele mai multe ori recurg chiar la amenințări directe. Stabilesc ținte imposibil de atins, dispar din viața cotidiană a companiei, acceptă deviații majore de la cinste, morală sau etică. Pregătesc terenul pentru a arunca vina nereușitei pe alții refuzând să priceapă că oricine înțelege a cui este cu adevărat răspunderea.

Să-și asigure suportul social necesar

Oamenii colaborează eficient cu cei pe care-i percep ce fiind corecți, cinstiți, bine intenționați pentru că aceștia le câștigă încrederea și îi ajută să dea tot ce pot. Liderul care înțelege cât este de important ajutorul pe care-l primești, dincolo de obligațiile contractuale, acolo unde e alegerea liberă a colegului, furnizorului sau clientului dacă te trage afară din apă sau te lasă să te îneci, se concentrează permanent pe îmbunătățirea relațiilor cu cei care interacționează.

Șeful care este preocupat doar de propria imagine, de nevoia de a avea întotdeauna dreptate, de a fi adulat și de a se poziționa deasupra vulgului este inabil când vine vorba despre relații sau exprimarea deschisă a sentimentelor. El nu beneficiază de suport dincolo de strictul necesar acceptabil. Când întoarce capul angajații răsuflă ușurați și se întorc la joacă la fel cum făceau și la școală când profesorul isteric dispărea pe scară.

Omul din fruntea companiei nu ar trebui să-și piardă cumpătul în fața situațiilor nefericite și complicate pentru că ele reapar periodic în viața unei organizații. El este nevoit să demonstreze că poate să-și păstreze sângele rece, judecata rațională, calmul și direcția sub orice fel de presiune. Să performeze la cote maxime chiar dacă îl chinuiesc nehotărârea, oboseala, nervozitatea și simte nevoia să arunce prosopul. Să facă tot ce trebuie ca să reușească.