Dolf Hannert: Inovaţia este ca o călătorie care nu se termină niciodată

Despre depăşirea limitelor de fiecare dată şi despre a nu te mulţumi niciodată cu ceea ce ai ca o garanţie a unei afaceri de succes. Despre afacerile tradiţionale şi cele ale viitorului. Despre România şi despre transformările lumii. Specialistul consultat de giganţii de business ai lumii spune că poţi fi inovator înnăscut sau inovator învăţat, dar că nu poți rezista  fără a inova. Totul este inovaţie. Cu DOLF HANNERT. În exclusivitate pentru Learning Network.

''Cred că inovaţia se află în noi toţi. (...) O companie poate învăţa cum să utileze creativitatea  şi  apoi să fie capabilă să o implementeze în propria organizaţie.''

Learnig Network: Te afli pentru a doua oară în România, Dolf. Ce ştii sau ce poţi spune despre piaţa noastră de business?

Dolf Hannert: Despre piaţa de bussiness din România, pot să spun care sunt diferenţele dintre prima dată când am fost în România, acum aproape 5 ani, şi prezent. În mod sigur, pot să văd că este vorba de o creştere pe piaţa de business. Numai uitându­-te la noile construcţii pe care le­-am văzut de când am fost în România ultima dată şi, de asemenea, la toate macaralele care sunt aici, poţi spune multe. Unele lucruri care atunci nu mergeau, dar care acum merg ... numai observând acestea şi pot să spun că este creştere, una care se produce pe şi în piaţa de business românească.

L.N.: Inovaţie. Eu, una, şi nu cred că sunt singura, când aud acest cuvânt mă gândesc la concepte science­ fiction, mă gândesc la tehnologie. Dar, în afaceri ... Este sigur că trebuie să fii şi creativ, dar, de asemenea, ai nevoie şi de un plan în inovaţie. Cât este creativitate şi cât este organizare în inovaţie?

D.H.: Inovaţia poate să fie de fapt şi un proces structural. Acesta este unul din lucrurile pe care oamenii nu prea îl înţeleg despre inovaţie. Ei se gândesc numai la creativitate, la oameni precum Steve Jobs, Einstein sau ceva de acest gen, la abordări şi maniere foarte artistice. Da, în mod sigur, avem asemenea indivizi. Ei sunt inovatori înnăscuţi, naturali. Dar, de asemenea, avem procesul inovaţiei şi asta este ceea ce învăţ eu şi partenerul meu, Paul Arrambide, în cadrul Innovation Contributor. Este vorba de faptul că poţi să înveţi oamenii cum să fie mai inovatori într­-o manieră structurată, urmărind o metodologie şi fiind capabili să creeze noi produse şi lucruri. Am în faţă o listă cu rezultatele brainstorm­ului de dimineaţă cu grupul şi tot ce vezi au fost idei despre care grupul a spus că vrea să lucreze ca un exerciţiu în timpul acestei sesiuni. Printre aceste lucruri, am ales social media. Acum, sunt într-­un proces de dezvoltare a social media şi, ştii, niciunul dintre ei sau majoritatea dintre ei nu este dezvoltatori. Dar îi învăţăm prin metodologia care ne aparţine cum poţi să parcurgi tot acest proces pe care inovaţia îl presupune. Aşadar, chiar şi dintr-o perspectivă nontehnică, dintr­-o perspectivă de management, putem învăţa cum poţi să manageriezi, să întăreşti şi să valorifici această creativitate, o companie poate învăţa cum să utileze creativitatea şi apoi să fie capabilă să o implementeze în propria organizaţie.

L.N.:  Este greu să înveţi inovaţia aici, în România? Pentru că aceste generaţii principale cărora tu şi partenerul tău vă adresaţi au fost foarte claustrate, afectate de un sistem de educaţie închistat. Cum este, aşadar?

D.H.: Am auzit cum mulţi oameni care nu aveau căldură sau ceva de acest gen, au tras fire electrice prin cărămizi şi acele cărămizi se încălzeau şi asta era ca un cuptor ... ei bine, asta este inovaţie izvorâtă din necesitate. Trebuie să ai ceva ca să te încălzeşti, deci oamenii pot fi extrem de inovativi şi creativi pentru a­-şi rezolva problemele. Deci, da, sistemul de educaţie a fost foarte restrictiv şi înţepenit, dar cred că inovaţia se află în noi toţi, ca şi în toţi oamenii din România. Eu cred că este nevoie doar de antrenament, de un set de tehnici ca să ajuţi la aducerea la suprafaţă a inovaţiei.

''dar ceea ce cred eu că reprezintă valoarea adăugată este companiile locale, care nu au acces în mod curent la astfel de cunoştinţe şi care pot beneficia cu adevărat de ele.''

