Inoveaza, adapteaza-te, fa diferenta sau dispari!

Profesorul Daniel Szpiro a resimitit direct aceste deosebiri - impactul trecerii de la vechi la nou – cand a schimbat functia de decan din cadrul Samuel Curtis Johnson Graduate School of Management  - Cornell University, cu cea pentru Jack Welch Management Institute (JWMI) - Strayer University.

El a avut ocazia sa remarce, de pe aceeasi pozitie, ce inseamna - in termeni de avantaje si dezavantaje, de asemanari si specificitati, de perspective de viitor si valori - sistemul de invatamant de business mai traditional spre deosebire de cel mai tanar, pe care il considera mai “orientat spre profit”.

Profesorul Szpiro considera ca ambele trebuie sa se guverneze dupa doi factori esentiali ai drumului spre succes: imperativul de a inova si nevoia de a gasi resursele necesare pentru a-si atinge scopurile.

El vede inovatia nu doar ca pe o componenta centrala a succesului, dar chiar si ca pe o conditie esentiala fara de care o organziatie nu ar putea supravietui. Diferenta pe care a remarcat-o in sensul acesta consta in faptul ca fiecare gen de institutie a ales sa isi foloseasca resursele altfel pentru a-si putea duce la indeplinirile misiunile asemanatoare.

Universul universitar virtual

Szpiro isi aminteste o predictie a lui Peter Drucker, din anul 1997, spre care pare ca destinul universitar se indreapta cu pasi destul de siguri: “peste 30 de ani marile campusurui vor fi doar niste relicve”. Este limpede, deja, ca invatarea bazata pe tehnologia informatica si care se foloseste de avantajele mediului virtual castiga tot mai mult teren.

In general, remarca profesorul Szpiro, institutiile orientate spre profit par sa imbratiseze mai repede aceasta noua orientare. Spre exemplu toti studentii EMBA din cadrul JWMI sunt implicati intr-un model de studiu online.

De ce ar fi institutiile de invatamant traditionale, mai putin orientate pe profit, mai rezervate in privinta deschiderii spre tehnologie si sfera online?

Un motiv, explica decanul JWMI, este accentul pus pe accesibilitate. Daca o universitate se concentreaza pe oferirea unui suport de invatare profesionistilor activi, oamenilor din mediul de business, atunci aceasta valoare devine centrala.

Pe de alta parte nu se poate generaliza ideea potrivit careia orice institutie traditionala se tine la distanta de avantajele tehnologiei si spatiului online. Mari universitati precum Harvard sau MIT au anuntat (n.trad.: inainte de 2013) un parteneriat numit “edX initiative” (‘initiativa edX”), implicand o platforma de invatare bazata pe tehnologie si accesibilitate.

Poate tabloul unor campusuri goale nu arata atat de pesimist daca ne gandim ca va putea fi inlocuit, in timp, cu un mediu virtual animat si tot mai interconectat.

Daca se poate spune ca institutiile de invatamanat orientate spre profit sunt primele care au deschis drumul in aceasta directie, nici cele mai traditionale nu par sa respinga pentru viitor aceasta noua perspectiva.

Accentul pe donatii vs. taxe

Revenind la cel de-al doilea element pe care ambele tipuri de institutii de studiu il au in comun, este limpede ca lupta pentru resurse presupune obtinerea capitalului pentru atingerea diferitelor scopuri: dezvoltarea de noi programe, construirea de infrasturcturi, crearea – in cazul universitatilor traditionale – de campusuri (sau extinderea, modernizarea celor deja existente).

Marea majoritate a scolilor de afaceri depind intr-o masura coplesitoare de donatii, de platile taxelor. In tarile din afara spatiului statutului american, unde traditia  oferirii de sprijin financiar institutiilor de studiu este mai putin raspandita, se intampla ca procente doar foarte mici din necesarul de fonduri sa fie acoperite astfel (spre exemplu London Business School cu doar 7% in urma cu patru ani, in timp ce  JWMI traieste in totalitate din taxele de studiu, nedepinzand de donatii).

E limpede ca toate scolile de business se straduiesc sa obtina surplus de fonduri din taxele pentru studenti. Acesta va folosi, pe de o parte, la sustenabilitate si, pe de alta, la demararea unor proiecte noi, la investitii strategice.

Cercetare sau pedagogie?

In cazul ambelor tipuri de universitati costurile se duc in doua directii esentiale: activitatea pedagogica si cea de cercetare. Cea de-a doua este un ingredient tipic pentru institutiile de invatamant superior traditionale; si inca unul costisitor.

In general majoritatea costurilor pentru cercetare vine din taxele de studiu, desi exista si proiecte generatoare de fonduri externe.

Pe de alta parte universitatile centrate pe profit se orienteaza, mai degraba, pe partea de invatare.

Ambele misiuni sunt valoroase, utile si generatoare de prestigiu. Centrele de cercetare ale universitatilor mai traditionale aduc plus-valoare cunoasterii. In schimb, in cazul centrelor de studio post-universitare centrate pe profit, valoarea vine din din excelenta procesului de predare. Spre exemplu, in cazul JWMI procesul pedagogic este infuzat de experienta si imaginea lui Jack Welch, ca si a altor lideri din lumea de business.

Szpiro considera ca invatamantul universitar orientat pe profit reprezinta un sistem atragator pentru ca el ofera posibilitatea centrarii pe crearea de programe noi pentru studiu, pe adaptarea si reimprospatarea celor deja existente, fiind, astfel, in contact permanent cu nevoile in schimbare ale managerilor. In plus, nefiind focusate pe cercetare, ele pot oferi taxe mai convenabile studentilor.

Este evident ca intr-o lume globalizata in care lucrurile se misca foarte repede universitatile mai traditionale, ca si cele mai tinere, trebuie sa fie constiente de importanta sintagmei “inoveaza sau dispari”. La acesta se adauga si imperativul diferentierii.

Profesorul Szpiro prevede faptul ca, intr-un spatiu economic, social si cultural in care totul se va defini tot mai accentuat prin varietatea ofertei si alegerii, agilitatea, relevanta si adaptarea vor fi elemente strategice esentiale.

Din punctul sau de vedere institutiile de business noi, orientate spre profit, au imbratisat deja aceste valori.

Articol pus la dispozitie de ASEBUSS.