Ce se intampla cand managerul se intalneste cu liderul informal?

Un bun manager este, implicit, si un lider autentic. Cel putin aceasta este varianta ideala si pe acest tip de conexiune devenita clasica mizeaza numeroase evenimente de invatare despre management si leadership.

Pe de alta parte insa cine o poate garanta?

Fara a intra in detalii sau a reveni la definitii ale celor doi termeni, ambele foarte discutate, ma opresc doar asupra aceste intrebari:

Ce poate face un manager care nu este si (sau nu este inca) lider?

Se asuma ideea potrivit careia managementul are o latura mai puternic formala. A fi manager tine de statutul organizational, de anumite tipuri de responsabilitati de conducere etc. Leadershipul inseamna ceva mai mult si are niste ingrediente subtile  - carisma, echilibru interior, putere de convingere etc. - care par a tine, pe de o parte, si de o inzestrare interioara dar si, pe de alta, de felul in care o persoana creste, se dezvolta interior si in relatia cu cei din jur.

Asadar indraznind cu intrebarea mai departe, mai particular:

ce poate face un manager care, nefiind (inca) lider, are deja un lider informal in mijlocul echipei sale?

Sintagma trimite la felul in care, gratie capacitatilor, influentei si comportamentului unei persoane din mijlocul unei comunitati, ea este recunoscuta, implicit sau explicit, ca fiind un lider.

Aceasta inseamna ca cei din jurul sau tind, in mod firesc, sa ii accepte autoritatea, indiferent de natura ei (poate fi intelectuala, actionala etc.).

Cum se imbina acest lucru cu rolul formal al managerului aceluiasi grup?

Se spune, se stie ca dragoste cu forta nu se poate. Impunerea autoritatii formale a managerului duce la descurajare, reprimare si resentiment din partea echipei/grupului.

Ce poate face un manager intelept, diplomat si realist in aceasta situatie este:

• Sa nu intre intr-un conflict deschis de autoritate cu liderul informal. Provocarea, atatarea, instigarea, declamarea fatisa a unei eventuale competitii, problemele de “teritoriu”, toate acestea nu ar face decat sa atraga suspiciuni si critici din partea “fanilor” liderului, adica a grupului/echipei care este deja de partea sa.
• Sa si-l atraga de partea sa. Intr-o astfel de situatie bun manager investeste efort sa descopere care sunt capacitatile care ii confera unei persoane din grup statutul de lider informal si se foloseste apoi de ele in folosul autoritatii lui si a obiectivelor pe care trebuie sa le atinga grupul/echipa sa. Daca, spre exemplu, liderul este un bun specialist, atunci maangerul il atrage de partea sa valorificandu-i oficial statutul de expert (consultatii, feedback, recunoastere publica etc.)
• Sa observe cum se desfasoara relatia dintre lider si restul membrilor echipei/grupului. Ritualurile de socializare, energia emotionala a grupului/echipei, toate acestea il pot ajuta pe manager sa se conecteze mai bine cu asteptarile si nevoile oamenilor.

Cu tact, atentie si rabdare un bun manager se poate strecura in mjlocul celor pe care trebuie sa ii conduca si, cine stie, poate deveni el insusi, in timp, lider.