Trainingul: cum il adaptam nevoilor de azi?
Cand ne gandim la Learning&Development, la dezvoltarea oamenilor, automat ne gandim cu precadere la training, fie el de sine statator sau combinat cu alte metode, gamificat samd.
Insa e momentul ca perceptia despre ce este trainingul si asteptarile pe care le avem de la aceasta forma de dezvoltare sa se schimbe.
Meseria unui trainer s-a schimbat. Nu mai suntem livratori de informatii noi si solutii, sau suntem intr-o masura mult mai mica, pentru ca Google a preluat mare parte din aceasta responsabilitate. Si o face mult mai bine pentru ca are acces la nevoi specific si individual targetate, la sinceritatea absoluta a “participantului” si la o baza de date de resurse aproape infinita.
Rar un trainer poate dispune de aceleasi avantaje.
Deci meseria se transforma. Astfel, trainerul devine mai degraba un curator de solutii si informatii in marea de informatii la care toata lumea are acces printr-un click. Trainerul poate juca rolul de filtru in marea de resurse gratuite puse la dispozitie de adeptii unei “shared economy”. El poate verifica informatii si le poate combina intr-o pastila concentrata.
Insa nu aceasta este singura valoare pe care un training o poate aduce, mai ales daca ii acceptam forma evoluata.
E un lucru pe care cu totii il avem in comun, altul decat accesul la informatii, si anume: lipsa de timp. Avem informatii si solutii la un click distanta, dar sunt atatea click-uri de dat si atatea lucruri de facut ca nu ne ramane timp sa folosim informatiile la care avem acces.
Cred ca e un motiv pentru care coaching-ul a explodat dintr-o data in popularitate si e un motiv pentru care asta s-a intamplat acum, desi “antrenori" exista de zeci, poate sute de ani.
Coach-ul nu vine cu solutii ci iti pune intrebarile potrivite si te ajuta sa privesti din alta perspectiva. Mai mult, sesiunea aceea de cateva zeci de minute iti ofera timpul pe care de obicei nu ti-l acorzi. Suntem atat de ocupati sa facem lucruri ca nu mai avem timp sa gandim ce anume facem de fapt.
Am simtit-o pe pielea mea. Cu cat provocarea profesionala e mai mare cu atat am nevoie de mai mult timp sa gandesc si tocmai atunci resursa de timp disponibil e cu atat mai saraca.
Intr-o oarecare masura trainingul trebuie sa poata face acelasi lucru ca si coaching-ul. Sa fie un spatiu in care participantii au timp sa gandeasca. Sa aiba timp sa discute lucruri pe care poate le stiu deja, dar carora nu le-au dat importanta necesara cat sa se transforme in comportamente observabile.
Infuziile de 1-2 zile de training nu vor fi niciodata eficiente daca asteptarea este ca participantii sa retina multe informatii, tehnici, metode si sa inceapa sa le aplice de a doua zi. Indiferent cat de valoroase sunt informatiile, cat de bine pregatit ambalajul si cat de talentat e trainer-ul. Pentru ca pur si simplu nu asa invata oamenii.
Infuziile de training si toate experientele de invatare sunt foarte valoroase daca avem asteptari realiste de la ele. Si anume sa creeze un cadru in care participantii isi constientizeaza nevoile de dezvoltare, in care se conving sa lucreze la ele, in care afla perspective noi si folosesc acel cadru pentru a-si pune intrebarile potrivite, pentru a-si seta obiective si provocari, pentru a-si stabili strategii care sa ii ajute sa invete.
Trainingul nu se va schimba prea mult din punct de vedere logistic in 2015 si probabil nici in urmatorii cativa ani.
Continutul insa e cazul sa se schimbe. Focusul sa nu mai fie pe cantitate de informatie transmisa ci pe a le oferi participantilor motivatia necesara, un ritm si instrumentele pe care sa le foloseasca spre a se dezvolta pe termen lung, in afara salii de curs.