L.N.: Va doriţi să reveniţi aici, în România? Pentru a doua parte a acestei certificări Innovation Contributor ... sau, de ce nu, a câta va fi cazul?

D.H.: O, absolut!

L.N.: În România, avem foarte multe companii multinaţionale. Dar, pentru economia noastră, este la fel de important sectorul de afaceri de tip mijlociu. V-­aţi gândit cum să aduceţi inovaţia în special pentru acest sector?

D.H.: Cred că aceasta este de fapt piaţa pe care o targetăm. Este vorba de grupurile de mijloc, locale şi alături de partenerii noştri de la Enviso îi căutăm. Şi asta se poate vedea şi la sesiunea de Innovation Contributor. Avem organizaţii locale care participă. Cât despre multinaţionale ... Am lucrat cu ele în SUA. Ele au propria lor metodă, dar ceea ce cred eu că reprezintă valoarea adăugată este în companiile locale, care nu au acces în mod curent la astfel de cunoştinţe şi care pot beneficia cu adevărat de ele. Cu asta lucrăm în prezent şi ne dorim să lucrăm încă şi mai mult pe viitor.

''Este ceva în lumea de azi care tânjeşte după schimbare.   (...) Organizaţiile care au fost capabile  să îşi capaciteze puterea în creativitate, acestea sunt cele care vor fi de succes pe viitor, iar companiile care sunt rezistente la schimbare sau ezitante ele sunt cele care vor fi lăsate în urmă.''

L.N.:  Şi pentru că sunteţi preocupaţi de dezvoltarea acestui sector şi dornici de a participa în mod direct, aţi avut până acum vreun contact cu instituţii naţionale, precum ministere, de exemplu? Sunteţi interesaţi să creaţi şi un astfel de dialog, atât timp cât componenta de participare a statului în sectorul economic rămâne una destul de însemnată?

D.H.: Bineînţeles. Suntem în mod sigur interesaţi să discutăm cu oricine doreşte să vorbească cu noi. Unul dintre participanţii la sesiunea Innovation Contributor care este profesor la una dintre cele mai mari şcoli de afaceri a venit la noi şi ne­-a spus că o astfel de sesiune este ceva care ar putea fi de mare ajutor şi indicat să se predea în şcolile de afaceri. Aşa că noi am spus da, absolut!, hai să vorbim mai mult şi să vedem ce putem face să ajutăm ca asta să devină posibil.

L.N.: Este vreodată suficientă inovaţia?

D.H.: Mereu vrei mai bine. Inovaţia este ca o călătorie care nu se termină niciodată. Este ceva în lumea de azi care tânjeşte după schimbare. Totul se întâmplă din ce în ce mai repede. Şi, de aici, nevoia de a fi inovator, de a fi capabil să te adaptezi la noile condiţii de piaţă. Organizaţiile care au fost capabile să îşi capaciteze puterea în creativitate, acestea sunt cele care vor fi de succes pe viitor, iar companiile care sunt rezistente la schimbare sau ezitante ele sunt cele care vor fi lăsate în urmă. Vorbind despre automobile, gândiţi­vă unde a început automobilul şi din ce nevoie. El a înlocuit calul şi căruţa şi azi nu mai găseşti companii care să producă căruţe. Ca atare, mereu, totul se schimbă şi azi mult mai rapid decât în vremea în care automobilul a fost creat.

''...oamenii înşişi, ca fiinţe umane, sunt inovatori înnăscuţi. (...) În zilele noastre însă, schimbării îi ia mult mai puţin să se producă decât atunci.''

L.N.: Vorbind de graniţe şi limite culturale. Aveţi un profil social şi psihologic al fiecărei ţări pentru a adapta inovaţia sau vorbim de un profil general universal în acest caz?

D.H.: Trebuie luată în considerare şi situaţia istorică a ţării în care mergi. În ceea ce priveşte România, poţi să vezi în istoria sa, din tot ce s­a întâmplat de la Revoluţie încoace. Ce a fost aici înainte. Sunt anumite lucruri care au apărut şi care îşi fac simţite efectele. Chiar şi până azi. Trebuie să iei asta în considerare atunci când vorbeşti de inovaţie. Dar, oamenii înşişi, ca fiinţe umane, sunt inovatori înnăscuţi şi este doar contextul cultural care ne poate reţine să ne punem în practică cele mai bune abilităţi.

''...să fii capabil să te adaptezi, să fii capabil să inovezi în mod continuu devine foarte foarte important. La fel este să nu te mulţumeşti cu ce ai deja şi să consideri că nu mai trebuie să faci nimic.''

L.N.: Poţi să îmi spui care ar fi principala sau principalele limite în ceea ce priveşte afacerile în ţara noastră?

