De ce nu creste productivitatea?

Un raspuns este politica fiscala Romaneasca, care nu incurajeaza munca in sectorul privat si, in general, nu incurajeaza niciun fel de munca. Statul social se complace in a fi, in continuare, statul pomenilor din dorinta de a tine voturile “agatate” de politicienii conducatori ai obstei.

Dar ideea nu asta era, ci sa va prezint cateva concluzii din studiul Gallup International 2013, care arata fara tagada un fapt ingrijorator. 

Sunt definiti in acest studiu 3 categorii de salariati:

-          Engaged – angajati sau implicati, cei ce lucreaza cu pasiune, arata responsabilitate si spirit inovator.

-          Not engaged – demotivati – cei care vin si fac “act de prezenta”, isi fac treaba cat de cat, dar fara niciun entuziasm, la ora 17,00 “rup usa”. Mai sunt denumiti si somnambuli.

-          Actively disengaged – carcotasii, cei ce urasc ce fac, locul de munca si sefii deopotriva. Se opun cu indarjire la orice schimbare si lupta activ la sabotarea eforturilor celorlati de face ceva. 

Vestea proasta este ca numai 13% din angajatii de pe glob sunt engaged, adica se simt implicati si responsabili in slujba pe care o au. 62% sunt ne-implicati si demotivati iar 25% sunt “actively disengaged”, adica isi urasc si locul de munca si sefii si fac tot ce pot pentru a sabota organizatia si pe cei ce muncesc in companie. Sigur, cifrele variaza de la un continent la altul si uneori si de la o tara la alta. Studiul efectuat pe 140 de tari si milioane de repondenti nu prea lasa loc erorilor. Ele mai variaza si in raport cu nivelul de responsabilitate si cel al educatiei. Cu cat mai educati cu atat  mai “angajati”, cu cat lucreza la un nivel mai inferior sau cu o calificare mai scazuta, cu atat rata scade.

Nu ai nevoie de un MBA ca “sa traduci” acest rezultat. In Europa de Est lucrurile sunt oarecum similare, chiar daca Romania nu a fost cuprinsa in studiu, Bulgaria, Ungaria, Slovacia sau alte tari din regiune iti pot da un indicator semnificativ. Rata de engagement variaza intre 11 si 14%. Deci, sa spui ca Romania se situeaza in trendul mondial, ar fi destul de corect.

Cauza este nu doar la nivelul macro politicilor economice, ci mai ales la nivelul de calitate al leadershipului, atat la nivelul corporatiilor cat si la nivelul institutiilor publice.

Nu exista viziune si nici o preocupare reala pentru dezvoltarea si crearea unui mediu de invatare si obtinerea unor performante reale.

Obisnuinta de a ameninta si de a crede ca muncitorii lucreaza de frica este toxica si duce la sentimentul de abadon, insingurare si pe cale de consecinta incurajeaza cumva furtul, absenteismul, concediile medicale false, nepasarea si altele.

Daca unui manager nu-i pasa de angajatii lui, de ce credeti ca angajatilor le-ar pasa de compania voastra? Doar pentru ca le dati un loc de munca si un salariu?  Va inselati si asta se vede in rezultate. Business-urile cresc sau scad in ultima vreme ca si o consecinta a evolutiilor macroeconomice si mai deloc datorita managementului eficient sau a leadershipului companiei.

Evident se pot observa corelatii intre nivelul de angajament si profitabilitate, intre nivelul de angajament si cresterea numarului de clienti, de cresterea satisfactiei clientilor, gradul de retentie al clientilor si asa mai departe.

Intrebarea ce ramane este cum sa cresti nivelul de angajament al oamenilor si sa scapi de carcotasi. Pentru ca poti transfera personal din nivelul de nemotivati la nivelul de motivati dar nu poti sa-I aduci pe cei carcotasi in nivelul de angajament deplin. Mai precis efortul de a realiza acest lucru este colosal si neproductiv.

In loc de concluzie:

Estimarile Gallup spun ca economia SUA pierde din acest motiv anual 450 Miliarde USD, economia Germaniei 130 Miliarde €. A Marii Britanii 70 Miliarde £.