Georgeta Dendrino: “Multe organizatii inca fac coaching doar pentru a rezolva probleme”
In ultimii ani, coachingul s-a “strecurat” treptat printre instrumentele de learning & development din Romania, ajungand, astazi, sa aiba o ascensiune rapida si promitatoare. Nu putem, insa, vorbi de o cultura a coaching-ului adevarata in Romania deoarece, cum subliniaza si Georgeta Dendrino, Managing Director al Interact, in interviul acordat in exclusivitate pentru LearningNetwork.ro, organizatiile nu il folosesc inca la adevarata lui valoare. Si in ceea ce-i priveste pe cei care si-au pus titulatura de “coach” in dreptul numelui lor, multi dintre ei nu au o baza solida pentru a face acest lucru. Dar acesta este un fenomen normal si intalnit in mai toate domeniile noi. Treptat, apele se vor limpezi si, ceea ce este cel mai important, coaching-ul are, cu siguranta, un viitor luminos in tara noastra. Spun asta pentru ca am cunoscut profesionisti adevarati in aceasta meserie care au investit timp si bani in pregatirea lor pentru a se asigura ca ofera clientilor garantia celor mai bune servicii. Un exemplu in acest sens este si Georgeta Dendrino care, desi cu un trecut solid in training, consultanta, management si coaching si numeroase specializari si acreditari in fiecare dintre aceste domenii, urmeaza din acest an un program de Executive Master in Coaching and Consulting for Change la una dintre cele mai buni scoli de business din lume, Instead. In interviul de mai jos, ea ne-a vorbit despre motivele pentru care a ales sa faca aceasta specializare, despre pasiunea pentru coaching, dar si despre ce inseamna sa fii executive coach in Romania:
Luiza Pirvulescu: In aprilie anul acesta ati inceput programul de Executive Master in Coaching and Consulting for Change la una dintre cele mai prestigioase institutii din lume, Insead, desi deja erati acreditata ca si executive coach. De ce ati ales sa urmati si acest program?
Georgeta Dendrino: Eu nu m-am acreditat in Romania; nu vreau sa sune arogant, doar ca nu vreau sa creez vreo confuzie. Am fost la doua programe de coaching in USA si Elvetia. Am vrut ceva diferit. Cred ca deja existau multi coaches in Romania, nu cred ca unul care ar fi urmat aceeasi filozofie ar fi facut diferenta. In plus, Insead este una dintre cele mai bune scoli de business din lume.
L.P.: Care au fost motivele pentru care ati ales Insead? De ce este aceasta diferita de alte institutii la fel de prestigioase?
G.D.: Insead este ‘The Business School for the World’. Este singura scoala de business din lume care a adus aspecte clinice in Executive coaching. Abordarea phisodinamica de la Insead se potrivea cu alte pasiuni de-ale mele.
L.P.: Cum a aparut pasiunea dvs pentru coaching, in general, si pentru Executive Coaching, in mod special?
G.D.: Am avut cereri de la client de mai mult timp. Am avut rezultate bune; apoi, se potrivea cu pasiunile mele si cu faptul ca prefer lucrul cu cate o persoana sau grupuri mai mici.
L.P.: Ce va place cel mai mult la aceasta profesie?
G.D.: Necesitatea de invatare continua; nevoia de a sti atat business cat si coaching, psihologie, psihanaliza.
L.P.: Ce inseamna, de fapt, un executive coach profesionist?
G.D.: Daca ma gandesc la felul in care sintem pregatiti la Insead, as spune:
- O persoana care stie business, industria in care se afla clientul
- Pasiune pentru psihologie, comunicare, invatare continua
- Sa iti pese de cel din fata, de coachee, sa il pui pe el in centrul atentiei tale
- Orientare catre rezultate
- Corectitudine
- intergritate
L.P.: Cat de important este pentru un CEO sa aiba un coach personal? Care sunt cele mai importante beneficii pe care acest lucru i le aduce?
G.D.: Cred ca este foarte util. Presedintii director generali sau CEOs sunt ‘containers’ ai atat de multor lucruri, situatii, crize, anxietati, probleme. Au foarte multi stakeholders interni si externi organizatiei. Nivelul de incarcare este foarte mare. Unii CEOs reusesc sa construiasca un fel de ‘zid empatic’ in jurul lor, un ‘zid de protectie’. Poate ati auzit si voi afirmatia ‘It’s lonely at the top’. In diverse momente au si ei nevoie sa ‘depoziteze’, sa aiba un ‘container’ al lor. Altfel pot aparea deviatii, boli cauzate de stress.
L.P.: Care sunt cele mai frecvente probleme/nevoi intalnite la nivel de top care isi gasesc solutia in coaching?
G.D.: Din ce am intalnit eu – nevoia de a parea mai umani, mai apropiati de oameni, de a arata ca le pasa. Are legatura cu ce spuneam mai sus – acel ‘zid de protectie’ este considerat de unii ca fiind raceala, lipsa de empatie.
L.P.: Aveti experienta in coaching si dezvoltare a profesionistilor de pe toate nivelele organizationale. Sunt clientii “din varf”, cum se spune, mai dificili? Accepta ei mai greu schimbarea la nivel personal?
G.D.: Nu as generaliza. Daca ei vor / accepta coaching, atunci se implica, chiar daca uneori poate fi mai provocator la inceput.
Mi se pare mai greu cu cei care ‘sunt trimisi’, carora nu le explica managerul sau cineva din HR in organizatie ‘De ce’ li se recomanda coaching. Au temeri si dureaza ceva timp pana le disipam.
L.P.: Multe dintre multinationalele de la noi din tara sunt conduse de catre straini care aleg, adesea, sa aiba un coach personal din afara Romaniei. De ce credeti ca se intampla acest lucru si cum vedeti aceasta situatie evoluand in urmatorii ani?
G.D.: Cred ca este vorba de incredere. Acum ceva timp auzeam la o Conferinta de HR organizata de Learning Network ca HR este o meserie noua in Romania.
Coachingul este si mai nou, nu a avut timp sa construiasca, sa castige teren; am auzit ca exista in Romania life coaches care au 26 de ani – poate ca e cam devreme pentru aceasta profesie.
In plus, expunerea multora dintre noi la diverse organizatii, la alte tari, culturi, este mica sau mai mica decat a celor din alte tari.
Eu am aceasta obsesie ca un executive coach trebuie sa stie business, sa cunoasca industria clientului. Nu pentru ca dai tu, coach-ul, solutii, ci pentru ca daca intelegi, pui mult mai bine intrebarile, iti ‘conduci’ altfel clientul (daca pot folosi acest termen).
L.P.: Putem vorbi de o cultura a coachingului in Romania? Este aceasta suficient de raspandita si sustinuta in organizatii?
G.D.: Stiu ca exista multi coaches. Probabil exista si cerere.
Nu cred insa ca exista inca o cultura a coachingului in tara. Sunt multe organizatii care fac coaching – de cele mai multe ori pentru ‘a rezolva probleme’. Mai rar facem coaching de sustinere sau ca o activitate de recompensare.