D.H.: Nu ştiu dacă chiar sunt astfel de limite. Ştiu că există constrângeri sociale, că există o concentrare mai mare pe sine, ca individ care contribuie versus echipa. Este ca şi cum fiecare este pentru sine. Şi, în mod sigur, uitându­-te la istorie, poţi să înţelegi de unde vine această tendinţă. Va involua asta, se va schimba? Sunt mai multe oportunităţi şi ocazii pentru România? Probabil. Nu mă pot gândi la altfel sau alte limite pentru care să spui: ''O, nu, nu ni se permite să facem asta!''

L.N.: Eram curioasă ce poţi face în condiţiile în care angajaţii sunt foarte inovativi, foarte deschişi, dar leadership­ul nu?

D.H.: O să continui ideea şi referinţele lui Paul despre căile ferate din U.S. Compania de căi ferate a ratat în a recunoaşte că este o companie de transporturi, un furnizor de servicii de transport. Gândeşte­-te la prima dată când avionul a început să funcţioneze în State, undeva în anii '20 ­'30. Compania de căi ferate avea cu siguranţă resursele pentru a putea fi capabilă să investească în infrastructura aviatică, dar a ales să nu o facă.

La acea vreme, proprietarii acestei companii erau cei mai bogaţi oameni din ţară. Dar au ales să nu inoveze şi s­au complăcut, gândindu­-se: ''Hei, e bine aşa, suntem în vârf. Nimic nu se va schimba. 'Toată această chestiune cu avioanele, şi­-au zis: ''Ei, ştii, sunt doar nişte nebuni. Nu ve vom uita la asta''. Şi a luat decenii ca asta să se întâmple. În zilele noastre însă, schimbării îi ia mult mai puţin să se producă decât atunci. Acum, chiar dacă compania de căi ferate ar vrea să facă ceva, nu ar putea niciodată să recupereze. De aceea, să fii capabil să te adaptezi, să fii capabil să inovezi în mod continuu devine foarte foarte important. La fel este să nu te mulţumeşti cu ce ai deja şi să consideri că nu mai trebuie să faci nimic.

L.N.: Bănuiesc că eşti capabil să oferi o soluţie, un plan de supravieţuire a unei afaceri, cum este cea a căilor ferate, de exemplu...

D.H.: O, categoric! Eu şi Paul lucrăm tot timpul cu companii care sunt în situaţii de criză şi care se află în situaţii de dificultate financiară sau de alt gen dintr­-o varietate de motive. Mai întâi, noi stăm de vorba cu leadership­ul executiv, încercând să găsim ce se întâmplă, care este problema pe care o au în acel moment. Este procesul uman al afacerii? Este cel tehnologic? Apoi, folosind o metodologie structurată, căutăm căi pentru a rezolva efectiv problema sau de a îmbunătăţi situaţia.

''În această fază, v-­aş numi adaptaţi timpurii (...) va lua ceva timp în România pentru ca astea să se întâmple, dar cred că se va întâmpla.''

L.N.: Care este opinia ta referitoare la oportunităţile existente pe piaţa de business din România?

D.H.: Sunt foarte multe oportunităţi aici şi asta o pot vedea foarte simplu. Am avut ocazia să mergem şi în zona Mării Negre şi am fost surprins de ritmul de creştere şi de creşterea efectivă produsă acolo. Multe clădiri au fost construite, apartamente şi alte lucruri de acest gen. În mod clar, nu am fost la curent că aveţi un asemenea ritm şi gen de creştere acolo.

L.N.: Cunoscându-­ţi expertiza şi în aceste domenii, sunt tare curioasă să aflu de la tine mai multe despre ebusiness şi e­commerce. Eu, de exemplu, cumpăr de pe internet. Dar, apropos de bariere şi limite, nu toată lumea face acest lucru, pentru că nu are încredere sau nu înţelege conceptele. Sau amândouă.

Care este opinia ta despre e­business­urile din România?

D.H.: Dacă nu văd, nu aud, nu ating ... voi fi foarte rezistent şi ezitant cu privire la asta. Am văzut asta în U.S. acum 20 de ani când e­business­ul şi e­commerce­ul au început. Aici, în România, sunteţi probabil într­-o etapă mai timpurie a ciclului de viaţă al acestora raportat la ce se întâmplă acum în U.S. Sunteţi, cumva, la acel punct timpuriu în care se află multe persoane neîncrezătoare. În această fază, v­-aş numi adaptaţi timpurii, care spun: ''O să încerc asta să văd cum merge''. Iar dacă vor fi fericiţi şi vor avea o experienţă pozitivă, vor începe să spună tuturor prietenilor lor şi, apoi, foarte repede, conceptele de e­business şi e­commerce vor deveni mult mai acceptabile şi acceptate în acelaşi timp. Cred că în U.S. anul trecut a fost pentru prima dată când vânzările on­line au depăşit vânzările din magazin pe durata unei săptămâni, dacă nu mă înşel cu ocazia Crăciunului. Acest lucru s­a întâmplat pentru prima dată şi, dacă te uiţi înapoi, unde era acest sector de e­business şi e­commerce acum 20 de ani....doar o foarte, foarte mică piaţă. Azi, este aproape felul în care se fac afacerile. Azi, nu mai trebuie să te duci într­-un magazin. Poţi să iei totul on­line. Poţi doar să faci un click pe aplicaţia  ta, point, click şi ajunge.

