Artă, artă şi iar artă

NICOLAE DUMITRU aduce arta şi business-ul împreună, într-un parteneriat dincolo de cutume  şi preconcepţii, iar ConCerto este o dovadă.

O scurtă, dar edificatoare incursiune în lumea în care arta şi business-ul se întrepătrund şi creează efecte:

''Rolul meu este de a dezvălui câte ceva din aceste elemente, de a le filtra prin emisia mea şi de a le dărui audienţei.''

Learning Network: Domnule Dumitru, artă, management, training. Cum se împacă ele şi care este punctul lor de legătură?

Nicolae Dumitru: Punctul lor fundamental de legătură este energia. Toate sunt îndreptate spre „încărcarea” unor grupuri cu energie, transformarea, potenţarea şi dinamizarea lor spre polinomul trăire – înţelegere – acţiune. Finalităţile sunt diferite, natură este aceeaşi.

L.N.: Care este motivaţia conceptului dvs. inovator de a aduce arta şi cultura în procesul de training şi care sunt atuurile sale faţă de o sesiune obişnuită de training?

Citeste și: Ioana Toma: Îmi place ceea ce fac. Schimbări, fuziuni și ... muzică

N.D.: Operele de artă – în cazul de faţă, piesele muzicale clasice – au o încărcătură uriaşă de energie creativă. De fapt, prin această au parcurs secolele. Iar ceea ce poartă în ele prin actul creaţiei – gândire şi trăire, concepţie tactică, strategică, viziune, inspiraţie, etc. – sunt acolo, înmagazinate, şi acţionează chiar dacă noi nu o conştientizăm. Rolul meu este de a dezvălui câte ceva din aceste elemente, de a le filtra prin emisia mea şi de a le dărui audienţei.

''Conştientizarea faptului că opera de artă este o necesitate vitală, şi nu un produs elitist, destinat unor puţini aleşi.''

L.N.: Cu toţii ne uităm cu invidie (de ce să nu recunoaştem?) la companii în care angajaţii beneficiază de tot felul de spaţii, de facilităţi şi metode cât mai neconvenţionale şi nonconformiste de a-şi desfăşura eficient şi plăcut activitatea, de a urmă cursuri de formare profesională şi de a se (şi) relaxa în organizaţia în care lucrează. Din acest punct de vedere, ce aţi propune leadership-ului companiilor din România pentru ca angajaţii acestora să beneficieze emoţional şi motivaţional de condiţiile cele mai bune, fie ele- mai ales!- mai puţin convenţionale?

N.D.: Artă, artă şi iar artă. Acesta este momentul – şi instrumentul! – fuziunii artei cu business-ul. Conştientizarea faptului că opera de artă este o necesitate vitală, şi nu un produs elitist, destinat unor puţini aleşi.

L.N.: Este piaţa organizaţională din România pregătită pentru tipul de training pe care dvs. îl practicaţi? Care sunt cele mai mari obstacole pe care le-aţi întâmpinat până acum în acest sens?

N.D.: Poate că încă nu este, poate că devine pregătită. Obstacole? Fraza ”Muzică clasică nu e de noi”.

L.N.: Dar reuşite?

N.D.: Leadership Concert, evenimentul anual care aduce laolaltă lideri ai business-ului român cu creaţii de mare anvergură ale muzicii clasice.

''....au existat comandanţi de oşti care aveau capacitatea de a-şi aminti pe nume fiecare luptător care se evidenţia.''

L.N.: Care consideraţi că sunt factorii cheie de tip motivaţional pentru angajatul din România?

N.D.: Cele sufleteşti. Conştiinţa necesităţii şi utilităţii supraindividuale a ceea ce face. Sinergia. Din păcate, insuficient promovate.

L.N.: La nivelul tipului de training pe care îl practicaţi, cu ce sunt deosebite reacţiile pieţei autohtone faţă de alte ţări?

N.D.: Nu am practicat încă în alte ţări.

L.N.: Care a fost cea mai ''atipică'' sesiune de training pe care aţi desfăşurat-o? Care au fost reacţiile şi efectele?

N.D.: În munţi, la Panorama Pietrei Craiului. Pe o clapă arhiprimitivă. Oamenii nu se mai lăsau duşi, chiar au contramandat focul de tabără şi băuta de după.

L.N.: Dacă aţi fi manager, ce aţi folosi în mod prioritar şi preponderent şi cum pentru a descoperi, utiliza şi potenţa resursele personale ale fiecărui membru al echipei conduse şi resursele organizaţiei în sine?

N.D.: Comunicarea personală şi emoţională cu fiecare angajat. Ştiu, sună utopic, dar ... au existat comandanţi de oşti care aveau capacitatea de a-şi aminti pe nume fiecare luptător care se evidenţia. După care, acei luptători erau gata de orice pentru comandant. Chiar dacă nu li se mărea solda ... De ce nu ar fi posibil aşa ceva şi în business?