Iar oamenii iau asta ca atare în zilele noastre. Revenind, probabil, va lua ceva timp în România pentru ca astea să se întâmple, dar cred că se va întâmpla.

''Observă­ţi clientul, vorbeşte cu clientul tău, ascultă­-i plângerile. Şi apoi furnizează conform aşteptărilor lui. Cele care sunt de succes sunt cele care au fost şi sunt capabile să execute ceea ce clientul vrea cu adevărat şi ceea ce are nevoie cu adevărat.''

L.N.: Deci, sfatul tău pentru managerii e­business­urilor ar fi...

D.H.: Spuneam  împreună cu Paul la Innovation Contributor: Observă­ţi clientul, vorbeşte cu clientul tău, ascultă-i plângerile. Şi apoi furnizează conform aşteptărilor lui. Dacă ştii ceea ce vrea clientul tău cu adevărat, atunci furnizează şi execută fără abatere de fiecare dată. Vei vedea afaceri de succes, nu contează unde sunt în lume, dacă sunt în U.S., în Asia sau în România. Cele care sunt de succes sunt cele care au fost şi sunt capabile să execute ceea ce clientul vrea cu adevărat şi ceea ce are nevoie cu adevărat. Iar asta va creşte din ce în ce mai mult gradul de satisfacţie a clientului şi asta va întări afacerea şi o va face de succes.

Vorbind de modele de succes...uite...Nu e atât de mult de când Apple a lansat telefonul mobil, e mai puţin de acum 10 ani când a apărut primul Iphone, cred că era 2007 şi în acel moment îmi amintesc că oamenii se gândeau: ''O, Doamne, Apple, cred că trebuie să fie nebuni!' 'Pentru că cine avea supremaţia pe piaţă? Erau Nokia, Motorola, Eriksson ... probabil, acestea deţineau 99% din piaţă. Cum ai putea vreodată să intri pe o asemenea piaţă? Trebuie să fie o nebunie. Ghici ce? (Râsete) Inovaţie!

''...orice companie care poate să se adreseze şi să se muleze pe nevoile oamenilor, pe ceea ce oamenii vor ca să le facă viaţa mai uşoară, aceea este afacerea care va fi de succes.''

L.N.: Poate va părea ciudată această întrebare, dar trebuie să ţi­-o adresez. În câţi ani crezi că pieţele offline vor dispărea?

D.H.: Nu cred că asta se va întâmpla. Va exista întotdeauna un loc pentru magazinele tradiţionale. Cred că vor exista evoluţii, cu siguranţă vor fi diferenţe dintre ce este acum şi ce va fi atunci, piaţa reală va converge cu cea on­line. Iar acest fenomen îl poţi vedea acum în U.S. Ia de exemplu Wallmart, un jucător dominant uriaş. Deşi cu un succes clar pe piaţa tradiţională a magazinelor, ei au început să îşi crească rapid e­business­ul şi acum concurează cu Amazon. Au intrat şi pe piaţa serviciilor de furnizare la domiciliu inclusiv a cumpărăturilor din categoria celor de băcănie, alimentare. Oamenii care nu au timp să meargă să îşi facă cumpărăturile pot să intre, să îşi aleagă toate lucrurile pe care le vor aduse la ei acasă.

Oricum, orice companie care poate să se adreseze şi să se muleze pe nevoile oamenilor, pe ceea ce oamenii vor ca să le facă viaţa mai uşoară, aceea este afacerea care va fi de succes.

''Continuă să îmbunătăţeşti, continuă să înveţi.''

L.N.: Mesajul tău pentru managerii din România şi, de asemenea, mesajul tău pentru angajaţii români....

D.H.:  Cred că mesajul ar trebui să fie: Continuă să îmbunătăţeşti, continuă să înveţi. Sunt foarte multe lucruri peste tot în lume, pe care alţi oameni deja le­-au făcut şi care ar putea fi foarte, foarte utile pentru organizaţia ta şi pentru individul însuşi. Continuă să te îmbunătăţeşti pe tine, continua sa lnveti noi competente, noi metode de manageriere, pentru ca acestea vor fi cele care vor fi extrem de valoroase In viitor.